Skip to main content
Internet Archive's 25th Anniversary Logo

Full text of "Bucuria comuniunii, vol. 4 (2009)"

See other formats


Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



Bucuria comuniunii 



Vol. 4 




fciiSfe* 



Teologie pentru azi 



Bucuresti 
2009' 



Despre maieutica gdndirii 1 



Un interviu nonconformist, care sa intre in maniera de a 
gandi a omului de presa ortodox este, dupa parerea noastra, 
interviul unde tema nu se da, ci unde ea se gaseste. Unde tenia este 
o problema de spontaneitate binecuvantata. 

Spre exemplu, daca ar mai fi trait Fericitul Dumitru Staniloae 
astazi, nu m-as fi dus sa ii cer un interviu Sfmtiei sale, cu titlul: 
Despre hristologia Parintilor filocalici, stiind ca dansul stie 
problema, ca a scris despre ea, dupa cum se cam face de obicei si 
tocmai de aceea interviurile suna fals. 

Ci, m-as fi dus pur si simplu si i-as fi cerut sa imi acorde, 
daca doreste, un timp anume din pretioasa sa viata si liniste ca sa 
discute cu mine, si i-as fi pus o intrebare oarecare, la inceput, ce mi- 
ar fi venit atunci, pe loc, ca spre exemplu: Ce inseamna o nota de 
subsol pentru dv.? Cat munciti pentru ea? 

Sau: cum simtiti linistea unei seri, ca aceasta de acum?, daca 
m-as fi dus seara, ca sa ii facem interviul. 

Dansul ar fi vazut ca nu vin cu idei gata ticluite, nici cu 
planuri ca sa il pun la zid sau cu ambitia sa arat ca eu, X, i-am citit 
lucrarile ci, ca eu vreau sa discut cu Sfintia sa, in mod normal si 
spontan, degajat si ca nu incerc sa mananc intrebari si raspunsuri pe 
paine, intr-un mod care sa il streseze. 

Nonconformis pentru crestinul ortodox cred ca ar trebui sa 
insemne nonmanierism ieftin. Ar trebui sa insemne si inseamna sa 
fii simplu, direct, sa intrebi ceea ce simti ca trebuie sa intrebi, 
atunci cand esti pus sa intrebi pe cineva si sa nu vii euforizat de tine 
insuti, ca esti in stare sa intrebi unele lucruri. 

Imi displac la culme reporterii, intervievistii, care cred ca stiu 
ce am sa le raspund. Ei presupun ca eu sunt usor de inteles, daca imi 
citesc cartile, imi aud unele interviuri si se uita lung la mine. 

Insa surpriza in cadrul unui interviu trebuie sa vina tocmai 
atunci, cand ii pui in dificultate si le arunci tot planul la cosul de 
gunoi, intrebarile lor premeditate si ii pui sa gandeasca acum, in 
fata ta intrebarile si sa te urmareasca pas cu pas, pentru ca sa stie ce 
sa te mai intrebe. 



1 Primele 63 de pagini ale cartii de fata sunt articole sense in doua forumuri, unul la care 
contribuiam in mod direct (forumul ziarului Clopotul) iar la altul la care eram unul dintre 
utilizatori (forumul Schitului Darvari din Bucuresti). Ele au fost remaniate si decontextualizate 
de catre noi, tocmai pentru a fi proprii unui public larg. Le-am scris pe toate insa in vara- 
toamna lui 2006. 



Atunci pot sa iti demonstreze intervievatorii ca merita sa te 
intrebe, ca sunt cei care trebuie sa iti ia un interviu, daca dovedesc 
ca sunt in stare sa te intrebe si ca. pot sa te intrebe la iuteala cu care, 
si tu ia-i intreba ceva pe ei. 

Adica interviul real, nonconformist din punct de vedere 
ortodox este interviul, care e non-conform cu reguli tepene, cu 
intrebari deja flambate, arse. 



Mirajul binelui la romdni 



Mirajul binelui consider ca este ceva genuin firii umane, un 
dar al lui Dumnezeu, si daca poporul nostra are acest miraj, aceasta 
dorinta, aceasta cdutare atunci e un semn de normalitate. 

5 ' 

Ma bucur ca avem dorinta de a trdi bine, mai bine, tot mai 
bine. Insa dorinta aceasta dupa bine a romanului cred ca acum este 
prost orientata, pentra ca se indreapta, aproape exclusiv, de la 
binele ca implinire interioard, la binele ca posesiune materiald. 

Alergam dupa bani nu pentra ca suntem stdpdni pe noi, ci 
pentra ca nu stim ca banii ne stdpdnesc. 

Occidentul este un leagdn roz al tuturor desfatarilor promise. 
E o bancd plind de comori pentra ca asa ni s-a inoculat ideea, ca ei 
sunt fericiti si noi suntem tristi. 

J t 5 > 

Eu nu am simtdmdntul inferioritdtii ca sunt romdn si nici nu 

t J t 5 

sunt frastrat pentra acest lucra. Eu ma simt fericit ca sunt roman si 
crestin ortodox, pentra ca simt, cum adancurile romanitatii mele se 
potrivesc perfect cu adancul duhovniciei credintei mele. 

Tocmai de aceea consider ca in viata duhovniceasca smerita 

5 

nu exista extreme. Nu exista extreme la un om al credintei, al 

5 ~ 

umilintei, care sa vrea sa il distraga pe om, sa il elimine. El nu 
poate fi sovin si nici extremist, nici antisemit si nici purtat de un 
nationalism agasant, dispretuitor. 

Viata duhovniceasca este pentra mine viata in care haral lui 
Dumnezeu ne impaca cu noi insine si cu toti laolalta, fara sa mai 
traim tendinte separatiste ci, dimpotriva, tendinte unificatoare. 

In cartile mele teologice militez pentra o eclesiologie 
universalis t-ecumenica si nu pentra una nationalist-sovind, pentra 
ca ma intereseaza de toti membrii Bisericii Ortodoxe, de ramanerea 
tuturor in adevaral Bisericii una si nu numai de viata si fidelitatea 

5 5 5 

credintei crestinilor ortodocsi romani. 

5 5 5 

Consider ca trebuie sa ne pese si de crestinii ortodocsi din 
Ungaria, din Uganda, din Grecia, din America sau de unde or mai fi 
ei, ca si de noi. 

Mesajul nostra teologic trebuie sa ii cuprinda pe toti, sa ii 
reprezinte pe toti, fara a discrimina pe vreunul dintre ortodocsi, ca e 
dintr-o natie alta decat a noastra. 

5 

Asa ca, nu vad in plecarea romanilor in strainatate o 
problema catastrofica, pentra ca vin si americani in Romania, si 
chinezi, si germani, si italieni, care vor sa ne cunoasca si sa ne 
admire frumusetea interioara. 



Aceasta comunicare si comuniune cu cei pe care nu ii 
cunoastem, dar trebuie sa traim langa ei, ne schimba enorm. 

Mergem in Occident si vedem biblioteci imense, mai multa 
curatenie, mai multa civilizatie, dar si mai multa manipulare, mai 
multa neoranduiala sufleteasca, un individualism infiorator, o 
exasperanta desfigurare interioara. 

Exilul nostra sau mirajul nostra va avea si parti foarte bune. 
Eu nu ma tern de nou, de schimbare, ci ma tern de aceia, care nu 
percep noul, facilitate de care putem beneficia noi astazi, ca pe un 
mijloc de sporire duhovniceasca si de linistire interioara. 



De la discutii libere la atacul la persoand 



Aparent, discutia nu suferea de narcisism. Se prezinta in fata 
ta eel cu care vorbesti sau cu care te intalnesti si incepi sa discuti 
ceva anume. 

Nu se punea problema, in prima faza, ca sa il intreb ceva 
personal, care sa il irite la culme. Insa Gheorghe a reactionat frontal 
la o singura afirmatie. 

Pe acea unica afirmatie a mea a considerat-o imediat un atac 
la persoana sa. Noi discutam, nu faceam niciun atac la persoana, nu 
incercam sa ne batem joe unul de altul. 

Discutam principial de fapt, fara sa fi intrat in intimitatea 
vietii sale. Insa el o tinea una si buna ca asa ceva este inadmisibil. 

•> •> 5 y 

Ce era atat de inadmisibilV. Pai uite ce era: eu am spus, ca el 
nu stie prea bine o problema si acesta a sarit imediat ca ars, 
considerandu-se jignit de marturisirea mea. 

Cum insa sa jignesti pe cineva cu asa ceva? Chiar daca era 
adevarat acel lucru sau chiar daca eu spusesem o inexactitate, nu 
avea niciun drept ca sa se supere. 

Cand ne-am mai intalnit a doua oara era tot la fel de 
bosumflat. Eu uitasem toate insultele pe care el mi le adusese, dupa 
ce el considerase, ca il insultasem destul de gray. Eu i-am spus doar 
ca e orgolios, dar el m-a facut in toate felurile, fapt pentru care...l- 
am lasat in nervii lui si am plecat. 

Discutam liber despre o carte. Problema lui era in aceasta 
carte. Era vorba despre interpretarea cartii. Nu am aflat nici pana 
astazi, daca a gandit ce i-am spus despre el sau asa reactioneaza de 
fel. 

Insa, alaturi de revoltatul fara fundament, cunosc si alt 
exemplu, tot la fel de insuportabil, cand e vorba sa comunici cu el, 
si anume postura revoltatului pe gratis. 

Augustin citeste o carte de-a mea, imi spune ce parere are 
despre ea o data, de doua ori, de trei ori si a patra oara conclude. ..ca 
nu stiu sa scriu deloc. Eu ii zic: merci. El, nu se lasa doar atat, ci 
continua sa imi repete ca. . . si ca. . . 

Ma uit in ochii lui ca sa vad miza polemicii. Era turbat de 
furie. Imi dau seama atunci, ca nu cartea mea sau ca eu asfi cum as 
fi erau problemele lui, ci invidia fata de mine. El se certa cu mine 
din el. Cu ceea ce simtea ca farama cuvintele si cartile mele in el, in 
persoana lui. 



Daca orgoliul sare in sus la orice atingere, invidia sare in sus 
la orice lucru bun cu care iesi pe piata. Daca ar fi fost o carte 
proasta, la ce bun sa se ciondaneasca cu mine?! Nu o citea, eu habar 
aveam si pa si pusi. Dar el a insistat ca sa imi spuna parerea lui, 
chiar daca nimeni nu i-o ceruse. 

Credea ca astfel ma pierd cu firea si gata, ii zic ce imi vine la 
gura. Mare insa i-a fost mirarea cand, dupa o jumatate de ora de 
invective primite de la el, eu, eel facut cu oua si cu otet sau eel 
caruia i se facuse criticd de intdmpinare fara ca sa i-o ceara nimeni, 
i-am multumit frumos si am plecat, arborand un zambet calm, prea 
intelegator... 

O discutie, cu alte cuvinte, trebuie sa se termine la cuvinte 
sau cu cuvinte si nu cu insulte sau cu batai. 

Insa cei care nu stiu sa foloseasca bine cuvintele, cred ca stiu 
sau sunt interesanti, daca pot sa tipe sau sa se certe sau sa te injure 
bine. 

Insa cum o dau ei, ca tot in canal ajunge mingea. Mingea 
trebuie sa ajunge in poarta...Numai ca pentru a da bara-gol trebuie 
sa stii sa folosesti cuvintele, fara sa fii, in acelasi timp, neam prost. 



Ce inseamnd sd nu ai simtul penibilului? 



Inseamna sd nu stii unde sd te opresti, pentru ca nu stii cine 
esti, ce poti face. Poti cita la nesfarsit din altii, pentru ca tu nu stii sa 
scrii ceea ce gandesti. 

Poti sa te crezi frumos si sa fii urat rau. Poti sa crezi ca toata 

5 5 5 

lumea te iubeste dar sa nu ai niciun prieten. Si a nu simti ca esti 

5 X 5 5 5 

penibil inseamna sa citezi intr-una din altii, crezand ca stii sa 
gandesti, sa te crezi frumos neavand nimic in comun cu frumusetea 
sau sd te simti iubit, fara sa-i poti indica pe cei care te iubesc. 

Terfelirea ingrozitoare a propriei noastre fiinte a creat o 
asemenea dezumanizare a noastra. As numi drept imbecilizare 
morald aceasta stare de nesimtire fata de modul, cum te percep 
oamenii din jurul tau. 

Lipsa rusinii, lipsa masurii denota faptul ca aroganta ta a atins 
cote imense si ca tu consideri ca vei putea impresiona pe altii printr- 
o avalansa de lucruri, facute la repezeala, dar care nu te reprezinta 
si, prin care, tu iti revendici o intdietate iluzorie. Nu e nicidecum o 
conjectura faptul, ca fara simtul penibilului nu poti continua un 
dialog onest cu altcineva. 

Nu pe presupuneri se cladeste o relatie ci pe fapte, pe 
certitudinil Nu poti sa te eschivezi la nesfarsit, prezentandu-te ca un 
om fdrd defecte intr-o relatie, adica tocmai acolo unde defectele 
sunt vizibile, sunt stresante. 

Insa a nu lua atitudine fata de defectele tale si, mai 

5 5 ~ 

inadmisibil, sa le si multiplici intensitatea in fata altora, inseamna a 
nu intelege ca simtul rusinii, al masurii si al adevarului vietii tale 

5 C 5 5 ' 5 5 

sunt cheia succesului intr-o relatie. 

5 

Penibilul e nerecunoasterea propriei tale puteri de a face ceva 
anume, insa, in acelasi timp, tu te manifesti precum unul, care ai 
dorinta sa faci si vrei sa incercui faptul, ca poti mult, poti sa faci 
multe lucruri. 

Acest a putea declaratoriu, care niciodata nu devine ceva este 
unul dintre lucrurile pe care nu le pot admite, personal spun, la eel 
din fata mea. 

5 

Nu imi plac oamenii care cred ca pot sa faca lucruri, pe care 
nu pot sa le faca, pe care stiu ca nu pot sa le faca bine. Adica nu imi 
plac oamenii care nu se simt penibili in fuga lor dupa iluzii. 

In aceeasi ordine de idei nu suport cartile care cred, ca au 
cuprins toata cunoasterea unei probleme intre paginile lor. Cineva, 
care se declara satisfacut cu ceea ce este si cu ceea ce poate traieste 
sub amprenta penibilului. 



Moderatia, parerea smerita despre tine este atuul, care ne 
leaga pe unii de altii, fara ca asta sa insemne ca dormim in acelasi 
pat cu prostia, inadecvarea la ceva sau, de-a dreptul, cu lenea. 



Drepturi pe care le neglijam 



Avem dreptul sa fim sinceri cu noi insine. 

Avem dreptul sa ne sfintim viata in mod zilnic, dandu-ne 
seama in acelasi timp, ca suntem cei mai mari pacatosi. 

Avem dreptul de a face surprize frumoase celor care ne fac 
surprize stupide. 

Avem dreptul sa-i iubim sincer pe oamenii, care reprezinta 
adevarul prin viata lor. 

Avem dreptul sa ne entuziasmam de lucrurile care sunt 
extraordinare si sa ne doara inima pentru inselarea in care stau cei 
mai multi dintre confratii nostri. 

5 5 5 

Avem dreptul sa ne rugam pentru toata lumea, pentru orice 
vietate si faptura, si sa incercam sa nu ne mai facem si mai mult rau, 
decat ne-am facut pana acum. 

Avem dreptul sa avem bunul simt de a ne recunoaste greselile 
si de a cere ajutorul acelora, care ne pot lumina mai mult. 

Avem dreptul sa nu fim prosti si nici restrictivisti si sa 
cuprindem in fiinta noastra tot ceea ce putem sa aflam din lumea 
aceasta si sa folosim aceasta informatie duhovniceste. 

5 5 5 

Avem dreptul sa ne simtim libertatea ca pe o responsabilitate 
continua si sa ne manifestam responsabil. 

Avem dreptul sa ne cunoastem trecutul umanitatii noastre, sa 
vedem cu ochi atent prezentul si sa ne lasam viitorul cu totul in 
mana lui Dumnezeu, caci el nu ne apartine. 

Avem dreptul sa fim fericiti, foarte fericiti si sa ne construim 
fericirea cu cea mai mare bunavointa si atentie. 

5 5 5 

Avem dreptul sa comunicam inteligent si smerit cu cei din 
jurul nostru in asa fel, incat nimeni cu care vorbim sa nu se simta 
singur. 

Avem dreptul sa-i umplem de har si de bucurie pe toti cei din 
jurul nostru, daca acestia sunt impreuna cu noi si se bucura de 
darurile lui Dumnezeu. 

Avem dreptul sa fim oameni si nimeni nu are dreptul sa ne 
faca altcumva, decat ne-a facut Dumnezeu. 



10 



In urma unui curs de astdzi despre omul credincios 



Intr-un cadru privat am tinut in zorii acestei zile o conferinta 
despre subsolul fiintei umane sau despre stadiile unui om credincios 
catre cunoasterea reala si nu inchipuita a lui Dumnezeu. 

Vom reda aici pe scurt ideile principale enuntate de catre noi 
in aceasta dimineata. 

1. Omul credincios la inceputul vietii sale religioase sau 
despre raportarea protestanta la simtirea lui Dumnezeu. 

Facand o similitudine intre teoria inconstientului sau a 
subconstientului din psihologia abisala si psihanaliza cu launtrul 
fiintei umane, cu realitatea interioara a unui om, care abia incepe sa 
se raporteze la credinta, am spus ca aceasta realitate interioara este 
aidoma cu raportarea teologiei protestante la cunoasterea lui 
Dumnezeu. 

Plafonul protestant al fiintei noastre este acela, in care 
credem in Dumnezeu, citim despre El, ne rugam Lui dar, in launtrul 
nostru este deznadejde, descurajare, frica inspaimantatoare de viata 
vesnica si, implicit, de Dumnezeu. 

La acest stadiu credem si ni-L inchipuim pe Dumnezeu dar 
nu avem niciun sentiment de unire reala cu slava Lui, cu harul Sau. 

2. Plafonul catolic al fiintei noastre, aidoma cu teologia 
romano-catolica despre cunoasterea lui Dumnezeu incepe atunci, 
cand cunoastem mai multe despre Dumnezeu, incepem sa mergem 
la Biserica, sa ne impartasim, sa ne spovedim, sa ne problematizam 
mai mult dar toate acestea nu fac decat sa ne aduca o buna 
incredere in noi. 

Toate acestea ne cresc increderea in noi si acest lucru ne face 
sa ne mandrim prosteste, pentru ca batem pasul pe loc. In acest 
stadiu credem ca ceea ce am inteles noi este si adevarul 
experimental, adevarul real al vietii cu Dumnezeu. 

Din faza protestanta a fricii, trecem in faza inchipurii si a 
multumirii de sine catolice. 

Faza catolica a credintei noastre ortodoxe este aceea in care 
noi avem o mare parere despre noi insine, ne vedem ca oameni 
drepti iar despre Dumnezeu avem teorii furate din carti. 

Putem stii dogmele credintei pe din afara, in acest stadiu. 
Putem chiar sa simtim o anume liniste interioara. Insa, lucru 



11 



enervant pentru noi, pentru noi care ne credem sporiti, oameni 
drepti, in unele momente avem mustrari mari de constiinta si teama. 

Pentru ca teama protestanta din noi nu a trecut in aceasta 
stare catolica de raportare la viata Bisericii Ortodoxe. 

Avem de-a face cu un progres dar nu cu unul real, pentru ca 
nu este un progres duhovnicesc, ci mai mult intelectual. 

Ambele faze prin care trece un credincios ortodox si pe care 
le-am discutat aici in mod succint, reprezinta un vadit progres 
intelectual, moral, o sporire a noastra in acumularea de date, 
obiceiuri, traditii, dar nu am intrat inca in viata, in adevarata viata a 

' 5 ~ 5 ~ 5 

Treimii. 

Desi suntem botezati ortodox, desi cunoastem multe lucruri 
teologice la nivel scriptic, dupa cum am spus, nu simtim in noi, in 
mod constient, slava lui Dumnezeu, harul, nu am vazut lumina 
Treimii, nu am dobandit pacea lui Dumnezeu, care sa ne faca bine. 
Adica nu am inceput inca drumul vietii duhovnicesti spre sfintirea 
intregii noastre persoane. 

Pentru a ne pregati de vederea lui Dumnezeu, pentru a primi 
pe Duhul in curatia inimii, cum a spus Domnul in Fericirile de la 
Matei, trebuie sa cadem in pocainta, in smerenie, in lepadarea totala 
de sine si in rugaciunea neincetata. 

Acest intermezzo reprezinta iesirea din faza de inselare a 
crestinului ortodox, unde nu mai deznadajduieste in mod panicard, 
ca in faza prostestanta si unde nu isi mai inchipuie ca e drept si fard 
de pdcate, ca in faza catolica a dezvoltarii credintei sale. 

Acum, in acest intermezzo al revenirii in sine, la vederea 
pacatelor proprii si la dorinta de a indeplinii toate poruncile 
Domnului cu adevarat, incepe adevarata lui pregatire pentru 
nasterea duhovniceasca. 

Vederea luminii, primul extaz pe care il traieste crestinul 
ortodox este momentul nasterii lui duhovnicesti, in Hristosul cu 
Care fusese imbracat la Botez, dar pe care nu II simtea viu in el, 
impreuna cu Duhul si cu Tatal. 

Harul Treimii inunda pe crestinul ortodox, care s-a curatit 
prin credinta deplina si pocainta fierbinte (cum spunea Sfantul 
Simeon Noul Teolog in Cateheza a 13-a) si de acum putem vorbi 
de inceperea, impreuna cu harul lui Dumnezeu, de a ne intelege pe 
noi insine, de a ne vedea minunea credintei noastre, de a ne vedea 
cei mai jos dintre oameni si cei mai necurati, in comparatie cu 
parerea buna pe care o aveam despre noi pana acum. 

Auditoriul meu redus s-a simtit foarte multumit de conferinta 

5 5 5 

mea. Nu stiu insa ce parere aveti dumneavoastra. 



12 



Despre intrebdri care revin 



Fiecare crestin ortodox, care vrea ca sa se mantuie, ia totul de 
la capat. Regandeste, retraieste, repune in sine toate intrebarile pe 
care si predecesorii sai si le-au pus. 

Isi face griji de cum trebuie sa se spovedeasca, de cum 
trebuie sa se impartaseasca, despre cum se intelege Mt. 3, 16, dar 
cuvintele despre pocainta ale Sfantului Efrem Sirul?, cum trebuie sa 
iert?, cum trebuie sa fiu mai bun? etc., etc., etc. 

Toate chichitele si marile teme pe care toti si le-au pus mai 
inainte, care pentru multi sunt deja rezolvate, pentru eel care incepe 
sa fie crestin ortodox constient de sine ele sunt noi, sunt vitale, sunt 

5 5 7 7 

de la inceput... Si le pune si el, le retraieste si el. 

Ne intrebam tot timpul. Ne bucuram atunci, cand gasim 
rezolvari, cand suntem luminati cum sa facem un lucru. Ne 

7 5 

intrebam mereu, pe care cale sa o alegem. Ne bucuram cand ne ies 
lucrurile, cand ajungem la lucruri frumoase in viata noastra. Traim 
din plin bucuria de a intelege. 

Insa cade tristetea pe noi din senin, cand lucrurile, care ne 
depasesc sau ne-ar ajuta ca sa ne luminam si mai repede, nu ne sunt 
la indemana. Ne lipsesc ori oamenii duhovnicesti, ori cartile, ori 
Bisericile, comunitatile de confrati, care ne-ar trebui. Alergam dupd 
noi sau alergam dupa intrebari ddnd de noi, dand de ceea ce, cu 
mult patos, cautam. 

Dupa lungile haladuiri prin lume, Biserici, Manastiri, 
biblioteci, poteci de munte si guri de pesteri, cand ne intoarcem 
acasa, daca nu venim cu rezolvari interioare, simtim ca ceva a iesit 

7 7,5 

rau, nelalocul lui. 

Intrarea in ceea ce citim sau umblarea prin locuri, care 
trebuie sa ne destinda, trebuie sa ne faca sa ne reintoarcem, mereu, 
la noi. Contemplarea locurilor pe care le vedem, ceea ce auzim si 
pricepem trebuie sa ne rezolve dilemele, cautarile. Umblarea trebuie 
sa fie cu folos. Statul acasa trebuie sa fie cu folos. 

Daca te duci la serviciu si incerci sa fugi mai repede acasa si 
nu te uiti la ce e bun si serviciul asta, pierzi esentialul: momentele 
in care trebuie sa iti gasesti echilibrul interior. 

Daca mersul la Biserica, astazi, cand esti mai obosit, iti va 
accentua oboseala, mai bine nu il mai faci si te odihnesti, decat sa-1 

7 5 5 7 

faci si sa te simti stresat de toti si toate. Iar daca astazi esti bolnav, 
multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti si mai bolnav sau ca boala 

55 5 i 

are lectii multiple de sfintire, pe care e bine sa le invatam. 



13 



Revin intrebari, revin si raspunsurile la intrebari. Unele 
intrebari ni se par bune la inceputul convertirii noastre, ca si unele 
raspunsuri de altfel. Mai tarziu ne dam seama, ca nu ne tin de cald 
toate raspunsurile, ca nu ni se potrivesc, dar ca nici toate intrebarile 
nu due la bine. 

Intrebarile ne invata insa cat trebuie sa intrebam si sa ne 
intrebam pana la urma. Odata si odata trebuie sa curmi intrebarile si 
sa arati faptul, ca sub atata droaie de intrebari ai si multe raspunsuri. 
Multi ajung la multe raspunsuri pana la batranete. 

Am primit multe raspunsuri de la oameni maturi, dar mi-am 
dat seama ca intrebarile si cautarile oamenilor tineri profileaza 
adevaratele raspunsuri ale batranilor. Nu este o eroare sa fii tanar! 
Nu este niciun edstig insa nici ca sa fii batran, daca te vezi in tine cu 
patimi tineresti. 

E bine sa fii tanar, cu intrebari, care se transforma in 
raspunsuri traite si batran cu raspunsuri care tin de cald si de 
mantuire. 

Da, raspunsurile trebuie sa tina de cald, atat tie, cat si altora! 



14 



Dreptul la limba romdnd 



Presedintele Romaniei TB 1-a caracterizat pe domnul Z. drept 
gdozar. 

Marius Tuca (fara show), intr-un articol din 9 octombrie a.c. , 
din Jurnalul National credea, ca acest substantiv comun, 
depreciabil la adresa unor oameni, ar insemna: om mic sau om de 
nimic. 

Ori domnul Tuca nu stie termenuL.ceea ce e putin probabil 
ori, mai degraba, a vrut sdfie elegant. Eu cred ca trebuie sa credem 
ca a vrut sa fie mai mult decdt elegant. 

Substantivul deplorabil proferat de domnul Basescu vine din 
cultura rroma si inseamna: homosexual. Mai pe sleau e vorba 
despre omul, care da cu c****, adica intretine relatii sexuale anale 
cu un alt barbat. 

O femeie, cu alte cuvinte, nu poate fi numita gdozard, pentru 
ca, in slang, nu exista o asemenea calificare. 

Sa ne intrebam atunci, daca presedintele stie mai multe astfel 
de cuvinte sau trebuie sa credem, ca de unde vine el, existau mai 
multi rromi decat romdnil 

As zice, scaldand raspunsul, ca ar fi mai bine sa ne gandim, 
ca 1-a citit pe undeva sau ca a auzit acest cuvant, asa, aiurea si, 
aidoma domnului Tuca, nu a stiut ce inseamna si 1-a folosit si el, ca 
pe un cuvant in chineza. 

Problema pe care vreau sa o aduc in discutie este aceea, ca 
mai exista astfel de termeni pe care ii folosim fara sa ii cunoastem 
sau pe care ii cunoastem in exces. Spre exemplu: este un cdcdnar. 

Cine este un cdcdnar, nu este un om care se cacd pe el, ci 
care se foieste prea mult pana face vreun lucru sau pana iti da bani 
cu imprumut. Aidoma copilului mic, care se scapa pe el, cand nu ai 
timp de asa ceva sau pe care il astepti o mie de ani ca sa isi faca 
nevoile, omul denumit astfel, se misca prea greu pana face un 
lucru. 

A fi gurd cased nu inseamna un om care cased gura ca sa 
manance ci, care are prea mult timp, incat isi permite sa-1 piarda cu 
toate nimicurile. 

Daca esti un gaozar, un gura casca si un cacanar in acelasi 
timp, oricat de dure ar parea cuvintele neaose, inseamna ca ai 
probleme majore pentru un om de bun simt din Romania. 



2 E vorba de anul 2006. 



15 



Daca nu ai bun simt in Romania, nu te numesti pervers si nici 
peste. Peste e un cuvant preluat de pe alte meridiane iar pervers este 
prea pretentios pentru slangul neaos, pentru limbajul obscen 
romanesc. 

Aici se spune hdndrdldu. De fapt: se spunea. Handralaul este 
un caine in calduri, care cauta partenera pentru copulatie. 

Tot de la etnia rroma, de unde se inspird sau preia cuvinte 
presedintele, vine si denumirea de migeac, folosita pentru o anumita 
parte a femeii. Daca barbatul, care are pe frunte numele de gaozar, 
face sex intr-un anume fel, femeia, care are probleme cu dorintele 
sexuale, este o femeie pe care o mdndncd sau o arde la migeac. 

Initiatii stiu ce inseamna. Daca nu stiti expresia, il puteti 
intreba pe presedintele Romaniei Traian Basescu, pentru ca sigur 
stie ce inseamna. 

Tinerii hip-hop-eri actuali au preluat ideea arsului si ne 
propun: sd o ardem impreund. Nu stiu de unde pana unde acest ars 
impreund s-a impreunat destul de bine cu expresia: am dat-o la 
pace. 

Ideea de pace, preluata de la hip-hop-erii americani, nu este 
decat Pace tuturorl, pe care noi il spunem din altar si pe care ei 1-au 
luat, pe filiera evanghelica, de la nenumaratele culte neoprotestante 
existente in America de Nord. 

Presedintele Basescu stie ce inseamna cuvantul gaozar, 
pentru ca de aceea 1-a folosit: ca sa aiba efect garantat. El stie sa 
foloseasca cuvinte cu impact imediat. Domnu Tuca nu stie 
cuvantul?! 

Insa eu cred ca ambii stiu ce inseamna: muist, labagiu, 
fustangiu, cinzeacd, una micdfdrd lovele, nu o mai da la intors, ma 
pis pe tine sau esti o zdreantd. 

Domnul Becali i-a spus unei ziariste ca e o zdreantd. Nu se 
referea la faptul ca ar fi mers, doamna, domnisoara cu pricina, in 
vreun maldar de zdrente, ci sinonimul lui zdreantd este curvd. 

Cand spui zdreantd stii ce spui. Cand spui gaozar nu gresesti 
tinta. Nici cand spui, ca domnul Ion Iliescu, ca actualul presedinte 
al PSD-ului este un prostdnac sau ca domnul Adrian Nastase, ca 
trebuie sd ii numere oudle, nu gresesti nicidecum plansa in care 
tragi cu sageata. 

Cei de la putere stiu ce cuvinte se cuvin in anume situatii a se 
zice. Ei stiu sa foloseasca, deopotriva, expresii ca parteneriat 
strategic, dezvoltare macro-industriald, refacerea infrastructurii, 
haze militare inter-operabile, dupa cum stiu (ca doar sunt romani, 
nu?!) ce este aceea o stoarfd, expresia: ai grijd la sdpun sau e o 
femeie bund. 



16 



Nici nu cred ca nu ar trebui sa stie. Insa, daca tot folosesc o 

5 ? 

/zm&<3 romdnd totald, fara discrimindri lingvistice, cred ca ar trebui 
sa nu se rusineze, de fiecare data, sa ne dea si o addenda la astfel de 
iesiri publice ale lor, pentru ca sa stim sigur, cum prefer a expresiile. 
Asta, pentru ca sa nu fie greu de inteles pentru electorat. 

Pentru ca, in cazul doamnei Elena Udrea, a domnului 
Stolojan sau a propriei sotii a presedintelui planeaza inca multe 
semne de intrebare. 

A fost vreodata doamna Udrea bund cu presedintele, pentru 
ca prajiturile aduse la spital sa-i fi placut si mai mult? 

A plans domnul Stolojan pe de-a dreptul, a plans romaneste 
sau ca in telenovela Inimd rdnitd, unde plansul face parte din tactica 
jocului si se plange/?e rupte, pentru rating? 

A fost si este batuta doamna Basescu de catre sotul ei si este 

1 5 5 

cumva denumita vreodata o bimbo sau stoarfe sunt numai celelalte 
femei, care nu sunt pe placul presedintelui sau nu sunt fiicele lui? 

Morala discursului meu nu e gratuita. Din pledoaria mea 
reiese faptul ca limba romana se poate folosi bine, duhovniceste, 
chiar cand folosesti cuvinte necuviincioase si se poate folosi 
satanic, chiar cand pronunti cele mai sfinte nume. 

Nu trebuie sa spui ca esti cu dracul, daca vrei sa duci pe 
oameni la el. Ci poti sa spui ca esti cu Dumnezeu si le prezinti 
oamenilor ceea ce contravine lui Dumnezeu. 

Insa, de aceea, cred ca trebuie sa fim atenti nu numai la 
cuvinte, ci si la orice detaliu, care apare pe fata si pe trupul omului! 

Cu o asemenea privire fina putem afla ce se afla dincolo de 
simplele vorbe scoase pe gura. 



17 



Ce inseamnd o pozitie personala? 



Cred ca inseamna, in primul rand, spunerea unui crez, o 
afirmare a ceea ce crezi. Diferenta insa dintre pozitia personala si 
simpla pdrere este aceea, ca prima se constraieste dupa o 
indelungata reflectie asupra subiectului, pe cand parerea este 
ocazionala, aidoma senzatiilor pe care le ai la atingerea unui fier 
rece sau a unei cani cu ceai fierbinte. 

Discutia care iti cere un crez este discutia pe care ti-o asumi 

5 5 5 ± 5 

la un nivel inalt de raliere la ea. 

Spre exemplu, discutia despre ce viata vrei sa ai sau ai, 
despre cum vezi familia ta sau persoana pe care o iubesti, inseamna 
o discutie in care tu iti spui crezul tdu si nu numai o simpla pdrere. 
Ai reflectat indelung la aceasta realitate, ai ales, traiesti ceea ce ai 
ales si, de aceea, poti vorbi despre ceea ce ai ales. 

La fel e si cu credinta pe care o avem. In masura in care am 
crescut in credinta, pe cat ne-am maturizat, pe cat am trecut prin tot 
felul de trepte ale intelegerii relatiei noastre cu Dumnezeul nostra, 
pe atat putem vorbi de un crez, dupa care ne ghidam in viata si nu 
doar despre niste simple emotii religioase. 

Empirismul religios nu isi poate face crezuri. Crezurile sunt 
acelea pentra care te trudesti, te sacrifici, te zbati mereu sa le 
implinesti in fiinta ta. 

In masura in care ti se cer marturisiri depre crezurile tale 
religioase, politice, literare, etc. inseamna ca discutia trebuie sa 
reprezinte afirmarea ta personala, cresterea ta personala, reflectia ta 
fata de aceste realitati. 

5 5 

Intrebarile despre crezurile tale nu iti pot dauna sanatatii, 
pentra ca un crez personal se naste din reflectie, starainta, continua 
intrebare, cercetare a problematicii. 

Daca cineva ne intreaba despre ceea ce noi iubim, nu ne 
poate deranja cu intrebarea sa. Si cred ca stim sa ii raspundem, 
tocmai pentra ca intrebarea aceasta ne macina si pe noi, este a 
noastra, dupa cum carnea de pe noi este a noastra. 

Cine se tern de intrebarile personale? 

Amatorii in ale discutiei serioase sau infractorii morali (o 
denumire pompoasa, dar care poate fi extinsa...si comentata, pentra 
ca exprima un adevar dureros la nivel eclesial si social), cei care se 
ascund dupa cuvinte, pentra ca sunt oamenii care nu au crezuri, nu 
au certitudini, nu au pentra ce sa moara... 

Intr-o discutie amatorista despre noi insine, intrebarile 
recurente sunt: ce faci?, unde esti?, cu cine esti?, ce serviciu ai?, cu 



18 



cine te-ai casatorit?, ai bani? etc. E vorba despre o discutie la 
nivelul platitudinilor. 

Tu intrebi si primesti raspunsuri de doi bani, care nu 
caracterizeaza nicidecum persoana din fata ta sau o caracterizeaza 
doar periferic. In astfel de discutii cam pleci cu mana goala, pentru 
ca niciodata nu se ajunge la intrebarile fundamentale ale existentei 
noastre, la cautarile si marile noastre bucurii si intelegeri. 

Infractorul moral, omul care isi ascunde intunericul propriu 
sub cuvinte, va incerca intotdeauna sa iti vanda o fata buna a 
personalitatii sale. Cu el nu vei ajunge niciodata la probleme ca 
Dumnezeu, suflet, mantuire, constiinta, bun simt, cuvant de 
constiinta, responsabil, dragoste dezinteresata, sfintenie etc., pentru 
ca el are o aversiune interioara continua fata de lucrurile serioase. 

Cu astfel de oameni nu poti sa discuti serios, profund, 
fundamental, pentru ca discutia cu ei, la astfel de exigente, 
inseamna pierdere de timp. 

Discutia insa, care cere pozitii personale, cere ca ambii 
parteneri la discutie sa aiba pozitii personale si nu mofturi sau 
ambitii personale. 

Spre exemplu, daca eu vreau sa discut cu cineva capitolul al 
XX-lea din Facerea, dupa Septuagintd sau dupa editia KJV 
americana, trebuie sa imi gasesc un partener de discutie, care sa stie 
limba greaca, limba engleza si limba romana, care sa fie teolog nu 
dupa diploma ci dupa experienta, sa aiba cartile si, nu in ultimul 
rand, sa fii studiat problema luata in discutie si sa il fii macinat 
problematica ca atare. Dar nu numai atat, ci acesta ar fi trebuit sa 
citeasca si sa cunoasca si alte lucruri colaterale temei noastre de 
discutie. 

Poate ca exemplul meu prim de discutie serioasd este foarte 
pretentios si nu la indemana tuturor. Pentru acest motiv dam alt 
exemplu. 

Vreau sa vorbesc cu cineva despre cum se taie via sau despre 
cum se scrie un articol sau despre cum se instaleaza Windows-\x\ sau 
despre cum se creste un copil in primele luni de viata. 

Daca nu prea stiu nimic despre subiect / subiectele discutiei, 
stau si ascult. Ar fi o prostie sa ma bag ca musca in lapte si sa il 
contrazic pe omul care le cunoaste. 

Daca stiu ceva din ce se discuta, nu voi spune niciodata ca in 
problema X am crezuri, pentru ca eu, saracu', nu am decat date 
elementare despre ea. Pot avea si eu o parere infima, dar nu mai 
mult decat atat. 

Dar daca am crezuri legate de un anume subiect, daca 
subiectul mi se potriveste ca o manusa, in aceasta situatie ma voi 



19 



pronunta potrivit cu acel cuantum de performanta pe care il am in 
materia cu pricina. Ma voi pronunta cu eleganta si nu cu ostentatie. 
Remarcele mele vor fi foarte personate in atare situatie, atata timp 
cat eu cam cu asta ma preocup tot timpul. 

Timpul vietii mele preotesti se scurge intre rugaciune, slujbe, 
spovedanii, impartasiri, discutii duhovnicesti si acumulari de tot 
felul de informatii, citiri, traduceri, comentarii, scrieri si lucrurile 
care tin de casa si de familia noastra. Mai pe scurt, viata mea se 
imparte intre rugaciune si scris. 

Nu ma preocup cu albinaritul, nu cosesc, nu fac afaceri cu 
petrol sau cu banci, nu sunt specialist in masini sau in calculatoare, 
nu stiu un numar nesfarsit de limbi, nu calatoresc in strainatate si 
nici in tara, nu am de-a face cu droguri sau cu mafia camatarilor, nu 
fac politica, nu ma intereseaza ca sa ajung presedintele Romdniei 
smpatriarhul Romdniei. 

Eu ma gandesc toata ziua ce sa fac ca sa ma pocaiesc si mai 
mult, sa ma regasesc pe mine insumi, sa ma simt implinit si sa imi 
sfmtesc viata. Un preot nici nu stiu, daca s-ar putea gandi la altceva 
decat la aceste lucruri. 

Daca discut ceva, discut in perimetrul pe care il cunosc dar 
imi place sa ascult disertatii pe oricare tema de pe fata pamantului, 
daca imi tine atentia treaza. Imi place sa ascult, ma emotioneaza 
oamenii care stiu sa imi spuna lucruri, pe care sa le ascult si-i urmez 
in crezurile lor pe oamenii, care ma conving ca au crezuri adanci, 
clare, sfinte. 

Plang, uneori, cand o aud pe Cleopatra Stratan, care canta cu 
dragalasenia ei geniala si cu versurile admirabile ale tatalui ei . La 
fel, la acordurile vii si intelepte ale lui Tudor Gheorghe. Imi place 
muzica lui Stefan Banica Jr, a Nicolei, vad in muzica hip hop 
expresia juvenililor nostri, citesc orice literatura de mare calitate si, 
mai ales, de onestitate, traduc si citesc cu nesat pe Sfintii Parinti ai 
Bisericii din toate secolele, surprind fiecare minune si cuvant 
frumos pe care il aud si le scriu, imi notez cu atentie gesturile si 
cuvintele oamenilor. Sunt atent! Si din cadrul acestei atentii 
continue ma pronunt. 

Cred ca ai inteles cum ajung sa imi fac o pozitie personald si 
in ce situatii ma pronunt pentru ceva anume. 



3 Pe atunci era in voga, fiind o aparitie fulminanta in peisajul muzical romanesc al lui 2006. De 
aceea am facut referire la ea. 



20 



Intre superficialitate sipocdintd 



Pocainfa e sim^irea faptului ca incepi sa te vindeci, ca incepi 
sa te lini§te§ti, ca te aduni. Asta ar fi prima defmire a unuia dintre 
membrele subiectului nostru. 

Superficialitatea este trecerea pe deasupra experien^elor care 
te aduc in sine. Cu alte cuvinte, mananci un hot dog §i nu te 
gande§ti la nimic. Trece o ma§ina in viteza, \\\ omoara un 
concitadin, iar tu te raportezi la accident ca la un spectacol, care 
ocazioneaza multe ^ipete, rumoare. 

Superficialitatea nu e sinonima cu ignorania, ci cu non- 
alergarea dupa sine. Ca sa te regase§ti, trebuie sa nu ai viteza in 
ganduri numai, dupa cum sa l\\ ca§tigi banii, ci si I mai ales pentru 
ceea ce te renoveaza interior. 

Superficial nu inseamna super cool ci super neatent. Daca nu 
ai citit prea multe la via^a ta, te nume§ti neculturalizat, ignorant al 
culturii, al cunoa§terii. Insa incultul nu este frate de sange cu 
superficialul. 

Superficialul nu §tie ce via^a frumoasa are sau ce via^a 
frumoasa ar avea, daca ar sta mai mult de vorba cu sine. Un ^aran 
credincios, lucid, care i§i face toate muncile zilnice este un om 
matur, un om de adancime. 

Superficialul are toata lumea la picioare §i el vede numai 
femei goale sau jocuri de pocker. 

Internetul este un mijloc care taie superficialitatea §i o pune 
intr-un muzeu al prostiei, in care nu ar mai trebui sa intram 
niciodata. Biblioteca online §i cea comuna se imbina in summa 
internetului, cu mostrele ei de realitate cruda. Daca am fi aten^i, ne- 
am regasi pe noi, adancimile noastre §i ne-am provoca surprize 
duhovnice§ti nebanuite. 

Pocainta e o surpriza fiin^iala de care nu ne §tiam capabili 
pana nu am frecventat-o. Ca sa incepi drumul pocain^ei trebuie sa 
negi tot ceea ce te face ca sa te ru§inezi amarnic de viata ta. 

Pocain^a, cu alte cuvinte, e o stare, care se na§te din 
decadenta, din mizerie, dar nu produce schizoidie interioara, alergie 
la comunicare sau disperare. Pocainta nu e o disperare, care te duce 
la §treang, ci la spovedanie. 

Eu, ca preot, vad pocainta ca pe un drum spre Spovedanie, 
nu numai ca un solilocviu de sine statator. Remu§carea se 
transforma in pocainta, in impacare cu ceea ce ai facut. 



21 



Harul dumnezeiesc bandajeaza ranile, sughi^urile rautacioase 
ale pacatelor noastre, aceste fibrila^ii care ne amintesc, ca nu putem 
sa facem rele cu via^a noastra, fara ca relele sa lase urmari, care ne 
trag la rost. 

Pocain^a vine ca o suma a tragerilor la rost. Tocmai de aceea 
tragerile la rost nu pot fi superficial, nu pot fi usurele. 

Spre pocainja se vine ca spre pofta de mancare. Cand incepi 
sa te analizezi, l\\ gasesti vreo doua-trei rele pe toata via^a. Foamea 
vine incet, dar vine. Cand te citesti si mai bine, mai vezi inca vreo 
10 pacate, despre care te tragi la rost. Foamea se inte^este. 

Te vezi pe zi ce trece mai negru si, in acelasi timp, mai 
linistit. E cam greu sa explici de ce negru fiind, cand te recunosti pe 
tine, l\\ vine sa mergi mai usor pe strada sau sa dormi noaptea in 
pat. 

Da, pocain^a te umple de respect pentru trecut, \\\ face din 
trecut o neuitare, pana cand uitarea se aseaza peste toate ale tale si 
incepi sa te ui^i bine. 

Pocain^a produce o revificare a relelor personale, pentru a ne 
scufunda, mai apoi, in pace, in tacerea harului Prea Curatei Treimi. 

Un fost coleg credea ca se pocdieste, dar se sim^ea, in acelasi 
timp, superficial. Ori nu stia ca pocain^a te umple de in^elegere ori 
cerea, in mod necugetat, de la pocain^a, lucruri pe care pocain^a nu 
\\ le da. 

Spre exemplu, daca te pocaiesti nu vei afla niciodata ce a 
scris Platon in Dialoguri sau de ce nu po^i sa ajungi savant la 
NASA. Daca te pocaiesti in^elegi numai cat de respirabila, da, cat 
defrumos respirabila este via^a cu Dumnezeu. 

Daca vrei sa stii daca se invarte pamantul in jurul soarelui, 
de ce ne cade parul, de ce Sfnuii sunt mai frumosi decat noi sau de 
ce din bobul de grau nu cresc tigari cu filtru, atunci trebuie sa pui 
mana pe o carte, pe mai multe car^i, pe zeci de car^i, pentru ca, 
vorba cantecului: ca sa nu ajungd cdinele tdu, mai destept decat 
tine. 

A fi superficial e netratabil daca nu te intereseaza sa fii om 
addnc, atent. A fi superficial face casa buna cu a fi nesimfit, 
insensibil, ipocrit, sarmant de Dudesti in Academia Romana. 

Pocain^a insa te face sa vezi ca nu te cunosti, ca nu esti bun 
la nimic, ca nu ai facut nimic bun, ci numai pacate, foarte multe 
pacate. Pocain^a are alia^i buni umilin^a, bunul sim^ credinciosia 
fa^a de legamintele facute lui Dumnezeu si oamenilor, rusinea. 

Ca sa nu mai plutesti in superficialitate, trebuie sa i^i iei bilet 
de metrou si sa cobori in pocain^a. Sau poate ca trebuie sa i^i iei un 
lift in jos, ca sa i^i coboare mintea in inima. 



22 



Punem punct aici, discu^iilor fara punct. Reac^iile dv. pot 
imboga^i nivelul de inteligenia al blogului. 



23 



Cum aranjdm informaiia unui articol depresd 



In primul rand trebuie sa adunam informaiia, sa folosim un 
limbaj anume §i sa construim un cadru pe masura targhetului pe 
care il avem. Daca vrem oameni, care sunt responsabili §i le plac 
lucrurile adanci, atunci trebuie sa nu lasam garda jos, ci sa ne 
alegem un limbaj solemn, tu§ant in acela§i timp §i cu mici 
asperita^i. 

Daca vrem sa iasa ceva, dar nu prea mult, atunci ne alegem 
subiecte mai puiin senzaiionaliste §i mai mult sensibile la un cititor 
vulgarizator al informa^iei. 

Targetul eel mai recurent este la un astfel de public, la 
publicul mediu, caruia ii place sa ii spui lucruri, pe care le-a mai 
auzit sj de la arfii. 

Spre exemplu sa ii vorbe§ti despre filmele, politicienii, 
senza^iile pe care le §tie §i el, nu despre subiecte la care trebuie sa 
faca un efort §i sa caute texte sau despre un fel de spiritualitate, pe 
care toata lumea crede ca o prizeaza. 

Spre exemplu, daca cerem cuiva sa ne scrie despre Sfanta 
Cruce, pentru ca e 14 septembrie §i nu il duce mintea prea mult, se 
va duce imediat la Vie^ile Sfm^ilor sau va cauta in ne§tire in 
Scriptura, locurile pe care le §tie despre Sfanta Cruce, fara ca 
informaiia sa treaca prin el. 

Ba, mai mult. El va imprumuta limbajul §i forma in care a 
gasit informaiia, fara sa se sinchiseasca asupra auditoriului curent, 
care a§teapta glasul lui. 

Cu alte cuvinte, omul de presa nu trebuie sa i§i permita gafa 
de a scrie despre lucruri, pe care nu le §tie destul de bine. 

Imi permit o divagatie. Doamna X ia un interviu unui preot 
despre te miri ce. Pe langa faptul ca nici nu stie cum sa i se 
adreseze, ii pune intrebari banale, la care iti vine sa casti. Intrebarile 
reflecta nivelul ei, dar ea, sarmana, nu isi stie nivelul. 

Tie, celui care ii raspunzi, ti-e mila de prostia si de infatuarea 
ei si o menajezi, te faci ca ea este experta in domeniul tau, dar, dupa 
ce iti ea interviul, unui prost de tot, cu intrebari proaste (daca pui 
intrebari proaste, primesti raspunsuri proaste), tot ea inalta nasul 
pe sus, si te priveste de sus, dupa ce isi face treaba cu tine, crezand 
ca a fost profesionista. Profesionism inseamna insa faptul de a nu te 
face de cacao, atunci cand te pronunti in domeniul tau de munca. 

Daca nu stii sa raspunzi, spune ca nu stii, si nu e niciun pacat. 
Prostie mare e sa spui ca stii si sa nu poti sa dovedesti nimic 
solvabil. 



24 



Divagatia insa are de-a face cu subiectul nostra. Trebuie sa ne 
alegem fondul articolului din surse credibile, de la oameni care stiu 
ceea ce spun. 

Sa cautam surse, care stim, in mod dovedit, ca sunt bune. 
Daca vrem sa scriem despre Sfanta Crace trebuie sa stim sa 
combinam istoria ei cu intelesurile ei duhovnicesti si actualitatea ei 

5 5 5 

in credinta noastra cu starea de spirit a celor care o denigreaza sau o 
ignora. 

Insa trebuie sa scriem la nivelul nostru, fara sa incercam sa 
ne luam la intrecere cu cineva sau sa copiem, in mod expres, pe 
cineva. 

Putem sa avem surse principale, ne folosim si de cele 
secundare, ne folosim si se cele contrare credintei noastre, dar 
principialitatea articolului trebuie sa se regaseasca in informatia pe 
care ai luat-o din surse sigure. 

Trebuie sa avem o informa^ie bogata, daca facem un articol 
cu detalieri, cu destainuiri, cu date istorice, procentuale etc. §i din 
tot ceea ce avem trebuie sa scoatem cateva pagini de bijuterii, in 
care sa concentram toata munca noastra, din spatele articolului, care 
nu se vede decat prea put in in articol. 

Un articol bazat pe §u§anele, pe barfe, pe faptul ca am auzit 
eu ceva, candva sau ca el a zis ca eu am zis nu are nimic de-a face 
cu o presa cre§tina, ortodoxa. Trebuie sa ai lucrari clare, fara dubii, 
par^i dintr-un interviu, fotografii evidente ale problematicii pe care 
o dezbaji. 

In cazuri parat controversate, in care toata presa laica da cu 
bata intr-unul, tu trebuie sa vezi ce interese au ca sa faca asta sau 
care sunt faptele pentra care un om, in aparenta inofensiv pana mai 
ieri, devine drac bdlfat deodata, pentra ca to^i il prezinta prost. 

A te repezi sa scrii §i tu prost, pentra ca vezi pe 20 de in§i ca 
il injura pe unul, inseamna a uita un lucra esen^ial: ca un om de 
presa ortodox nu trebuie sa se grabeasca sa creada, inainte de a avea 
evidente. 

5 

Nu trebuie sa {i se para ca stii, ci trebuie sa stii. Daca vrei 
adevaral trebuie sa vorbe§ti cu eel urat de catre to^i §i apoi sa ii 
audiezi pe cei care il injura. In atare situatie vom afla lucrari 
interesante despre caz, mai multe decat am fi vrat sa §tim pentra 
articolul nostru. 

Deci ne trebuie surse credibile, la care sa adaugam §i ce 
spun denigratorii, din mult sa facem pu^in, sa scriem concentrat pe 
foaie §i cu glasul pe care ni 1-am ales pentra a scrie. 

Informatia nu este totul! Informatia trebuie prezentata bine, 
explicit, in a§a fel incat sa starne§ti cat mai purine dubii la adresa ta. 



25 



Insa informa^ia bruta este cea care asigura o buna orientare a 
ta in perimetrul a ceea ce ai de scris. 



26 



Titlul pe care il alegem §i ce urmeazd dupd 



Din punctul nostru de vedere a avea un titlu bun inseamna a 
§tii tot ce trebuie scris. Daca §tim sa gandim titlul inseamna ca §tim 
sa avem o pozrfie pe masura lui. Domnul Cristian Tudor Popescu 
spunea, intr-un interviu al sau, ca pentru dumnealui titlul e totul. 

El §tie titlul mai intai, trebuie sa §tie titlul articolului §i apoi 
scrie. Scrisul este ceva dintr-un foe, ceva care curge imediat. Daca 
ai o idee buna sau foarte buna de subiect §i o prelucrezi ai pierdut 
toata frumusetea articolului. Trebuie sa o scrii in mod brut §i apoi 
revezi numai punctua^ia. 

Daca, dintr-un articol scris dintr-o suflare, §tergi un cuvant - 
nu mai zic de o propozifie - totul e un fiasco. Articolul fluviu este 
articolul care nu permite renovari de niciun fel. §i articolul fluviu 
sau de stare este articolul, care exprima o parere personala adanca, 
o stare plenara sau o indignare profunda. 

Daca suntem pu§i in fa^a unui articol de observafie, a unui 
articol cu date, cu sondaje, cu interviuri intercalate in el, aici trebuie 
sa fim scrpulosi §i didacticisti. Aici putem sa mai facem rectificari 
pentru ca e un articol de compozrfie, de acumulari. 

A scrie bine, repet, inseamna a vea un titlu bun, a stii ce stare 
trebuie sa transmitem, a te include in locul unde vei fi postat (adica 
a scrie pentru o ni§a anume) si a avea consistent interioara de la 
un cap la altul al scrierii. 

Articolul de arta, articolul minune este mai intotdeauna o 
destainuire pe care o gestionezi bine. Daca §tii pana unde sa ajungi 
sau daca ai ajuns cu starea pana acolo, unde scrisul l\\ spune sa te 
opre§ti, atunci trebuie sa te opre§ti. 

Cunosc oameni de presa care §tiu sa inceapa bine, fulminant, 
dar care ne lasa cu rasuflarea taiata la liziera Bucure§tiului. Adica 
nu merg cu noi pana la Marea Neagra, ci numai pana la liziera. 

Se prea poate ca sa fii intr-o pasa proasta §i sa nu auzi prea 
bine, in interiorul tau, ceea ce scrii §i atunci sa ai o parere proasta 
despre ce ai scris. Astfel de resentimente fa^a de propria-^i opera nu 
trebuie sa devina propria ta imagine, ca ziarist, ca om de litere. 

Daca crezi ca nu ifi ies cuvintele din tine sau ca nu atingi 
lucrurile pe care le simfi, nu e din cauza ca nu e§ti in stare sa scrii 
(daca ai har pentru asta), ci pentru ca nu te concentrezi sau nu te 
poti concentra, pe moment, la ceea ce vrei sa scrii. 

Po^i sa ai idei cu duiumul, dar tu trebuie sa alegi una, sa o 
gande§ti separat de altele §i sa o scrii. Tu trebuie sa scrii. Nu 



27 



conteaza cum. sa vezi dupa. Daca reprezinta delicate^ea sau 
enervarea proprie-ti persoane atunci e adevarul tau, chiar daca, la o 
adicam, nu arplacea nimanui. 

Daca vrei sa scrii bine trebuie sa te pozitionezi corect fa^a de 
subiectul tau, sa te pozitionezi interior fata de el, in a§a fel incat, 
constiinta ta sa nu te mustre pentru ceea ce ai scris, ci, in urma a 
ceea ce ai scris, sa te simti incurajat ca sa continui. 



28 



Nu astept decdt lucruri minimale de la un stat 
postmodern 



Un cre§tin ortodox lucid nu cred ca trebuie sa aiba pretentia 
de a cere lucruri mari, hotdrdte, de la un stat secularizat §i 
postmodern al secolului al XXI-lea. Statutul cre§tinului ortodox in 
fa^a unui stat democrat este statutul cetdfeanului credul, care trebuie 
sa i§i plateasca taxele, sa fie lini§tit §i sa nu dea prea mari batai de 
cap acelora, care il supravegheaza. 

El trebuie sa §tie ca nu e de capul lui, ca i se urmaresc 
faptele, ca ele sunt stocate in mai multe locuri, in locuri sigilate §i 
ca devine indezirabil, daca i§i cere prea multe drepturi. 

Din punct de vedere practic, cre§tinul ortodox se fofileazd 
prin curtea statului, ca un om care gande§te lucruri mai inalte decat 
majoritatea oamenilor, dar pare unul dintre ei. El este un anonim la 
nivel intim (daca nu i§i exprima credin^a public, raspicat), dar un 
repertoriat al sistemului, sitem pe care il intereseaza tot felul de 
lucruri: na§tere, casatorie, functie sociala, copiii, moarte. 

El trebuie sa §tie sa profite de starea de acalmie a 
momentului. Parnuii, care au trecut prin comunism, au vazut 
libertatea pe care ne-o promoveaza acum democratic lumii, ca pe 
un moment in care trebuie sa acumulam avu^ie duhovniceasca. 

Fericitul Serafim Rose se exprima undeva: nu stim cat va mai 
dura libertatea noastrd. De aceea trebuie sa ne pregdtim cu citiri 
serioase, cu o viafd autentic ortodoxd, pentru eventuate prigoane. 

Cu alte cuvinte, un tip de gandire lucid, care prive§te 
libertatea ca pe un timp al acumularii, al intaririi interioare. 

Statul ne poate da drepturi §i ni le poate garanta, dar ni le 
poate §i ridica fara replica. Rela^iile noastre cu politica sunt 
tangenfiale nu exponentiate. 

Majoritatea cre§tinilor ortodoc§i se simt, in primul rand, robii 
lui Dumnezeu (e si normal sa fie a§a) §i, in al doilea rand sau in 
ultimul rand, cetdfeni ai statului. Nu mizez pe o defalcare a vie^ii 
noastre, intre religios, politic, social, economic... 

Nimeni nu traie^te pe bucdfi via^a, ci ca un intreg, de care se 
intereseaza uneori mai mult, intr-o parte a lui, iar alteori, se 
intereseaza mai mult, de alta parte a acestui intreg. 

Viitorul religios al Romaniei va fi un viitor al toleran^ei 
religioase §i al non-discriminarii. Asta nu inseamna ca nu putem 
avea mari de pozrfie corecte, tran§ante si cu bun sim{. Mai ales...cu 
bun simt. 



29 



Principiul non-discrimindrii §i clerul ortodox romdn 

Motivul central pentru care clerul ortodox roman nu face 
politica e unul simplu §i e inserat in Statutul de organizare §i de 
funciionare al BOR §i in cutuma duhovniceasca a locului. Clerul 
trebuie sa fie apolitic pentru ca nu trebuie sa influence pe nimeni 
in op^iunile sale politice. Preotul §i ierahul ortodox reprezinta 
factori de coeziune §i nu de dezmembrare sl corpului eclesial al 
credincio§ilor. 

Nu am putea promova o platforma politica, care are interese 
meschine §i de clan sau aberante la culme, dupa cum nu am putea 
promova teorii politice liberale, conservatoare sau revansarde, 
na^ionalist-extremiste sau imperialiste, care fac rocada de la un 
scrutin electoral la altul. Credin^a e statutata scriptural §i patristic §i 
nu sufera de unilateralism politic. 

Biserica Ortodoxa Romana are statut de autonomic in 
perimetriul statutului roman in cee ce prive§te manifestarea 
credin^ei, a cultului §i a organizarii sale proprii iar statul roman 
garanteaza numai patrimoniul Bisericii §i finanteaza partial 
proiectele Bisericii sau salarizeaza partial clerul. 

Acest pact de non-intruziune in treburile Bisericii ale 
statutului roman e o cutuma pe care o gasim in orice legislate a 
voievodatelor romane sau in obiceiul locului §i, cu atat mai mult, in 
cadrul statului roman §i al constitu^iilor Romaniei. 

Un studiu amanun^it al statutului BOR ar lamuri pe fiecare, in 
racordare cu un studiu al Constituiiei si al legilor romane§ti in 
vigoare, asupra legitimita^ii statutului apolitic al clerului ortodox. 

Orice cleric trebuie sa voteze un candidat la pre^eden^ie, pe 
deputa^i §i senatori, dar ca persoana privata. Op^iunea sa politica nu 
e tot una cu incadrarea sa intr-un partid politic. Apolitismul unui 
preot se manifesto ca non-subordonare fata de o platforma politica, 
care e in disputa ideatica, principiala, cu o alta platforma politica. 

Nu pot sa fiu un preot al Alian^ei sau al PRM-ului §i sa ma 
lupt cu PSD-ul sau UDMR-ul sau PIN-ul. Solidarizarea mea cu un 
partid ma va transforma, in mod automat, intr-un slujitor al 
intereselor omene§ti, nu al celor divine. 

Un cleric ortodox nu poate fi un politician, dupa cum nu 
poate fi un rasist, un depravat, un antisemit, un delicvent sau un 
impostor. 

Principiul non-discriminarii credincio§ilor pe care ii 
pastore§ti te inva^a sa nu ii imparl in psd-i§ti sau prm-i§ti, in pro§ti 



30 



sau §coliti, in albi sau negrii, atunci cand le sfm^e§ti casa sau ii 
spovede§ti. 

Decenta §i bunul sim{ cere apolitismul unui cleric pana la 
urma, nu numai legile biserice§ti §i statale. In^elegi de la sine ca nu 
po^i sa fii partizanul unor interese sociale mai mult sau mai pu^in 
obscure §i, in acelasi timp, slujitorul lui Dumnezeu. 

Preo^ii care s-au lansat in politica dupa 1989 regreta, 
majoritatea, gestul pe care 1-au facut sau disocierea lor de haina 
preo^easca era ireversibila. 

Insa politica este un mobil legal, prin care se ajunge la 
puterea executiva §i legislative §i prin ea se exercita puterea statala. 
Nimeni nu demonizeazd politica §i nici pe politicieni, daca nu o fac 
chiar ei m§i§i. 

Ne discreditam de unii singuri sau ne ca§tigam 
respectabilitate §i dragoste din partea celorlarfi. 

Cre§tinii ortodoc§i se pot angaja in politica §i o fac cu brio 
mul^i dintre ei §i ei pot ajuta Romania sa aiba un statut legislativ 
viabil. 

Insa nu trebuie sa cerem unor legi umane, votate democratic, 
sa fie, in acelasi timp, complet echidistante §i nepdrtinitoare. 



31 



Aptitudini indicate §i contraindicate la omul de presa 
ortodox 



Cred ca in primul rand omul de presa ortodox trebuie sa fie 
un cre§tin ortodox, care §i-a regasit matricea duhovniceasca, care s- 
a regasit pe sine, prin pocain^a, §i se simte un om care sta in fa^a lui 
Dumnezeu §i vrea sa vada, prin Dumnezeu, via^a sa §i lumea in 
totalitatea ei. 

Prima sa aptitudine trebuie sa fie, a§adar, claritatea gdndirii, 
faptul de a §tii sa i§i exprime regasirea de sine, cu maximum de 
interes pentru cititori. 

O a doua aptitudine este aceea de a vedea strdfundul 
oamenilor, de a vedea in dedesubtul lucrurilor §i de a nara, cu 
aten^ie, aceste observa^ii duhovnice§ti. 

Numai o minte clara poate scrie clar §i concis. Claritatea 
gandirii poate da o scriitura atenta, rezumativa, incitanta. 

Un al treilea punct forte al omului de presa ortodox trebuie 
sa fie naturalefea pe care o degaja scriitura sa, tonusul viguros, 
contemporan cititorului, cu care §tie sa ne introduca intr-o stare de 
spirit. 

\\\ trebuie arta narativa, stapanita la perfec^ie, ca sa §tii sa 
introduci pe cititor intr-o stare de spirit, intr-o situate la care vrei sa 
il faci parta§. 

Un al patrulea atribut personal ar fi lipsa de beligerantd cu 
cititorul. Nu trebuie sa ne luptam cu eel care ne cite§te, nu trebuie 
sa il indispunem §i nici sa il socotim inferior noua. Noi trebuie sa 
scriem pentru cititorii no§tri, a§a cum vorbim cu noi inline, cu 
propria noastra con§tiinta. 

Daca vom discuta subiectul, aici, in forum, voi indica §i alte 
atuuri ale omului de presa ortodox, din punctul meu de vedere. 

In ceea ce prive§te atitudinile contraindicate enumar numai 
trei, pentru inceput. 

In primul rand, omul de presa ortodox nu trebuie sa scrie ca 
§i cand ar §tii subiectul fdrd rest. Trebuie sa excluda morga 
atot§tiin^ei §i sa lase loc, intotdeauna, muncii de cercetare, 
viitoarelor experience. 

In al doilea rand atitudinile sale exprimate prin scris sa fie 
probleme reale, vitale pentru oameni §i sa nu se plaseze in fa^a 
cititorilor cu probleme colaterale. 

Cuviinfa in scris, cu alte cuvinte, trebuie sa stea impreuna cu 
actualitatea de addncime a problemelor discutate. 



32 



Al treilea aspect, care nu trebuie sa se regaseasca in scriitura 
sa, este excesul de diplomaiie sau, la polul opus, redundanta, 
repetrfia stresanta a unor formule lingvistice, care peripatetizeaza in 
undergroundul discu^iilor cotidiene. 

Trebuie sa folosim foarte pu^in eufemismul sau mai deloc §i 
sa nu incurajam expresiile imprumutate, fata de care nu am facut 
decat efortul de a le pune pe foaie. 

In masura in care suntem una, interior, cu ceea ce scriem, 
scriitura noastra ne reprezinta, e unica, e personala, chiar daca poate 
primi critici cu duiumul. 



33 



Alte atribute ale omului depresd ortodox 



Esen^ial pentru acest om este aceea de a nu raspunde 
problemelor puerile saufals sofisticate, cu aceea§i moneda cu care i 
se cere. Cu alte cuvinte, acest om, trebuie sa aiba calitatea de a §tii 
sa fie tran§ant fara a fi in malecitie, in razboi cu cei carora le 
raspunde. 

§tiind sa fii transant trebuie sa §tii sa fii §i delicat, sa nu 
cobori o anume §tacheta cu cei care te provoaca la un raspuns sau 
cand te exprimi fata de o situatie de facto. 

Omul de presa ortodox trebuie sa §tie sa isi simta cuvintele, 
sa §tie sa potriveasca expresiile pentru cei care il citesc. Trebuie sa 
§tiu sa ma pun in cuvinte pentru cei care ma citesc. 

Graba §i ostenta^ia nu sunt indicate. Nu este indicata nici 
nerecunoa§terea limitelor proprii. 

Daca e§ti intrebat ceva, trebuie sa raspunzi. Dar trebuie sa 
raspunzi pe masura importan^ei care \i se da si care reiese din 
intrebarea care ^i-a fost pusa. 

Daca luam un interviu cuiva, trebuie sa §tim sa ii punem 
intervievatului intrebari la care sa gandeasca acum, prin care sa il 
punem in dificultate, prin care sa il provocam la gandire, la 
destainuiri. 

Un jurnalist ortodox trebuie sa vina sa ia un interviu cu duhul 
rugaciunii, cu pace in suflet, cu delicatetea cu care se a§teapta 
adevarul de sine. 

Tot la fel trebuie sa i§i scrie articolele, car^ile, reportajele. 
Trebuie sa ne aflam, in acela§i timp, intre delicate^e §i indrazneala, 
intre emo^ie vie §i frachete de spirit, intre recuno§tin^a §i nonsalanta 
comunicarii. 

El trebuie sa fie prudent §i, in acela§i timp, deschis 
interlocutorului, subiectului, diverselor conexiuni instantanee. 
Trebuie sa lupte impotriva cli§eelor, a imaginilor deja construite 
despre o realitate sau o persoana. 

Jurnalistul ortodox spre care eu privesc cu aten^ie este eel 
care ma provoaca sa fiu sincer cu mine, pentru ca sa fiu sincer cu 
subiectele pe care le dezvolt. 



34 



Astdzi: un timp in careputem sa ne nevoim bine 



Consider ca astazi te po^i nevoi bine, foarte bine, pentru ca 
nimeni nu i§i va da seama ca tu poste§ti, ca te rogi in ascuns, pentru 
ca omul contemporan nu mai sesizeaza, prea bine, subtilita^ile. 

Putem sa ne nevoim si mai bine decat in comunism, pentru 
ca acum avem o teologie extraordinary pe masa, car^i superbe, unde 
aflam fir a par toate lucrurile credintei noastre. 

Iti mai trebuie doar safii nebun, adica normal §i sa le pui in 
practica. Acum putem sa ne incurajam §i sa ne sim^im incuraja^i de 
tot felul de marturii dumnezeie§ti ale Sfin^ilor foarte recen^i sau 
inca in via^a. 

Sunt pu^ini sau mul^i Sfhnii? Treaba e ca o ducem bine in 
domeniul §tiin^ei §i avem pe cine urma. In timpul comunismului 
nici nu §tiam unde sa ne cautam reperele credintei, car^ile de capatai 
ale credintei noastre. Acum avem prea multe §i ne culcam pe lauri. 

Avem o semi-libertate de manifestare §i de opinie in mass 
media de azi, cu toata politica de denigrare a Bisericii noastre, nu 
suntem prigoni^i in mod legal, a§a ca ne putem fofila subversiv, pe 
sub caracati^ele aten^iei discriminatorii iar un cre§tin simplu e mai 
fara pericol, daca vrea sa creasca duhovnice§te. 

Suntem privni, mai atent, noi, preo^ii care §tim ce trebuie, 
profesorii universitari, care sunt prea tran§an^i in domenii de dogma 
§i Tradnie, ierarhii zelo§i. 

Aceasta floare a Ortodoxiei este vanata §i supravegheata de 
mii de ochi. Binein^eles, daca §i omul de rand, credinciosul mirean 
incepe sa se exprime bine, cu impact la public, ajunge §i el in 
aten^ia acelora, care ne perturba. 

Insa nu putem sa spunem ca aici sau in mediile democratice 
straine, daca vrei sa simfi ortodox §i sa te manifesti ortodox, in 
unele margini, nu o po^i face. 

Acum e un timp prielnic pentru via^a ortodoxa, da, acum, 
cand mai to^i cred, ca credinta noastra e relativizata §i abia mai are 
viata §i sta sa moara. 

Dimpotriva, credinta noastra, credinta manturii, cand e 
considerate cea mai slaba, Dumnezeu ridica oameni, care o intaresc 
cu putere §i toate pericolele par jocuri de copii. Da, credinta noastra 
e credinta mdntuirii §i e cea mai mare minune de sub soare. 



35 



Sa incepem cu carfile care nu se aleg, ci trebuie citite 



Prima carte cu care trebuie sa incepem este Scriptura, de§i e 
cea mai grea alegere posibila. §i, daca am inceput sa citim serios cu 
o alta carte, atunci trebuie sa ne intoarcem la ea §i s-o citim 
facandu-ne comentarii §i notice din ea. 

Trebuie s-o citim §i sa o rascitim §i sa nu credem ca am 
in^eles prea multe din ea. Trebuie sa nu avem ambi^ia sa §tim cate 
nume confine, cate paragrafe, cate capitole, ci, mai intai de toate, 
trebuie sa cautam sa vedem ce ne spune noua, Dumnezeu, prin 
Scriptura. Trebuie sa vedem cat spune despre noi acolo §i cat ne 
doare ceea ce ne spune El. 

De§i am inceput trei fraze cu trebuie, ar mai trebui sa scriu 
alte cateva fraze, cu aerul acesta de imperativitate. Mai tarziu ne 
dam seama ca trebuie, trebuia sa ne fi fost spus in copilarie acest 
fapt, in adolescenta eel tarziu, ca sa ne fi intrat la inima. 

Daca incepem sa citim din Scriptura, e musai (vorba cuiva) 
sa ai Ceaslov sau macar Carte de rugaciune. Ca sa deschizi 
cuvintele Scripturii trebuie sa incepi sa inveji sa te rogi canonic, 
regulat, sa ai o puzderie de clipe de rugaciune in via^a ta. Mersul la 
Biserica se leaga de citit, cum se leaga de citit urmarile cuvintelor 
sfinte §i ale rugaciunii in fiin^a noastra. 

Poate ca asta e o formula pentru cei care au aplecare spre 
carte, pentru §colitii cat de cat. 

Nescolitii prea mult, care nu §tiu sa citeasca, trebuie sa 
mearga pe ideea rugaciunii §i a ascultarii fata de ceea ce spun cei 
care citesc. Pentru o bunica venita la credin^a la 60 de ani, 
ascultarea Scripturii rostita de catre cineva din familie este 
inceputul luminarii. 

Cartea aceasta, Scriptura Sfanta, vorbe§te mult §i greu, daca 
ai timp sa te crezi prost sT ne§tiutor §i sa ascul^i ceea ce i^i spune. 
Daca mergi pe principiul eu cunosc, inteleg, sunt tare, ramai la 
suprafa^a acestui ocean nemarginit de in^elepciune §i de sfm^enie. 

Daca atunci cand cite§ti Playboy te umpli de pofta, aici, 
citind Scriptura, trebuie sa te sim^i umplut de har cand cite§ti, de 
smerenie, de dragoste pentru Dumnezeu sT de ru§ine pentru ura^enia 
din fiin^a ta. 

Daca nu se produc iluminari pe timpul citirii, in^elegeri 
speciale, inseamna ca suntem inca analfabe^i in domeniul citirii cu 
inima. 

Eu cred insa ca e timp sdputem. 



36 



Despre inadecvarea teologiei scolastice. Rdspuns la 
intrebarea: Cine este mai rau: omul sau diavolul? 



In teologia academismului pur, unde lipse§te latura 
duhovniceasca a muncii §tiin^ifice in teologie sau e negata pur §i 
simplu, apar, adesea, intrebari ca cea de fa^a. Intrebarile lor vizeaza, 
eel mai adesea, starile contradictorii, aporiile, lucrurile pe care 
Revela^ia dumnezeiasca nu le confine. 

Cu alte cuvinte: care este mai rau dintre cei doi, dintre om si 
demon? Afirmatia de fata e o constatare. Despre ra^ionamentul care 
sta in spatele ei, enuntiatorul nu ne vorbeste. Insa el aduce in fa^a 
noastra ideea ca omul §i diavolul (ace§tia sunt membrele ecuafiei) 
sunt rai. 

Nu §tim ce inseamna rau pentru autorul intrebarii. Nu §tim 
nici ce inseamna bine. §tim numai ca oamenii sunt clasa^i de catre 
colegul nostru ca ni§te tirani mai abitir decat demonii. 

Insa oamenii sunt vizibili, din punct de vedere fizic, demonii 
sunt vazu^i doar de oamenii duhovnice§ti sau de cei foarte pacato§i, 
iar rautatea e o stare interioara, care trebuie vizionata cu aten^ie, 
vazuta bine, ca sa §tii care ii este motivul. 

Avem un subiect obscur de teologie, cu alte cuvinte, care 
confine 80% o elucidare filosofica. De ce omul sa fie mai rau decat 
demonii? 

Autorul intrebarii ar putea sa insure tot felul de rauta^i pe care 
le fac oamenii §i asta pe buna dreptate. Pentru ca fac lucruri rele, 
constata autorul nostru, atunci oamenii sunt rai. 

Pana aici avem o parte morala a discu^iei. Insa §tim cat de 
mult rau pot face demonii sau fad Acest raspuns intra intr-o 
discu^ie despre razboiul nevazut al oamenilor duhovnice§ti §i iese 
din sfera gandurilor autorului nostru. 

Cei care ne-a intrebat presupune ca dracii sunt bdiefi mici pe 
langa ce pot face oamenii. Dar nu §tim cine pe cine inspira. In 
teologia si viata ortodoxa noi marturisim adevarul ca suntem 
momi^i de catre demoni cu tot felul de rele. 

Daca le acceptam, le facem. A presupune ca alegerea sa 
facem rdul e mai mare decat puterea pe care o au demonii sa faca 
rau, e o conjectura ce nu are de-a face cu realitatea. 

Demonii, potrivit teologiei ortodoxe, pot face rele 
devastatoare, mai puternice decat un razboi chimic sau atomic, insa 
puterea lui Dumnezeu nu ii lasa ca sa se manifeste ca atare. 



37 



§i iata, ca intre cele doua membre ale ecua^iei, intervine un 
al treilea, Dumnezeu, Care nu a fost luat in calcul de intrebatorul 
nostra. 

Ce face Dumnezeu in fa^a rauta^ii omului §i a demonului? Se 
manifesto cu o iubire nemarginita. El nu lasa nici pe om, ca sa faca 
tot raul pe care 1-ar putea face dar nici pe demon, ca sa i§i faca de 
cap cum vrea. 

Raul tine de alegerea persoanei, spune teologia ortodoxa §i 
acesta e adevaral. Faci rau pentra ca e§ti nefericit, neimpacat, 
neimplinit. Nu faci rau de placere, pentra ca te simfi bine §i vrei sa 
mai faci §i tu cdte un rau. 

Omul care pacatuie§te §i dracul, care il pizmuie pe om, 
lini§tea lui §i il indeamna la rau sunt neimplinrfi. Daca s-ar sim^i 
bine, daca ar fi plini de har nu le-ar mai trece prin cap sa se 
zbenguie cum vor. 

Raspunsul nostra (desj discu^ia e la inceput pe aceasta tema) 
e acela, ca aceasta problema este nerelevanta §i nici nu se pune in 
cazul omului, care este implinit, plin de pace §i de dragoste. 
Intrebarile despre rau vin cand e§ti contaminat de rau §i 
raspunsurile la problema rdului nu se fac excluzandu-L pe 
Dumnezeu din ecuatie. 

Daca Dumnezeu este o parte comuna a discu^iei despre rau, 
atunci in^elegem ca Dumnezeu nu ia raul ca pe o realitate bund, ca 
pe ceva care are trdinicie, ci ca pe o privare de libertate §i de bine, 
la care demonii §i oamenii au ajuns prin exercitarea unei liberta^i 
pervertite. 



38 



Lui pseudonim axxa. Un rdspuns simplu dat unui 
forumist intr-un forum ortodox 



Dv. da^i dovada de o mare transparent*!, mai ales, pentru ca... 
nu va stiu numele. Se vede ca a^i facut o pasiune pentru cuvintele 
mele si sunte^i o persoana smerita, modesta, atenta la detalii. 
Formatul electronic al forumului are insa. un defect, pe care trebuie 
ca sa. il sesiza^i cu mare acuitate. 

Pute^i fi verificat / -a §i recunoscut /-a dupa postarile 
anterioare §i cuantificat dupa gradul de modestie sau de 
generozitate de care face^i dovada. 

Dintr-o privire rapida asupra celor 400 de po§tari ale dv. am 
ajuns sa in^eleg ca aveji apeten^a pentru mediul monahal, ca a^i 
ajuns la Manastirea Sihastria, ca respecta^i faptele domnului Becali, 
aprecia^i una sau detesta^i alta, folositi emoticoane pentru a va 
sublinia atitudinile sau lipsa de atitudine, cola^iona^i postarile 
anterioare, pune^i intrebari, revendica^i calificative, nu scrie^i prea 
mult niciodata §i va fofilati, adica intra^i intr-o umbra, care va face 
bine. 

Binein^eles ca nu va condamn pentru ceea ce face^i, daca 
asta va umple viafa cu sens. Trebuie sa va raspund la intrebari... sau 
sa va re-recitez §i eu? 

Cred ca mai bine ar fi sa va spun o mica poveste,^3ra niciun 
talc. 

Pseudonim axxa, in fiecare zi, un preot, care imi poarta 
numele, se treze§te cu gandul sa fie cat mai propriu lui Dumnezeu §i 
cat mai simplu §i in^elegator cu oamenii, pe care ii are in preajma. 

Traie§te simplu, e, deopotriva, traditionalist §i postmodern, 
cuplat la slovele Parin^ilor §i cu ochii aten^i la toate tarele lumii 
seculare, care asculta, deopotriva, hip hop §i muzica bizantina foarte 
baritonala, care are de-a face cu tot felul de oameni, intre^ine 
corespondent din cele mai nonconformiste etc., dar care simte, ca 
nu poate sa faca nimic din toate astea, daca harul lui Dumnezeu nu 
1-ar intari. 

Unul caruia i-ar lipsi cu totul modestia, s-ar erija in fa^a 
pseudonimului tau, ca un om care a intrecut serafimii din cer. 
Preotul de care l\\ spun, nu face asta. Insa nici nu se dezice de ceea 
ce este §i, mai ales, de munca sa, care 1-a adus pe acest om, ca sa fie 
omul de astazi. 

Nici nu se increde cu ceea ce este §i nici nu ii place sa se dea 
mare la apa mica, adica in fata unor oameni, care nu sunt pe masura 
lui. 



39 



Cred ca a fi modest inseamna a stii cu cine sa te aduni si 
unde sd teplasezi. Nici mai sus si nici mai jos. 

Daca pseudonim axxa vrea sa ii spun ca sunt mai prost decdt 
el, ii dau dreptate. Sunt mai prost decdt tine, pseudonim axxa! Daca 
pseudonim axxa vrea sa ii spun ca nu sunt modest, ca nu sunt 
smerit, ca am nu stiu ce si nu stium cum, sunt de acord: sunt cum 
vrea clientul dinfafa mea. 

Insa satisfaciia gratuitd nu ^ine de foame. E ca si cum te-ai 
satura din mirosul de shaorma si ai crede ca faci parte din Rai, stand 
in casa, in fotoliul tau. 

In fa^a dv., pseudonim axxa, in aceasta seara si numai in 
aceasta seara, in edi^ie speciala, garantat 100% sunt prost de dau in 
gropi si mdndrufoarte. 

Va umplut si stapanit cumva fericirea? Sunte^i entuziast 
pseudonim axxa, daca eu, individul cu nick name-ul Pr. Dorin, care 
v-am tulburat, si-a recunoscut mdrldnia de a se fi considerat mare si 
tare inparcare, in fa^a dv.? 

Daca da, pofta-buna la masa, ca va merita^i bucuria! 
Probabil (asa mi-ar placea sa cred), ve^i reveni cu o inima mai buna 
fa^a de micimea mea si imi ve^i face bucuria de a fi sincer pana la 
capat si sa imi da^i, prin aceasta, durerea de pe frunte la o parte. Se 
poate sa ave^i inteligenfa unui raspuns frumos, armonios, pentru un 
preot, care v-a vexat bunul sirr4? 

Eu cred ca ve^i fi un om bun cu mine si imi ve^i mai scrie, 
pseudonim axxal 

Ps: sper ca nu face^i parte din axa Bucuresti-Londra- 
Washington, ci din axa Romdnia-Impdrdiia Cerurilor. Pe aceasta 
cale, a doua, se intra cu elegan^a fa^a de preo^ii lui Dumnezeu, 
oricat de increzuii sunt ei la un moment dat. 



40 



Rdspundem la mesajul domnului Altrix 



Domnul Altrix se intoarce (i-am acceptat gluma nesarata) §i 
ne aduce in aten^ie o mostra veritabila de chici din Baraganul 
nostra. Exemplul sau e unul real §i, mai ales, de o penibilitate crasa, 
pentra acea localitate unde se afla monumentul. Pentra primaral 
locului §i pentra mul^i dintre sateni (probabil) monumetul arata mai 
bine decat inainte. 

Neispravitul de primar, caraia ii plac mult culorile {ipatoare, 
intr-o alandala penibila, ne ofera o trasnaie de pictura in toata 
regula. Problema e ca el nu sesizeaza disonanfa vizuala dar §i 
nesuferita pentra un suflet cu sim^ duhovnicesc, de a vedea o 
asemeneajwvesfe in culori. 

Excrescen^a de prost gust, de unde pleaca chiciul, de aici 
vine: din incultura §i rava§ire interioara, din imbecilizare prin 
surogate ieftine de imagine. Oamenii carora nu le plac destepfii nu 
le plac nici creaiiile frumoase. 

O imagine simpla din natura are intotdeauna farmec, pentra 
ca flori, copaci, pasari etc., stau bine una cu alta, chiar daca par la 
intdmplare. Insa cand vine un om fara prea mult sim{ estetic, din 
cauza bontirii sim^irii lui duhovnice§ti, face o amalgamare de 
imagini §i de obiecte in casa §i in curtea lui, de te iei cu mainile de 
par. 

Chiciul este de neinlaturat din orice societate, atata timp cat 
exista oameni, care nu progreseaza duhovnice§te, intelectual, care 
nu sporesc in iubirea de framos, care nu cresc in sfm^enie, intr-o 
singura formula. El exista, noi facem act de prezen^a lui §i luptam 
impotriva lui, in primul rand, in inima noastra. Daca nu vrei sa vezi 
lucrari urate §i aiurea la tine in casa, incepi sa arunci lucrarile, care 
sunt desuete. 

Oamenii nou-converti^i, cand vin la credin^a, dupa un 
anumit timp, simt ca nu le mai plac hainele, camera, aspectul ei §i 
incep sa i§i faca simple si hainele §i casa unde stau. 

Prima reac^ie impotriva chiciului, pe care o luam in noi 
inline, este simplifwarea modului de viafa, a lucrurilor pe care le 
avem §i a lucrurilor spre care tindem. 

Cei care doresc sa aiba cat mai multe in casa, chiar daca nu le 
prea folosesc la nimic, dovedesc ca nu §tiu unde sa se opreasca cu 
dorin^ele pe care le au. 



41 



Chiciul produce sufocare interioara. El se na§te din dorin^e in 
exces §i, mai ales, din dorin^e care nu i§i pun problema valorii lor, a 
volorii utile §i duhovnice§ti a obiectelor cu care ne inconjuram. 

Chiciul e nociv pentru ca ni displace profund. E ca praful pe 
televizor, ca gandacii in baie §i ca petele de cerneala pe haine. 

Cand i^i dai seama ca nu mai po^i purta la 30-40 de ani haine 
ro§ii, galbene sau verzi, sau tricolor pe tine, ca barbat sau femeie 
(daca e§ti un om duhovnicesc), ca nu mai po^i sa dai din maini pe 
strada ca la cinci ani, ca nu te po^i sarata in pia^a ca to^i sa se uite la 
tine (impartindu-^i astfel intimitatea cu to^i), ca nu mai ni permit, 
ca ortodx, sa nu fii citit §i tu de vreo 5-6 ori Sfanta Scriptura pana la 
o varsta anume, Vie^ile Sfin^ilor, sa §tii §i tu cine este Eminescu, 
Balcescu, Iorga etc., atunci incepi sa sim^i ca trebuie sa scapi de 
aceste metehne. 

Pentru mine prostia e un pacat pe care trebuie sa il spovedim 
sub epitrahil. A fi pdcatuit de prostie, inseamna sa ma fi indemnat 
Duhul Sfant sa citesc §i eu sa ma fac ca nu am timp, mai ales cand 
te duce capul §i poji sa o faci. Tot la fel, daca m-a indemnat sa ma 
rog, sa ajut, sa fiu bun, etc. §i eu sa m-am facut ca sunt lemn-tanase. 

Aceste lucruri chicioase din capul nostra, din noi, din jural 
nostra, la un moment dat (daca suntem sinceri cu noi) ne vor enerva 
rau de tot §i vom promite lui Dumnezeu, ca de acum incolo vom 
incerca sa fim framo§i, corec^i, sa ne imbracam cu bun sim^, sa fim 
iertatori, sa fim gentili, sa punem mana pe studiu §i pe ragaciune la 
greu, ca sa ne bucuram de reusite interioare. 

Cam a§a contraatac eu chiciul §i a§a sfatuiesc pe cei din jural 
meu. Ii sfatuiesc §i ma sfatuiesc sa nu suport mitocania, prostia, 
fariseismul, neobrazarea, discreditarea Sfnuilor, a adevarului, 
parvenirea, indulgen^a de §ine, marlania duhovniceasca, invidia pe 
al^ii, daca sunt mai buni decat noi, fuga dupa averi, care nu au 
niciun sens sau dupa diplome de dragul diplomelor. 

Sunt, pledez pentru un academism duhovnicesc, pentru o 
sfinienie plind de infelegere duhovniceasca, de contemplate, de 
framuse^e, la care sunt chema^i to^i cre§tinii. 

Am vazut astazi §i ieri pe forum, cum oamenii cereau de la 
noi, preo^ii, in^elegere §i iubire, dar ne dadeau prea pu^ina. 

Doresc adesea, cre§tinii no§tri, o iubire din destul fara ca sa 
ne fie, la randul lor, fideli §i fara sa ne acopere neputin^ele §i, eel 
mai grav, in care ei sa primeasca, dar sa nu dea nimic. 

Nu respect pe cre§tinii ne§tiutori, nici pe cei care au fumuri 
mari despre ei §i nici pe cei care nu pun osul la treaba. Iubesc pe 
oamenii, care toata ziua fac ceva, ca sa fie §i mai in^elepti, nu pe cei 
care fac ceva, ca sa ni scoata ochii cu trei lulele si trei surcele. 



42 



Prefer sfar§itul acestei postari pentru niste precizari pentru 
aceia, care vad o despar^ire intre teologie §i trairea duhovniceasca 
§i care cred ca prostia §i ne§tiin^a sunt virtuti §i se mandresc cu ele: 

l.To^i patriarhii ortodoc§i actuali, ierarhii no§trii, preo^ii §i 
calugarii no§tri, mul^i dintre monahii §i cre§tinii no§tri sunt 
monumente de cunoa§tere, de sfm^enie §i de via^a duhovniceasca. 

2.Toate traducerile in limba romana ale Scripturii, toate 
car^ile de cult ale noastre, toate traducerile patristice pe care dv. le 
citrfi sunt facute de comisii de teologi §i de erudi^i ortodoc§i, care 
nu suporta ideea impar^irii intre teologie §i trairea duhovniceasca. 

3. Nu exista preot (cu rare excep^ii) in Romania, care sa fie 
hirotonit fara sa aiba o anume cultura teologica, culturala, politica, 
literara, economica etc. §i cei care inva^a pe mireni §i pe monahi 
sunt oameni, care au discernamant, cucernicie, chibzuin^a, sfm^enie. 

A marturisi ca nu cuno§ti mai nimic din credin^a ta, ca e§ti 
plop in materie de credin^a este cea mai mare rapine posibila pentru 
mine. A te declara prost, ne§colit, tampit, cand ai acces la internet, 
cand po^i sa cumperi ce carte vrei, cand po^i sa auzi predici §i 
sfaturi §i Paring cu duiumul inseamna sa fii de-a dreptul penibil, 
adica in toate culorile, ca monumentul vazut de catre colegul nostra 
in mijlocul Baraganului. 

Deci, daca sunte^i inteligen^i, fra^ii mei, §i vre^i sa va 
mantui^i, daca vre^i sa frfi framo§i, atunci arunca^i chiciul, penibilul, 
prostia §i toate patimile care vin de aici §i apoi va dau dreptul sa frfi 
arogan^i, daca mai vre^i sa fi^i aroganii. 

Spor la in^elegere §i nu fi^i u§ori ca pana de gasca! 



43 



Un rdspuns colectiv, daca imi este ingdduit 

Jin sa felicit, in mod special, pe domnul / doamna Iulicon, 
caruia / careia ii dau dreptate intr-un totul, in ceea ce a scris. 

Iulicon a scris la subiect, a facut afirma^ii foarte acurate, 
fondate, in mod decent §i §i-a exprimat doua opinii, sub forma a 
doua intrebari fa^a de mine, cu care as. putea fi de acord in cazul 
sau. Toata stima mea domnule / doamna Iulicon. Va pute^i pastra 
anonimatul, daca ve^i scrie tot la fel de documentat §i pe viitor. 

Pentru doamnele Axxa, Daniela-Iulia, Hrisanti §i fostul 
Altrix, actualul domn Florin Ghiurca, ma exprim in cele ce 
urmeaza. 

Doamna Axxa (adica o ea §i nu un el), cum o da^i cu mine, 
cade^i tot bine. Folosirea pronumelui noi este o deformare 
pastorala, dublata de una academica, de care imi cer scuze. 

In Biserica noastra, orice act pe care il semneaza un preot, nu 
se incepe cu eu, preotul Dorin, ci cu noi, preotul Dorin. 

Intr-o scriere academica (va doresc §i dv. studii 
postuniveritare si postdoctorale), se folose§te formula noi, 
pronumele de majestate (a§a este numit), pentru a se exprima o 
opinie personala. Daca vreau sa scriu ceva, spun: dupa parerea 
noastra, Sfdntul Fotie eel Mare a spus asta... 

Insa, de§i spun noi, ma refer la propria mea opinie. 
Dumneavoastra pute^i fii cu mine tot la fel de ar^agoasa, ba chiar 
mai tare, dar astea sunt comportamente, care se regasesc mai 
degraba la un el decat la o ea. Dv. face^i cum va taie capul. 

Doamna Daniela-Iulia este o economists, care vede cu duhul 
(un lucru foarte bun) §i care vede in mine aceeasi harisma. 
Dumneaei ii transmit mesajul curat, foarte evident, ca sunt cat se 
poate de real, am trup §i suflet, dar nu sunt vazator cu duhul. Sau 
poate ca nu mi-am dat seama, ca am astfel de abilita^i foarte 
duhovnice§ti. Insa, cu toate acestea, dumneaei ii este cam greu sa 
ma urmareasca. 

Eu am scris dupa cum vorbesc de obicei §i dupa cum sunt de 
fapt §i nu mi-am clonat o poza pentru dv. in aceste zile. Daca dv. va 
sirr4rfi inferioara, smerita, frumoasa, cu bani, de§teapta, o buna 
profesionista e treaba dv. §i daca ave^i atuuturi nenumarate 
inseamna ca e un bine pentru aceasta ^ara, ca va confine. 

Din cuno§tintele mele reduse in domeniu, §tiu ca este o 
diferen^a majora intre o economists (nume pastrat din fostul regim) 
§i un promotor, un om care se ocupa de marketing. 



44 



Cum market inseamna piafd de desfacere §i economistul in 
sine se ocupa de calcularea profitului, a intrarilor §i a ie§irilor din 
fabrica, a deconturilor etc. iar eel care se ocupa cu vanzarea de 
marfuri, face diferite prospecte de piaja, expozeuri pentru client s?i 
imparte date colaterale, pentru ca produsele sa fie vandute, de aceea 
e o mare diferentl intre economist §ipublicitar. 

Orice a^i fi dv. din punct de vedere profesional, mi-ati 
aruncat o buna minge la fileu, la care am sa va raspund la poza de 
grup, din final. 

Va mul^umesc pentru aprecierile dv. §i nu am intentia sa ma 
vdnd in niciun fel la dv. sau altora. Intrarea pe www.clopotul.ro 4 a 
insemnat, pentru increduli, ca nick name-ul meu este real, ca asa 
ma cheamd. Nu am in niciun fel intentia sa va facfanii mei, acoliiii 
mei, oamenii mei din tribund. 

Cu doamna Hrisanti, careia tocmai ii citisem experience 
frumoase, cu cei trei fii ai dansei §i cu viat.a frumoasa din Franta, 
ma pregateam sa fiu mult mai generos decat sunt sau par. Insa 
acum, dv., va spun pe §leau, ca nu sunt nici smerit §i nici nu iubesc 
prea mult 5 . Daca vom mai comunica am sa va cunosc mult mai bine 
§i am sa scriu, fiecaruia, in mod personalizat. 

Adica nu mai mult decat poate sa duca fiecare. 

Eu am vrut, poate, sa va respect mai mult decat trebuia §i dv. 
ati crezut ca nu ar fi cazul. Fie! 

O sa va scriu mai fara multe brizbrizuri, a§a cum ar vorbi 
doua femei casnice, cand se intalnesc la o cea§ca de cafea, la una 
dintre ele. 

Deci incep sa l\\ vorbesc, ca intre doua amice, care se cunosc 
de mult, pentru ca sa fiu, in ton, cu ceea ce mi-ai scris, aici, pe 
forum. 

Hrisanti draga, ma bucur ca parintele Savatie ^i-a scris. Eu nu 
sunt parintele Savatie §i nici el, eu. Daca parintele Eftimie este un 
om smerit §i tu il placi, atunci eu va plac pe amandoi. §i, daca ceva 
nu ni place la mine, ai tot dreptul, ca nici mie nu imi plac multe 
lucruri la mine. 

Ce mai faci? Ce ai mancat astazi? Ti-ai facut rugaciunile? Ti- 
ai dus copii la §coala? 

Cat ma bucur ca vorbim iara§i, Hrisanti, draga mea! 



4 Ziar la care am fost colaborator si care s-a desfiintat intre timp. Discutia aceasta si altele 
cuprinse in acest volum se petreceau pe forumul Schitului Darvari din Bucuresti, care si acesta 
s-a desfiintat intre timp. 

5 Discutiile de pe forumul Darvari erau foarte penibile pentru mine, tocmai din cuza excesului 
de pietism, care se manifesta aici. Tocmai de aceea discutam cu ei calandu-ma pe modul lor 
extremist de a vedea lucrurile, asa explicandu-se raspunsurile mele ironice la atacurile lor fara 
bun simt. 



45 



Ca sa nu fm §i mai patetic decat am fost, inchei aici, 
doamna Hrisanti, discu^ia cu dv. §i va urez sa fi^i as a cum suntefi. 

Domnului Florin Ghiurca, fost Altrix, cu care am vorbit in 
particular §i caruia i-am vizitat saitul (poftim, ii fac §i dumnealui 
reclama: http://florin-giurca.uv.ro/), ii mul^umesc pentru ca a luat 
apararea, unui biet preot, cazut intre gurile a trei femei atente la 
comportamentul meu forumistic. 

Imi cer scuze celor care intra pe acest topic §i nu gase§te 
decat purine lucruri despre chici, ci cu totul altceva. S-a intamplat 
sa fie nevoie, ca sa dau raspunsuri, pe care nu mi le-as. fi dorit §i 
nici nu le-am cautat. 

Poza de grup, pentru cele trei doamne §i toate trei: Axxa, 
Daniela-Iulia §i Hrisanti. 

La Fericitul Hie Cleopa se duceau tot felul de oameni ca sa se 
foloseasca de cuvintele si experienta Prea Cuviosiei sale, dupa cum 
stiti. Printre ei erau §i mul^i ageamii, care nu intelegeau ei prea 
multe din cum e sa vina dracul la tine §i tu sa il gone§ti cu 
rugaciunea, despre cum e sa fii lovit, fara mila, in pu§carie sau 
despre cele nu §tiu cate feluri de rugaciune, pana la vederea 
dumnezeiasca necontenita. 

§i a§a se facea, ca el observa cum incep oamenii sa ca§te, 
cand il ascultau §i, fiindu-i mila de ei, mai zicea cate o snoava, cate 
un banc duhovnicesc, cate o glumrfa, ca sa mai destinda atmosfera 
§i sa nu li se arda creierii. 

Cei carora nu le placeau glumele Fericitului Hie, socoteau ca 
un asemenea comportament nu e adecvat pentru un Pdrinte renumit 
ca el. Cei care cascau in timp ce il auzeau, se bucurau ca mai zice §i 
el cate o snoava meseriasd §i pe aia o ^ineau minte. 

Daca ii intrebai despre ce a spus Sfantul loan Scararul in 
Scara, cap. 5, p. 95 sau despre tot felul de nume de car^i §i de 
Dogmatici, cate enumerase Parintele Cleopa taceau muc §i sfarc, 
pentru ca uitasera tot. 

Cei carora le placeau si glumele, cat §i bunele cuvinte §i 
inaltele cuvinte teologice, pe care le auzeau de la marele Sfant al 
Sihastriei, se bucurau §i plecau folosui, nefiind carcota^i §i nici 
prost crescu^i, ca sa il vorbeasca pe la spate. 

A§a ca, alege^i §i dv. morala, pentru ca sunte^i oameni 
smerifi, capabili, de nddejde, ave^i duhovnici care va inva^a la bine, 
ave^i car^i duhovnice§ti multe, mari, frumoase, scumpe, dar nu §tiji 
sa vorbrfi frumos, cu un preot care va vorbe§te frumos. Da, cred ca 
asta este ironia sor^ii noastre: sa dam, de cele mai multe ori, orzul 
pe gaste! 



46 



Sfinfii Parinfi au nevoie de comentarii actualizate 



Domnule L. T. (dupa ce am elucidat problema numelui, cu 
ajutorul dv.), va multumim pentru participarea dv. la discu^ie §i va 
raspundem, in cuno§tintl de cauza, la intrebarea dv. 

Sfintii Paring nu sunt tradu§i §i nici analizati pentru ca sa 
tragem cumva de inva^aturile lor §i sa le inmulfim, ci pentru ca sa ii 
facem percutanti pentru lumea noastra de astazi. 

E adevarat, depinde cine vorbe§te despre ei §i cum. Insa, in 
opinia noastra, to{i Sfintii Paring, cartile de cult, Sfanta Scriptura, 
au nevoie de comentarii duhovnice§ti actualizate, pentru omul de 
astazi. 

Intr-un folder, pe care 1-am deschis pe forumul nostru , vom 
analiza unele texte scripturale §i patristice, in care vom arata nevoia 
de inielegere a acelor texte, o infelegere actualizata (ma refer la 
limbaj, nu la credinfa), pentru ca omul credincios de astazi sa 
perceapa, mult mai direct, ceea ce a vrut sa se spuna acolo. E nevoie 
de teologi sfinti, de paring care sa comenteze cu sfmt.enie textele 
sfinte. 

E nevoie §i de simplii cercetatori ai textelor Scripturii sau ai 
Parintilor, pentru ca aflam multe date despre istoria lor, despre 
limbajul in care au fost scrise, despre modul cum pun ei problema 
in exegeza. 

Daca vi se pare ca e u§or sa in^elegeti un text, o carte, face^i 
un simplu exerciiiu de sinceritate: intrebati-va vizavi de orice 
cuvant §i adevar de acolo, daca il in^elegeti. Veji observa, sper, ca 
simpla citire a unui text scriptural nu inseamna §i inielegerea lui 
duhovniceasca sau macar literald. 

Ca unul care ma ocup de cuvintele Parintilor §i ale 
Scripturilor §i incerc, cu multa smerenie §i ne^tiintl in acela§i timp, 
sa ma pun in fatl faptului ca acele texte sa-mi vorbeasca, va 
marturisesc eel mai sincer posibil, ca ma simt un ne§tiutor de prima 
clasa in fat.a fiecarui text al Scripturii sau al Parintilor, chiar daca 
§tiu mai multe comentarii la acela§i text, pot sa vad cum era §i este 
intr-o edijie critica sau §tiu cum arata verbele §i substantivele, care 
fac parte din enun^. 

Ataraxia dv. fatl de teologi, dezgustul acesta indiferent fa^a 
de cei care par sa batd apa in piud este fals, daca dv. nu ati scris 



6 Adica pe forumul ziarului Clopotul, unde era co-producator al sau. 



47 



macar 3 car^i, despre trei lucruri, care v-au pasionat din teologie sau 
nu v-a^i specializat intr-o mica por^iune a teologiei . 

Acest dezgust vine, de obicei, se na§te de obicei in inima 
acelora, care cred ca Scriptura §i Parintii nu au nevoie de comentarii 
§i ei trebuie citrfi cum vrea fiecare §i apoi sa treci la fapte. 

Importanta teologiei duhovnice§ti, a teologiei facuta cu 
sfm^enie personala dar §i cu multa erudite e gustata numai, daca 
dori^i sa cunoa§teti, cu adevarat, ceea ce v-a transmis Biserica. 

Daca sim^i dezgust pentru un numar de 100 de teologi pe 
care i-a^i citit (sper ca dv. sa fii citit si mai mulfi sau, poate, nu a^i 
citit serios nici unul), atunci face^i chiar dv. o prezentare a lor, dati- 
ne numele celor care nu va plac, aici, pe forum, spune^i ce e putred 
la ei §i dovedi^i ca bat cdmpii. 



7 Raspunsul nostru de aici este dat unui fost coleg de facultate, acum preot, care nu avea si nici 
nu cred ca are prea multa tragere de inima pentru carte. Insa am facut abstractie de acest lucru, 
vizand un public mult mai larg, decat inapetenta sa pentru studiu. 



48 



Mufyumesc domnule Florin, fast Altrixl 

Va cred, domnule Florin, §i sunt de acord cu tot ceea ce a^i 
spus. E pacat sa nu avem dreptul sa fim noi inline, mai ales cand 
sunt atatea lucruri frumoase de imparta§it, in mod repede, facil, 
intre noi. Eu am mizat pe simful demnita^ii §i al inteligen^ei dv. §i, 
iata!, ca nu am mizat degeaba. 

Aici trebuie sa ne intrecem in a neface bine unii altora. Daca 
suntem intre cre§tini ortodoc§i §i §tim sa aruncam mantia peste 
caderile oamenilor, atunci parerile noastre vizavi de orice fapt, 
trebuie sa fie judecate atent, ameliorate, daca se crede de cuviin^a §i 
sa ne bucuram de faptul, ca ele, ideile, vin gratuit, fara sa ne 
deplasam prea mult. 

Daca suntem responsabili fa^a de ceea ce citim la confra^ii 
no§tri, nu avem decat de ca§tigat. Consider ca moderatorii unui 
forum trebuie sa se bucure, cand cineva vine §i se ofera, i§i ofera 
inima, spre a-§i exprima bucuria de a comunica, de a imparta§i. 

In loc sa ma odihnesc dupa munca de cercetare teologica pe 
care am facut-o astazi, am ales sa scriu, sa comunic. Ca preot, 
aveam destule lucruri pe care sa le fac, dar eu am vrut sa comunic. 
Daca am scris aici pe forum consider, ca am cinstit aceasta 
comunitate, ca am respectat-o §i ca a§tept din partea membrilor 
comunita^ii, un minim respect. 

Adica am scapat §i mai mult de urat, de non-comunicare, de 
individualism, pentru a ma dedica unei idei mai mari: ideii de 
comunitate ortodoxa dispersata, cum este aceasta comunitate 
online. 

Daca cineva intra aici §i e rocker, hip-hoper, satanist sau mai 
§tiu eu ce, §i vede ca noi §tim sa comunicam, ca noi comunicam in 
mod real, inseamna ca gase§te oameni cu scaunul la cap. 

Cand citesc un blog serios sau o pagina de web serioasa, ma 
bucur intotdeauna pentru eel care s-a daruit mie §i ma rog pentru ei, 
pentru autorii acelor pagini. Noi trebuie sa ne rugam pentru 
comunitatea noastra online, daca vrem sa ne sim^im bine sa 
comunicam. 

Daca nu vrem sa comunicam, atunci sa ne inchidem in casa, 
§i sa stam singuri cue, uitandu-ne pe pere^i. Dar, daca vrem sa 
comunicam, atunci sa ne lasam inima sa curga, pentru ca vom avea 
de ca§tigat. 

Eu m-am inscris ieri in forum, §i in doua zile, eel pu^in 5 
persoane mi-au dovedit, cu mesaje private §i prin postarile lor, ca 
am de-a face cu o grupare formata din oameni cu bun-sim^, cu 
jovialitate §i caracter. 



49 



Daca dv. va comporta^i tortionar sau indiferent fa^a de cei cu 
care comunica^i, nu face^i decat sa va dezonora^i, sa f\\\ plictisitori 
§i oamenii pleaca de pe forum, mai inainte de a afla mare lucru de 
la ei. 

Va mul^umesc inca odata, domnule Florin, pentru exerci^iul 
de sinceritate de care a^i dat dovada, cat §i tuturor acelora, care vor 
sa comunice onest cu nevrednicia mea. 

Pentru alte pozi^ii ale mele online, cauta^i comunitatea 
www.clopotul.ro, unde putem continua discu^ia, tot la fel de cordial, 
didactic §i deschis ca §i pana acum. 



50 



Despre generafia contra 



Ca sa continuam cu dizgratiozitatea urdtului, pot spune ca a 
avea o porecla de forum deocheata, tip xp89, damses 56, pac 13, 
vacpixbb etc. sau cum au mul^i dintre colegii de forum, inseamna a 
nu avea aer ortodox in plamani. 

Ori va e ru§ine cu cine sunte^i ori considera^i ca numele nu va 
reprezinta sau, eel mai grav, nu va accepta^i identitatea sexuala. 

Pseudonimul e un fel de schimbare se sex continud, pentru 
ca, intrand pe forum ca mix 13, astazi po^i fi femeie, maine bdrbat si 
poimaine transsexual. 

Pseudonimul, cu alte cuvinte, este un chici. 

Un chici este §i sa preiei ideile altora §i sa le postezi ca ale 
tale. 

E un chici sa folose§ti emoticoane in cadrul unei grafii 
ordonate §i sa pui trei puncte, linii, semne, acolade in ne§tire, ca in 
picturile rupestre, cand ar fi trebuit sa stii sa scrii, in mod cursiv, in 
limba romana. 

E un chici sa te autoiluzionezi ca Q§tiprivit bine de catre to^i. 

E un chici sa nu §tii sa accept reprosurile, ca pre§edintele 
Basescu aseara, care a plecat de la o discu^ie serioasa, pe motiv ca 
nu i s-au pus intrebarile pe care le a§tepta. 

E un chici sa ramai necultivat, daca nu ai prea multa cultura, 
numai pentru ca al^ii sa nu rada de tine, ca vrei sa ii intreci. 

E un chici sa te crezi smerit. 

E chici sa te crezi sincer, cand to^i sunt anonimi de sinceri. 

E un chici sa nu fii atent la tine §i sa crezi ca aliii gresesc. 

Nu fac parte din generaiia contra, careia nu ii plac oamenii 
care trebuie admiral §i nici nu dau cu bata in noroi, pentru ca eu am 
dreptate iar ceilal^i suntfraieri. 

Ca preot am inva^at ca fiecare are experience unice de via^a 
§i ca fiecare trebuie ascultat §i apreciat pentru ceea ce face. Dar sa 
crezi, ca trebuie sa carcotesti pentru ca sa fii bagat in seama sau sa 
fii penibil, asta, fra^ii mei, e ceva de prost gust. 

Se observa la dv. o animozitate infantila fa^a de lucrurile 
scrise cu logica, cu discernamant. 

Va invit la scrieri coerente, nu la tertipuri de duzina. Sunte^i 
pe un forum ortodox, nu ma indoiesc ca multi sunte^i bucure§teni, 
ca §i mine, dar ave^i manifestari dezlanate de provinciali, nu numai 
in ceea ce prive§te scrisul dv. dar §i in ceea ce prive§te credin^a dv. 



51 



E chici orice manifestare care porne§te din interna, de a 
arata ca si tu stii sa scrii sau ai net acasa. Sa fim mai cu ru§ine in 
obraz, totu§i! 



52 



Refuzul de afifrumos sau kitsch-ul ca anti-frumusefe 



Ca sa pornim bine discu^ia, trebuie sa spunem ca lucrul de 
prost-gust, sub-frumosul este arealul, care se subsumeaza sub 
titulatura de kitsch. 

Astfel chiciosul, fadul, este arta de consum, pentru o anume 
categorie de oameni, care ura§te elitele culturale §i marile crea^ii ale 
omenirii. 

Spre exemplu, intr-un restaurant din spatele magazinului 
Unirea din Bucure§ti, acum falimentar, erau agnate pe pere^i, 
reproduceri u§oare, zvapaiate, ale unor opere ale lui Salvador Dali. 
Erau reproduceri pe carton, care miroseau prost intr-un astfel de 
local, unde se servea pizza. 

Chiciul intra acolo unde oamenii iubesc sclipiciul §i 
eftinatura. O icoana catolica, cu ceas, este un chilipir §i omul o 
cumpara de la un tigan, o ia in graba §i o pune in casa, in schimbul 
unei icoane pe lemn, cu trasaturi ascetice, care costa o avere. Adica 
este ieftina marfa, se cumpara, e colorata, e foarte vandabila. 

Numai ca, daca e vandabila, comerciantul, semidoct §i 
decadent de cele mai multe ori, crede ca e si buna, e valor oasa. 

Pentru ca Bisericile noastre sunt sarace, mul^i dintre noi, ca 
preo^i, angajeaza ca pictori de Biserica pe in§i mai nesxolrfi sau cu 
accente teatrale, §i apar in Biserici reprezentari ce nu au nimic de-a 
face cu icoana, ci cu reprezentarile vag renascentiste de acum vreo 
2-3 secole. 

Sau, in loc de flori la icoane punem flori de plastic, ca |in 
pana la moarte sau aducem tot felul de lucruri in loca§ul de cult, 
care nu ar trebui sa i§i gaseasca locul acolo. Nu ma refer la cele 
funciionale, ci la cele redundante, de prisos, la cele inutile. 

Tot din saracie, omul se imbraca cu ce poate. De multe ori e 
un spectacol anapoda, tot soiul de haine §i de culori ce stau in fata 
mea, ca preot, care slujeste si predica in Biserica. 

Saracia, imaturitatea duhovniceasca, prostia de-a dreptul sunt 
unele dintre cauzele pentru care ne imbracam prost, lalau, ^ipator 
sau vorbim prost, afectat, contorsionat, agramat sau ne cumparam 
lucruri in casa, care nu au nimic de-a face cu bunul simf estetic. 

Chiciul se refera la o proasta estetica a ceea ce vezi dar §i la 
gustul acru, pe care \\-\ lasa un asemenea spectacol. 

Graffitti-urile pe metrou, hartiile pe unde vrei §i pe unde nu 
vrei, mizeria morala din suflete, rela^iile pasagere si interesate, 
poltitica degradata de tot felul de accente parvenitiste, cultura 
scalciata de non-receptivitatea marilor valori si a profilului religios 



53 



al omului, lipsa de coloana vertebrala...toate acestea §i multe altele 
sunt pentru mine lucruri chicioase, urate, care ne innegresc, ne 
innegureaza. 

§i dv., domnule Vlad 8 , a^i putea da o sumedenie de astfel de 
exemple. Sunt convins de asta. 

Oricine o poate face, pentru ca sunt realita^i palpabile, 
urmaribile. Ca sa ne scoatem din chici trebuie sa incepem sa il 
scoatem, mai intai, din suflet. 

Daca incepem sa il scoatem din suflet, pe acest unit, care ne 
agaseaza, atunci incepem sa §tim sa respiram, sa §tim sa ne 
imbracam, sa gandim frumos etc., adica sa facem anti-demonstra^ie 
uratului, comportandu-ne frumos, elegant. 

Aceasta revolutie incepe din inima. Cei care o incep §i o due 
pana la moarte, traiesc mult mai bine. Dau marturie despre acest 
lucru. 



Daca imi aduc bine aminte, Vlad era eel care initiase pe forumul Darvari o discutie despre 
chici. Iar eu am vrut sa il ajut, sa votez la modul prozitiv demersul sau, fapt pentru care am 
scris mai multe articole, dintre cele care se regasesc in aceasta carte, la topicul deschis de catre 
el. De aceea m-am adresat lui direct, ca unul care initiase topicul si, speram ca sa putem discuta 
pe aceasta tema. Insa nu a existat nicio discutie... 



54 



Rdspuns simplu unei doamne preotese impertinente 



Daca doriti simplitate 9 , doamna preoteasa, stilul meu este 
destul de simplu pentru toata lumea cultivate. Nu e insa simplist §i 
nici citational. Daca doriti sa postal cuvinte, care nu va apartin, 
puteti sa o faceti, insa asta nu va ajuta §i nici nu ne ajuta. 

Internetul e plin cu texte frumoase §i nu cred ca ar incapea 
toate la noi. Dar daca vreti sa le puneti pe toate la noi, ca sa nu 
avem timp sa le citim, §i colegul nostru, redactorul §ef e de acord 
(doar il ajutati, nu?), puteti sa puneti toate textele aici, pentru ca sa 
le avem pe toate. 

Puteti glumi bine de tot, daca ne spuneti glumele dv. Daca 
sunteti originala, vom rade in hohote. In persoana mea (probabil e 
vizibil in forum) aveti cu cine rade inteligent. 

Insa, va rog, nu imi cereti sa fiu ce nu sunt, adica o 
marioneta. Daca imi cereti sa scriu ca §i dv. sa in^elegeti sau ca §i 
altii sa ma nrfeleaga, inseamna ca va pare rau ca nu ma intreceti §i 
locul dv. nu este aici sau locul meu nu mai are ce cauta aici. 

Daca am scris cumva pentru a§trii de pe cer, in postarea de 
dinainte, imi cer scuze. Acolo am zis ca dezbatem ceva ce §tim 
foarte bine. 

Daca va pricepeti la facut prajituri, deschideti un topic cu 
prajituri §i eu am sa-1 citesc constant. 

Daca nu §titi sa faceti prajituri dar §titi economie, 
matematica, reflexoterapie, medicina sau vreti sa aratati ca cititi 
carti, atunci faceti-ne rezumate cu ceea ce citiji §i noi vi le citim. 

Dar daca nu §ti^i nimic pe lumea asta, dar vreti sa ne aratati 
ca pe net exista carti, pastrami topicele de pana acum sau mai faceti o 
mie §i puneti acolo texte, ca am sa pun §i eu texte, pana devenim 
penibili de-a binelea. 

Dv. puneti, eu pun, o sa mai puna si toata familia mea §i 
cartierul unde stau §i nu o sa le citim deloc, dar o sa fim bucuro§i, 
ca avem postari religioase, ca §tim sa dam copy paste §i, mai ales, 
ca §tim sa compilam lucruri care nu ne apartin si pe care nici nu le 
intelegem. 

Permiteti-mi sa fiu enervat, daca mi se cere sa fm prost sau 
daca credeti ca un preot, cu studii post-universitare, trebuie sa fie 



9 Articolul de fata a fost scris pe formul ziarului Clopotul, unei doamne preotese de origine 
romana din America. Un raspuns la impertinenta, care consta in faptul ca eu indemnasem la a 
ne spune parerile si precizasem ca vreau sa vorbim cu mintea noastra si nu cu ideile altora iar 
dumneaei, in loc sa spuna ca nu face fata discutiilor, era indurerata ca i-am taiat mai multe 
calupuri din diverse carti teologice, pe care le editase in forum. 



55 



prost sau sa faca pe prostul, pentru ca sa existe pe fata acestui 
pamdnt. 



56 



Pentru de-ale lui Caragiale 

Alexandra, venind din orasul lui Nenea Iancu, dar si al lui 
Nichita, adica din Ploiesti, §tie sa faca haz de necazul din jurul ei. 
Dansa ne invita la mitingul responsabilizdrii, in cadrul caruia 
fiecare i§i ia sapa, tesla sau mausul de la computer si pleaca sa 
elimine pe profesorii si formatorii de opinie ai Romaniei, taind in 
stanga si in dreapta. 

Ironia Alexandrei, aidoma razgaielilor copilariei, presupune 
ca, daca stii sa scrii e de ajuns pentru a transmite ceva sau a nu 
transmite ceva e tot una cu a-i incdnta pe al}ii. 

Alexandrei ii lipsesc ideile, desi concitadinii ei de frunte, ma 
refer la cei geniali, le aveau din plin. Daca domn' Luca Caragiale 
facea haz de necaz pentru ca prostii, nesim^ii, badaranii, babalacii 
sa isi rada de ei insisi si sa isi vina pu^in in fire, fratele Nichita 
Stanescu stia sa comunice cu orice ageamiu, cu multa emfaza, 
apelandu-1 imediat cu: Bdtrdne, sd-fi spun o vorba mare! 

Remarcam faptul, ca daca ar vrea sa ne atinga cu vreo vorba, 
o poate face in stil mare, ca are de unde sa se inspire. Ii putem 
indica si bibliografie. Ii putem da chiar si motive sa o faca. 

Insa, mai intai, ei, si altora, le cerem sa se expuna in idei 
inaintea noastra, sa avem la ce sa luam aminte, nu sa ne citeze sau 
sa ne rastalmaceasca. 

I^i pare rau Alexandra, ca avem inten^ii bune? I^i pare rau ca 
nu suntem grobieni sau troli (ca tot am vazut cu to^ii pe Harry al lui 
Potter)? 

Daca stii sa glumesti, spune-ne o poveste fara chici si iti 
promit, nu voi casca citindu-^i textul nicio secunda. Fii tu insa^i 
Alexandra! Nu te lasa intimidata de nimeni si da-ne un text sa ne 
bubuie urechile si, de ce nu, si inima de admira^ie! 



57 



Vorbirea in forum 



Doamna preoteasa, 

atitudinea dv. pozitiva, tran§anta, sincera, este cea la care ne 
a§teptaseram. Va multumim pentru amabilitatea, generozitatea 
debordanta §i corectitudinea ideatica de care da^i dovada. 

In opinia noastra, forumul este spa^iul colocvial, intimist §i 
responsabil in care \\\ spui crezurile §i i^i manifest sim^amintele 
cum po^i mai bine. Daca ai ganduri, nedumeriri, sentimente, opinii, 
crezuri, manifest un interes anume pentru ceva sau te specializezi 
in ceva §i po^i conduce o discu^ie, intri in forum, in agora, deschizi 
un topic §i il conduci. 

Forumul grec sau roman, dupa care americanul, care a facut 
acest format electronic, sper sa se fi informat, era un loc unde venea 
cineva, care dezbatea un subiect, il dezbatea in fa^a unei mul^imi de 
oameni, a unui auditoriu §i oamenii interesa^i de subiect puneau 
intrebari, ca sa se edifice §i mai mult. Intrebarile trebuiau sa creasca 
discu^ia §i nu sa o farame. 

Diferen^a dintre o conferinia §i un forum este aceea ca in 
conferin^a pui intrebari la final, fara sa fi deranjat de auditoriu pe 
parcursul lui, pe cand in forum po^i sa iei cuvantul cand vrei, daca 
crezi ca precizarea ta e de un real folos pentru discu^ia in cauza. 

A§a ca forumul §i, mai cu seama, eel ortodox, ar trebui sa fie 
un spa^iu, unde oamenii sa se bucure de oameni, unde sa ne ajutam 
reciproc prin ceea ce §tim §i prin ceea ce suntem, intr-un mod 
dezinteresat. 

Numai ca cineva care este master, stdpdn intr-un subiect §i 
pe care vrea sa ni-1 prezinte §i noua, trebuie sa dovedeasca ca ne 
poate ajuta in mod real in lucrul pe care a inceput sa il conduca sau 
are o viziune de ansamblu asupra problemei, pe care trebuie sa o 
demonstreze. 

Cand eu am deschis un topic (lucru u§or de remarcat), am 
lasat un timp, ca cineva sa i§i manifeste o parere §i apoi, am trecut 
la planul, la viziunea de ansamblu, pe care vreau sa o desfa§or acolo 
§i pe care simt ca sunt in stare ca sa o prezint altora. 

Colegii no§tri se dovedesc insa fara o viziune de ansamblu a 
unui subiect anume §i vad intr-un topic o nedumerire, o chemare la 
dialog, la un subiect, pe care nici ei nu prea il §tiu prea bine. E mai 
mult o dorin^a, un ideal, decat ceva realizabil in fa^a lor. 

Insa proiectele mele forumistice sunt foarte clare, precise in 
mintea mea. Nu voi initia un subiect ca Iluminismul secolului al 



58 



XVIII-lea §i teologia lui antropocentricd , daca nu §tiu nimic despre 
subiect sau daca nu am o experien^a peste medie in acel domeniu. 

Adica nu imi place sa fiu un ageamiu, un incepator in ceva, 
pentru ca sa ma dau in stamba, ci pentru ca vreau sa imparta§esc 
ceva. 

Poate ca optica forumistica se va schimba intr-un fel benefic 
pentru fiecare dintre noi §i vom veni, fiecare, cu experien^a noastra 
concreta, despre ceva anume, in care §tim cu ce se mananca 
problema, pentru ca sa ajutam si nu sa impresionam, in mod steril, 
pe ceilal^i. 

Eu nu ma apuc de lucruri in care nu cred §i nu mai continui 
proiecte in care vad ca munca §i gandirea §i adevarul sunt 
bagatelizate. 

Daca cei cu care discu^i, vor sa fii mai prost deceit ei §i nu 
mai bun decdt ei, inseamna ca mi-am ales prost auditoriu. Mie imi 
place sa audiez oameni, care ma depa§esc cu mult §i ma bucur sa 
aud lucruri pe care nu le §tiam sau care sunt prezentate intr-un mod 
personal §i nu imi place sa aud interogatii stupide, locuri comune, 
tam-tamuri §i prostioare adolescentine, cu care nu mai imi pierd 
timpul de mult. 

Mai concis, forumul este / trebuie sa fie un spa^iu de discu^ie 
matur, civilizat, obiectiv, care sa aduca probe reale de cre§tinatate, 
de boga^ie interioara §i morala §i in care toft, nu doar unul, ies 
folositi. 

Daca ai ceva de zis se vede. Dar trebuie sa zici ceea ce crezi, 
ceea ce po^i, ceea ce §tii §i, mai ales, ceea ce e§ti tu. Daca nu po^i sa 
faci asta, po^i sa stai la o bere sau po^i sa te ui^i pe pere^i sau sa 
can^i la o chitara fara corzi. 

Forumul este un mod onest in care putem sa ne imparta§im 
credin^a, iubirea, dezamagirea pentru ceva anume §i, mai ales, un 
mijloc de cunoa§tere reciproca, care nu poate sa ne faca niciodata 
rau. 

Daca te enervezi pe adevdruri §i pe lucruri frumoase, daca nu 
\\\ plac lucrurile frumoase §i sincere inseamna ca e§ti marfian, nu 
cre§tin §i nici om. 



59 



Un talk-show despre o altfel depoliticd 



Politicianul e un om care crede ca stie ceface. 

Daca il intrebam pe domnul Becali, ne va spune ca el este 
viitorul presedinte al Romaniei. 

Domnul Vadim, mai sus cu cateva capete decat domnul 
Becali (§i Becali recunoa§te asta), spune §i el ca va fi presedinte. 
Tot al Romaniei. 

Domnul Basescu crede, dimpotriva, ca va mai fi ales, inch 
odata, ca doar atat mai poate. §i el, tot presedinte al Romaniei. 

Cei trei se posteaza pseudo-profetic pe fotoliul Cotrocenilor 
dedupa2008 10 . 

Insa niciunul nu ne convinge cu proiecte credibile, 
rezonabile pentru Romania. Toti a§teapta banii de la UE, chiar daca 
proiectele noastre de investitie, pe termen lung, sunt firave. 

Ce ne intereseaza pe noi de proiecte, atata timp cat tot jocul 
politic se rezuma la invective? \ Ei se be§telesc ca la u§a cortului. 
Mai roman^at, ei au dispute pe lucruri colaterale, pentru ca 
initiativele politice, cer un efort prea mare pentru o voin^a prea 
slaba. 

Domnul Becali ne ajuta ca sa ne facem Biserici, 
propovaduie§te credint.a ortodoxa la televizor mai navalnic decat o 
fac multi dintre preo^i, e baiat bun cu sinistra^ii, se duce la Sfantul 
Munte, nu §tie el prea multe cu stiintele astea, dar e baiat bun, e de- 
al nostru. De atatea ori de cate 1-am vazut la televizor am inceput sa 
il indragim. §i are multe calita^i pentru afi iubit §i respectat. Dar el 
nu are proiecte, nu are o echipa cu care sa lucreze. El este doar el, 
care face §i atat. 

Domnul Vadim, filantrop §i om de cultura, care mai zice de 
unguri, ii mai altoie§te pe evrei, care hrane§te cainii, care face un 
doctorat in Teologie §i ne uime§te cu datele istorice memorizate, o 
adevarata enciclopedie pe picioare, ne este §i el drag, §i pe el il 
iubim, dar nici el nu are proiecte. 

Cu doamna Buruiana in partid (care, cand incepe sa 
vorbeasca, nu mai se termina) §i cu nea Mitica de la Liga, Vadim 
este intempestiv, dar nu ne arata ca poate sa faca ceva de la zero la 
100. 

Domnul Basescu, fost agent sub acoperire, tata a doua fete 
tinere, care ne-a dat flota pe apa, care rdde bine, care e tare cu to^i 



10 Presedintele se alegea pe 4 ani inainte, de aceea alegerile prezidentiale trebuiau sa se produca 
in 2008. Insa, pentru ca s-a schimbat legea...ele se fac din cinci in cinci ani si, de aceea, s-au 
tinut in 2009, cu primul tur de scrutin in 22 noiembrie si cu al doilea tur in 6 decembrie. 



60 



§i spune cuvinte cu subin^elesuri, pe care unii 1-au ales pre§edinte, 
pe care il iubim, pe care il a§teptam ca sa bem cu el o cinzeaca la o 
terasa sau sa ne dea un autograf, cand se duce in pelerinaj la Sfanta 
Parascheva, e baiat bun, din popor, cu bunele §i relele lui, dar nici 
el nu ne da lucruri sigure, nu ne indreapta spre un viitor democrat 
sigur 11 . 

To^i trei pot sa lipeasca casa numita Romania, sa o mai 
spoiasca cu var, sa ii schimbe vreo tabla ruginita, daca o ia vantul, 
dar nu sa faca in locul actualei case un hotel de 7 stele numit 
Romania. 

Asta e parerea pe care mi-am format-o urmarindu-i. Daca 
ave^i o parere mai buna despre ei sau a^i intrat in posesia unor 
proiecte ale domniilor lor, care v-au convins, da^i-mi un email! Nu 
de alta, dar sa §tiu sa aleg, in 2008, in cuno§tin^a de cauza. 



11 Articolul a fost scris, dupa cum spuneam in nota prima a cartii, in 2006. 



61 



Trecem mai departe in discufia despre carfile care 
trebuie citite 



Daca avem Scriptura §i am inceput sa o citim, daca nu uitam 
sa ne facem rugaciunile din Ceaslov, daca am inceput §i Vie^ile 
Sfhnilor, §i tot nu ne-am plictisit, ci ne-a sporit ravna pentru 
cunoa§terea duhovniceasca §i cura^irea noastra de patimi, atunci 
trebuie sa citim Filocalia §i sa nu ne fie teama ca o luam razna. 

Daca o citim fara orgoliu §i fara sa avem mari fumuri despre 
noi, ca §i pe celelalte car^i enun^ate anterior, sporirea noastra in 
credin^a §i in modul cat mai cumpanit de a ne nevoi este sim^itoare. 

Tot ce avem in romana, toate traducerile din romana ale 
Sfhnilor §i tot ce pute^i traduce dv. din limbile straine pe care le 
§th;i, reprezinta un alt stadiu al dezvoltarii credin^ei dv. 

Nu trebuie insa sa ramane^i la surse secundare, daca ave^i 
accesul la izvoare, la ingenuitatea scrierilor. Patrunderea dv. in 
car^ile Sfhnilor va va da sentimentul ca abia afi inceput sa citiji, 
ve^i gasi multe pareri care contravin faptelor §i ideilor dv. §i, pe 
care, trebuie sa le recalcula^i si va ve^i contamina de stari de fapt, 
de obiceiuri pe care nu le avea^i inainte. 

Insa, cre§terea dv. in credin^a, prin cunoa§terea teologica §i 
asceza personala, nu trebuie sa cada in extrema renun^arii la cultura, 
la §tiin^a, la informare, la arta de toate felurile. 

Chiar daca, la un moment dat, inaintand in cunoa§terea 
duhovniceasca, nu ve^i mai suporta o altfel de literatura, va ve^i da 
seama mai tarziu, ca ave^i nevoie de cunoa§terea pulsului lumii in 
care trarji. 

Programul pe care eu il proprun a fost de multe ori parcurs 
de oameni, care au dovedit, prin via^a lor, ca imbinarea dintre 
teologie, via^a duhovniceasca §i cultura este un program care 
impline§te, care ii sfhu;e§te pe oameni §i care ii face uimitori pentru 
cei care sj-au ales o deviza unidimensionala de cre§tere 
duhovniceasca. 

Pentru cei care nu au nicio alegere §i cred ca trebuie sa se 
nevoiasca indiferent daca §tiu sau nu §tiu cum sa o faca sau care 
prefera o manea §i o halba de bere, programul nostra e superfluu. Sa 
nici nu-§i bata capul cu el! 

Dar pentru cei care vor o orientare duhovniceasca in 
domeniul cititului, sfatul nostra sincer, este acela sa imbine 
armonios in finrfa lor, via^a duhovniceasca, citirile teologice §i pe 
cele culturale, §i sa fie oameni ai zilelor lor, fara ca asta sa insemne 
a nu-si sfinii viafa. 



62 



Sfinfenie §i cunoa§tere: acesta este indemnul nostru! 



63 



Reclama de la Altex ii discrimineaza pe...bolnavii cu 
boli psihice 




Daca nu e legal §i nici uman sa razi de un pacient cu 
dizabilita^i locomotorii sau cu boli ereditare, de ce...e voie sa razi 
sau sa prezin^i intr-o lumina proasta pe eel cu. . .boli psihice? 

Cat costa halatull e un indemn la socotirea ca „rebut social" 
a persoanei cu boli psihice. 

Insa, orice bolnav, cu orice boala...este un om care poarta in 
sine chipul lui Dumnezeu, care nu trebuie ironizat pentru defectele 
sau bolile sale §i care nu trebuie scos dintre «oz'...atata timp cat 
fiecare putem ajunge, oricand, invalizi, dependent de proteze sau 
medicamente sau in stare vegetativa. 



64 



Cdrcotasii...stiu sd rddd de romdni. Cine sunt 
romdnii?! 

In emisiunea de asta seara, 28 noiembrie 2007, romanii, ca sa 
ii citam pe Cdrcota§i: „sunt ni§te oameni, care au capul pe 
umeri. . .pentru ca sa nu le intre apa. . . [unde?!] . . .in plamani". 

Trupa a cantat, batandu-si joe de: Noi suntem romdni. . . 




Protagonistii au {inut un moment de solemnitate . . . pentru ca 
le. . .intra apa in plamani. 




65 



La urma urmei, unii cred ca se trag din maimute, arfii cred ca 
au fost insaman^i de catre extraterestri pe Terra precum ghioceii, 
al^ii se cred „destepti", de ce nu am fi de acord sa ii lasam si pe al^ii 
ca sa se creada. . .niste recipiente de apd deploaieV. 

Insa noua, Dumnezeu, ne-a dat sa avem cap...pentru ca sa 
privim frumos lucrurile, cu bun sim}, dumnezeieste! 

Poate ca vrea sa stie cineva si pozrfia noastra, a ortodocsilor, 
nu?! 

Fiecare are dreptul sa se creada ceva. . . 



66 



Senzatii defilm 



.:.. . m 




^^^H 



Filmul e spa^iul unde bomba arunca totul in aer, imde mor 
toti...dar actorii rezista. Actorii sunt faciei dintr-un material 
ultrarezistent pentru copiii necop^i. 

Pentru cei care au infeles ca trucajul nu e viafa ci artifwiu 
regizoral, uitatul la film e uitatul la cat ca§tiga ei... dupa cat ne 
uitam noi. Mirajul e cu bani, se plate§te. Cineva ca§tiga mai mult 
decat cei care privesc obsedant de mult. 

Statisticile arata ca vorbim mai mult la telefon §i ne uitam 
mai mult la ecran... decat ne privim, decat ne sarutam, decat ne 
vorbim, decat vrem sa ne cunoa§tem reciproc. 

Filmul e un vis al nostru, reluat de cate ori vrem noi, pentru 
ca sa ne turteasca singuratatea, sa ne-o faca mai Candida, mai buna. 
Lenea plictisita de dupa multe ore de munca sau oboseala 
aglutinanta...te arunca in fa^a eroului care omoara, violeaza §i se 
distreaza. . .in stil mare. 

Cine este el, actorull Este cineva care nu merge la serviciu ca 
tine, in aparen^a. El are numai aventuri. Dar §i el e om, nu?! 

Actorul e un om traumatizat in viata lui intima...ca §i tine. 
Deci e ca mine! E consolator sa §tii ca via^a vedetelor are ceva din 
via^a ta. §i un film e cu atat mai vandut, cand §tii ca s-a investit in 
el. . .pentru ca sa se investeasca in senzafiile tale. 

Am nevoie sa moara ei sau sa se indragosteasca ca eu sa ma 
simt bine? §i de ce m-as. sim^i bine...daca acest sim^amant e de o 
clipa? 



67 



Cineva sus^inea sus §i tare ca trebuie sa renun^am la casatorie, 
pentru ca e aberanta. Dar, motiva ca avem nevoie de ea pentru ca 
sa scapam de singuratate sau sa ne ucidem singuratatea cumva. Insa 
casatoria e cea care ne inva^a sa iubim §i sa renun^am la plutirea in 
irealitate. 

Preferi visul realita^ii cand nu ai cu cine sa traie§ti realitatea. 
Oricine are de vorbit real cu cineva, oricine poate vorbi cu un om 
nu prefera o ma§ina. Marina e fascinanta cand \\\ vorbe§te despre 
oameni, cand te duce in mijlocul multor oameni. 

Cine se teme de computer §i de internet, de filme §i de ca§tile 
in urechi, cum ca ele ne-ar fura dorul de realitate e pentru ca nu 
in^elege, ca daca omul are realitate, daca are cu cine crea 
realitate. . .nu are nevoie de instrumente, care sa il separe de celalalt. 

Dar, daca nu ai cu cine sa sarbatore§ti, pe cine sa iube§ti, cu 
cine sa te iube§ti, cu cine sa te umpli de delicate^e... preferi visul, 
preferi mirajul, preferi uitarea in ceva. 

Senza^iile de film nu bat realitatea! 

Iubirea, suferin^a, durerea bat filmul, il extermina! 

Cand rfi ajunge cu^itul la os sau cand e§ti plin de iubire, de 
frumuse^e, cand zbori, cand crezi ca zbori de fericire nu ai nevoie 
de alcool, de droguri, de filme sau de lucruri urate, pentru ca e§ti 
plin de frumuse^e sau de dramatism. Atunci fiin^a ta e crispata in 
durere sau exulta. 

Filmul e mai prost decat via^a! 

O §tiu pe pielea mea... 

Vota^i cu via^a! 



68 



Ai o problemd: nu ai buze excedentarel 




Ce te faci, daca ai buze prea miciV. E o adevarata drama 
mediatica. 

Te uni in oglinda, la buzele tale §i nu §tii ce sa faci. Ce po^i sa 
faci?!!!!!! 

Sfatul nostru: lasa-le a§a\ Cine te place, te place! 



69 



Si bogatii...pierd? 




■jHEMNmijioara 23C, 0radea22C, Suceava 19C la^i ElC Sibiu i 



Alarmismul merge mana in mana cu discu^iile intre §efii 
statelor europene. Trebuie o infuzie de capital, masuri de protecfte 
etc. ... 

Insa, care a fost motivul real pentru care am ajuns aici? . . . e 
spus printre rdnduri sau deloc. 

Ceta^eanul planetei afla numai ca trebuie sa se panicheze, dar 
nu afla cine sunt, de fapt, vinovatii principali, cat §i cei colaterali ai 
caderii burselor. 

Poate ca nici nu trebuie sa §tie. Poate ca tot acest spectacol 
infrigurat §i panicard e numai pentru ca sa se regleze conturile intre 
multimiliardari §i, poporul de jos, sa aiba respect fa^a de bani, 
tocmai de bani §i nu de altceva. 

Discu^ia este despre bani §i nu despre. . .rapacitatea celor 
care administreaza banii. Insa banii nu gre§esc niciodata ci numai 
cei care ii utilizeaza. 

Nu e de vina criza financiara . . . ci oamenii din spatele crizei. 
Insa oamenii din spatele crizei sunt cei care conduc planeta...§i pe 
ei nu-i po^i intreba nimic. De fapt, nici nu §tii cine sunt cei care te 
conduc prin telecomanda. . . 



70 



Nume proteice. A se cduta adj. proteic/-a 




Anvergura este o fata... extrema. Cand Vacanfa Mare s-a 
gandit cum e cu Anvergura, s-ar fi putut gandi ca e lata in. . .par^i, ca 
are afaceri de... anvergura, adica le §tie toata lumea sau ca e 
atotmin^itoare, cand da in car^i; ca te minte cu aplomb, cu 
anvergura. 

A se tine minte ca anvergura, anverguri, deopotriva s. f. dar 
si adj. inseamna desfa§urare, intindere I vast, atotcuprinzator. 

Insa cam razi de. . Anvergura). 




71 



Enervantul... §tie tot §i de aceea da lec^ii extinse. El este in 
politica, la gunoaie, pe strada, in convorbiri televizate...§i ii mai 
dracuie. . .„ca sa se simta bine". 

§tim: exista enervant §i enervat. Cel mai adesea este 
enervant, dar mai e §i enervat cateodata, pe drept motiv. 

§i, ca tot veni vorba de ziceri tari: a sari la gdtul cuiva 
inseamna ca e§ti. ..buldog enervant. 

De ce domnu Mdddlin...comparaft pe oameni cu cdinii?! Asa 
aft invdfat dv. la scoald? La ce scoald aft invdfat asta?!, zise 
Prozodia, o fata din cartier. 




u9 






.*■■■■■« I 






JNrHOHIMAlAOOPTATOCGUWEiBNjESrEIIKOHPtfT^ir «I4 



Gwra preset.. \\-o zice in toate felurile. Uneori, pentru 
iniftaft. . . subin^elesurile sar cu mult dincolo de vigilen^a CNA. 

Adica, una e sa zici § i alta e sa te prinzi sau alta e sa te prinzi 
cdnd stii §i alta e sa te prinzi. . .doar cdnd rdd alfti de langd tine. 

Gura presei e uneori cam sloboda la gura, e guraliva, e 
constatativa, e acida, e antidepresiva, e melancolica, mai e §i cu 
ciocul mic cateodata [in^elegem!], timp in care face un micyoc de 
glezne. . .dar e romdneascd. 

E marca inregistrata de miezul nop^ii, ceva unde te intalne§ti 
cu partea diurna a ta, in plina aspire §i asta rfi face bine. 



72 




Lamdia . . .\iganc2L, era o prietena a mea din tinere^e, care a 
facut copii inainte ca eu sa incep liceul, care avea doua cozi mari pe 
care le ^inea in fa^a, avand cate o mamudea pusa in varf . . . §i care 
avea tatuat un punct albastru pe obrazul drept. 

In ceea ce prive§te lamaia din imagine e una dintre pu^inele 
imagini frumoase dintr-o lista TV cu peripe^ii mai mult urate. 

Poate ca pachetul meu TV e racit! O sa-1 ducem la doctor. . . 

Insa exista §i doctori de... TV7\ 




73 



Sportiva este...un eufemism. Pentru ca marirea ratingului 
§tirilor sportive la TV se face in functie de numarul purtat 
la...sutien. 

De aici expresia ai ni§te... sportivi apetisanji sau generosi. 
Ideea e de mobilitate...\angSi care se vorbe§te de. . . fermitate. 

Adica sa ii ai fermi. . .§i, in acela§i timp. . .generosi. 

Excita^ia sexuala, daca e imbinata cu o buna cuprindere 
intelectuala, da na^tere. . .eufemismului. 

Eufemismul e pus in prim-plan. Te \x\\\ cu drag la eufemism, 
po^i fi imbrati^at eufemistic, cununi mirese imbracate eufemistic, 
e§ti privit candid cand e imbracata eufemistic .. .Eufemismul de 
fapt. . . des chide us a. 

Acolo unde exista o rata accentuata de eufemism... se produce 
o excaladare accentuata a situafiei. 

Insa...despre mai multe detalii...la Laura Andre§an sau la 
regina porno romaneasca, de ultima generate, care e cam costeliva 
rau. 

Insa ce avem noi cu coastele ei?! 




Surprinsa.. .face casa buna cu Bdscdliosul. E un fel de pasare 
a mingii in doi, o mhrja continua. . .in care ai o singura poarta. 

Formatul e de a§a natura incat e plictisibil din start. Ea, este 
surprinsa... iar el taciturnul cu falcile pline de lehamite sau de 
acreala. 



74 



Tu, telespectatorul, e§ti martorul ocular al unei diversiuni 
dezorientate. 

Finalul, ca §i inceputul, e artificios, cau^i in^elesurile printre 
hahauri, inveti cum sa fii... pesticid...§i schimb canalul, eu, 
telespectatorul. . .pentru ca §i a§a, in alta parte, nu mai ai ce vedea. 

Macar il schimb, pentru ca sa revin tot la. . .ei. 




Un chelios...caYQ dracuie indescriptibil. El e personajul 
care... demitizeaza, blasfemiaza, jigodizeaza sentimente sensibile, 
sfmte. 

Aseara 1-a facut alienat mintal pe Grigore Vieru...care se 
arunca la pamant sa pupe covorul, adica pamdntul sfdnt al ^arii sale. 

Alege personajele cu abnegate §i le...maleficiaza. 

Le maleficiaza fara niciun scop nobil, superior... ci doar 
pentru ca sa razi satanic. . .despre cat de jos putem sa ajungem. 

El e protagonistul, as. spune, al deraderii perpetue. Insa...e 
de-al nostrul 

Ii dorim o Vacanfd micd\ 



75 



Reclamd nemascatd pentru d-na Elena Udrea 




Am vazut altadata reclama pentru domnii Iliescu, Nastase, 
Geoana, Tolontan. . . 

Insa, dincolo de reclama... trebuie sa inveti ce inseamna a ft 
blogar. 

In aceasta problema exista mult amatorism...chiar §i dupa 
ceva vreme de. . .activitate. 

Treaba e ca nu e ...u§oara treaba. Dar, poate, ca vom face 
candva un curs de blogging. 



76 



Reclama care il discrimineazd pe eel sdrac si cu bun 



simt 




§tim ca §trfi reclama... Dar, totu§i...o sa v-o povestim §i 
altfel. . . 

Un tanar increzator in via^a, care §tie sa aiba bun sim^, 
ciocane la u§a unor bine pusi [dispu§i?!] ca sa le aduca o prajitura. 
De ce? Pentru ca e vecinul lor. Prajitura e facuta de so^ia lui: o alta 
increzatoare cu bun sim^. 

Ies cei doi proprietari, care au casufa lor, care nu stau la bloc, 
care au ma§ina §i gazon §i vorbesc cu tanarul increzator, pe care il 
tin de prost. 

Adica, chiar a§a, de ce §i-a permis sa ii bage in seama pe ei, 
pe vecinii lui?! El nu §tie ca nu e frumos sa deranjezi pe oameni 
cu...bunul sim^?!!! 

Doamna proprietary, care e imbracata ca pentru ie§it in oras. §i 
nu ca pentru stat in casa...se arata tandrd cu vecinul... pana nu afla 
unde sta acesta. 



77 




Placinta merge spre ambii proprietari de casa, adica spre cei 
care au §tiut sa se invdrta . . .§i, dupa cum se vede, de§i vine de la om 
sarac. . .nu arata zgarcit, ci e o placinta bine facuta. 




Domnul este reticent. Doamna e vesela...Fazele TV cu §paga 
[cazul Reme§] erau tot vesele...cand vine vorba de primit ceva, pe 
care nu-1 merrfi. 

Insa, cand tanarul cu bun sim^ le arata unde sta §i pe so^ia lui, 
care le facea cu mana de la etaj [de la un etaj mizer / modest, cu 



78 



siguran^a, acolo unde se facusera placintele care pareau bune...] . . .se 
rupe filmul. 

Cei doi privesc condescendent la tanar, la tanarul impertinent, 
care §i-a permis sd aibd bun simj §i sa le dea lecjii de bund 
vecindtate. 




Ce, nu putea sa ne ignore?! Auzi §i tu: vrea sa ne dea noua 
placinte, noua, celor boga^i, cand el abia §i-a strans bani pentru un 
nenorocit de apartament §i traie§te ca vai de mama lui?!! Ce 
huligan! ! ! Ce obscenitate! ! ! ! ! ! 

Insa reclama aceasta...e o capodopera de realism, la care 
privind i^i vine sa scuipi cu naduf. 

In Romania noastra, unde boga^ii ajung bogafi, eel mai 
adesea, pentru ca §tiu sd fure fdrd consecinfe... legale, bunul sim{ 
pare desuet. 

§i va fi desuet, pana in momentul cand vom dezumfla cat mai 
muni boga^i umfla^i peste noapte, cu ideea ca, daca furi...e bine sa 
crezi ca i-ai ca§tigat legal. 

Reclama aceasta e o bataie de joe la adresa celui increzator in 
via^a, la adresa celui care crede in buna vecinatate, in cinste, in bun 
sim^. 



79 



E o bataie de joe la adresa modestiei respectabile, la adresa 
saraciei care nu cer§e§te, ci se intretine prin munca onesta. 
Noi a§a vedem lucrurile. . . 



80 



Tepoti vedea si asa...la PRO TV 




Mai pe in^eles: ca sa ne vina mintea la cap mai trebuie sa 
aratam §i. ..oameni cu cap\ 



81 



A mai citit si alta... carte? I 



Noua ni s-a parut buna intrebarea. 




82 




Uneori, cardie sunt ni§te intrebari grele...pe care le po^i 
miiui numai, daca crezi ca le-ai citit. 



83 



Scenarii finale (teologie eterodoxd) 




84 




A§a-zisele scenarii apocaliptice ale sfdrqitului lumii nu 
apar^in teologiei §i mentalita^ii ortodoxe, care vorbe§te despre 
transfigurarea lumii prin slava lui Hristos, la a doua Sa venire intru 
slava. 

Un posibil sfdr§it al lumii prin foe, potop, inghet etc. e un 
scenariu de sorginte neoprotestanta, care nu are nimic de-a face cu 
Revela^ia dumnezeiasca. 

Insa Hollywoodul exploateaza numai panici... nu si 
adevdruri. 



85 



Semnificatii si resemnificdri 




Wrestlingul este un sport foarte dur, dar §i foarte tehnic in 
acela§i timp, daca ii cuno§ti amanuntele §i, cat de cat, evolu^ia 
istorica. 

Am fost §i raman de partea lui Triple H in razboiul deschis 
cu Randy Orton, pentru ca sunt de partea luptei cinstite, tehnice, in 
for^a, lipsita de atacurile in haita §i de la§itatea perversa a lui Orton, 
care e campionul neatenjiei adversarului §i nu al tehnicii sau al 
rezistenfei in lupta. 

Semnifica^ia primara a wrestlingului era aceea de a exprima 
for^a §i tehnica combatan^ilor §i el tinde sa devina astazi o expresie 
exclusiva a for^ei imaginii. 

Imaginea §i efectele publicitare ale luptelor de wrestling 
devin mai importante decat valoarea tactica a luptatorilor. Tocmai 
de aceea trecem, pe nesim^ite, de la valoarea personala, de la 
experien^a reala, secondata de o rezisten^a uluitoare, la o lupta fara 
surprize tehnice, fara personalitate. 

Problema e ca toate palierele sportive incep sa devina din ce 
in ce mai comerciale - unele in mod excesiv - pe cand altele cad in 
desuetudine. 

Vedem din ce in ce mai mult un sport fara eroi, fara principii, 
fara actori principali §i, de aceea, un sport tot mai golit de 
personalitate. 



86 




Sarutul de sub portocal...e o imagine simbolica, care 
destructureaza imaginea scripturala a cuplului paradisiac, desprinsa 
dintr-o comedie barbateasca, unde, doi barba^i, dorind aventuri 
erotice cu multiple femei nimeresc, din gre§eala, intr-o croaziera 
homosexuala. 

Dandu-se de gay, negrul nostru (adica Cuba Gooding jr.) se 
indragoste§te de instructoarea de inot (adica de Roselyn 
Sanchez)... cu care ajunge sa se sarute sub portocal...§i portocalul 
le acopera dragostea pana-n gat. . . 

Din punct de vedere iconic secven^a e o imagine 
destructuranta, pentru ca bagatelizeaza ideea cre§tina a pacatului, 
cat §i implinirea in dragoste a barbatului §i a femeii. Acolo unde se 
eludeaza pacatul §i unde dragostea in cuplu nu e o problema 
serioasa, nu exista niciun fundament real al cuplului. 

De§i impunatoare la nivel coloristic.ea are bataie lunga, 
pentru ca ne spune, ca nu exista nicio diferen^a intre dragostea 
dintre un barbat §i o femeie §i devian^a homoerotica. 




87 



Resident Evil. Extinction este un horror morbid cu o singura 
pata de culoare semnificativa, blonda, care este personajul 
principal al filmului: Milla Jovovich. 

In imaginea de deasupra se observa mutiple replici umane / 
clone ale Millei, exterminate de catre un savant doctor psihopat §i 
aruncate la gunoi, pentru ca dore§te o replica cu potenje tot mai 
mari, decat ale aceleia, care a fugit din laboratorul sau. 

Ideea fugii din laborator reitereaza, la un alt nivel, fuga si 
adaptabilitatea extraordinard a eroinei din Al cincilea element, 
unde actri^a a jucat, de asemenea, rolul principal. 

Clona umana, imbundtdfitd ontologic in sens negativ, se lupta 
cu sistemul politico-medical, care omoara alte clone, pe cele 
neviabile. 

Ideea de for^a a filmului: persoana umana nu conteaza. Ea 
este un amanunt existential neglijabil. Nici moartea oamenilor nu 
conteaza. 

Via^a §i moartea sunt cu totul scoase din firescul lor, pentru 
ca viafa inseamna reduplicare in film §i nu nastere iar moartea 
celor infesta^i e mai potrivitd §i chiar comicd, in comparable cu 
vindecarea lor. 




O panorama, de sus cu cei infesta^i. Ei sunt o turma 
instinctuala predestinata anihilarii, un simbol al tuturor esecurilor 
umane sociale, care canibalizeaza via^a umana. 

Deliciul filmului consta tocmai in omorarea, fara mila §i fara 
con^tiin^a (nu apar cele doua coordonate umane, profund umane in 
film, decat in tabara neinfesta^ilor) a celor afecta^i de virus §i care 
se transforma in ni§te mutan^i cu instincte canibale. 

Cei virusa^i sunt dusmanul indistinct, fara fa^a, care e ucis la 
gramada, ca in razboiul din Irak. 

Ciumatizarea unui grup social inseamna primul pas spre 
eliminarea lui fizica. Mai intai du§manii trebuie transforma^i in 



88 



rebuturi, pentru ca, mai apoi, sa ai un motiv temeinic, ca sa ii 
elimini din punct de vedere fizic. 

O imagine tusanta, dintre cele mai frumoase . . .die filmului, 
creata special pentru ca sa o re^ii. 




Ceea ce trebuie re^inut este individualizat in filmografia 
recenta, e subliniat cu putere... §i, de cele mai multe ori, imaginile 
sublimate, pe care ar trebui sa le reftnem... sunt imagini adanc 
antiumane. 

Sexul si crima sunt cele mai tusante imagini. Acolo unde sunt 
scene erotice sau unde apar mult sange si sfartecari ale 
trupului... camera de vederi se odihneste, pentru ca sa ne ofere 
imagini crude, vii, subjugante. 

Insa noi nu cunoastem trupul ci o imagine transformata, 
remaniata a trupului la nivel imagologic. 




Recent a aparut un film pornografic, care are, la inceput, 
cateva secven^e dintr-un ritual liturgic satanic. 



89 



In imaginea de deasupra, intra in cadru altarul de jertfa al 
grupului satanist, adica o femeie curva, pe care credinciosii o 
venereazd prin piparirea sanilor lasa^i la vedere. 

Liturghia e facuta in limba latina §i altarul de jertfa... face 
sex cu participant, care se inchina Satanei. 

Ceea ce iese in prim-plan este adorarea trupului femeii, 
adorarea in sine a trupului, celei peste care ejaculeaza cu tojii in 
cele din urma. 

Femeia este, in acest cadru, deopotriva, un obiect de adorafie 
dar si un veceu public, pentru ca e de folosin^a publica. To^i se 
masturbeaza in fa^a ei §i ejaculeaza pe trupul ei. 

Trupul §i ejacularea ritualicd sunt considerate ofrande aduse 
diavolului, care se impreuneaza cu scandari ale diverselor 
cognomene ale Satanei. 




Femeia de radio (Uma Thurman) se indragoste§te de pompier 
(Jeffrey Dean Morgan) in urma unei cdsdtorii hakerizate de un 
tanar priceput la calculatoare. 

Acela intra in baza de date publice §i o cdsdtore§te, din doua 
mi§cari, pe femeia de radio cu pompierul, pentru ca, din cauza ei, 
el, pompierul, de despar^ise de femeia cu care dorea sa se 
casatoreasca. 

The Accidental Husband e un film in care cuvintele devin 
importante, dupa ce se constata importanja lor intr-o relate. 

Nu po^i sa dai sfaturi fara ca sa i^i asumi responsabilitatea lor. 
Trebuie sa fii con§tient ca sfaturile tale pot avea consecin^e 
nefaste...§i, de aceea, trebuie sa fii foarte atent la detalii, la oameni, 
la vie^ile lor. 



90 



Sarutul pompierului se transforma intr-un mariaj . , 




si, la final, avem o so^ie gravida, un lucru din ce in ce mai rar 
in filmele recente. 




Insa, intr-o lume haotica, nu trebuie sa ^i se para nelalocul 
Q\...normalitatea. Dimpotriva trebuie sa o cauti, sa o respiri, sa o 
respec^i. Anormalitatea creste si te impinge sa pactizezi cu ea. 

Insa trebuie sa cautam ceea ce ne personalizeaza, chiar si 
acolo unde suntem impinsi sa ne ucidem credin^a, implinirea, 
fericirea vesnica. 

Numai ca, pentru a fi normali intr-o lume avida de 
anormalitate si de excentricitate trebuie sa vorbim serios despre 
pacat, ca si despre virtute sau sa vorbim despre via^a cu Dumnezeu 
fara sa facem abstrac^ie vreo clipa de lumea in care traim si pe care 
trebuie sa o personalizam. 



91 



Dupa 7 note...mai multe spatii albe 




Cele 7 note, facute in fuga, din fuga gandului §i a faptului de 
a nu trece vremea peste tine degeaba. 

Sunt insemnari colaterale / pe langa cele doua car^i la care am 
scris in ultimele 3 zile. 

Aminte§te-ne, Doamne, ca numai Tu e§ti singura noastrd 
bucurie! 

1. Cand am intalnit pe aoxr)\ioo\)vr) in Deut. 23, 15 (Cf. 

1 9 

LXX ) mi-am dat seama ca de aici vine aschimodie din romana. §i, 
cautand cuvantul in romana, era adevarat, pentru ca am gasit ca e 
vorba despre: o persoana foarte urata, datorita slabiciunii sale 
severe sau a unei malformatii. 

Insa aici avem de-a face cu o catalogare depreciativa a 
persoanei umane, pentru ca aceasta e vazuta numai sub aspect 
estetic. 

Omul insa nu e urdt smfrumos doar daca ii prive§ti defectele 
sau aspectul fizic. Dumnezeu se uita, mai degraba, la sufletul 
omului §i, dupa starea de sanatate a sufletului sau, omul e frumos 
sau urdt. 

2. In cartea Deuteronomul exista doar doua versete in care se 
vorbe§te despre intinarea pdmdntului de catre israelii: 



12 Cuvantul apare de 5 ori in Vechiul Testament. 



92 



2. 1. prin ^inerea, neingropat, pentru mai multe zile, a celui 
spanzurat pe lemn [21, 23] §i 

2.2. prin recasatorirea barbatului cu fosta sa so^ie, de care s-a 
despar^it legal [24, 4]. 

3. Mihail Eminescu se raporteaza la femeie in trei feluri in 
poematica sa: ca la o iubita (eel mai adesea), ca la propria sa mama 
(O, mama, dulce mama!) §i ca fa^a de Prea Curata Stapana. 

Am fost uimit sa constat, ca pentru el raportarea la femeie 
este eel mai adesea raportarea la femeia iubita §i ca se raporteaza la 
aceasta fiind in relate cu ea §i nu distant. Vorbe§te despre femeie 
din interiorul rela^iei cu ea, chiar daca vorbe§te la superlativ despre 
ea sau o desconsidera. 

4. Andrizeaza-te! Adica: imbarbateaza-te! De la gr. dv5pi(oir 
(la imperativ). Vezi LXX, Deut. 31,6, primul cuvant. 

5. In ce termeni vorbe§te Scriptura despre vederea extatica de 
la Deut. 31, 15? 

In ace§ti termeni: km, Korrepri Kupioc; kv ve$eXr\ km eoTri 
-uapa xuq Qvpuc, xf\Q 0KT|vf|c; tou liaptupLoi) [§i a cobordt Domnul in 
nor §i a stat langa porfile cortului marturiei]. 

6. In Deut. 31, 16 Domnul ii veste§te moartea Sfantului 
Moise. §i ii vorbe§te despre moarte, ca despre o adormire a sa 
impreuna cu parin^ii sai: l8oi), ou Koi|j,a |j,6Ta tcov TTarepcov aou 
[lata, tu vei adormi cupdriniii tai!]. 

Astfel, pe adormitii robii Tai, odihne§te-i, pe cei care dorm 
intru Tine. 

7. Apostroful: un semn ortografic facut prin intoarcere. Prin 
intoarcerea condeiului. Facut din condei. O mica virgula. §i virgula 
se face prin intoarcerea mainii. 

Cand Domnul pedepse§te pe poporul Sau care pacatuie§te, 
care se intoarce de la El, ce face? Se intoarce §i El de la ei. 

Acest lucru ii spune Domnul lui Moise inainte ca acesta sa 
adoarma cu parin^ii sai: Imi voi intoarce fafa Mea de la ei 
[diTOOTpeijja) to iTpoaGoiTov Mou diT' mjtcov] [31, 17]. 

Cand Domnul nu mai prive§te, cand nu mai e cu fa^a catre 
popor atunci poporul e singur. 



93 



Via^a mea e cartea §i rugaciunea...§i nu e deloc banala. E 
plina de minuni...de§i minunile nu sunt holly woodiene. Minunile 
sunt foarte tacute, pline de ginga§ie. 

Le vor descoperi, peste ceva timp, oamenii §i se vor bucura. 
Tocmai de aceea replicile zgomotoase nu au nimic din logica 
minunii, logica care transcende cuvintele. 



Mai multe car^i, discu^ii, mai multe filme, rugaciuni, lupte cu 
demonii, lupte cu mine, neimpliniri. O cronica a ultimelor zile. 

Criminala in serie 13 (in unul dintre filme) este violata in 
ma§ina de catre mafiot, pentru ca, peste un minut, sa scoata pistolul 
§i, cu sange rece (de§i era mama) sa il ucida tocmai pe eel care o 
violase §i pe §oferul lui. . .dar violatorul era. . .tatal fetrfei ei. 

Unde mai e timp pentru... con§tiin^a? Care con§tiin^a...daca 
nu ai avut niciodata o intdlnire reala cu Dumnezeu? 

Povestirile lui Cehov. Un anume func^ionar vorbe§te cu 
dracul §i dracul ii spune ca inva^a multe din rautatea oamenilor. 
Adica dracii iau lec^ii de la noi. 

Fa^a in fa^a cu textul Dumnezeie§tii Scripturi...Ma bucur de 
sensurile profunde, soteriologice ale intalnirii cu originalul. 
Sentimentul: nu te mai saturi. §i cand te saturi, i^i dai seama ca e§ti 
tot gol. ..§i mai vrei. 

Lapte cu smantana in el, pe§te §i sue. Mancarea, cand e 
simpla, te bucura mai mult. Ce faci cand intrebarile devin 
mitraliere? Ce faci cand oamenii ni par incredibili de departe, cand 
te apuca deznadejdea ca nu ii po^i atinge, nici macar in gand, cu 
cuvintele tale? 

Sute de feeduri. Daca nu prime§ti scrisori prin email... cite§ti 
feeduri. Le treci pe rapid. . .pentru ca e mult gunoi. 

Habar aveam ca se poate scrie cu lux de amanunte §i ca mai 
se poate §i citi §i comenta pana la disperare. . .despre o piesa proasta, 
despre o imagine tampita, despre o problema neinteresanta, despre 
ce ruj se poarta, despre cine mai e mafiot §i de ce. 

Reprize de somn cu vise descumpanitoare. Pe cine 
intereseaza, daca un cutremur te poate prinde la etajul 1 §i blocul e 
ca un §tergator de parbriz dat drumul? Se pare ca pe mine. . . 



13 E prezenta in imaginea cu care am prefatat acest articol. 



94 



Cantecul e ca am a§a: cine n-are...noroc are. E sigur a§a! 
Restul e Ca$$aLoco 14 ... 

Iar hainele trebuie sa fie §i ele de prost gust, sa ingroa§e 
replicile acide, pentru ca cine n-are...noroc are. 

Ce n-are? Intrebare scurta. N-are de niciunelea, de la creier §i 
mai la vale. 



Cultura are morala... pentru ca ironizeaza sau hiperbolizeaza 
negativismul uman, social... planetar. O predica ortodoxa autentica 
intotdeauna mare§te cu lupa atat raul cat §i binele, atat adevarul cat 
§i minciuna. 

Intr-o forma mai mica, dar deloc de neglijat...arta autentica 
face sa miroase, pana la exasperare, uratul §i ne face sa ne extaziem 
in fa^a sublimului. 



Aduna gunoiul la un loc §i arunca-1 la tomberon! Spala 
farfuriile! Fa cura^enie in casa! Taie-^i unghiilc.Nu numai de la 
maini, dar §i de la picioare. . .Nu ^i se pare ca trebuie sa facem baie? 
Nu baie de muliime. . .ci baie cu apd, care l\i provoaca foamea, daca 
apa e prea fierbinte. 



Un text bine scris. . .este un text care te face sa fii atent cand il 
recite§ti. Aten^ie la virgule, va rugam! Virgulele sunt mama 
conversa^iei atente! 

Pune^i virgule pe unde trebuie, atunci cand vorbiti...insa 
trebuie sa §ti^i §i cand ele trebuie aruncate in aer de dragul 
comunicarii. 



Cel mai rapid mod de comunicare este cu ochii. Trebuie 
numai sa §tii sa zambe§ti cu ochii, sa fii lucid, sa te prezin^i 
acaparant. 



http://www.youtube.com/watch?v=H5mosNWLH8U 



95 



§i de ce, totu§i, o femeie i§i ucide so^ul? Cred ca mul^i ucid 
fara sa i§i dea seama. . .Cel mai u§or se ucide cu cuvantul. . .Pacatele 
acestea trebuie spovedite. Adica: mi-aplacut sa imi bat joe de el; sa 
ilfac sa sufere; sa iliinpejar... Nu sunt deloc nevinovate. 



Cum ma comport, atunci cand vad ca mi se imprumuta ideile 
fara...niciun muliumesc sau ca §i cand «-o sa-mi dau seama 
niciodata? Cu un zambet plictisit in col^ul buzelor. 

Creatorii de online fara personalitate se vad de la 7 mile sub 
nivelul marii. La fel cuno§ti un om care predica cu emfaza...dar n- 
are idei din experien^a. El le §tie pe toate... dar aceste toate n-au 
nimic cu el. 

La fel, un om care nu iube§te sa poarte haine cu §taif, dar se 
prezinta ca un paun, in toata voluptatea lui exasperanta. 

Nu, nu ma jigne§te preluarea ideilor...ci copierea lor! Cand 
cineva preia o idee... trebuie sa o umple de con^inutul sau. Insa, 
cand cineva te copie...te pasti§eaza, pentru ca nu se stie. Nu stau 
bine ideile pe el, dupa cum nu sta elefantul pe scaun, ca sa se 
fardeze. 

Trebuie sa in^elegi, a§a cred eu, ca trebuie sa te retragi, cand 
sim^i, prin to^i porii tai, ca e§ti penibil! 



Onlineul, pe linie de bataie lunga, dupa cum mai spuneam §i 
alta data, detroneaza falsele vedete, fal§ii intelectuali, falsele 
repere...§i bun §i normal lucru face. Daca nu ara^i ca esti mereu, 
ara^i ca nu po^i, ca e§ti impotent din punct de vedere crea^ional/ 
creativ. 

Binein^eles ca omul mai are nevoie de pauze, de destindere, 
ca mai po^i fi §i zburdalnic in scris...§i trist, §i taciturn, §i 
morocanos . . . 

Dar, sa nu fii deloc sau sa scrii un micut articol, un articulef 
(nu articolas) §i sa crezi ca to^i, to^i pro§tii cad pe spate... fratele 
meu, ai probleme cu franele. Trebuie sa te opre§ti...la prima 
intersec^ie, pentru ca sa nu ajungi, direct, la gunoi! 

Tocmai de aceea, intelectualului de cursa scurta...ii e frica, 
ca de dracu, de crea^ia online. Da^i-mi nume de ganditori la nivel 
online? De creatori? De teologi? De arti§ti? De academicieni? De 



96 



profesioni§ti care scriu? Ca^i scriu in mod real §i de ce? De ce atata 
reticen^a? Cred ca acum, la noi, se impart apele. Dar radical. . . 

De ce \i-Q frica sa scrii la nivel online, in mod gratuit? De ce 
\i-Q frica sa fii tu insu^i? De ce ^i-e frica sa fii cunoscut cu adevarat, 
daca e§ti un om al gandului continuu. . .nu? 

Daca scrii o carte la un an sau la trei...ce carte scrii? Ce fel 
de carte? Ce e cartea pentru tine: cunoa§tere de sine, mijloc de 
subzisten^a, epataj continuu, orgoliu, un mod soteriologic de a-^i trai 
via^a? 



Cum reac^ioneaza cineva care nu se omoara cu ganditul. Ii 
ara^i ce scrii §i ce faci. Se uita, crede ca totul e u§or de in^eles. . .§i ni 
spune un lucru banal. 

Incepi sa dai detalii, mai multe detalii §i omul incepe sa ca§te. 
Cum de ni pare ceva u§or, prietene drag, un lucru, in fa^a caruia 
incepi sa ca§ti de epuizare? 

Nu e orgoliu, nu, sa ceri cuiva ca sa te in^eleaga in mod 
profundi Mai ales unui om care are fa^a de om citit §i, mai ales, de 
om duhovnicesc. 

E eel mai normal lucru sa ii ceri cuiva sa te simta, sa te vada 
dintr-o ocheada, sa te patrunda pana in adancuri cu gandul. Pentru 
ca, la randul nostru, §i noi trebuie sa facem acest lucru fa^a de to^i. 

Dar de ce nu mai ai timp sa vezi? Pentru ca te vezi numai pe 
tine, familia ta, problemele tale inexistente? De ce crezi ca e§ti mai 
important decat toata faptura? Cine e§ti tu? Cine suntem noi to^i de 
suntem a§a de important, ca se scufunda lumea fara noi? Cine 
suntem noi? ! ! ! ! 



Ortodoc§ii postmoderni sunt, eel mai adesea, conformist 
pana la exasperare. Nu vor sa ii deranjezi in egoismul lor, in proasta 
lor cre§tere, in cerbicia lor. 

Ei de^in adevarul. Ei §tiu tot. Ei sunt ni§te ingeri de carton, 
care au botul prin namol...dar, in gand, se viseaza cu largi aripi 
albe, pe spate. 

l\\ vine sa ii canonizezi pe to^i, binein^eles, ipotetic. Sunt buni 
de pu§i la zidul plangerii...unde papa Benedict a pus §i dumnealui, 
recent, un bile^el (la ce s-o fi rugat? Cred ca 1-am vazut pe 
CNN) . . . §i mai pu^in la rana. 



97 



A fi bun de pus la rand inseamna sa fii chiar bun ca mierea, 
ca pomul cu roade. 

Tocmai de aceea nu ne merge bine. N-ai cu cine face treaba. 
Cand ortodoxul postmodern simte ca e mai prost decat tine se da de 
smerit. Cand §tie ceva, orice, numai sa §tie, mai mult decat tine, 
devine o pasare rapitoare, uria§a, din al 15-lea stdpdn al inelelor, 
care i§i arata superioritatea fa^i§a, printr-o ridicare a gatului pana in 
luna. 

Numai ca bunica ei o tundea... numai de luna plina. E tot 
dintr-un film. §i, s-a tuns ca diva X, pentru ca sa fie emancipate. . . 



O, ortodoc§i atot§tiutori! E plin iadul de noi. §i noi, cei atat 
de boga^i, stam ca dracul pe comoara (o expresie...prozaica, dar 
realista) §i nu §tim sa valorificam, mai deloc, comoara credin^ei 
noastre. 

Tocmai de aceea nu ne §tim Scriptura, nu ne §tim Sfin^ii, 
habar avem ce inseamna Parin^ii Bisericii, cum arata cultul nostra, 
cum arata tradi^iile noastre de tot felul, cum e sa te despatime§ti, 
cum e sa te faci frumos, cum e sa nu mai fii o brata. 

Nu avem nevoie doar de arhivari ale datelor crednrfei, ci §i 
de experimentarea lor! §i cei care arhiveaza credin^a, mai mult sau 
mai pu^in diluata a Bisericii, din contemporaneitate, nu §tiu cum se 
face, ca sunt cei mai afoni in perimetral ei. 

Am vazut multe car^i scanate, multe date la nivel online. . .dar 
cei care le-au pus acolo sunt sub^iri, necitrfi, neinva^i cu ele. 
Pacat... 

Prea mici pentru inaintasji no§tri. . .§i prea rai. Macar daca ne- 
am ingadui unii pe ahii. Macar atat: sa ne ingaduim reciproc, daca 
de iubit ne e greu! 



Ce am mai in^eles?! Ca nu mul^i cre§tini ortodoc§i sunt §i 
oameni culturali... Tocmai de aceea nu vad nicio reac^ie la cultura 
pe care o prezentam, care e una de top. Nici la teologie, care e tot de 
top. Adica sunt prezentate la un nivel ridicat. . . 



98 



Nu po^i sa faci toata ziua abecedarul. Imi aduc aminte cum 
devoram car^ile cand m-am convertit. . . 

Citeam ore intregi, citeam §i imi luam notice. Scriam ore 
intregi, pana ma dureau incheieturile de la degete. Acum scriu toata 
ziua cu tastele dar nu §i in anii 90, cand eram cu stiloul in mana §i 
cu hartia in ochi aproape toata ziua. 

§i, mai apoi, m-am ingrozit, cand vedeam ca ortodoc§ii sunt 
atat de pro§ti, atat de ne§iutori la lucruri banale. Cum e posibil?!!!, 
imi spuneam. A fost un §oc imens cand am ajuns liceean, 
seminarist, cand am vazut ca colegii mei nu §tiau lucruri minore, 
lucruri inadmisibile de ne§tiut, dar §i cei mai in varsta, unde 
domnea lancezeala. 

A fost o sminteala imensa pentru mine... care credeam ca to^i 
ortodoc§ii vor sa fie Sfm^i, ultrade^tep^i §i ca toata ziua se gandesc 
numai la lucruri sfmte...Dar unii erau prea materiali§ti, ca sa ii 
treaca fiorul spiritualita^ii. 

Literatura pe care v-o prezint acum, literatura mea, e facuta 
mai inainte ca sa fm student la Teologie. Pentru ca am luat lucrurile 
foarte in serios, foarte-foarte in serios, nu trebuie sa fm invidiat sau 
nu trebuie sa-L invidia^i pe Dumnezeu, pentru ca m-a umplut cu 
multe daruri, din bel§ug. 

Experien^a se ca§tiga clipa de clipa...Dar se ca§tiga, daca 
vrei...daca asuzi dupa ea, daca e§ti indragostit sa afli mereu ceva 
nou, mereu ceva profund, absolut. 

Imi este greu, foarte greu. . . 

Imi este foarte greu, pentru ca nu am oameni pe masura mea, 
care sa ma in^eleaga, cu care sa fac front comun, cu care sa fac 
lucruri rezistente, prea rezistente. 



99 



Bucuria... continual 



Pe 1 1 decembrie 2006, Cleopatra Stratan a concertat la Sala 
Palatului §i numarul participan^ilor la concert a fost triplu in 
comparable cu spa^iul logistic al salii. 




Superhitul Ghifa nu e numai la moda, ci el ne demonstreaza 
ca printr-un suflet cu adevarat energic, printr-o copila cu mult har §i 
curate in via^a ei, ne revine apetitul pentru bucurie §i curate. Nimic 
mai potrivit in pragul sarbatorilor Na§terii Domnului decat acest 
concert, unde Copilul mantuirii noastre ii atrage pe copii §i ii 
sfinte§te. 

Nu la voia intamplarii due discu^ia pe panta redescoperirii 
prospetimii din noi, pentru ca micu^a noastra Cleo ne dovede§te ca 
nu suntem atdt de brute, daca la auzul lui Ghi^a, care vine la porti^a, 
ne mai trezim §i noi inima §i ne curg lacrimile de dragul ei. 

Nu este copila noastra, dar ne este draga. Ne e draga cura^ia, 
talentul §i puterea extraordinary pe care Cleo, la aceasta varsta, o 
degaja. 

Insa ne e dor de noi, de frumusetea inchisa in noi, cand ne 
minunam de ea. Ne e dor de ceea ce trebuie sa fim, pentru ca 
bucuria nu se termina odata cu moartea, ci moartea instaureaza 
adevarata deplindtate a bucuriei. 

Bucuria... continual Asta ne transmite Dumnezeu prin Cleo, 
dar, mai cu seama, prin icoana Domnului, Care Se na§te intr-o iesle, 
unde nu au dreptul sa se nasca copiii, pentru ca sa vina sa ne invete 
sa fim copii la inima, sa fim copii la rdutate. 

Nufijiprunci la minte, auzim cum ni se spune, ci la rautatel 

Numai la rautate trebuie sa parem pro§ti, dar foarte destep^i 
cand facem bucurii altora. Trebuie sa ne dezva^am de a face rele §i 
sa ne punem pe construit frumuse^e in noi si in cei de langa noi. 

I^i mul^umesc, Cleopatra Stratan, pentru ca imi reaminte§ti sa 
fiu om frumos §i sa nu imi fie teama sa fiu frumos, bland, iertator! 



100 



I^i multumesc ca ne readuci aminte ca bucuria de Dumnezeu 
nu are starlit, ci ca abia vedem cat de imensa este. 

I^i multumim, Doamne, Dumnezeul nostru, ca ne inve^i 
continuu, prin robii Tai, cat de Frumos e§ti Tu, Frumusetea mea 
uluitoare, cat de Frumos e§ti Tu, pe langa tot ce inseamna 
murdariel 



101 



Suprematia decorativului si despre alienarea prin 
shopping 



Orasul se imbraca in culori, in sclipici, isi pune beteala, dar 
miroase la fel. Caram cosurile prin supermarketuri cu viteza 
luminii, fugind de noi, dupa preturi noi sau mai mici, si ne 
cumparam odihna sarbatorilor. O odihna cumparata facil, daca ai 
bani si consumata in fata computerului sau a televizorului sau 
inotand in vise dulci si parazitare. 

Sarbatorile sfinte ale Nasterii Domnului sunt un motiv in plus 
ca sa ne simtim singuri, daca suntem singuri si sd ne pldngem de 
mild, daca nu are cine sa ne ureze de la multi ani sau sunt un 
zgomot al trecerii unui an, in plus, prin noi, care ne duce, 
fatalmente, spre moarte. 

Una dintre durerile innoirii fiecarui an este constiinta ca 
moartea o sa ne sugrume si mai repede, ca ea sta la usa noastra si ne 
cere demancare. 

Si, pentru ca noi stim asta, urgentam numarul pachetelor 
cumparate, a cadourilor facute noua insine, ne felicitam fiecare in 
capul nostra si ne uram de bine, desi bucuria nu face casa buna cu 
multi dintre noi. 

Tristete de bucurestean inclestat cu intretinerea, cu mizeria, 
cu incultura din jur, cu badarania sociala. Ups! Atatea adjective si 
substantive iti galgaie cand te gandesti la sclipici, ca iti vine sa iti 
mai iei inca un aspirator, chiar daca mai ai doua, inca doua combine 
muzicale sau boxe (sa moara vecinii de ciuda!) si sa ne schimbam 
masina, pentru ca a luat mult la kilometri. 

Marasmul este astupat cu beculete. Domnul primar ne-a dat 
beculete, o sa ne ridice multi copaci, brazi din aia cu globulete si o 
sa ne mareasca impozitele pe anul viitor, pentru ca sa isi scoata 
beculetele inapoi, adica consumul luminii electrice. 

E ca la reclama televizata: te enervezi vazand-o de zeci de ori 
pe zi iar cand cumperi produsul cu pricina, o mai si platesti inca 
odata, pentru ca un anumit cuantum din pret, la produsele cu 
reclama, se duce la promotorii TV ai produsului. 

Decoratiile de iarna vorbesc de o strdlucire umand, facuta din 
obiecte, care nu contin in ele nimic luminos cu adevarat. Ele sunt o 

7 5 

contrapondere la lumina aceea dumnezeiasca, care a stralucit in 
jural pastorilor de pe camp, atunci cand Arhanghelul Gavriil a venit 
si le-a vestit acestora faptul, ca S-a nascut Mesia, Cel Asteptat si pot 
sa-L vada asezat in iesle. 



102 



Ne facem lumina mai mare in oras, in magazine, pentru ca sa 
ne creasca bucuria mai mult in noi, dar nu ne creste. E frumos, cald 
si bine in magazine, dar cand iesi afara e frig si, daca nu ai cu ce 
plati intretinerea e si mai frig in casa ta. 

E si mai frig in inima ta. De la nivelul privirii cersetorului, cu 
siguranta, se vede altcumva viata, decat de la piscina acoperita a 
parlamentarului, pe care poate sa o foloseasca si de Craciun, pentru 
ca isi permite. 

Daca iti permiti, poti sa arunci cu sclipici peste singuratatea 
ta, poti sa minti frumos singuratatea altora, te poti intrece in 
cumparaturi si in a da cadouri, sms-urile or sa curga, telefoanele or 
sa ne inunde, dupa care, ca la un facut, dupa ce intram in Uniune 15 , 
dupa ce ne dezmortim gatul cu ultimele picaturi de vin si de bere de 
la revelion, ne vom intoarce in lumea noastra fara sclipici, fara 
beculete, la bezna noastra de viata, la care ne e rusine sa privim 
prea bine, pentru ca sa nu ne disperam si sa ne luam gatul cu cutitul. 

Inteleg drama celor care se sinucid si le inteleg singuratatea. 
Nu incurajez pe nimeni ca sa se sinucida, cum nu incurajez pe 
nimeni ca sa se minta, la infinit, ca e fericit sau sa isi gaseasca 
fericirea in banalitati de duzina. 

Insa, chiar daca vreau eu sau nu vreau sau o mie de altii ca 
mine nu vor vrea sa se minta, vor fi deja prea multi aceia, care or sa 
o faca in continuare, care or sa o facd legal (vorba lu' domnu' 
Bodu), or sa se omoare sufleteste in mod legal, adica cautand 
lumina in paharul de vin, in sex, intr-o iarba de tras pe nas sau intr-o 
necredinta lucie, barbara, neingurgitabila pentru un om normal. 

Fiecare moare pe limba lui, vorba proverbului. Fiecare se 
minte in dreptul lui. Fiecare se prostitueaza pe sufletul lui si, dupa 
ce se intampla asta, mai dai o fuga la shopping, ca sa iti mai ridici 
moralul (cand tu esti varza) sau mai te dai cu fite putin, te mai dai, 
de, ca tot nu te-ai dat. 

Pentru cei care o fac legal, toate compatimirile mele! Adica 
toate compatimirile mele pentru cei care se mint pe ei insisi ca sunt 
fericiti si ca le e binel 

Shoppingul nu o sa va scape de prostie, nici de nesimtire si 
nici de marlanie, dupa cum beculetele si petardele de mii de lei, pe 
care le vom da in iarna asta, nu or sa ne faca mai civilizati, mai 
trendy si nici mai flendri. 

Vom ramane la fel dupa ce vom da cu pocnitoarea in aer. Si 
dupa ce ne vom imbata crita vom fi la fel de magari in sufletul 
nostru. Si dupa ce nu vom mai sti cu cine ne-am culcat la the party 



15 Articolul a fost scris pe data de 10 decembrie 2006 si noi asteptam ca sa intram in Uniunea 
Europeana, lucru care s-a petrecut pe 1 ianuarie 2007, impreuna cu Bulgaria. 



103 



vom fi la fel de mitocani ca mai inainte, pentru ca ne place... 
beteala. 

Nu va mai cumparati beteala, ci cumparati-va liniste in suflet 
prin pocainta si cumintenie! Cumparati-va bun-simt! Luati o tona 
daca puteti. Luati cateva stive de prosoape ale smereniei, ca sa aveti 
sa va stergeti pe frunte. Luati-va un tren de fapte bune, de pe unde 
puteti, ca sa va tina de cald! 

Daca va luati doar globulete pictate frumos o sa aveti ce sa 
aruncati dupa marele show time. Fratii de la gunoaie or sa stie cat de 
prosti ati fost, dupa numarul de deseuri pe care le aruncati. Si prosti 
de aici inseamna cat de multi bani ati aruncat in vant, zalog de 
legdmdnt, intdiulmeu cuvdnt, depionier... 

Decorativul nu tine de foame. Alienarea, insingurarea noastra 
fata de noi insine nu se extirpeaza prin cumparaturi sau podoabe 
puse la gat, ci prin impacarea noastra cu Dumnezeu prin pocainta, 
fapte bune si smerenie. 

Beculetele, brazii, mancarea si bautura multa nu au decat 

•,7 7 , 

rolul de a ne distrage atentia de la bucuria duhovniceasca, de la 
harul sarbatorilor, spre afacerile cu sdrbdtoarea, din care castiga 
din plin marii comercianti. 

Verva de sarbatori care ne-a cuprins ne este confiscate de 
catre marii magnati ai orasului si falsa feerie pe care ei ne-o 
creeaza, nu este ca frumusetea lui Dumnezeu, pe care ne-o aduce 
harul in noi, daca ne pregatim crestineste de marele si sfantul 
praznic al nasterii Mantuitorului nostra. 

Acum Hristos Se naste in noi! II primim pe El in noi! Si 
bucuria, lumina din noi este mai mare decat toate beculetele lui 
Videanu 16 la un loc si decat toti brazii lui Basescu 17 , pe care i-ar 
rape din creasta muntilor si i-ar planta in mijlocul orasului, 
impodobiti boboc. 

Bucuriile sarbatorii ortodoxe nu pot fi marketizate de catre 
nimeni! Numai sa nu te lasi pacalit de fatada si sa uiti ca fericirea 
sta inauntra, ca o mare minune personala. 



16 Adriean Videanu, primarul orasului Bucuresti la acea data. 

17 Traian Basescu, presedintele Romaniei la acea data. 



104 



Cum facem fata frustrarilor? Raspundem paradigmei 
frustrarii 



Parintele Lucian Grigore 18 (ocazie cu care ii salut prezenta pe 
forum), la prima sa postare aici, m-a facut sa reflectez asupra 
frustrarii ca element nefast in fiinta noastra. 

Cuvintele Sfintie sale, energic batute pe taste, gandite inainte 
de a fi spuse, sifonante pentru cei vizati, ne lasa insa in urma 
sentimentul unui cuantum de frustrari, care nu apartin tuturor, ci 
sunt personate, sunt ale sale. 

Daca analizam textul cu ochi distant, decelam faptul ca exista 
o lupta interioara in Sfintia sa si anumiti ierarhi, monahi, preoti, 
guvernanti, intre ddnsul si un anume numar de oameni, mai pe 
scurt. 

Dansul este intr-un dialog interior cu cei fata de care s-a 
simtit sau se simte lezat, nu conteaza in cefel si pentru ce. Dansul 
se simte frustrat, tocmai pentru ca se simte lezat in fiinta sa. Iar 
daca lezarea este reala e si normal sa te simti frustrat, remit 
interior. 

Paradigma frustrarii insa, a frustrarii sale, o propaga la nivel 
national. Problema sa devine o problema vizionara, o problema de 
viziune eclesiala, in care Biserica va fi receptata tot mai secular, 
tuseaza Sfintia sa, iar ierarhia, cu tot orizontul sumbru pe care am 
crede ca il propaga cuvintele sale, are un viitor, care se salveaza pe 
sine. 

Desi trecem printr-un orizont gri, negru, albastru sau cum o 
mai fi el, desi nu ne asumam trecutul, desi exista pacate strigatoare 
la cer ale altora dar si ale noastre, desi avem un statut incert, spune 
parintele Lucian, totusi exista speranta, o speranta reala in 
discursul sau. 

Am ilustrat subiectul nostra cu un exemplu din familie. 
Problema noastra insa nu e de a demoniza pe parintele Lucian si 
nici de a-1 judeca in vreun fel, ci i-am luat cazul sau i-am luat 
pozitia exprimata in forum ca paradigma, pentru a decela de unde 
porneste o frustrare, una reala. 

O frustrare reala trebuie sa porneasca de la o ranire reala a 
fiintei noastre. 



18 Articolul de fata a fost scris in forumul ziarului Clopotul in 2006 ca urmare a unui alt articol, 
scris de catre parintele Lucian Grigore in acelasi forum. Desi Sfintia sa a crezut, initial, ca e 
vorba de un atac la persoand, mai tarziu si-a dat seama ca noi nu avuseseram in calcul 
persoana ci ideile cu care venise persoana in forum sau, mai degraba, starea ei de spirit. 



105 



Spre exemplu, daca eel mai bun prieten ne tradeaza 
increderea, nu conteaza de ce, simtim asta ca pe o mare durere. 

Frustrarea insa se formeaza, cand durerea pe care am luat-o 
din plin, nu in bot, ci in inima, devine propria noastra reactie fata de 
tot ceea ce exista in jurul nostra. 

Cand durerea devine mai durere sau o tot mai mare durere si 
cand nu o primim pe aceasta ca pe o bunavointa divina, care trebuie 
sa ne smereasca pentra ca sa ne sfmteasca fiinta, atunci frustrarea 
noastra degradeaza atmosfera din jur. Durerea permanentizata, 
durerea cronica este frustrarea, care degradeaza bucuria noastra, 
pofta noastra de viata. 

In momentul cand am primi durerile ca pe momente de 
sfintire si le-am mai usura greutatea prin rugaciune sau prin 
incercarea de a fi bucuros, de a te osteni sa fii bucuros, pozitiv, 
durerile se minimalizeaza, se estompeaza. O frustrare este o durere 
neacceptata ca indumnezeitoare. 

O frustrare este o ramanere in loc, o adancire a raului deja 
facut pentra noi, cu noi, in noi, pe cand ceilati se bucura. 

Speram ca parintele Lucian, fratele nostra, va intelege 
intentia noastra de a fi langa dansul si de a-i zambi, cu incredintarea 
ca durerea nu e bucuria de care ar vrea sa se bucure. 

Semnalul sau de alarma are parti lucide, dar unele parti sufera 
din cauza starii de insingurare interioara, de durere nevindecata sau 
alimentata clipa de clipa. 

Ca duhovnic, vorbesc acum unui alt duhovnic. Cand nu ne 
mai aducem aminte de durerile noastre inseamna, ca am fost 
umpluti de pacea si de bucuria Dumnezeului nostra. 

Va doresc zdmbet frumos, parinte Lucian, ochi care sa se 
inchida pentra rau sau in fata raului, din cauza multimii de lumina 
dumnezeiasca, care ne inunda si ne inconjoara. 



106 



Despre mdrturisire cand a adormit Fericitul 
Gheorghe Calciu 



Ne cinstim in aceste zile 19 adormirea Fericitului Marturisitor 
Gheorghe Calciu, pe care 1-am audiat doar o singura data in live , 
pe care 1-am citit si pe care 1-am reaudiat pe canele audio, dar care 
m-a reinsufletit in lupta noastra pentru marturisirea adevarului. 

Daca Sfintia sa a luptat cu morile de vant comuniste, care 
tocau vant si vorbeau in vant, noi ne luptam cu morile de vant 
democrate, care toaca indiferenta si deplina relaxare. 

De fapt, la nivel interior, intre a fi comunist, care nu te 
intereseaza de Dumnezeu si afi democrat, care te intereseaza numai 
banii, nu e nicio diferenta. Capitalismul e aceeasi fata subumana a 
comunismului, care, in loc sa iti mai ia drepturi, ti le da, dar nu le 
poti utiliza. Iti da dreptul sa inveti, sa muncesti etc., dar nu iti da si 
posibilitatile, care concurg la reusita. 

Democratia e una si capitalismul e alta. Cand vorbim despre 
democratic vorbim despre dreptul la vot, la libertatea cuvdntului 
etc. iar cand vorbim despre capitalism vorbim despre concurenta 
criminals intre marile trusturi, in care incerci, pe diferite cai, sa il 
elimini pe celalalt. 

Afacerile sunt un alt fel de duel cu spada. Ramane in picioare 
nu eel care are spada, adica o corporate anume, ci eel care avand o 
corporatia stie sa il elimine (nu conteaza cum) pe celalalt, pe 
cealalta corporatie. 

Fericitul Gheorghe, Parintele nostru, un alt Sfant al nostru, al 
romanilor, s-a luptat singur cu o intreaga masina de exterminare si a 
castigat el, pentru ca Dumnezeu asa a vrut. Chiar daca murea in 
inchisoare tot el castiga, adica Dumnezeu. 

Numai ca el a ramas si dupa, ca marturia sa fie si mai 
durabila, ca marturia neinfricarii sale sa se extinda. Adica nu a 
castigat numai odata, cu viata lui, ci a castigat si cu noi, cu fiecare 
dintre noi, care ne-am imbogatit din curajul sau sfant, din puterea 
duhovniceasca a vietii lui. 

Intr-un articol dintr-un numar al Cuvdntului ortodox al 
Fericitului Serafim Rose, Fericitul Gheorghe vorbeste despre 
adormirea Fericitului Valeriu Gafencu in inchisoare. 

Nu mai stiu prea multe detalii. Dar mi-a ramas ceva, o 
imagine: imaginea cum sufletul Fericitului Valeriu trece la Domnul, 



19 Articolul e scris in timp ce trupul sau neinsufletit era adus in Romania. 

20 E vorba de o conferinta pe care a tinut-o in aula mare a Palatului Patriarhiei, nu mai stiu 
insa in ce an si care a inceput cu o parabola, pe care ne-a pus-o in fata spre reflectie. 



107 



in mod lin si Fericitul Gheorghe privea aceasta trecere 
cutremuratoare. A adormit in bratele sale Fericitul Valeriu. Sfmtii 

5 5 

se cunosc, se apara, se ajuta, se respecta, se iubesc reciproc in mod 
enorm. 

Unul, eel care ramane in viata, da marturie despre eel care a 
plecat la Domnul. 

In aceste cuvinte si noi dam marturie despre eel care a plecat 
acum la Domnul si despre miile de Sfinti ai Romaniei si ai lumii, 
care ne cer sa li recunoastem si sa li cunoastem. 

f 5 f 

Vom avea multiple surprize in viitor, cand vom descoperi noi 
si noi Sfinti ai lui Dumnezeu, acolo unde ne asteptam mai putin. 
Despre cei care putem depune marturie, nu trebuie sa ne codim sa o 
facem. Daca am cunoscut pe oamenii lui Dumnezeu, pe Sfmtii care 
au trait impreuna cu noi, langa noi, trebuie sa vorbim despre ei. 

E o datorie a noastra sfanta ca sa vorbim despre Sfinti. Dand 
marturie despre ei dam marturie despre adevaral credintei noastre 
ortodoxe si despre viata lui Dumnezeu cu noi, despre viata lui 
Dumnezeu, care se scurge in noi si ne sfmteste, adica harul Sau vine 
in noi si ne sfmteste in mod deplin. 

Fericite Gheorghe Calciu, Fericite Dumitru Staniloae, 
Fericite Constantin Galeriu, Fericite Hie vazatorule de Dumnezeu, 
Fericite Hie Marturisitorule, Fericite Cleopa Hie, Fericite Paisie 
Olarul, Feiricite Sofian Boghiu, Fericite Ilarion Argatu, Fericite 
Benedict Ghius si toti Fericitii Parinti si Fericitele Maici ale 

5 5 5 5 5 5 

Romaniei: Hristos a inviat! 

Si rugati-va sa invie si intra noi. 

5 C 5 5 



108 



Intre apierde si a castiga 



Cand pierzi pe cineva drag din viata ta crezi ca pierzi cu totul 
pe acel om, dar peste ceva timp intelegi ca legatura ta cu el, cu eel 
adormit, este mult mai intensa. 

II pierzi fizic, palpabil, dar il castigi, mai adanc, in inima. 
Iubirea tasneste din inima noastra atunci, cand ne asteptam eel mai 
putin: atunci cand prezenta lui, a celui plecat, ni se arata ca fiind 
absolut necesara. 

Amintirea sau uitarea sunt lucruri relative pentru om. Ne 
amintim de oamenii pe care i-am uitat si uitam, in aparenta, pe toti 
pe care i-am intalnit. Dar undeva, in inima noastra, ca intr-un mare 
ocean fara fund, cad toti cei pe care i-am intalnit vreodata. 

Cei care au contat in inima noastra si conteaza, cei care au 
facut sa insemne ceva pentru noi nu sunt niciodata uitabili. Nu 
trebuie sa credem ca uitam ceva! Ni separe ca uitam. 

Pentru ca, la un moment dat, ne trezim ca ne e dor de bunicii 
nostri, de parinti, de vreun prieten sau prietena din tinerete, de 
fostele noastre carti de scoala, de locurile pe unde am umblat, de te 
miri ce copac sau caine pe care 1-am vazut, de cine stie ce clipa 
suava sau mohorata. Nu ne mai gandisem de mult la toate acestea si 
reapar, deodata, in noi, dau navala, cu o forta incredibila. 

De unde vin si cate vin? De ce ne reamintim lucruri pe care le 
credeam cu totul sterse din noi si de ce reapar amintirile, care ne 
starnesclacrimi? 

Un lucru e sigur: Dumnezeul nostra reimprospateaza 
memoria noastra, uitarile noastre, de multe ori, si le face vii pentru 
ca sa ne minunam de El si de oameni, de tot ceea ce am vazut si am 
trait. 

Asa, de la o vreme, am invatat sa nu mai ma tern sa uit, 
pentru ca, cu siguranta, imi voi aduce aminte tocmai de eel care 
trebuie, tocmai de acea intamplare de care am nevoie. Memoria nu 
e un raft peste care s-a pus praful ci, dimpotriva, e un rezervor de 
viata, care mereu se reimprospateaza, ca sangele, ca albia fluviului. 

Pierdem, ca sa castigam de fapt. Ne recastigam viata tocmai 
cand incepem sa ne uitam trecutul, cand ni se sterg amintirile 
trecute si apare in noi viata ca o noutate zilnica, ca o spumoasa 
revarsare de viata, de har, de bucurie. 

Paradoxal, cand pierdem pe cineva, ne regasim la o alta 
intensitate cu cei pe care i-m pierdut. Iubirea transforma relatia 
dintre noi si ei in reverenta, in rugaciune, in cinstire. Cand ma 
doboara cateodata reamintirea imi dau lacrimile instantaneu. 



109 



Dincolo de lucrurile de care ne amintim stau, intotdeauna, 
niste lacrimi dulci, niste lacrimi facatoare de bine. Ne 

5 ~ 5 

reimprospatam periodic, zilnic. Numai ca nefiind atenti la detalii, 
prea multi pierdem din vedere detaliile banale, dar atat de intime, 
trdsdturile fine ale vietii de zi cu zi, care sunt, de fapt, propria 
noastra crestere spre vesnicie. 

Cand ne dorim dislocarea din istorie, cand dorim sa pierim 
deodata, sa nu mai existam deloc, nu facem decat sa ne zbatem intr- 
o demonica si galagioasa lupta cu dorinta de uitare. Cand ne dorim 
sa uitam nu putem decat sa ne reamintim detalii agasante. 

A vrea sa nu uiti inseamna sa chemi uitarea, sa vrei uitarea. 
Cand vrem insa sa traim viata noastra, sa ne bucuram in ea, atunci 
uitam. 

Insa, cand stam la panda ca sa smulgem altora pofta de viata, 
cand zdrobim in noi chemarea la viata, la fericire, atunci ne 
intunecam fiinta, ne facem niste vehicule in viteza, care macina 
mereu detalii agasante. 

Nu detaliile de care nu putem sa scapam sunt sursa noastra de 
viata! Ci, dimpotriva, detaliile care pricinuiesc intdlnirea cu altii, 
iertarea, cumintenia, uitarea raului din noi si din lume. 

Rugaciunea de iertare, rugaciunea in care ne cerem iertare 
Prea Curatei Treimi este o uitare de raul din noi si de blestematiile 
din lume. 

Cu cat ne rugam mai mult, mai constient, mai deschis la 
inima, cu atat uitam mai mult, ne uitam, cu atat coboara pacea lui 
Dumnezeu in noi si traim un Pasti ferice in fiecare clipa. Numai sa 
cauti sa ierti si intelegi ca uiti tot ceea ce a fost rau. 

5 5 5 5 5 



110 



Ce inseamnd actualizare pentru un teolog ortodox? 



Actualizarea Sfintilor Parinti (opera, viata, cult, importanta) 
inseamna explicarea lor pentru mentalitatea omului de astazi. 
Inseamna un comentariu aplicat, o exegeza in care sa transpunem, 
pe cat putem sa o facem, a vietii si a intelegerii lor in conditiile 
vietii noastre. Asta nu inseamna falsificarea, osificarea sau 
diminuarea prezentei lor vii in viata noastra, ci intensificarea 
prezentei lor in viata noastra. 

Cred ca mai intai de toate trebuie sa ne cunoastem Sfintii, sa 

5 i 7 

ii recunoastem, sa le recunoastem semnalmentele istorice si sa citim 

5 ~ 5 5 

despre ei, rugandu-ne lor. Pentru mine, personal, a stii pe un Sfdnt 
inseamna a stii cum arata cartile lui, icoanele lui, Sfintele sale 
Moaste sau macar ceva din viata lui. 

5 5 

A cunoaste pe un Sfdnt inseamna a-1 lasa sa intre in viata ta. 
Nu conteaza ce afli prima data despre el, despre Sfantul respectiv. 
Important e sa nu crezi minciunile spuse pe seama lui, denigrarile la 
adresa lui, ci faptele lui. Trebuie sa lasam faptele, cuvintele, viata 
lui sa ni-1 zugraveasca in inima. 

Daca citim o carte sfanta nu putem decat sa ne unim inima cu 
harul Sfantului respectiv. Nu credem ca se poate face o citire bund 
a unei carti sfinte fara sa fii prieten sau iubit cu Sfantul respectiv. 
Trebuie sa il iubesti ca sa il intelegi. Trebuie sa vorbesti cu el, sa il 
lasi sa iti vorbeasca, sa nu ii opui rezistenta interioara: sa il lasi sa 
iti fie Pdrintele si Fratele tdu sau Maica si Sora ta. 

5 5 5 

Adevarata repunere in scena a Sfintilor incepe de aici: de la 
intimizarea cu ei. Un bun ermineut este un prieten intim, smerit, al 
Sfintilor pe care ii comenteaza. Tot la fel, daca vrem sa pictam 
chipul unui Sfant trebuie sa il iubim, sa il ajutam sa ne ajute in 
munca noastra. La fel, ca sa compunem imne, acatiste, slujbe pentru 
un Sfant: ne trebuie evlavie vie fata de el. Si aceasta se simte, se 

5 5 ' 

vede, cand citim ceea ce s-a scris despre el. 

Nu putem sa-1 intelegem pe cineva, opera cuiva, daca nu e 
tradusa intr-un limbaj propriu noua, cu modul in care se vorbeste 
acum. Tocmai de aceea retraducem textele sfinte in mod periodic 
pentru ca limbajul nostru comun e intr-o continua schimbare. 

Daca esti filolog poti citi si intr-un limbaj greoi, invechit un 
text. E chiar o mare bucurie sa faci asta. Insa omul credincios, mai 
putin scolit, are nevoie de un text al Scripturii pe care sa il poata 
citi, carti de rugaciune, de slujba. E nevoie sa comunicam rapid si 
bine. 



Ill 



E nevoie sa ne intelegem unii pe altii in comunicare. Si e 
nevoie sa reactualizam si sa reintelegem totodata intreaga istorie a 
Bisericii, pentru ca sa ne putem creiona propria noastra identitate 
ortodoxa. 

Insa aceasta reintelegere tine de fiecare dintre noi, de cat ne 
producem in domeniul intelegerii credintei noastre. 

In masura in care ne traim exigentele credintei si suntem 

C 5 5 5 

avizi ca sa cunoastem adevarul Bisericii, intoarcerea spre citirea 
Parintilor Bisericii e eel mai vital si mai natural lucru pentru un 
crestin ortodox. Maturizarea in credinta inseamna intelegere a 

5 t 5 c 

credintei si puterea de a o explica si celor care sunt la inceputul 
intelegerii. 

Cei care sunt manati de catre Dumnezeu ca sa compuna carti 
duhovnicesti le compun. Cei care canta pentru Dumnezeu, canta cu 
mare har. Cei care picteaza cu mult har scot minuni dumnezeiesti de 
sub pensulele lor. 

Teologii insa, care simt harul lui Dumnezeu in ei, au obligatia 
de a re-spune pe Sfmti acelora, care vor sa auda cuvintele si viata 
lor. 

Mai mult: toti cei care simt sa faca ceva pentru credinta, sa 
faca! Se va discerne pana la urma, care au fost incercarile bune si 
care au avut si unele lipsuri. Numai sa nu ne fie teama sa fim noi 
insine si sa nu ne ciuntim iubirea pentru Dumnezeu, de frica de a nu 
fi prea personam 



112 



Cand creditezi prea mult o per soand 



Poti sminti pe cineva si dorindu-i binele. Tu vrei sa iasa ceva 
bun din el iar el iti spune ca nu doreste mai mult, ci vrea ca sa il lasi 
asa cum este. Ce poti sa-i faci? II lasi asa cum este. 

5 ±5 5 5 

Fiecare are dreptul sa ramana dupa cum vrea sa ramana. II 
poti ofensa pe cineva daca stii mai multe decat el, daca esti bun cu 
el, daca ii arati prea mult interes sau daca vrei sa il convingi sa faca 
lucruri, care 1-ar umple de har. 

Dar el iti vine si iti spune sa il lasi acolo unde este sau daca 

5 5 5 X 5 

te-ai muncit ceva timp cu el, ca sa il faci sa se vada la suflet, el iti 
spune ca era mai bine sa il fi lasat acolo de unde 1-ai luat. 

Adica nu e bine ca 1-ai ajutat. Iti reproseaza ca ai fost bun cu 
el, ca ai fost ingaduitor cu el. Cu alte cuvinte, daca ii acorzi prea 
multa dragoste, vrea sa fii rau cu el, dintr-o dorinta demonica de 
autobiciuire voluntara. 

Exista oameni care prefera sa sufere decat sa se vindece. Vor 
sa ii lasi acolo. Nu ai ce face: trebuie sa ii lasi in pace. Degeaba te 
doare pe tine inima. 

Degeaba crezi tu ca lui i-ar fi bine sa faca un anume lucru. 
Daca el nu vrea sa il faca, tot tu cazi de prost. Astazi am avut un caz 
de acest fel, in care am fost rugat sa il las in pace, ca el nu poate sa 
faca fata exigentelor mele. 

Si culmea culmilor era, ca singura mea exigenta era aceea ca 
sa comunicam cat mai mult, dupa cat putem si cand putem, dar sa 
comunicam. I s-a parut si asta prea mult: sa comunicdml Atunci sa 
nu mai comunicam, ca sa nu ne vedem pacatele si neputintele si ca 
nimeni sa nu ni le vindece. 

Sa fugim unii de altii, lingandu-ne ranile in cate un colt, de 
teama sa nu se vada ca suntem prosti, invidiosi, fricosi, incapabili 
de a vrea sa fim maturi sau incapabili de a ne asuma maturitatea 
foarte exigenta a nevointei crestine. 

Se pare ca multi aleg contra-virtutea. Se pare ca multi nu 
prefera sa fie iubiti ci loviti, mintiti, escrocati, ca le place sa fie 
crezuti banali si sa se mandreasca cu faptul ca sunt psihopati. 

Si credem ca, in acest punct, cand ajungem aici, nu facem 
decat sa ne infigem intr-o realitate paralela cu realitatea, stand 
atarnati ca niste lilieci, de mandria pe care nu ne-o dorim niciodata 
ultragiata. 



113 



A avea abnegatie de non-beligerant 



Cum reactionam cand nu stim sa reactionam sau cand nu stim 

3*3 3 

in fata cui reactionam? Cu un zambet indulgent sau printr-o 
dispozitie interioara, care asteapta reactia partenerului de discutie in 
mod pacifist. 

De multe ori se reactioneaza instinctual la intrebari 
punctuale sau la reprosuri pe care le-ai putea primi frumos. 

Ce te face sa te simti agasatl Tarele personale. Impostura 
care nu tine de cald. O superficialitate marcanta. Un orgoliu solzos, 
o raie de orgoliu, care nu te poate discupla in niciun fel. Sau, pur si 
simplu, o dispozitie fricoasa fata de orice partener de discutie. 

Pentru ce m-as simti agasat de o intrebare la care pot sa 
raspund cu nu stiu sau pot sa dau un raspuns dupa posibilitatile 
mele? Pentru ce as dori, in mod automat, sa ma fac de ras, daca stiu 
ca nu sunt la inaltimea partenerului meu de discutie? Si pentru ce, 
totusi, as avea tendinta sa neg ceea ce spune altul, daca eu tot nu 
stiu nimic din raspunsul pe care il neg? 

Nu cred in complexe de niciun fel. Cred insa in presupuse 
inhibitii interioare, care se traduc ca nedorinta de a trece peste 
blocaje interioare, peste traume, peste intemperii dureroase ale 
vietii. 

3 

Putem da un exemplu plauzibil, in cazul copilului care si-a 
vazut bunica moarta si ii e frica, in mod instinctiv, de morti si de 

3 ~ ~ 3 3 

inmormantari. La 7 ani e acceptabil acest blocaj dar, la 40 de ani, 
mai este acceptabil? Nu! El trebuie sa se maturizeze trecand peste 
fricile peste care nu a putut sa treaca in copilarie, in adolescenta, in 
timpul maturitatii sale. Ceea ce poate fi acceptabil pentru un copil 
nu este acceptabil pentru un adult. 

Trebuie sa ne invingem teama de necunoscut, de suferinta, de 
primire a noastra cu raceala, teama de inaltime, claustrofobia 
aparuta din senin, non-apetitul pentru munca, emotiile si 
impulsurile necontrolate. 

Cu harul lui Dumnezeu si cu multa staruinta trebuie sa trecem 

3 3 

peste tot felul de frici si de apucaturi necontrolate, pe care le-am 
inmagazinat in trecut. Nu e de ajuns, pentru mine, ca sa imi spui ca 
ai o boala, o neputinta, ci trebuie sa imi spui si ce ai facut, in mod 
real, pentru remedierea ei cat de cat. 

Daca nu ne-am luptat pentru a eradica ceva din noi (ma refer 
la o eradicare duhovniceasca a neputintelor noastre) nu avem 
dreptul ca sa ne plangem ca suntem cum suntem. 



114 



Un om matur nu poate fi scuzat ca e nesimtit, ca e mitocan, ca 
are apucdturi mahalagiste sau dorinta nestapanita de a-si omori 
adversarii din priviri. Este inacceptabil pentru un om matur, 
credincios sau necredincios, sa fie pueril la minte, incapabil sa isi 
exprime sentimentele, trairile, crezurile in mod cursiv. 

Cand spunem ca avem experienta de viata trebuie sa ne 
referim la faptul ca avem un cuantum de intelegere de sine si de 
intelegere a lumii in care traim, care ne permite sa formulam o 
axioma comportamentala general valabila pentru om. 

Spre exemplu, cred pe cineva un om cu experienta de viata, 
daca ajunge, in mod interior, la concluzia, ca a fi respectuos nu 
costa nimic, ci arata noblete de caracter. Sau pe altul, care ajunge la 
concluzia, ca viata are sensuri profunde sau ca bunatatea e cea care 
ne vindeca. 

Experienta de viata intra in experienta duhovniceascd, e parte 
integrants a ei. Asa cu am detaliat in cursul nostra de teologie 
mistica, existent la nivel online, experienta de viata este vestibulul, 
antreul pregatitor al vietii duhovnicesti. Si ce inseamna sa ai 
experienta de viata? Inseamna sa fii trecut prin tot felul de dureri, 
neajunsuri, persecutii, eforturi, griji etc. din care sa fii invatat 
adancimi de suflet si de caracter, necesare pentru induhovnicirea ta. 

Daca examenele vietii tale, cataclismele tale si bucuriile tale 
au fost convertite de tine in momente de inteleptire personala si de 
multumire fata de Dumnezeu si de oameni inseamna ca am trait 

5 5 5 

frumos. Daca din pacatele noastre am scos, am inteles purtarea de 
grija a lui Dumnezeu si din bucuriile si implinirile noastre am scos 
iubirea Sa de oameni infmita inseamna ca nu am trait degeaba. 

Iar daca din tot ceea ce vedem si auzim si se petrece cu noi 
nu scoatem lucrari care sa ne ajute, sa ne zideasca, sa ne fortifice si 
ramanem la impresia ca viata e o continud revansd, o banala si 
stupida razbunare, pierdem toata frumusetea unui paduri ravisante, 
pentru ca noi suntem atenti la tantarii care ne ciupesc copios. Eu ma 
uit la padure, chiar daca ma dor muscaturile de tantari. 

Ma uit la frumusetea milei lui Dumnezeu cu noi, adica la 

5 ' 

padure, si nu la tantari, adica la tot felul de ispite, necazuri, dureri, 
rautati, care ni se fac pe diferite cai. Ma dor nedreptatile, le privesc 
cu atentie dar, in mod fundamental, mai mult decat fundamental de 
fundamental ma uit la oportunitatile dumnezeiesti infinite, pe care 
Dumnezeu ni le ofera si, prin care, ma simt implinit. 

Gust haral lui Dumnezeu eel atat de plin si de bogat, pe care 
il primim acum si tanjesc dupa plinatatea lui. Trebuie sa fii nebun 
ca sa nu vrei sa fii fericit. De fapt nici nebunii nu vor sa fie 
nefericiti. 



115 



Probabil ca ar trebui sa spun altfel: ar trebui sa fii de metal ca 
sa nu vrei sa fii fericit. Si fericirea e tocmai aceasta: sa ai o inima 
simpla, simplificata de patimi, curatita de patimi, o constiinta 
prietena noua, care sa nu ne mustre adanc, chinuitor si o bogatie de 
pace dumnezeiasca, de care sa nu vrem, nicidecum, sa ne despartim. 

Da, suntem predestinati la indumnezeire, la frumusete cu 
totii, la fericire. E conditia deplin umana, pe care Dumnezeu ne-a 
dat-o. 

Omul adevarat este eel plin de har, eel sfintit la trup si la 
suflet, si nu caricatura de om, care nu vrea sa-si admita neputintele, 
limitarile. 

Iar daca incerci sa fii prieten cu adevarul lui Dumnezeu, nu 
cred ca mai ai tendinta sa te bati cu oamenii, sa negi adevarul 
oamenilor ci, dimpotriva, doresti cu nesat sa il cunosti. Cand esti 
ranit de acest adevar, de adevarul lui Dumnezeu, nu vrei vesnic ca 
sa te vindeci de el. 



116 



Iertarea ca bucurie 



Trebuie sa iertam atata timp cat omul, care ne-a indurerat 
priveste senin lucrurile, cand dovedeste ca totul a fost doar o 
tornada de moment. 

Cand stim sa ne vedem greselile si sa ni le recunoastem 

5 O 5 5 5 

putem sa iertam si sa reprimim in cunostinta de cauza pe celalalt, pe 
fratele nostra, langa noi. 

Iertarea care ne bucura este iertarea care constata ca are de-a 
face cu un alt om, decat cu eel care ne-am suparat, cu putin in urma, 
pe un motiv intemeiat. Certurile care indreapta lucrurile, care 
smeresc sunt duhovnicesti. 

5 

Ca duhovnic, trebuie sa-i cert pe cei care au nevoie de 
certare. Nu pentra ca eu vreau, ci pentra ca ei nu isi revin prea 
repede. Esti pus in fata faptului de a fi dur cu fiii tai duhovnicesti, 
daca simti ca asta le va folosi bine de tot. Insa sunt pus in situatia de 
a ma si bucura de ei, cand ei iau aminte, cand se trezesc, cand ne 
trezim si eu si ei dintr-o ameteala duhovniceasca, care nu ne facea 

5 5 5 1 

bine deloc. 

Relatiile duhovnicesti, relatiile dragostei duhovnicesti sunt 

5 5 1 5 O 5 

traversate de multe seisme. Intr-o relatie de dragoste, de intimitate a 
duhurilor noastre, nu merge treaba pana nu se spun adevararile, 
toate adevararile. Cand raman reticente intre mine si ei, cand nu 

5 5 1 

exista sensibilitate, spovedania si relatia mea de sfatuire, ca 
duhovnic, e lezata adanc. 

Ori vorbesc unor garduri miscatoare ori asist la momente de 
superficialitate agasanta. Patimile sunt superficialitati agasante. 
Intr-o relatie de duhovnic-fiu duhovnicesc aceste agasari sunt marile 
mele dureri, daca ele nu sunt recunoscute. 

Insa fiecare spovedanie din inima pe care o primesc, pe care 
o ascult e bucuria mea si stiu ca e si bucuria lui Dumnezeu. Pe mine 

5 5 5 

nu ma intereseaza pacatele lor, nu le contorizez, ci privesc 
sinceritatea lor, puterea de a se privi in ochi si de a ma privi in ochi. 
Daca ai aceasta putere, aceea de a ma privi in ochi, dupa ce mi-ai 
spus pacatele tale, inseamna ca indreptarea ta in fata lui Dumnezeu 
este reala. 

E o dumnezeiasca putere sa ierti, un mare har, si sa uiti 
repede durerile. Nu numai sa le uiti, dar sa il si reprimesti pe 
celalalt in viata ta, cu aceeasi fragilitate de suflet. 

Mi se spune adesea ca iertarea e un chin, ca doresc sa ierte si 
nu pot. Pentra ca sa ierti trebuie sa incepi prin a incepe sa te rogi 



117 



pentru celalalt, prin a accepta faptul ca el, celalalt, exista cu toate 
bunele si relele lui. 

Iertarea, chiar cand nu iti este acceptata, e o mare victorie in 
inima ta. Chiar daca nu esti crezut ca 1-ai iertat pe cineva, daca simti 
ca ai facut asta, cu harul lui Dumnezeu, inseamna ca poti sa te 
bucuri. 

Daca privind pe cineva nu ne putem bucura de el, chiar daca 
el nu ne vorbeste, nu vrea sa vorbeasca cu noi, inseamna ca inca 
mai este un rest de neiertare in noi. Iertarea se face in fata lui 
Dumnezeu si inseamna sa dai un delete la ce a fost. 

Insa poti sa-i ierti pe multi, dar ei sa nu te poata ierta. Daca ai 
stiut sa ii ierti, ii poti accepta in mintea si inima ta, chiar daca nu 
vor nici macar sa te vada. 

Iertarea inseamna sa te bucuri de mila lui Dumnezeu, ca poti 
sa uiti, sa stergi pacatele din amintirea ta, dupa cum si El ni le 
sterge pe ale noastre. 



118 



Despre smerenie ca despre aer 



Nu trebuie sa confundam termenii! Afi smerit nu inseamna a 
fi fraier, ci e o harisma a sfmteniei, a aceluia, care crescand in 
sfmtenie, nu isi da seama la ce simplitate si frumusete a ajuns, dar 
ea este detectata de cei din jurul sau. 

Una e sa ai o parere smerita despre tine, cand toate pacatele 
iti arata cine esti si alta e sa ai o parere smerita despre tine, cand 
avand o mare sporire, tu spui ca e unfleac. 

Smerenia dumnezeiasca, ca si bucuria dumnezeiasca, nu sunt 
cotidianitdti de alcov, ci sunt urmarile unor mari suferinte, 
privatiuni, a unor iluminari dumnezeiesti cu duiumul. 

Un om care acum incepe sa isi vada pacatele nu poate fi 
smerit, poate fi numai mai atent la sine. Cunoasterea de sine nu 
inseamna nici ea smerenie, ci inseamna inceputul detectarii 
inselarilor din fiinta ta. 

A fi inselat intru ceva inseamna a crede un gand, a te increde 
intr-o idee, pe care tu o crezi buna, dar ea este satanica. Dau 
exemple de ganduri infipte in mintea noastra, care sunt ganduri 
demonice fara drept de apel: ideea ca avem haruri speciale, ca 
suntem de neinteles de cdtre ceilalti, ca suntem geniali, ca suntem 
de neinlocuit, ca suntem Sfinti etc. 

Ideea ca suntem destepti pentru ca am citit sau ca noi gdndim 
numai pentru ca avem studii inalte este iarasi o bagatela satanica, pe 
care o credem fara sa o mestecam. Insinuarile satanice sunt atat de 
vechi in viata noastra, ca unii dintre noi nici nu mai stim cand am 
invatat sa mintim sau sa plangem pentru ca sa primim o papusa sau 
sa furam, pentru ca ne place ce are celalalt. 

Deci, daca incepem sa ne vedem la idei nu ne-am smerit. 
Suntem pe cale de a ne smeri. Nici daca ne dam seama ca suntem 
cei mai pacatosi, mai curvari, mai mandrii, mai lacomi oameni ai 
pamantului nu ne-am smerit nici atunci. Nici daca ne impartasim si 
ne spovedim des, nici daca vedem des manastiri. 

Smerenia incepe sa apara atunci, cand vedem lumina 
dumnezeiasca pentru prima data, cand avem primul extaz in viata 
noastra. De aici incolo incepe smerenia. Pana aici e o pregatire 
pentru smerenie. 

Pdrintii duhovnicesti, adica purtdtorii de Dumnezeu, apar 
dupa mai multe vederi ale luminii, dupa multe dureri, dupa multe 
ispite trecute cu bine, dupa multa cunoastere, rugaciune, sfmtenie. 

Abia la ei vine smerenia, ca o harisma inalta, nu prea 
observata de prea multi. Pe Sfantul smerit il poti confunda mai tot 



119 



timpul cu un om mandru, sucit, rau, autoritar si poti iubi pe unul 
care habar are unde sa te duca, dar are straie frumoase pe el, 
vorbeste mult si stie putine. 

3 3 3^3 

Smerenia nu e un premiu, nu e o decoratie, nu e o carte citita, 
ci o harisma, un dar imens ca si dragostea de Dumnezeu. Acum se 
cam confunda termenii, se dilueaza la culme si toata lumea pare ca 
stie realitatile duhovnicesti. 

f 3 3 

De multe ori cei care par multora smeriti pozeaza intr-un fel 
anume, care da bine la nestiutori, pentru ca, pentru cei din urma, afi 
Sfdnt inseamna a sta teapan, a nu glumi niciodata, a se ruga tot 
timpul si, daca se poate, sa nu manance si sa nu se duca niciodata sa 
se spele sau sa-si faca nevoile. 

Sfintenia, ca si smerenia, e cea mai naturala miscare, mod de 

3 ~ 3 ~ 5 ? 

viata a omului in har, prin har, inaintea lui Dumnezeu. Daca nu as fi 
vazut Sfinti in carne si oase as fi zis ca astia nu sunt oameni, ci 
supermani. 

Dar ei sunt oameni, insa nu impostorV. Sunt oameni, dar care 
sunt dintr-o bucatd in relatia lor cu Dumnezeu, muncesc mult, se 
roaga in tacere, vorbesc cu putere, nu fac compromisuri si se 
nevoiesc cu intelegere. 

Asa ca Sfintii nu apar din prostie si nici din intdmplare iar 
smerenia nu este o floare la ureche, pe care sa o arati, atunci cand 
vrea cetateanul X si sa o dai jos, pana vine un alt curios, ca sa ti-o 
pui la ureche. 

Aceasta e una cu toata fiinta ta si daca ea exista in tine si nu o 

33 3 

vad multi inseamna ca nu au ochi ca sa o vada. 

3 

Marturisesc faptul, ca trairea mea pe langa Sfinti m-a facut sa 
ma regasesc de-a binelea si sa pun lucrurile in ordine. Insa ordinea 
nu e sesizabila decat pentru ochii profunzi ai blandetii si ai 
cuviintei. 



120 



O pdrere restrictionista asupra Traditiei Bisericii 



Ideea cum ca Sfiniii Paring ai Bisericii sunt numai cei din 
primele secole creatine, este un punct de vedere catolicizant. 
Tenden^iozitatea acestei pareri vine de la faptul, ca Tradi^ia e vazuta 
in mediul catolic drept un tezaur scriptic, o inventariere a car^ilor 
patristice dupa norme de recept I non-recept §i, mai pu^in sau deloc, 
ca transmisie a unei inva^aturi curate §i a harului sfhnitor. 

A§a se face ca in mintea multor teologi ortodoc§i planeaza 
inca ideea ca perioada, epoca Sfnuilor Paring s-a incheiat undeva la 
finele secolului al VHI-lea §i restul Sfin^ilor care au scris, nu au 
facut decat sa produca o literatura minora, inferioara primilor. 

Hula imensa a acestei afirma^ii consta in aceea, ca 
restric^ioneaza prezen^a harului lui Dumnezeu in oameni pana la 
secolul al VHI-lea, imparte pe Sfm^i in mai mari §i mai mid §i, mai 
ales, farama lanful de aur al Sfin^ilor, continuitatea sfm^eniei in 
Biserica noastra pana astazi. 

Ultimul dintre Sfin^i, care a scris teologie, este un Sfant 
Parinte al Bisericii fara niciun dubiu. Sfantul Siluan Athonitul, 
Fericitul Dumitru Staniloae sau Sfantul Justin Popovici sunt tot la 
fel de Sfinfi Parinfi ai Bisericii, de normativi, precum este Sfantul 
Simeon Noul Teolog, Sfantul Atanasie eel Mare sau Sfantul Pavel 
Apostolul. 

Ceea ce ii leaga pe to^i Sfiniii este ca au scris §i au trait intru 
Duhul. Daca este acela§i Duh, acela§i Hristos §i acela§i Tata, adica 
aceea§i Preasfanta Treime, de ce sa nu fie si Sfhnii lui Dumnezeu 
cu to^ii Pariniii nostri, chiar daca au scris, chiar daca nu au scris 
teologie? 

Sfanta Parascheva sau Sfantul Dimitrie Basarabov sunt 
Paring ai Bisericii, sunt guri teologice ale Bisericii prin harul §i 
luminarea pe care ne-o aduc, chiar daca nu au scris niciun rand sau 
nu ni s-au pastrat cuvintele lor. 

Tradrfia Bisericii inseamna §i modul in care trebuie sa facem 
slujbele, sa ne inchinam, sa credem, sa scriem teologie, dar §i 
modul in care sa-L sim^im pe Dumnezeu, sa II iubim pe El, sa ne 
rastignim zilnic pentru El. 

Cum trebuie sa ne raportam la Tezaurul Bisericii, de 
mva^atura §i sfin^enie, adica la Sfanta Tradifie, inva^am la propriu, 
daca avem un Parinte Sfant, care sa traiasca langa noi §i care sa ne 
transmits atat cuvantul credin^ei cat §i sfm^enia lui, modul sfant in 
care trebuie sa il in^elegem. 



121 



Asa ca Tradifia Bisericii cuprinde (scolareste spus) tot ce nu 
sta scris in Scriptura, dar care se simte, se experiaza in Sfmtele 
Taine, in Sfanta Liturghie, in rugaciune, in fapta buna, in lupta cu 
patimile. 

Traduia este prezen^a Sfantului Duh in Biserica, in Sfin^i, 
care ni se da si noua, in masura in care ne facem proprii, ne 
incopciem mintea in modul de a gandi al Bisericii, care urmeaza 
rastignirii de sine, a min^ii si a poftelor noastre trupesti. 



122 



Secretul sinceritatii in sfatuire 



A te sim}i util prin ceea ce spui e prima parte a secretului. 
Mai mult decat atat e sa sirn^i ca cuvintele tale rostite cuiva nu au 
trecut pe langa el ci au ramas, multe dintre ele, in inima lui. 

Cuvintele care nasc oameni. Sinceritatea na§te oameni. 
Sinceritatea la timp, sinceritatea cand o cere formarea unui om 
inseamna un aport solid la dezvoltarea lui. 

Tinerii au nevoie de sinceritatea celor mai in varsta ca sa i§i 
gaseasca calea in via^a, propria lor cale. Sinceritatea fa^a de un om 
tanar nu inseamna dadacirea lui ci insufleiirea lui spre culmi inalte, 
spre realizari inalte. 

Daca indemnam pe cineva la ceva trebuie sa il indemnam la 
lucruri gigant, pentru ca sa poata face, atat cat va dori Dumnezeu sa 
facem fiecare. 

Nu sunt de acord ca sa ii indemnam pe tineri la lucruri 
mdrunte, cdlduie. Trebuie sa ii indemnam sa aiba o via^a 
duhovniceasca incandescenta, aprinsa, plina de valvataie §i, in 
acelasi timp, sa se integreze intr-un proiect de via^a, in care sa se 
dedice deplin, cu totul. 

Viitoarea meserie sau vocafie a unui tanar cre§tin ortodox 
trebuie sa il implineasca total nu doar pe jumdtate. Formatorii de 
tineri, prin sinceritatea fa^a de ei, trebuie sa aiba darul dumnezeiesc 
de a intui ce se potrive§te fiecaruia. Trebuie ca sa fie indemnati cei 
care vor sa se faca monahi sa se faca monahi, daca este evidenta 
voca^ia lor, iar pe cei care vor sa se faca preo^i la fel. 

Insa Biserica are nevoie §i de poe^i straluci^i, §i de ingineri, 
doctori, avoca^i, me§te§ugari unui §i unui, de politi§ti ortodocsi, de 
politicieni, de actori, de cofetari, mineri, vanzatori sau mai §tiu eu 
ce, cre§tini ortodocsi, constienti de ceea ce sunt ei. 

Sinceritatea unui duhovnic fata de to^i ace§ti oameni e aceea 
de a-i ghida spre implinirea propriei lor meniri, conform cu 
posibilita^ile §i temperamentele pe care le au. Insa trebuie sa fie 
primita sinceritatea sfatuitorului pe masura, adica fiind deplin sincer 
§i responsabil pentru via^a §i profesia ta. 

Sinceritatii trebuie sa i se raspunda cu o sinceritate 
debordantd. Cei care sporesc foarte repede in via^a duhovniceasca 
sunt oameni care asculta mult, bine §i responsabil pe duhovnicii lor. 



123 



Sunt oameni care doresc toata iubirea §i toata virtutea §i de 
aceea primesc mult: pentru ca II iubesc mult pe Dumnezeu §i pe 
oameni. 

In via^a oamenilor, preo^ii duhovnici §i cre§tinii care ii 
sfatuiesc pe cei tineri §i parin^ii tinerilor au rolul nu de a-i for^a sa o 
ia pe o cale anume, ci de a-i face sa i§i recunoasca propria cale, sa 
i§i con§tientizeze propria cale. Trebuie sa fim ni§te sfatuitori 
con§tien^i de urmarile sfaturilor noastre. 

Trebuie sa ne punem in locul celor pe care ii sfatuim. §i daca 
cei pe care i-am sfatuit au luat-o pe o cale buna, pe calea pe care au 
injeles-o ei, luminal de Dumnezeu ca e buna, trebuie sa continuam 
sa ne rugam pentru fiii no§tri duhovnice§ti, pentru ca sa aiba putere 
§i curaj sa continue buna a§ezare a vie^ii lor. 

Sinceritatea sfatului bun se in^elege in timp §i se transforma 
in recuno§tin^a vie, adanca. Cei care au in^eles rostul nostru in 
formarea lor, vor fi cei care ne vor pastra in inimile lor, ca pe ni§te 
chipuri iubite §i venerate. 

Daca sinceritatea noastra este §i sinceritatea lui Dumnezeu 
pentru cineva, atunci sfatuim bine §i cu multfolos. 



124 



Teologia invierii 



Invierea Domnului inseamna, totodata, si scoaterea din lad a 
Sfmtilor Parinti ai Vechiului Testament. 

De aceea, in Sfanta Icoana a Invierii Sale, Domnul Se ridica 
dintre cei morti, dupa cum se observa, impreuna cu Sfmtii 
Protoparinti ai neamului omenesc, Adam si Eva, care subliniaza 
scoaterea din lad a tuturor Sfmtilor lui Dumnezeu, Care II asteptau 
cu mult dor. 




125 



Impdcarea cu sinele si cu trecutul nostru 



La fiecare noua faza din via^a noastra, la fiecare faza 
marcantd a vie^ii noastre, ne regandim trecutul, ca sa ne in^elegem 
for^a de care avem nevoie, pentru a ne parcurge prezentul. 

Prezentul are nevoie de lini§te pentru a deveni viitor. 

Dar pentru a avea nevoie de lini§te in prezent, trebuie sa ne 
in^elegem §i mai mult, tot mai mult, trecutul nostru. 

Cre§tinul ortodox trezvitor este un muncitor al sinelui, al 
fiin^ei sale interioare, care, pe de o parte, cauta sa vindece fiin^a lui 
de ranile trecutului iar, pe de alta parte, i§i ia masuri de contracarare 
fata de tot ceea ce inseamna indispozifie venitd din afard. Suntem 
aten^i la orice fel de agresiune a fiin^ei noastre. 

Contracararea indispozrfiilor venite de la demoni sau de la 
oameni indiferen^i de mantuirea lor se face printr-o aten^ie 
neintrerupta la ceea ce vine in fiin^a noastra, la ceea ce vrea sa ne 
violeze buna noastra lini§te interioara. 

Dar trecutul se cere in^eles prin prisma rememorarii lui, din 
perspectiva voii lui Dumnezeu §i a normalita^ii voin^ei divine. 
Trebuie sa ne aducem aminte de pacatele noastre §i de oamenii pe 
care i-am indurerat. Trebuie sa ne impacam cu cei cu care suntem 
certa^i §i sa ne rugam pentru cei cu care suntem certa^i, cu care 
suntem in schisma interioara. 

Vindecarea are nevoie de amintire, de cain^a §i de in^elegere 
corecta a situa^iilor prin care am trecut. Vindecarea este o 
reintalnire cu membrii trecutului nostru, in fiin^a noastra sau fa^a in 
fa^a, pentru a pune la punct, pentru a reevalua, vechile noastre 
pozrfii vizavi de ceea ce ne-a despar^it. 

Cand ranile sunt recente e mai greu, e adevarat, sa facem 
reconcilierea cu trecutul nostru. impdcarea cu trecutul vine in timp, 
cand ne-am intarit in via^a duhovniceasca, in lini§tea §i in iertarea 
lui Dumnezeu. 

Tocmai din iertarea lui Dumnezeu §i din imparta§irea 
continua cu El, cu Dulcele nostru Mantuitor, putem sa iertam, sa ne 
iertam, sa lasam totul ca sa se a§eze in inima noastra §i sa nu mai 
umblam tot timpul sa ne ranim, iara§i §i iara§i, inima. 

Adevarata impacare cu sinele nostru inseamna o con§tiin^a 
buna fa^a de trecutul nostru. 

Asta nu inseamna ca am uitat cu totul relele pe care le-am 
facut §i le facem, ci e starea in care in^elegem ca ne-am vindecat de 



126 



cele pe care le-am facut, cu harul lui Dumnezeu §i ca ceea ce 
trebuie sa facem acum, trebuie sa ne acapareze cu totul. 

Reconcilierea cu sine, cu Dumnezeu, cu oamenii inseamna 
sa terminam odata cu via^a schizoida, cu via^a traita cand in trecut, 
cand in prezent, §i sa optam, cu fermitate, pentru prezent, pentru 
ceea ce facem in prezent. Sa fim in prezent, dar fara sa fim 
amnezicil 

Amnezia, uitarea trecutului e patologica, ^ine de domeniul 
bolii sau al indiferen^ei. Amnezia pe care o ofera via^a 
duhovniceasca a Bisericii e tocmai iertarea prin Sfanta Spovedanie 
§i imparta§irea euharistica cu Domnul, care §terge in timp, din noi, 
rautatea trecutului nostru, care ne face sa ne uitam avalan§a de 
rautate pe care am scos-o din noi §i ne face sa respiram u§ura^i. 

O buna respira^ie, o buna con§tiin^a §i un somn lini§tit sunt 
componentele reconcilierii, ale impacarii de care vorbim acum. Ne 
impacam cu noi, pentru ca Hristos Dumnezeu ne impaca cu noi. El 
ne vindeca de pacatele §i de patimile noastre, §tergand astazi pata 
neagra din trecutul nostru. 

In^elegem, traind cu adevarat ortodox, ca trecutul nostru 
pacatos a insemnat o non-viaja §i ca numai acum incepem sa ne 
bucuram cu adevarat de noi §i de tot ceea ce exista, ca traim in noi 
bucurii duhovnice§ti inexplicabile pentru ceilal^i §i ca traim o pace 
atat de frumoasa, pe care nu am vrea sa o vindem niciodata. Insa 
dorim aceasta pace tuturor. 

Pentru cei care privesc credin^a ortodoxa ca pe o afacere 
privata sau ca pe un anacronism, le spunem ca miezul ei este trairea 
unei bucurii §i impliniri cople§itoare, ca virtutea §i cuntfia vie^ii 
sunt cele care l\\ dovedesc cat de frumos e omul in harul lui 
Dumnezeu §i ca niciodata, zic niciodata, nu vei mai vrea sa 
pacdtuiesti cu pofta, dupa ce ai mdncat cu poftd, cu implinire, la 
Masa Stapanului. 

Singura impdcare e impacarea cu Dumnezeu §i trairea ca 
membru viu al Bisericii, in care sim^i cum, peste veacuri, in to^i cei 
care au trait ortodox, a viat, a locuit acela§i Duh ca §i in tine. 

Te sim^i contemporan cu Dumnezeu, cu to^i Apostolii, cu to^i 
Sfin^ii, cu Prea Curata Stapana, te sim^i slujit §i aparat de catre 
Puterile cerebri, traie§ti minuni peste minuni, e§ti mai mult decat 
implinit §i nu te sim^i niciodata singur §i fara vreun rost pe lume. 

Impacarea cu noi este adevdratul dinamism de care orice 
societate umana are nevoie. La intrarea noastra in UE 21 , pentru ca 
sa fim ceta^eni eficien^i, trebuie sa fim cre§tini ortodoc§i impaca^i 



21 Articolul a fost scris pe data de 30 decembrie 2006, cu cateva ore inainte de intrarea noastra 
oficiala in Uniunea Europeana. 



127 



cu trecutul nostru §i care facem din orice clipa a vie^ii noastre §i din 
orice business pe care il intreprindem o por^ie integrate in mantuirea 
noastra. 

Munca, efortul social §i familial nu strive§te efortul interior 
al cura^irii de patimi, ci e unit cu acesta. A ne mdntui inseamna a 
trai oriunde ca slujind lui Dumnezeu §i in orice facem sa avem 
scopul in^elegerii §i al luminarii noastre duhovnice§ti. Daca suntem 
cu o con§tiin^a buna suntem §i oameni viabili pentru astazi. 

Cei care acuza Biserica noastra de anchilozare in act se 
refera tocmai la acei cre§tini ortodoc§i, care nu §tiu cine sunt, care 
nu fac ceea ce trebuie sa faca ca ortodoc§i, care nu sunt impaca^i cu 
ei m§i§i §i care nu au proiecte bune in care sa fie integral. 

Cine ne va vedea muncind toata ziua, incercand toata ziua sa 
invatam mai mult, sa rabdam mai mult, sa ne sfin^im mai mult 
via^a, vor ramane cu adevarat uimi^i de noi §i vor in^elege ca, daca 
Biserica, in integralitatea ei, to^i membrii ei ar fi atat de dinamici ca 
oamenii duhovnice§ti veritabili ai Ortodoxiei, atunci Biserica ar fi o 
for^a unica la nivel social §i economic, pentru ca e liderul vie^ii 
duhovnice§ti, intelectuale §i culturale al lumii. 

Ma refer aici la pragmatismul vie^ii sociale de care poate fi 
in stare §i de care este in stare un cre§tin ortodox. Un cre§tin 
ortodox poate fi un bun actor, un bun profesor, un bun jurist, un bun 
muncitor, un bun §ofer, un bun electrician, care se poate bucura de 
munca lui §i care i§i poate trai ortodox munca pe care o presteaza. 
Nu are niciun inconvenient ca sa nu fie ortodox §i, in acela§i timp, 
un bun fotbalist, cantaret, vanzator, macaragiu sau spalator de 
veceuri. 

Cand am preluat interviul domni§oarei care a facut facultatea 
de teologie §i apoi a devenit, in America, paznic in cimitir 
(vezi aici ) am vrut sa arat cum vom arata noi, cand vom face mai 
mul^i pa§i in Uniunea Europeand. 

Vom descoperi, sper, cat mai repede, ca munca aduce 
respectabilitate indiferent de pozrfia acelei munci pe harta 
intretinerii unui stat la parametrii ridica^i de civiliza^ie. 

Avem nevoie de veceuri curate in institu^iile statului, in 
localuri private §i in locuri publice §i pentru asta avem nevoie de 
oamenii de serviciu, care sa i§i faca treaba cu con§tiinciozitate. 

O femeie sau un barbat cre§tin ortodox, care spala veceuri nu 
fac o munca ru§inoasd, daca in^elegem ca ei ne asigura, ne 
garanteaza sanatatea §i igiena noastra, prin munca pe care o fac. 

Un electrician ortodox, un instalator ortodox sau un zidar 
ortodox sunt o adevarata binecuvantare pentru oricine ii angajeaza, 



128 



daca din frica de Dumnezeu §i din iubire de oameni fac lucruri cu 
con§tiin^a. 

Pentru toate muncile oneste §i non-ilegale sau care nu ataca 
moravurile creatine e nevoie de oameni, care sa nu aiba psihoze, sa 
nu aiba atacuri de panica, de sinucidere, sa nu vrea sa fuga mai 
repede acasa sau sa §mechereasca §i sa fure pe §efii lor, care sa 
doarma bine noaptea, dupa ce i§i fac bine treaba §i sa se bucure 
cand muncesc, sa se bucure ca traiesc §i sa faca totul cu grija §i cu 
implinire interioara. 

Cunosc astfel de oameni implinrfi §i cunosc §i o mul^ime de 
oameni neimplini^i, de psihotici, de exaspera^i, de nelini§trfi §i 
frivoli. Acolo unde exista tare, acolo unde nu exista lupta cu 
patimile din noi exista galceava, ineficien^a in munca, gelozie, 
prostie, indiferenta, barbarie interioara. 

Europa sj lumea intreaga nu au nevoie de oameni maimufa. 
Nici noi nu avem nevoie de astfel de oameni daca vrem sa o ducem 
mai bine, ci de oameni cu capul pe umeri, care traiesc din plin 
bucuria credin^ei lor dar §i bucuria implinirii lor familiale, sociale, 
economice, politice etc., care sa nu li se para aiurea ca rad sau ca i§i 
plang pacatele, care au nadejdi bune dar §i o munca implinitoare. 

Impacarea este un mare dar de la Dumnezeu. 

Via^a noastra e un dar imens de la Dumnezeu. 

Posibilitatea uluitoare de a ne schimba via^a intr-o clipa, pe 
fiecare zi este o harisma prea generoasa din partea lui Dumnezeu. 

§i a nu profita ortodox de acestea toate inseamna sa fii cu 
adevarat fraier, inapoiat mintal §i anacronic. 



129 



Despre simplitatea nestiintei duhovnicesti 



Cel mai greu de inteles pentru un om caruia ii place moda 
este ce inseamna simplitatea vietii si a vestimentatiei unui om 
duhovnicesc. 

Simplitatea, ca dorin^a realizata de a avea numai strictul 
necesar §i a nu ne ingriji de mai mult decat atat este o nebunie 
curata pentru cineva, care vrea, in mod zilnic, tot mai mult. 

La fel e o nebunie uluitoare sa ii spui unui erudit ca nu 
gandirea, discursivitatea logica a gandirii e adevarata infelepciune 
sau cea care duce la infelepciune, ci tocmai renun^area la gandire §i 
practicarea necontenita a rugaciunii min^ii, care, la un anumit grad, 
ne face sa traim revelarea lui Dumnezeu in noi, adica vederea slavei 
Sale, e drumul spre adevarata infelepciune. 

Simplitatea vestimentara a omului duhovnicesc, impreunata 
cu saracia de imaginable, cu lupta cu imginatia §i cu toate patimile 
deopotriva sunt creatoarele a ceea ce noi numim aici nestiinfa 
duhovniceasca. 

Spre aceasta stare de plin interior, care aduce in noi slava 
lui Dumnezeu, se ajunge prin renun^are la sine §i punerea intregii 
tale vie^i in mana lui Dumnezeu. O dezgolire de sine pentru a te 
umple de El. O dezgolire asumata, care te impline§te §i din cauza 
careia tot ce inseamna posesiune de bunuri, de idei etc. se 
transforma intr-o posesiune smerita, umila a darurilor lui 
Dumnezeu. 

Cel care renun^a la sine pentru a fi locuit de harul lui 
Dumnezeu, pentru a fi condus de catre El, i§i traie§te via^a ca pe un 
dar, ca pe o bucurie responsabila, atenta, ca pe o ardere continua 
pentru slava Sa §i pentru bucuria fra^ilor sai. El face totul pentru ca 
Dumnezeu locuie§te in el §i pentru ca, con§tiin^a lui intru Duhul 
Sfant, i-o cere. 

Insa via^a lui pare anacronica. Traind mereu in rugaciune, 
pare ca nu e la curent cu §tirile, cu evenimentele... 

Insa, cand stai de vorba cu el constat ca el §tie mai bine decat 
^ine §tirile, pentru ca §tie sa le analizeze mai bine. Realizand 
dezrobirea lui de lume, de poftele §i tenta^iile ei, omul duhovnicesc 
§tie sa scaneze mult mai corect realitatea. 

Principiul trezviei sau al concentrarii pe munca pe care o ai 
este unui profitabil §i in via^a cotidiana, sociala, nu numai in via^a 
particulara, de rugaciune interioara. Ca sa scrii trebuie sa ui^i tot 
ceea ce te apasa §i sa fii logic in ceea ce scrii. Sa ai o logica a ideii, 
a expunerii. 



130 



Ca sa vezi lucrurile bine trebuie sa ie§i din ele, sa le prive§ti 
distant, pentru ca sa surprinzi esen^ialul. Tocmai de aceea, cand vrei 
sa te umpli de simplitatea ne§tiin^ei duhovnice§ti trebuie sa te 
retragi in tine din lume, sa te aduni in tine §i sa te pui in fa^a lui 
Dumnezeu simplu, smerit, ca sa vorbe§ti cu Dumnezeu §i sa fii 
luminat pentru ceea ce trebuie sa faci. 

In fa^a lui Dumnezeu, in rugaciunea simpla, copilareasca, 
smerita in fa^a Lui in^elegi ca nu §tii nimic serios, ca nu po^i sa 
patrunzi taina oamenilor §i a vie^ii, a viitorului tau §i ca ai nevoie de 
dependent totala de Dumnezeu ca sa vezi. 

Nu po^i sa vezi simplitatea decat, daca ajungi sa iube§ti 
ne§tiin^a, ne§tiinia sfdntd venita in urma renun^arii la infumurarea ta 
proprie ca §tii totul, ca e§ti eel mai bun, ca fara tine lumea se 
despicd in doud §i intra in neant. 

Cand ffi dai seama ca totul are un sens interior §i ca tu ai fost 
un nebun pana acum, un om plin de iluzii, in^elegi ca toata 
cunoa§terea de care te-ai bucurat, toate acumularile tale intelectuale, 
sentimentale, culturale sunt abia inceputul adevdratei cunoa§teri. 

Aceasta cobordre in ne§tiinfd, in simplitatea de a crede 
lucruri smerite despre tine inseamna redobandirea demnita^ii 
umane, aceea de afi rob slujitor al lui Dumnezeu. 

Cand credeai ca tu e§ti dumnezeu nu aveai prea multe 
raspunsuri. Insa cand nrfelegi ca Dumnezeu e Creatorul tau iar tu o 
biatd fdpturd a iubirii Sale de necuprins, atunci ni place sa §tii ca 
bucuria Ta este El, cunoa§terea Ta este El §i tot divertismentul 
interior vine de la El. 

Mul^i cred ca oamenii duhovnice§ti, cei adanci^i in sfinjenie 
nu se bucura, nu au divertisment in via^a lor, ca nu au diversitate. 
Nimic mai fals. 

Divertismentul interior §i exterior al oamenilor duhovnice§ti 
este tocmai bucuria de simplitate, bucuria de via^a, de sim^irea vie^ii 
ca dar al lui Dumnezeu, bucuria de cuviin^a, de veselia reala a 
oamenilor. 

Ortodocsji con§tien{i de ceea ce sunt se bucura enorm de 
bine fara sa faca chefuri, bairamuri, fara sa se bata, fara sa transpire 
tone de sudoare sau sa faca sex 24 de ore. 

Noi §tim sa ne bucuram §i cand mancam §i cand bem §i cand 
privim §i cand avem rela^ii intime cu so^iile noastre sau cand nu 
avem. §tim sa ne bucuram simplu. 

Nu avem mare inchipuire despre noi, nu ne credem 
atot§tiutori, nu ne credem Sfinfi, ci foarte pdcdto§i dar, foarte 
important, robi ai lui Dumnezeu, slujitori smerifi ai lui Dumnezeu. 



131 



Con§tiin^a pacatului vine, se mare§te in noi, tocmai cand 
in^elegem ca ne§tiin^aa de care suferim e formata de pacatele §i 
patimile noastre. De aceea nu putem sa ne credem altceva decat 
robi ai lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne da sa ne vedem 
pacatele noastre §i sa vedem cat de multe trebuie sa reparam in noi, 
ca sa ne bucuram ve§nic cu El. 

Simplitatea in toate este o evident a cre§terii noastre in 
via^a duhovniceasca, in via^a curata cu Dumnezeu. Ne§tiin^a 
duhovniceasca nu inseamna agnosticism, prostie sau incultura ci, 
dimpotriva, o depa§ire a culturii, a §tiin^ei, a informa^iei, prin 
con§tiin^a §i realitatea, ca adevarata cunoa§tere, care vine de la 
Dumnezeu, este nepre^uit de important! §i de mare, in comparatie 
cu aceea pe care o putem in^elege noi inline, traind aiurea. 

In mijlocul smereniei, a iubirii vine ne§tiin^a duhovniceasca, 
care e tocmai adevarata cunoa§tere: cunoa§terea voii lui Dumnezeu 
§i implinirea ei. 

Pe masura ce te cuplezi la via^a lui Dumnezeu in^elegi ca 
orizontul cunoa§terii tale se la^e§te enorm. Cand treci in ne§tiin^a 
duhovniceasca, care te impline§te, treci, de fapt, intr-o imensa 
cunoa§tere, cape^i capacitatea de a vedea adancimile realita^ii 
personale §i ale lucrurilor, adancimile voii lui Dumnezeu cu 
intreaga lume. 

Tocmai de aceea aceasta stiinia duhovniceasca se nume§te 
nestiinfa, pentru ca e o inva^atura §i o experien^a pe care nu o inve^i 
din car^i ci de la Duhul lui Dumnezeu. Via^a sfanta este beata vita, 
viafa fericitd, in care simplitatea primeaza §i unde gtiinfa 
duhovniceasca primita din cer e uluitor de frumoasa, pentru cei care 
se trezesc din moartea pacatului §i vin la Dumnezeu. 

Orice convertit la Ortodoxie, care cite§te aceste randuri, 
poate sa confirme diferen^a de grad a cunoa§terii sale, intre vremea 
cand nu credea in Dumnezeu §i intre via^a de acum, in care crede in 
Dumnezeu §i face, dupa masura sa personal!, voia Lui. Pentru a 
crede in Dumnezeu, pentru a avea capacitatea sa vezi trebuie sa ai o 
cautare reala, adanca, nepervertita a lui Dumnezeu. 

To^i convertitii la Ortodoxie de astazi pe care i-am cunoscut 
§i pe care ii cunoa^te^i §i dv., au avut o cautare reala a lui 
Dumnezeu, nu s-au bucurat de pu^in, de adevaruri neexperimentate. 
Au vrut sa vada cum este Dumnezeu, daca El exista. 

§i cand au sim^it dulcea^a pacii lui Dumnezeu, a in^elepciunii 
Lui, inal^imea simplita^ii §i a smereniei Lui au devenit plini de 
cunoa§tere, de o cunoatere a harului, care nu se preda in §coli ci 
Insu§i Dumnezeu o varsa in noi. 



132 



A§a ca, sa nu ne temem sa ne privim adanc, realist interiorul 
nostru §i sa nu ne temem sa acceptam adevaruri mai inalte decat 
cele pe care le §tim, cand sim^im ca Dumnezeu ne da sa vedem mai 
mult, sa injelegem mai mult, sa facem mai mult. 



133 



Intre extremismele ascetismului si falsele harisme. O 
invitatie la reflectie continud 

Transcriem, pe scurt, cateva observatii directe ale noastre. 

Am observat apeten^a pentru asceza a multor cre§tini 
ortodoc§i, o apeten^a normala pana la un anume punct, insa o 
inapeten^a totala pentru teologie. Doresc sa ^ina post, sa se roage, sa 
faca metanii dar mai pu^in sa se lumineze prin cunoa§terea Sfin^ilor 
Paring, prin comentariile directe ale credin^ei, prin car^ile de 
teologie. 

Aceasta dorin^a pentru concret, pentru concretul pe care il 
dicteaza mintea §i trupul lor le pare incurajator §i le e teama, la 
mul^i, de studiu, de asceza min^ii, de a pune in concordant 
interioara postul cu iertarea vrajma§ilor, rugaciunea cu 
contempla^ia, imparta§irea euharistica cu in^elegerea duhovniceasca 
a Scripturii §i a lumii. 

Cu alte cuvinte nu pot suporta mesajul care ii depa§e§te, in 
loc sa li se scurga inima dupa el. 

Observable mele nu sunt urmarea observarii numai a 
anumitor persoane, in mod monoman, ci a unui numar mare de 
persoane. 

La polul opus al celor care sunt centra^ pe ce pot sa faca, 
sunt cei care cunosc multe, care au cunoscut teologie la greu, dar 
stau prost la capitolul umilin^a a trupului §i a cugetului, vorbind de 
harurile speciale, de capacitdiile unice pe care le au, pe care le-au 
dobdndit, dar pe care nu le pot proba. 

Am intalnit cazuri frecvente de oameni care se credeau 
posesori de daruri duhovnicesti dar nu puteau sa explice in ce 
constau acestea, cum se manifesto §i de ce reac^ioneaza negativ, in 
momentul cand li se pune problema veridicitdfii, a autenticitdfii lor. 

Spre exemplu, cineva se crede nebun pentru Hristos, 
altcineva mare traducdtor, altcineva mare scriitor de teologie, iar 
altcineva mare liturgist. Insa toate aceste 4 persoane au ceva in 
comun, de§i nu se prea plac reciproc: au in comun ideea ca sunt mai 
mult decdt unici. 

La polul opus am vazut oameni care nu se cred buni la 
nimic, care se cred foarte pacatosi, dar pocain^a lor nu produce, in 
timp, efecte bulversante, evidente, vizibile. Schimbarea tuturor 
acestora existd, este evidenta in timp, dar e minora. 

Extremismul duhovnicesc se arata prin aceea, ca nu §tie unde 
este echilibrul intre asceza §i viafa misticd, intre citire §i rugdciune, 



134 



intre rigoare §i iconomie, intre frumuseie de suflet §i badaranie 
sufleteascd. 

Poate ar fi mai bine de spus ca tocmai in asta consta 
extremismuh in a nu putea in^elege ca via^a lor indurereaza, in mod 
coplesitor, pe cei care ii iubesc sau ii respecta. 

Pe de alta parte, daca nu vedem in noi nicio tenta^ie 
extremista sau extremism in anumite direc^ii ale vie^ii noastre, iara§i 
e grav. Daca nu imi dau seama ca sunt §i eu, ca suntem cu to^ii 
expu§i extremismului de fiecare clipa, atunci nu am rezolvat nimic 
observand, chiar §i corect, extremismul altora. 

Insa, intre a fi tot timpul extremist §i a fi numai in anumite 
momente extremist §i a te corecta imediat e o mare diferen^a. 
Problema care agaseaza este insesizarea faptului ca nu ne mi§cam 
bine, frumos, pentru al^ii §i nici noi nu ne sim^im impaca^i cu ceea 
ce suntem. 

Dar ca sa ajungi la echilibru inseamna sa treci §i tu, la randul 
tau, prin tot felul de excese. In^elepciunea inseamna tocmai 
con§tiin^a ca trebuie sa te reconsideri continuu, sa \\\ revezi 
continuu atitudinile de orice fel, interioare sau exterioare, pe care le 
ai. 

Cand colegul hip hoper de aseara ne-a acuzat defariseism, de 
duplicitate pe oamenii Bisericii se referea tocmai la faptul, ca via^a 
noastra cre§tina nu este evidenta pe fa^a noastra §i in faptele noastre, 
in a§a fel incat, sa nu mai fie nevoie sa dam alte explicatii. 

Dumnealui o fi intalnit numai crestini neinteresanti, adica 
care nu i-au spus nimic prin prezen^a lor. 

Lupta noastra ascetica nu este insa numai cu mania, pofta, 
prostia, nesim^irea, badarania noastra ci si cu o mie §i una de alte 
patimi, pe care le in^elegem in timp §i pe care le abordam, in chip 
diferit, de la o varsta la alta. 

Important e sa cautam sa fim aten^i la tot ceea ce mi§ca in noi 
§i in afara noastra, pentru ca sa putem injelege unde e centrul de 
greutate al vie^ii noastre duhovnice§ti, care este calea noastra 
cumpatata, corecta. 

Insa e normal sa existe aceste disfunctii atata timp cat fiecare 
are un anume nivel de in^elegere duhovniceasca, o anume varsta in 
via^a cu Hristos. Prezentarea pacatelor noastre nu este una 
ostentativd ci iluminatoare, daca suntem mereu aten^i la noi. 

Vigilen^a, trezvia noastra consta tocmai in a ne observa §i a 
ne acuza de tot felul de lucruri, care nu ne plac in noi, pentru a fi §i 
mai liberi in via^a noastra intru Duhul Sfant. 



135 



Non-idealismul vietii duhovnicesti 




Suntem acuza^i de multe ori de idealism, de idealizare a vietii 
pentru ca vorbim despre indumnezeirea omului §i spunem ca ea este 
reala, ca ea este traita de oameni reali. Insa nu suntem acuza^i ca 
fantazam tot timpul, daca ne pierdem vremea in iluzii porcoase 
sm...dulci. 

Indumnezeirea ca §i fantazarea continua sunt realita^i 
interioare §i ele nu pot deranja pe cei care tree pe langa mine. 

Numai ca indumnezeirea omului e traita de to^i cei care, 
fiind in harul lui Dumnezeu, cresc in pacea, bucuria, cura^ia §i 
sfm^enia lui Dumnezeu, pe cand cei care i§i petrec timpul, eel mai 
adesea, printre fantezii §i naluci decad mereu, fiind ro§i de tot felul 
de inten^ii dezumanizante. 

E penibil sa faci apologia vietii sfmte unor oameni care nu au 
nici in clin §i nici in maneca cu via^a cuvioasa, insa, pe de alta 
parte, singura apologie care merita sa fie facuta e la o via^a sfanta. 

Pentru ca nu mul^i dintre noi au vazut cum arata Sfiniii, 
Sfinfii reali, au tot felul de presupuneri fanteziste despre ei. E §i 
normal sa fie a§a. Insa cei care au avut privilegiul participarii la 
via^a Sfm^ilor au in^eles ca normalitatea viefii este normalitatea 
sfinieniei, ca nu trebuie sa faci nici mai mult §i nici mai pu^in decat 
sa rfi impropriezi via^a Bisericii in fiin^a ta §i sa o traie§ti ca 
autentica norma de viafa. 

Exista multa bucurie in asceza, in drumul curajirii de patimi. 
Exista multa bucurie cand invingi in tine tending de a fuma, de a 
bea, de a curvi, de a mnni, de a fura... 



136 



In spatele tuturor acestor victorii interioare sta mult har §i 
multa libertate. Sta tocmai pacea noastra, relaxarea noastra 
autentica. 

Ne ca§tigam libertatea scapand de ceea ce ne subjuga. Fiecare 
patima care ajunge sa taca, pe care harul lui Dumnezeu o anihileaza 
in noi, prin efortul nostru constant de a lupta cu patimile din noi, ne 
lasa mai impaca^i, ne une§te mintea §i inima §i voin^a noastra, 
actiunile noastre. 

Soteriologia ca realitate interioara nu poate fi negata decat de 
cei care nu o experimenteaza. A§a cum nu po^i nega dragostea din 
cineva daca ea exista, tot la fel nu po^i intreba daca exista 
Dumnezeu atata timp cat tu nu e§ti inceputul §i ar fi trebuit sa te 
intrebi, mai intai de toate, de ce exist eu §i cine imi da dreptul sa ma 
intreb despre altcineva decat mine sau despre Creatorul meu, atata 
timp cat eu sunt o enigma pentru mine. 

Spun raspicat: cre§tinii ortodoc§i nu traiesc in vise §i nici in 
copac, ci in har! Cei care simt in ei harul lui Dumnezeu §tiu ca sunt 
fiii lui Dumnezeu, pentru care Hristos Dumnezeu §i-a varsat sfantul 
Sau sange §i ca Sfantul Duh viaza intru ei §i striga catre Tatal. 
Realitatea noastra interioara e o minune §i nu un paradis in 
destrdmare. 

Minunea credin^ei se vede din minunea de om pe care o 
creeaza. Cei care a inceput sa traiasca duhovnice§te in Biserica se 
pocaie§te pentru via^a traita aiurea, pe cand nu §tia ca eel mai 
important lucru este intimitatea cu Dumnezeu. 

§i pocain^a, paradoxal, arata ca orice fel de idealism, de via^a 
descentrata, de via^a traita pe muchia prapastiei nu are nicio 
fmalitate pozitiva. Daca ^i-e ru§ine cu ceea ce e§ti sau cu ceea ce ai 
fost e semn ca §tii cruda realitate a idealismului existential. 

Insa exista §i cazuri de oameni, care cred ca ce atinge trupul 
nu atinge §i sufletul. Cu alte cuvinte, ca nu exista o repercusiune 
interioara a faptelor noastre. 

Pocakrfa ne arata insa ca orice ne atinge, orice se 
intersecteaza cu noi ne modifica. Ne modifica in bine sau in rau. 
Dar aceasta modificare in rau pe care ne-o aduce pacatul (pentru ca 
via^a interioara e dinamica §i harul poate sa rezideasca pe om in 
fiecare clipa) este renovata prin har §i atunci suntem plini de lumina 
dumnezeiasca. 

Icoana invierii Domnului este icoana ce prezinta extrem de 
concret starea reala a indumnezeirii noastre. A§a cum El, trupul §i 
sufletul Sau s-au umplut de lumina dumnezeirii Sale, tot la fel §i noi 
ne vom umple in mod total de lumina, daca ne vom cuntfi de patimi 
§i vom fi in via^a ve§nica plini de lumina Dumnezeirii. 



137 



Trairea acestei realita^i indumnezeitoare nueo fantezie, ci 
cea mai mare implinirel Cei care ne acuza de idealism, de via}a 
traita depomand se insula amarnic, atata timp cat nu pot sa observe 
interioritatea noastra, tocmai din cauza intunericului demonic din 
via^a lor. 

Cand ne botezam, prin exorcismele Botezului, scoatem afara 
pe demonii din om, care sunt incuiba^i in om §i ne umplem de harul 
Prea Sfmtei Treimi. Pe masura ce cre§tem in varsta §i ne afundam 
in rele, incepem sa sim^im tot mai firav harul Treimii in noi sau nu 
mai il sim^im deloc. 

Indumnezeirea omului inseamna tocmai readucerea in noi, 
prin pocain^a §i iertarea pacatelor, puterea de a simfi in noi harul lui 
Dumnezeu, pe care 1-am primit la Sfantul Botez, §i trairea 
permanentd in harul lui Dumnezeu. 

Tocmai de aceea am spus ca via^a duhovniceasca e o via^a 
normala, e via^a cotidiana, pentru ca e via^a de fiecare zi intru 
Duhul. 

Noi traim cu Duhul Sfant §i ne bucuram intru El. E trist, §tim, 
eel care nu are nicio bucurie, care nu are bucuria lui in Domnul §i 
care nu vede nicio fericire in via^a lui in afara fericirilor telurice, 
descentrate, castigate prin multa sudoare. 

Pentru un om duhovnicesc e mai dulce §i mai intaritoare 
citirea §i meditarea la un text al Scripturii decat o excursie in Alpi 
sau in Banglades. E mai frumoasa lini§tea rugaciunii decat o 
zban^uiala hip-hopista sau un rock de toata noaptea §i cea mai mare 
bucurie e sa te imparta§e§ti cu Domnul decat sa ca§tigi la loto 1 
miliard de euro. 

Cine nu crede acest lucru inseamna ca este inca trupesc la 
minte sau nu vede cat efort depune el ca sa fie bucuros, sa aiba o 
bucurie lamentabila, dar sa o aiba §i cat de pu^in efort depune omul 
care se roaga §i traie§te smerit §i are o bucurie, care se ca§tiga cu 
pu^in efort, pentru ca e dar: e darul lui Dumnezeu. 

Ca sa i§i procure placere, un tanar se duce §i cer§e§te o noapte 
de sex cu prietena lui sau cu o straina. Un om duhovnicesc i§i 
procura placere duhovniceasca, lini§te duhovniceasca, bucurie 
duhovniceasca privind curat lumea, pe oameni si rugandu-se pentru 
ei. Epuizarea tanarului se termina cu ru§ine §i cu neimplinire 
interioara. Orele de rugaciune ale omului duhovnicesc se termina 
bine: se termina cupace. 

§i eel care §i-a cautat pacea in droguri, in sex, in alcool nu 
§tie cat de u§or o gase§ti in rugaciunea in care l\i ceri iertare lui 
Dumnezeu pentru pacatele tale §i recuno§ti faptul, ca fara El nu e§ti 
viu. 



138 



Diferen^a de optica conteaza. Eu mizez pe implinirea 
duhovniceasca atata timp cat §tiu, din propria-mi experien^a, cat de 
devastatoare este via^a traita aiurea, fara sens, fara smerenie. 

Am fost un scriitor postmodern care a crezut ca bucuria 
inseamna risipa de energie. Acum sunt un preot ortodox care am 
fost jurat literaturii de catre Dumnezeu, pentru ca sa imi gasesc 
pacea sau Dumnezeu mi-a dat pacea Sa, ca sa vad ce trebuie sa stea 
in spatele cuvintelor pe care le scriem. 

Daca nu avem pacea sau daca, dupa cuvintele noastre, ne 
parase§te pacea Sfantului Duh, scrisul nostra e ceva, care nu ne tine 
de foame. 

Am inva^at ca scrisul ingra§d, hrane§te, tocmai cand am 
inceput sa vad logica supradumnezeiasca a evenimentelor, care se 
petrec cu oamenii §i cu istoria. 



139 



Biserica e vazuta numai de cdtre ochii iubirii 



Titlul nostru s-a inspirat dintr-un fragment al Dogmaticii 
parintelui Serghie Bulgakov, care spunea ca Biserica se vede numai 
dinauntru, numai de catre membrii ei si se vede numai prin ochii 
iubirii, ai iubirii de Dumnezeu si de oameni. Vrem sa punctam aici 
cateva lucruri fundamentale despre viafa si experienia Bisericii. 

Nevazutul Bisericii si vazutul ei sunt un intreg. Noi 
apar^inem Bisericii, noi, oamenii si suntem vazutul ei. Dar vazutul 
Bisericii, latura vazuta a Bisericii are mult nevazut in ea, multa 
taina. Via^a fiecaruia dintre noi este o taina, pentru ca este o via^a 
traita in intimitate cu Hristos, cu Prea Sfanta Treime si taina noastra 
este necuprinsa atat de mintea noastra cat si de a altora. 

Taina fiecaruia dintre noi e boga^ia de via^a duhovniceasca, 
inepuizabila, pe care o primim de la Prea Sfanta Treime. Via^a 
noastra e ascunsa, cu Hristos, in Dumnezeu, pentru ca e via^a traita 
intru Hristos si intru Duhul, intru slava Treimii. §i rela^ia noastra cu 
Treimea, a fiecaruia dintre noi, face parte din nevazutul Bisericii, a 
Bisericii care e in fiecare dintre noi si care e in to^i crestinii 
ortodocsi laolalta. 

Nevazutul Bisericii intersecteaza vazutul ei, sta in 
adancimile vazutului ei. Harul Treimii, Sfin^ii si Ingerii sunt 
nevazutul Bisericii, care se vede numai cu ochii credin^ei, cu ochii 
inimii, prin credin^a. 

Vederea luminii dumnezeiesti este certificarea faptului ca 
nevazutul este sesizabil cu ochii inimii, cu inima curata si ca drumul 
vie^ii crestine este de a ne odihni intru slava lui Dumnezezeu cea 
vesnica pentru to^i vecii. 

Credinfa, cum spune Evr. 1,1, este incrediniarea lucrurilor 
nevazute, este o incredin^are despre lucrurile nevazute. Credin^a 
Bisericii, dreapta credinfa e cea care te face sa vezi lucrurile 
nevazute ale credin^ei, adica lucrurile care se vad in lumina divina, 
in mod extatic. 

§i este asa, pentru ca Biserica e trupul lui Hristos, trupul 
induhovnicit al lui Hristos, eel plin de lumina, prin tot harul 
Sfintelor Taine, al Sfmtelor slujbe care se fac in ea. 

Cine vede numai zidurile Bisericii si oamenii mai mult sau 
mai pu^in pacatosi ai Bisericii nu vede nimic din Biserica. Daca 
Biserica, esen^a Bisericii nu ar fi Dumnezeu-omul, Domnul si 
Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Biserica nu ar fi o unitate divino- 
umana, ca si persoana divino-umana a Domnului, atunci Biserica 
Ortodoxa ar fi o asociafie religioasa oarecare. 



140 



Iar daca pacatele noastre, ale fiecaraia, ar mdzgali sfm^enia 
Bisericii, atunci sfm^enia Bisericii s-ar gasi in aceasta lume §i nu ar 
veni de deasupra ei, din ve§nicie. 

Insa Biserica este trupul lui Hristos Dumnezeu, a lui 
Dumnezeu Cuvantul, Care S-a intrupat, a propovaduit credin^a 
mantuirii, a fost insultat §i hulit in chip §i fel, a fost rastignit §i a 
inviat din mor^i, S-a inal^at la cer §i §ade de-a dreapta Tatalui iar in 
ziua Cincizecimii a trimis pe Duhul Sau eel Sfant peste Apostolii 
Sai cei Sfin^i §i prin predica Sfantului Petru s-a format imediat o 
prima comunitate a Bisericii. 

Biserica, deci, a venit din cer §i s-a adancit in lume. Hristos 
intra Duhul, sau, mai bine-zis, Prea Sfanta Treime, haral Treimii 
este fundamentul Bisericii, venita din cer, dar intrupata in oameni. 

Biserica, pentra ca vine din cer, transcende lumea, nu e 
inghi^ita de lume, nu sufera schimbarea dupa moda lumii, dar 
pentra ca se intrapeaza in oameni, sta in oameni, prin haral care ne 
leaga pe to^i de Treime, este §i in lume, este si in istorie. 

Tocmai de aceea ea vine in lume §i ne trage pe noi in cer, ne 
face locuitori cerebri, impreuna cu Ingerii, prin aceea ca ne face sa 
traim cura^ia, iubirea §i sfm^enia lui Dumnezeu in trap, in aceasta 
lume. Prin credin^a §i haral lui Dumnezeu nu mai avem mintea 
lumii §i nici poftele ei, ci calcam, prin Duhul, peste §erpii §i peste 
balaurii oricarei patimi, care vrea sa ne subjuge. 

§i asta, a trai curati, prin pocain^a §i bucurie duhovniceasca, 
inseamna a trai in cele ale ve§niciei, nevazuti pentra oamenii 
trupe§ti, care vad numai exterioral omului dar nu percep launtral de 
boga^ie duhovniceasca al vieUi noastre. 

Cand pacatuim credem ca nimeni nu i§i da seama ce am 
facut, ca pacatul trece neobservat. Insa pacatul aduce orbire 
interioara, ne face sa nu mai vedem bine adevaral lui Dumnezeu §i 
interioral celorlal^i. Daca via^a curata ne face sa traim inauntra, 
inauntral nostra, bucuria §i pacea §i cura^ia extrem de frumoase ale 
Duhului Sfant, ale Mangaietorului, via^a dezordonata ne face sa 
traim in afara, sa fugim de noi, sa nu vrem sa ne intalnim cu noi la 
modul real. 

Si cei care nu vor sa se intalneasca cu ei nu ii vad nici pe al^ii 
cu adevarat. Sau ii vad la modul comic, §arlatanesc, al barfei §i al 
raului, sco^andu-le ochii la fiecare fapta rea a acelora. Tocmai de 
aceea in mass-media noastra nevazutul, sfinienia Bisericii nu se 
prea vede, nu e observabila, dar ei vad imediat ceea ce pot sa vada, 
ceea ce este aidoma lor: un preot a fost gasit beat, arfii s-au batut ca 
sa ia Agheasma sau au venit sa manance de pomana... 



141 



Ura impotriva Bisericii, in mod paradoxal, se na§te din 
nevederea adancului Bisericii, dar din sesizarea lui, a§a, ca pe 
intuneric. 

De ce este miza atat de mare, daca Biserica este o institute ca 
oricare altal Pentru ce suntem caricaturiza^i tot timpul daca miza 
nu ar fi, cu adevarat, colosalal Miza este aceasta: se vrea o lume 
fara transcendent, fara nevazut, fara taina, fara adancime. 

Daca omul are adancime §i are fundament in via^a lui, daca 
nu se teme de orice trasnaie auzita la televizor sau pe net e greu sa il 
manipulezi. Dar daca omul nu crede in nimic, daca habar are ca el 
este adanc, ca poate fi adanc, ca poate fi frumos interior, ca nu 
trebuie sa stea sa ca§te toata ziua ochii spre modele umane 
confec^ionate in mod artifical, atunci il po^i duce cu zaharelul unde 
vrei. 

Miza oricarei anti-eclesiologii este anularea transcenden^ei 
din mintea oamenilor §i dispersarea grupurilor care au coeziune 
interioara reala. 

Orice stat, caci de aia nu pot elimina Biserica din societate, 
§tie ca Bisericile, oricare ar fi ele, au unitate interioara, daca 
membrii lor sunt con^tien^i de ceea ce sunt. Statul nu poate anula 
drepturile Bisericii pentru ca credincio§ii lor sunt tocmai marea 
parte a ceta^enilor unui stat. In Romania, a te atinge de Biserica 
Ortodoxa §i a fi, in acela§i timp, om politic, inseamna a te §terge de 
la sine din competi^ie. 

Unitatea interioara a membrilor Bisericii nu trebuie sa fie 
niciodata subestimata, pentru ca vitalitatea acestei unita^i e 
dumnezeiasca, are fundament in via^a Treimii. 

Rugaciunea §i via^a interioara a fiecarui cre§tin este o for^a 
care sus^ine stabilitatea acestei lumi, sanatatea ei morala la anumi^i 
parametri §i, chiar daca noi, to^i membrii Bisericii, nu aratam acest 
lucru prea evident, nu o aratam tuturor, dinamismul si sfin^enia 
Bisericii sunt cople§itoare pentru in^elegere. 

A§a ca, din afara Bisericii, via^a noastra pare anosta, vetusta, 
posacd, fara sens, doar pentru cei care nu au ochi de vazut. Insa, 
din interiorul Bisericii, via^a fiecarui cre§tin ortodox in parte, in 
drumul nostru catre curate, catre iertare §i sfm^enie este o minune 
tulburatoare. 

Omul care nu §tie minunea iertarii pacatelor, nu poate sa i§i 
inchipuie ce inseamna sa te sim^i despovarat de tot raul, de toate 
obsesiile, de toate murdariile cu care te-ai manjit, a§a, dintr-un foe, 
intr-o clipa. 



142 



Prin dezlegarea de pacate a Sfintei Spovedanii devii un om 
nou, gata nascut, intr-o clipa. I^i recape^i tinere^ea interioara, 
flexibilitatea, curajul, entuziasmul dintr-o data. Po^i sa te bucuri. 

In loc sa dai o groaza de bani pe terapie §i psihanaliza, harul 
lui Dumnezeu, care vindeca toate, rezolva problemele noastre 
interioare, cele grave, intr-o clipa, cand omul vine, cu tot sufletul, 
spre iertarea lui Dumnezeu. 

Via^a Bisericii este experiata, este traita aici: in slujbele §i 
Tainele Bisericii. Te botezi §i devii un om nou. Te mirungi §i te 
umpli de Duhul. Te imparta§e§ti §i devii una cu Hristos Dumnezeu, 
te indumnezeiesti. 

Te spovede§ti sj intinere§ti interior. Te casatore§ti §i inve^i sa 
iube§ti pe so^ul sau pe so^ia ta cu iubirea cu care a iubit Dumnezeu 
lumea. Sau te hirotonesti §i inve^i sa-i prime§ti pe to^i si sa ai grija 
de to^i, mai mult decat de tine; sa renun^i la tine, pentru ca ii vezi pe 
al^ii mai mult decat pe tine. 

Sau facem Sfantul Maslu §i te curaje§ti, te vindeci, te 
insanato§e§ti, dupa cum primim har, putere, fericire, prin fiecare 
slujba §i rugaciune a Bisericii. 

§i cand stai intr-o asemenea baie de lumina, ocean de 
lumina, rfi mai vine sa vezi raul din oameni, cand noi ne golim pe 
fiecare zi de raul Pe cine intereseaza raul, daca pe noi ne macina 
mereu dorin^a de a scapa de rau, de moarte, de singuratate, de 
prostie §i de rautate? Cine are asemenea ganduri bune, de unde se 
nasc ele, daca se presupune ca noi stam toata ziua ca pro§tii §i ne 
uitam la pere^i §i nu facem nimic la Biserica? 

Insa in Biserica, in centrul lumii §i al universului, cre§tinii 
ortodoc§i se schimba, se transfigureaza pentru lumea cealalta. 
Nimeni nu sta degeaba! 

Lucrul interior, rugaciunea, cautarea, intrebarea, bucuria nu 
inceteaza in noi. Cre§tinii ortodoc§i sunt ingeri printre oameni, 
numai ca nu exista ochi care sa vada frumuse^ea lor, frumuse^ea de 
dincolo de pacatele lor, care, dupa cum am spus, sunt tranzitive in 
noi, se §terg, se curatesc din noi. 

Insa nu spunem ca pacatul nu este in fiin^a noastra. Nu 
spunem ca in Biserica lui Dumnezeu nu sunt oameni foarte 
pacato§i. Insa nu de la ei ne vine viata sau nu ei sunt fundamentele 
Bisericii, ci harul lui Dumnezeu, via^a lui Dumnezeu, de care ei se 
indeparteaza in mod voluntar, ca a§a vor si nu pentru ca inva^atura 
Bisericii ii indeamna safaca rau. 

Biserica va fi iubita §i in^eleasa ca trupul tainic al Domnului 
numai de catre aceia, care se infrumuseteaza prin ea. Daca rji 
cumperi frumusetea de la magazin, sub forma de farduri, binein^eles 



143 



ca nu ir^elegi ca frumusetea Bisericii e pe dinauntru, e pe sub piele, 
sta in inima noastra §i de acolo ^a§ne§te in afara. 

Insa cei care vad ceea ce se petrece cu ei in Biserica, in mod 
garantat, nu vor altceva decat aceasta via}a, care inseamna sfiniirea 
lor, frumuse^ea lor, via^a lor, mare^ia la care ii ridica Dumnezeu pe 
oameni. 



144 



Violenta ca dezamdgire de sine 



Nu trebuie sa cautam factorii determinativi ai violent.ei 
limbajului sau ai celei fizice in lucrurile din afara noastra. Violenta 
vine din dezamagirea de sine, din con§tiint.a ca e§ti neimplinit. 

Cel care considera ca printr-un limbaj dur, corosiv, demonic 
are mai multa trecere in fat.a celorlahi, presupune ca adevarata 
preeminent.a in fat.a oamenilor consta in agresarea celuilalt, in 
tiranizarea lui. 

Insa eel care il agreseaza pe altul marturise§te, in mod 
implicit, ca a fost agresat §i ca nu a §tiut sa raspunda pozitiv acestei 
agresiuni. Titlurile din ziare care ne agaseaza, informatiile §i 
imaginile care ne agreseaza vor sa instaureze o stare de nelini§te 
generala, prin care oamenii pot fi mult mai u§or manipulate. 

Epidemia, la un moment dat pandemia gripei aviare sau 

99 

inflatia de terorism cu care am fost intoxicati in anul trecut , s-au 
dovedit unele dintre multele alarme false ale postmodernitatii, ale 
epocii care se bazeaza pe scenarii futuriste. 

Epoca postmoderna, pe care criticii ei o vad ca incepand din 
deceniul al 6-lea al secolului al XX-lea, fiind o epoca cu aversiune 
fatl de modernitate §i de era industrials, are, printre altele, in prim 
plan ideea folosirii maselor, in diferite scopuri, sub impactul 
imediat al informatiei. 

Cu alte cuvinte palpitam la fiecare §tire, ne infrico§am la 
fiecare §tire negativa §i exultam de bucurie la fiecare moft sau 
inventie umana. 

Insa violenta §i tentatiile sexuale multiple, alaturi de egoismul 
exacerbat §i de dorin^a de putere §i de imbogatire vijelioasa, arata 
faptul, ca epoca noastra nu este implinita, ca oamenii ei merg, 
majoritatea, pe deasupra nisipurilor misxatoare §i ca in central 
fiint.ei noastre sta plictisul, dezamagirea, frastrarea. 

Altfel de ce am injura §i dracui tot timpul, de ce am avea 
tending sa ne batem §i sa ne certam cu totii, daca suntem impliniiil 
In ce consta implinirea omului de astazi §i de ce, ceea ce el nume§te 
implinire (bani, sexualitate, putere, printre altele), nu il lini§tesc cu 
adevarat? 

Scoaterea lui Dumnezeu din central vie^ii noastre §i 
considerarea faptului ca Dumnezeu nu e pretutindeni §i nu e, de 
fapt, in mijlocul lumii, ne-a dus la a nu mai fi nici noi ai no§tri. 



22 Articolul de fata a fost scris pe data de 20 ianuarie 2007 si deci ne referim la anul 2006. 



145 



Violenta vine din posedarea noastra de catre demoni, mai 
mult sau mai pu^in evidenta, din sugestionarea noastra de catre ei. 
Desj e greu de in^eles pentru un om, care nu este induhovnicit, in ce 
consta infiltrarea demonilor in fiin^a noastra, totu§i, fiecare dintre 
noi i§i poate da seama, ca tot ceea ce ne impinge la rau §i la pacat 
este un gand pe care demonii il insinueaza in fiin^a noastra §i noi il 
acceptam. 

Conlucrarea noastra, mai mult sau mai pu^in con§tienta, cu 
demonii o arata faptele rele pe care le facem §i continua noastra 
trepida^ie interioara, cautare dezorganizata, accesele de furie urmate 
de cele de excita^ie sexuala, dupa care foamea ne agaseaza 
impreuna cu imagina^ia debordanta. 

Furia, accesele maladive de rautate sunt stari nefire§ti pentru 
om. Imi aduc aminte cum Sfantul Vasile eel Mare, intr-o lucrare a 
sa, vedea intrarea noastra intr-o stare de furie, de enervare, drept o 
stare de posesie demonica, de incon§tienta lucida la rau, ca o be^ie, 
in care, paradoxal, §tim sa facem raul, dar nu vedem ca acest rau nu 
ne caracterizeaza, ca acest rau e, de fapt, o infiltrare a demonilor in 
fiin^a noastra §i un ^ipat al lor in noi. 

Cei care nu cred §i nu simt ca raul este o lucrare a noastra 
impreuna cu demonii, vad totu§i ca raul e o realitate in ei, ca 
violenta e un lucru de care vor sa scape §i de care, cu adevarat, 
trebuie sa scapam. 

In via^a ortodoxa violenta se vindeca prin iubirea vrajma§ilor 
§i prin umilin^a de sine. In mod paradoxal, inve^i sa fii lini§tit 
tocmai cand ier^i §i te rogi pentru cei care te nelini§tesc §i cand te 
chinui sa nu-i nelini§te§ti, la randul tau, pe cei de langa tine. 

Violenta vine din infatuare, din ideea ca te crezi mai bun §i 
mai puternic decat al^ii. §i cand accept sa ierji, cand accept sa fii 
moderat, sa fii bun, sa nu te mai cer^i pentru orice fel de lucru, vezi 
ca violenta se estompeaza in tine pe zi ce trece. 

Insa, in mod capital, pentru un cre§tin ortodox calmitatea, 
lini§tea se nasc din evlavia catre Prea Curata Treime, catre Prea 
Curata Fecioara, catre to^i Sfin^ii §i Puterile cerebri, din inva^area cu 
smerenia, cu umilin^a pana la capat. 

Postul, rugaciunea, citirea de car^i sfmte, metaniile, mancarea 
§i bautura cu masura umilesc trupul, il domesticesc ortodox. 
Salbaticia trupului vine din parerea prea buna a sufletului despre 
sine cat §i dintr-o continua imbuibare a trupului §i din lenevie. 
Astfel, introducand credin^a §i asceza ortodoxa in via^a noastra, 
vedem ca accesele de violenta dispar, nu mai vin de la sine. 

In treptele avansate de induhovnicire personala, mania se 
sfnu;e§te, se transfigureaza si devine din razbunare pe cineva o 



146 



arma a barba^iei duhovnice^ti, a luptei cu raul, cu pacatul, a rabdarii 
in asceza. 

Abia atunci ne dam seama ca violenta nu e decat voinja 
noastra indreptata prost, spre in afara, intr-un mod distructiv, in loc 
sa facem din ea o violenta buna, o violenta a rabdarii §i a increderii 
in bine, in frumos, in lini§te. 

Cand for^a noastra interioara se induhovniceste, cand voin^a 
noastra se induhovniceste atunci ne luptam pentru zidirea de sine in 
Hristos, pentru cura^irea de patimi §i lupta nu mai este cu omul ci cu 
rezistarea noastra in bine, in virtute. 



147 



irf 



Fdrd buldozer si pichamar 



Ambele utilaje i§i fac treaba in fa^a ferestrei noastre de ceva 
timp, pentru a da spre utilizare un nou pare de joaca pentru copii 23 . 
A§a speram noi. In locul unor garaje de ma§ini, construite ilegal §i 
daramate in for^a de catre oamenii primariei, a mai ramas numai 
cimentul de la baza, structura de ciment a cladirilor, care e 
decopertata cu mare zgomot. 

Nu insa despre etica muncii vreau sa va vorbesc acum, ci 
despre ceea ce nu se face intr-o relate fiu/fiica-duhovnic. 

Buldozerul trece peste toate, calca cu §enilele lui tot ceea ce 
gase§te in cale. Atitudinea duhovnicului de a incerca sa indrepte pe 
cineva cu for^a, intr-o clipa, peste noapte, e ca buldozerul din fa^a 
blocului nostru, care taseaza totul, distruge totul injur. 

Buldozerul nu are sensibilitafi fa^a de mediul ambiant. 
Atitudinea de tip buldozer, chiar §i in numele binelui, a binelui 
facut cu for^a pentru fiii no§tri duhovnice§ti este un e§ec sigur. 

§i nu este un esec pentru ca binele ar fi un rdu, ci pentru ca 
binele se prime§te cu sensibilitate, se accepta cu sensibilitate §i nu 
cu for^a. For^a fierului, a cuvintelor de fier distruge logica inimii, a 
cain^ei, care vine intr-un mod natural in noi, ca un mic izvor de apa, 
care discloca, in timp, pietrele §i trece mai departe. 

Buldozerul e bun, e arhibun la oamenii puternici, la cei care 
nu se simt coco§a^i de cuvintele, care taie in carne vie. Insa oricat ai 
fi de puternic suflete§te tot parca ai prefera delicate^ea decat 
buldozerul in via^a ta. 

Pichamarul insa produce un zgomot teribil, permanent, pe 
masura ce foreaza intr-un singur punct. Cel care il are in mana §i 
foreaza cu el cimentul e asurzit de zgomotul lui §i nu mai aude prea 
bine cuvintele ce i se spun, ce ar vrea ahii sa-i spuna. El sta cu 
ma§ina in mana, ii dardaie toata fiin^a §i se uita numai in jos, numai 
spre locul unde ma§ina patrunde cimentul. 

In masura in care transformam spovedania intr-o dadacire 
perpetua a fiilor §i a fiicelor noastre duhovnice§ti, intr-o continua §i 
monomana discu^ie moralizatoare nu avem decat o atitudine de 
pichamar, care nu ia aminte la ce spun ei, ci numai la ce vrei tu sa 
se intdmple. 

Atitudinea pichamar in duhovnicie e aceea care rfi impune 
punctul sau de vedere iar tu e§ti nevoit sa o supor^i fara scra§nire 
din din^i, de§i aceasta intruziune in via^a ta i^i displace profund. 



Parcul de joaca. ..a devenit, in cele din urma, o parcare pentru masini, mult mai extinsa. 



148 



De ce fara buldozer §i pichamarll Pentru ca duhovnicia este 
incompatibila cu nedelicate^ea, cu badarania spirituals, cu mojicia 
sufleteasca, cu inflexibilitatea, cu nemarinimia de inima. 

In masura in care vrei sa aju^i, sa vindeci neputin^e, dureri, sa 
dai raspunsuri trebuie sa prime§ti sugestiile celui din fa^a ta, puterea 
lui de in^elegere, sensibilitatea lui, via^a lui de mai inainte, mediul 
de unde provine. 

Duhovnicul nu numai ca trebuie sa aiba miros de mir in 
fiin^a lui, adica sfin^enie, delicate^e, bunatate, elegan^a interioara, 
dar trebuie sa fie psihologul psihologilor §i filosoful filosofilor in 
rela^ia de mare intimitate cu fiii §i fiicele sale duhovnice§ti. 

Odata ce ai primit pe cineva, care a venit cu toata inima la 
tine, responsabilitatea noastra reciproca, nu inseamna numai ritualul 
spovedaniei §i doua sfaturi in graba, ci prietenie, intimitate, 
deschidere fireasca intre noi, fara vreun atentat interior la 
sensibilitatea celuilalt. 

Nici fiii §i fiicele noastre nu au dreptul sa vina cu 
insensibilitate §i duplicitate in fa^a noastra §i nici noi in fa^a lor. 
Niciunul nu trebuie sa se transforme pentru celalalt in ceva 
insa^iabil, gre^os, in ceva dezamagitor. 

Din pu^ina noastra experien^a duhovniceasca §i pastorala am 
observat de cat de multe tare, de cate ramaneri in urma ale vie^ii 
duhovnice§ti sufera cei care au avut o via^a canalizata liturgic, dar 
care nu au avut pe cineva, care sa se tina de capul lor, sa ii indrume, 
sa ii sfatuiasca cu delicate^e, cu precizie duhovniceasca, cu 
amabilitate duhovniceasca. 

Una dintre retinerile cele mai grave pe care le au oamenii 
delica^i, intelectualii sau oamenii duhovnice§ti in a veni sa se 
spovedeasca la intamplare, unui preot pe care nu il cunosc prea 
bine, e aceea de a nu gasi in locul unui Parinte un dictator, un 
torfionar, un om burdu§it de angoase §i resentimente. 

Cele mai multe confesiuni din partea oamenilor mi-au revelat 
faptul ca fusesera abuza^i duhovnice§te in timpul spovedaniei, nu 
prin vreo obscenitate sau violenta fizica, ci prin raceala §i 
indiferenta metodica cu care li s-a raspuns de catre preo^i la 
confesiunile lor cu toata inima. 

Nu numai canonul taios §i indiferent fa^a de starea reala a 
omului distruge ca buldozerul, nu numai certarile repetate ale fiilor 
no§tri duhovnice§ti sunt aidoma pichamarului dar §i raceala, 
profesionalizarea spovedaniei, transformarea ei intr-un act rapid §i 
indiferent din punct de vedere sufletesc fata de celalalt, intra ca un 
ger polar in inima acelora, care se marturisesc la noi. 



149 



Cand oamenii din fa^a ferestrei noastre or sa i§i termine treba, 
lini§tea va inunda iara§i urechile noastre. Trebuie sa suportam insa 
zgomotele pana atunci, aceasta intruziune in via^a noastra pentru 
care nu ne despagube§te nimeni §i nimeni nu va da pe nimeni in 
judecata. Taci si suporti. Suporti, desi nu usor... 

Cand vom in^elege ca ceea ce vrem sa ne faca al^ii trebuie sa 
facem §i noi lor, nadajduiesc, ca ne vom mai schimba atitudinile sau 
poate ne vom schimba radical, transformandu-ne din buldozere §i 
pichamare in Parinfi iubrfi de fiii §i fiicele noastre, cauta^i pentru ca 
suntem o oaza de lini§te §i de in^elegere intr-un ocean de indiferenta 
§i de destrabalare §i plan§i, atunci cand nu vom mai fi printre ei, cu 
lacrimile unei iubiri adanci, la care anii au contribuit clipa de clipa. 

Ps: Cum astazi implinim doua luni de munca 24 in folosul 
comunita^ii online a cre§tinilor ortodoc§i romani §i nu numai, va rog 
sa primi^i acest articol ca o binecuvantare a noastra pentru 
fidelitatea cu care ne citrfi articolele. 



24 Articolul e scris pe data de 6 februarie 2007, pe Teologie pentru azi, platforma care a fost 
infiintata la data de 6 decembrie 2006. 



150 



Diverse frici, diverse nevoi, diverse de diverse 



Sunt oameni care vin in fa^a mea §i pun problema fricii langa 
problema con§tiintei. Adica e vorba de frica de demoni, de moarte, 
de intuneric dar, mai ales, frica de pacat. Frica de demoni intra in 
discu^ie atunci cand omul credincios vrea sa rezolve, deodata, toate 
fricile din inima lui. Frica de demoni se leaga de frica de intuneric. 

Demonii care aduc frica in om i-au facut omului impresia ca 
in intuneric exista numai demoni, fapt pentru care exista o paralizie 
enorma in noi la ideea ca intr-un ungher sunt demoni, demoni in 
timpul noptii. 

Daca aprinzi lumina in camera sau in locul unde exista 
intuneric sj din cauza caruia e§ti stapanit de ideea fricii §i vezi ca nu 
e nimic acolo, in^elegi ca gandul acesta trebuie intre^inut tocmai de 
fiin^ele, care te infrico§eaza cu prezen^a lor. De existat demonii 
exista, insa nu se arata oricui §i oricum §i nu fara ingaduin^a lui 
Dumnezeu. 

Pentru ce ne temem de demoni daca avem in noi credin^a 
existen^ei lui Dumnezeu, a pretutindenitatii prezen^ei lui 
Dumnezeu? E una dintre intrebarile care ne pot veni in minte. §i 
incercand sa ne raspundem la o asemenea intrebare intuim faptul, ca 
in noi, ca sa nu mai existe aceasta frica trebuie prezen^a adanca a lui 
Dumnezeu, care sa disloce aceasta frica. Cel mai adesea raspunsul 
la aceasta intrebare il dau pornind de la expresia paulina ca o minte 
curata, care nu ne mustra e o minte care are indrazneala fa^a de 
Dumnezeu. 

Cand cre§tem in indrazneala catre Dumnezeu, in sfin^enie, in 
curate, frica de demoni, de moarte, de lad incepe sa scada §i apare 
numai sensibilitatea acuata de a nu vicia rela^ia de iubire cu 
Dumnezeu printr-un pacat anume; de a nu cadea din iubirea lui 
Dumnezeu. Adica e normal sa avem diverse temeri pana cand nu 
trecem de la adevarata frica de Dumnezeu, care e implinirea cu 
dragoste a poruncilor Sale, spre cre§terea in noi a dragostei de 
Dumnezeu. 

Frica nu dispare printr-un medicament luat noaptea §i ne 
trece ziua, ci prin cre§terea in sfm^enie, prin cuntfirea noastra de 
patimi, pentru ca frica este rezultatul pacatului, al insingurarii 
noastre de sursa vie^ii noastre, adica de Dumnezeu. 

Semnul ca noi cre§tem in via^a duhovniceasca e aceea ca nu 
mai ne e frica §i nu mai problematizam tot timpul realitatea fricii ci 
pe aceea a bucuriei, a implinirii in har, a veseliei duhovnice§ti. 



151 



Frica e semn de imaturitate duhovniceasca dar, mai ales, e un 
atribut al con§tiintei necura^ite de pacat, impovarate de pacat. 

Sunt intrebat mai mereu in ceea ce prive§te pacatul, cum 
percepe constiinia noastra pacatele, care sunt pacatele. E o 
intrebare superflua, pentru ca noi stim care sunt pacatele. §i cand 
vrem sa cunoa§tem ce e pacat §i ce nu e pacat avem destule car^i sa 
aflam asta dar, mai ales, harul dumnezeiesc ne lumineaza mintea, 
cand vrem, cu adevarat, sa ne pocaim §i in^elegem ceea ce ne 
tulbura, ceea ce ne impovareaza pe noi. 

Realitatea pacatului e o realitate palpabila pentru sufletul 
nostru. Sufletul nostru §tie cand se simte rau §i cand se simte bine, 
ce il deranjeaza §i ce nu. Numai ca noi nu cam acceptam ca gresim, 
nu ca nu stim ca gresim. Cand se treze§te a doua zi dupa bautura 
tanarul petrecare^ sau maturul sau doamna, care intra §i iese de la un 
obstretician §tie ce face, cum se simte, nu trebuie sa le spuna nimeni 
ca e un rau ceea ce au facut. 

Numai ca nu acceptam din prima pacato§enia noastra §i 
Dumnezeu trebuie sa ne dea lec^ii multiple, pana cand ne lecuim sa 
mai negam starea noastra de pacato§enie. 

Pentru mine, ca preot, nu pacatul e o problema, pentru ca to^i 
pacatuim in multe feluri, ci neadmiterea lui §i socotirea lui o 
virtute. Pocain^a pentru pacate tine de mi§carea harului in noi, de 
modul cat noi acceptam mladierea harului in fiin^a noastra §i 
con§tientizarea pacatelor noastre. 

Tocmai de aceea gasim oameni sensibili la unele pacate iar la 
altele nu: pentru ca unora le-a in^eles gravitatea in mod personal, pe 
propria lor piele iar gravitatea altora este edulcorata in fiin^a lor. 

Problema noastra insa nu e frica de pacat ci implinirea 
poruncilor din dragoste de Dumnezeu. Cand in^elegem ca eel mai 
important lucru este sa-L iube§ti pe Dumnezeu, sa te rogi, sa 
poste§ti, sa fii bun, sa fii iertator, sa fii milostiv §i toate celelalte, 
toate acestea l\\ devin cugetarea ta zilnica §i nu mai e§ti obsedat de 
pacat. 

Exista o prea mare obsesie a pacatului la Sfanta Spovedanie, 
prea multa §i prea pu^in dor pentru virtute, pentru nevoin^a, pentru 
citire, pentru fapta buna. 

Cred ca e o mare scadere a noastra obsesia pacatului. Daca 
ne-am spovedit §i ne spovedim cat de des pacatele, atunci nu avem 
de ce sa fim obsedafi de pacate. Scopul vie^ii duhovnice§ti e acela 
de a fi absorbi^i de dragostea §i de mare^ia lui Dumnezeu §i nu de 
ceea ce nu facem bine. 

O alta constanta maladiva a celor care vin ca sa se 
spovedeasca la duhovnic e aceea ca maximalizeaza pacatele trupe§ti 



152 



(onanie, avort, sodomie, curvie, preacurvie, omor, bataie, nepostire 
etc.) si minimalizeaza nepermis de mult pacatele sufletesti 
(neaten^ia, nerecunostin^a, grijile si fricile pacatoase, indiferenta, 
inal^area de sine, orgoliul, nemilostivirea, increderea in sine, 
neiertarea etc.). 

Trecerea de la interior spre exterior, observarea numai a 
faptelor exterioare arata ca mul^i dintre crestinii nostri nu mai 
traiesc in ei, ci in afara lor, hoinarind aiurea cu mintea si cu dorurile 
inimii. 

Acolo unde este maturitate duhovniceasca se observa ca nu 
se da prioritate unui pacat (socotit el mare sau mic), ci se spovedesc 
pacatele cu aceeasi durere, pentru ca toate par si sunt mari pentru 
un om duhovnicesc. Cine considera ca este cerebral si face pacate 
ale min^ii mai mult si nu si pacate trupesti (desi noi, in fiecare 
pacat, pacatuim integral: si cu trupul si cu sufletul nostru) se insala, 
daca crede ca e mai pufin pdcdtos . 

In via^a duhovniceasca conteaza inaintarea in virtu^i, virtu^i 
care inlocuie patimile. Tocmai de aceea Sfanta Spovedanie, in 
cadrul Sfintei Spovedanii trebuie sa se treaca, mai degraba, de la 
recenzara continua a pacatelor la indrumarea spre virtu^i, spre 
inaintarea in lucrul bun. 

Iertarea sacramentala prin duhovnic trebuie sa fie un har 
resim^it ca sporire in lucrarea virtutilor, ca o intarire spre toata fapta 
buna. Daca problematizam numai pacatul si nu ne aratam doritori 
de toata fapta buna, dupa timpul, sanatatea, varsta si ocupa^ia 
noastra, nu facem decat sa stam pe loc. 

In teologia ortodoxa, cand vorbim de dinamism duhovnicesc 
interior vorbim tocmai de acest dor imens, continuu dupa 
Dumnezeu, care se manifesto ca implinire a toata porunca si iubirea. 
Adica nu e doar o sintagma frumoasd ci o realitate in cei care o 
intrupeaza in via^a lor. 

§i atunci cand omul se plange ca nu poate, ca el cade 
continuu in pacat, eu, ca duhovnic, nu pot sa ii spun decat ca si eu 
cad in pacate zilnic, clipa de clipa, dar ma incred in Domnul si ma 
dau cu totul Lui si privesc pozitiv iertarea, cu incredere si nu cu 
frica, nu cu teama maladiva, bolnavicioasa. 

Pacatul, oricare si oricat de mare ar fi el trebuie lasat in urma, 
trebuie spovedit si uitat si trebuie sa fim absorbi^i de iubirea si de 
frumuse^ea lui Dumnezeu. Pocain^a noastra trebuie sa fie plina de 
nadejde, de seninatate. 

Nu imi plac oamenii care pun semnul egal intre pocdinid si 
marasm, intre pocdinid si tristeie maladiva. 



153 



Pocain^a este umplere de bucurie, pentru ca naste bucurie. 
Pocain^a, daca il schimba pe om, il insenineaza si nu il {ine trist 
toata via^a. 

Atunci unde ar mai fi bucuria noastra, daca pentru fiecare 
pacat pe care il facem ne-am arunca in cea mai crunta disperare, 
dezamagire, frustrare, intemni^are in durere?! 

Da, avem diverse de diverse si mai mult decat diverse 
probleme, care trebuie sa se rezolve cu calm si cu multa incredere. 

Panica la fiecare zumzet al patimilor in noi, grijile accentuate 
cum ca o sa se topeasca ghe^arii sau ca o sa cada luna peste noi, ca 
o sa vina ecumenismul si apostazia si nu mai ramane niciunul 
teafar, ca noi suntem singurii curafi si doar al^ii sunt de vina arata 
ca nu avem nici echilibru interior si nici bucurie in noi, ca nu 
suntem reali§ti. 

Realismul duhovnicesc cere sa sim^im permanent in lume si 
in via^a noastra prezen^a lui Dumnezeu, a Celui care ^ine toata 
faptura in via^a si grijile si bucuriile noastre sa aiba cuviin^a 
duhovniceasca, in asa fel incat sa nu ne scoata din pacea Sfantului 
Duh ci sa ne adanceasca in ea. 

Ceea ce te scoate din pacea harului nu are nimic de-a face cu 
pacea lui Dumnezeu, cu cea care copleseste toata mintea. 

Indemnul nostru este la seriozitate fa^a de noi, la realism 
duhovnicesc, la moderate si linistire interioara. 



154 



Scrisori, rugdciuni, cuvinte de iertare 




Am primit §i am scris scrisori de iertare. Cand mi-am cerut 
iertare de la cineva am facut-o pentru ca am con^tientizat gre§eala 
mea §i am elogiat parerea §i demnitatea celuilalt. 

M-am in§elat de mai multe ori asupra unor persoane, care s- 
au dovedit oameni de for^a, de echilibru in cele din urma, pe cand 
au existat §i destui oameni care m-au dezamagit in mod repetat, 
meat cuvintele de iertare §i-au pierdut toata semnifica^ia lor 
benefica. 

Scrisoarea de iertare este una de con§tiin^a. Ceri iertare 
numai de la oameni care sim^i ca pot sa vada ca gestul tau este un 
gest de con^tiin^a, ca este o restaurare a adevarului inter-personal. 

Este superfluu insa sa ceri iertare de la eel care nu mizeaza 
pe con§tiin^a in via^a, pe con§tiin^a inimii, ci pe o civilitate 
searbada, care se simte lezata la infinit pentru un gest al tau, chiar 
daca tu il regre^i in mod evident. 



Cre§tinii ortodoc^i au obiceiul frumos, foarte sfant, ca inainte 
de orice post sa i§i ceara iertare reciproc. In ritualul ortodox al 
Pavecernitei sau la Miezonopticd monahii §i mirenii i§i cer iertare 
de la cei mai mari §i intre ei. 

In ceee ce ma prive§te, cred ca nu se poate face rugaciune in 
comun, acasa sau la Biserica, pana nu ne cerem iertare reciproc, 
pana nu ne acceptam cu bunavonrfa §i cu smerenie unii pe alfii. 
Iertarea ca mild de la Dumnezeu §i iertarea altora sunt contingue, 
dupa cum auzim in rugaciunea Tatdl nostru. 

Insa nu suntem ierta^i doar pe cat iertam noi. Dumnezeu nu 
ne iarta pe masura iertarii noastre ci cu masura divina. Tocmai de 
aceea cuvintele: §i ne iartd noua gre$elile noastre precum si noi 
iertam gresifilor nostri nu trebuie sa ne duca la gandul, ca exista o 



155 



echivalenta intre iertarea lui Dumnezeu si iertarea semenilor no§tri 
de catre noi, ci Domnul a vrut sa ne spuna ca pe masura ce noi 
tindem sa iertam si iertam oamenilor, El ne iarta din plin greselile 
noastre, ca un Dumnezeu si nu cu masura umana. 



Nu cred ca poate exista om frumos, daca nu stie sa ceara 
iertare, daca nu stie sa isi vada erorile si sa invete din ele. A-^i cere 
iertare de la cineva arata noble^e, tarie de caracter si nu slabiciune. 

In rugaciunile noastre, iertarea pacatelor, cererea milei lui 
Dumnezeu este continua. Mila lui Dumnezeu nu este o sintagma 
pioasa., fara confinut pentru crestinul ortodox, care isi vede pacatele 
si cere iertare pentru ele. 

Ea este o realitate, o realitate care ne adanceste, care ne 
infrumuseteaza. Dupa slujbele de seara de dinainte si din Postul 
Mare avem rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, rugaciunea pocain^ei, 
cu metanii mari si mici. Cazand la pamant cu toata umilin^a in fa^a 
lui Dumnezeu, gestul fizic fiind o urmare a gestului interior de 
cadere inaintea lui Dumnezeu, la mila Lui, sim^i cum harul 
pocain^ei, al umilin^ei coboara in tine si te stapaneste. 

Dupa lungile slujbe ale acestei perioade iesi ca din cuptorul 
de foe, iesi transfigurat, innoit, stapanit de o dulcea^a si de o 
sfiiciune interioara rara. Se petrec lucruri cutremurator de frumoase 
cu noi in Biserica lui Dumnezeu! Lucruri care intrec orice minte, 
orice sim^ire, orice asteptare. 

Intri un om greu, un om bulversat la rugaciune si iesi un om 
cu aripi de har, iesi un cal alb, dupa ce, mai inainte, erai un 
rapciugos. Numai sa te stapaneasca Duhul rugaciunilor, sa te umpli 
de har. Daca te stapaneste harul lui Dumnezeu atunci nu mai iesi eel 
de dinainte, ci un om innoit. 



Iarta-ma! este o adanca si sfasietoare nevoie interioara. Pana 
nu primesti raspunsul, raspunsul la cerere, pana nu sim^i iertarea 
inima ta e trista, e plina de lacrimi. Uneori trebuie sa asteptam zile, 
luni, ani, chiar o via^a intreaga pentru ca sa primim raspunsul de 
iertare, iertarea cuiva sau asteptam la nesfarsit ca sa vina cuvantul 
de cerere a iertarii spre noi si nu vine. 

Neiertarea e o suferin^a care ne sfasie inima. Cand am fost 
intr-o asemenea situate nu am putut sa stau prea mult, am cerut 



156 



iertare imediat, insa exista §i oameni in via^a mea, care nu imi 
primesc iertarea §i nu sunt bucuro§i ca sa ma ierte. 

Pentru ei sufar §i voi suferi. Dar sufar cu nadejde, iertandu-i 
§i dezlegandu-i de toate pacatele ce le fac impotriva mea, din ura 
nestapanita ce o au impotriva lui Dumnezeu §i a vie^ii curate, 
cuvioase. 

A§teptarea iertarii e o rugaciune continua, o rugaciune care 
face bine ambelor par^i, chiar daca cei care se impotrivesc 
rugaciunilor tale nu §tiu ce dumnezeiasca §i inspaimantator de 
puternica §i de inalta e rugaciunea. 



In cadrul familiei iertarea §i bucuria pentru celalalt, 
rugaciunea pentru celalalt e aerul insu§i al familiei. Intr-o enorie sau 
intr-un a§ezamant monahal, fara iertare reciproca, ingaduin^a 
reciproca §i conlucrare intre membrii lor nu se poate convie^ui. 
Iertarea insa e mai mult decat toleranta. Toleranta accepta o stare 
de lucruri dar nu incearca sa o schimbe. 

E o acceptare pasiva, un altfel de discriminare tacita sau o 
suportare de nevoie. Iertarea insa i§i asuma pe celalalt chiar daca el 
nu are sinful iubirii prea dezvoltat sau nu vrea sa intre in fluxul 
continuu §i ve§nic al iubirii Bisericii, care este iubirea Treimii fa^a 
de oameni. 

Iertarea se manifesto ca rugaciune §i lacrimi, §i dor, §i 
a§teptare pentru luminarea §i indreptarea oamenilor, a tuturor 
oamenilor. Toleranta insa e o dimensiune sociala, pe cand iertarea §i 
rugaciunea sunt dimensiuni ve§nice, pentru ca pun pe om in relate 
directa cu sursa iertarii, cu Dumnezeu. 



O mostra de sensibilitate sfanta: un om duhovnicesc i§i cere 
iertare de la orice om, copac, planta pe care o strive§te, o 
deranjeaza...Pe un om cu mintea lui Hristos il deranjeaza orice 
nedreptate, orice pacat, orice nesim^ire, orice moarte, orice abjectie. 

Sensibilitatea curata nu poate suporta neadevarul §i 
nedreptatea, nu poate suporta minciuna §i depravarea. Ea 
reac^ioneaza cu durere, cu rugaciuni de durere catre Dumnezeul 
tuturor. Nu te po^i ascunde de pacatele oamenilor dar nici nu le po^i 
accepta in fikrfa ta. Pentru ele te rogi. 

De aceea cre§tinii ortodoc§i nu tac nici cand tac, nu accepta 
minciuna nici cand nu vocifereaza impotriva ei, ci reac^ioneaza in 



157 



inima lor, pentru ca nu se pot impaca cu ceea ce e nedrept in fa^a lui 
Dumnezeu. Insa crestinul ortodox §tie ca nu se poate petrece nimic 
in via^a lui sau in via^a lumii fara ca Dumnezeu sa ingaduie acest 
lucruri. 

Atunci cand omul duhovnicesc simte ca Dumnezeu ingaduie 
o anumita oroare, atunci el tace si se smereste in fa^a dreptei 
judeca^i a lui Dumnezeu, pentru ca el are constiin^a ca si el merita 
pedeapsa, ca si el e demn de judecata lui Dumnezeu. 



§tim ca Dumnezeu ne-a iertat pacatele cand nu mai sim^im ca 
ele lucreaza in noi, cand nu mai avem niciun drag de ele. Sim^im 
iertarea lui Dumnezeu ca pe o despar^ire progresiva de tot ceea ce 
ne impovara. Ne sim^im in largul nostru, fara sa ne mai sim^im 
stransi de gat, cand fratele nostru cu care eram in cearta se impaca 
cu noi si ne vede cu ochi binevoitori. 

Ne sim^im la loc larg, ne sim^im liberi, cand stim ca facem 
altora ceea ce vrem sa ni se faca si noua si ne achitam, cu constiin^a, 
de toate datoriile noastre. Chiar daca nu stim sa scriem cuvinte de 
iertare sau nu ne gasim prea bine cuvintele, fata noastra si pu^inele 
cuvinte pe care le putem spune in fata celui care e suparat pe noi 
inseamna impdcare. 

Iertarea e impdcarea cu altul si cu noi. Exerci^iul impacarii 
este un exercijiu al inimii, al liberta^ii. Pentru ca suntem liberi sa 
iertam si putem sa iertam primim si mai multa libertate interioara si 
mai multa pace si mai multa incredere in oameni. 

Neiertarea e o ramanere pe loc a noastra, nu a celorlal^i! Va 
indemn sa face^i pasul iertarii catre celalalt, in masura in care sim^ti 
ca acest pas e dorit si a$teptat\ 

Daca considera^i ca gestul dv. este unul comic sau impropriu 
pentru celalalt, astepta^i clipa impacarii cu el cu rabdare, rugandu- 
va pentru el. Rugaciunea naste minuni daca ura naste monstri. Nu 
ve^i fi niciodata dezamagi^i de rugaciunea dumneavoastra de iertare 
pentru cineva anume. Va asigur de acest lucru. 



158 



Boald si bucurie 



Ambele sunt interconexe daca vedem boala ca dovada de 
dragoste din partea lui Dumnezeu si bucuria ca evidenta plenara de 
dupa calvar. Ca sa te bucuri duhovniceste trebuie sa te rastignesti, 
sa iti omori pornirile rele, egoiste, mojicia din tine. Durerea crucii e 
nascatoare a bucuriei de dupa cruce. Sau, mai bine-zis, crucea e 
bucurie cand suferi si e bucurie cand primesti har ca sa o porti cu 
multumire. 

Nu e usor sa multumesti atunci cand esti trist, cand esti sarac 

5 5 5 5 7 5 

lipit pamantului, cand esti tintuit de boala la pat. Nu e usor dar nici 
extrem de greu. Credinta si iubirea in Dumnezeu se vad eel mai 
coplesitor in aceste momente, cand simtindu-te pierdut, renegat de 
unii, uitat de-a dreptul, simti ca puterea ta e Domnul tau, ca El e 
fermitatea ta, bucuria ta mai presus de orice asteptare. 

Puterea rabdarii este iubire. Daca vezi in boala sfdrsitul, daca 
nu esti absorbit de ceea ce urmeaza, de vesnicie, te scufunzi intr-un 

5 1 5 1 

marasm dubios, intr-o continua golire de forta, intr-o slabiciune 
deplorabila. 

Imi aduc aminte, ii vad in memorie, am in mine, chipul unor 
martiri ai bolii care au biruit, pe care i-am cunoscut si m-au facut sa 
ma simt mic, insignifiant, stand fata in fata cu puterea lor 
admirabila. 

Erau storsi de vlaga datorita bolilor pe care le aveau, erau 
macinati de batranete, de tristete in aparenta, de singuratate...Insa 
cand auzeai cuvintele lor, cand vedeai ochii lor, cand auzeai ce iti 
spun inima si suferinta acelor oameni te infiorai. 

Acum, cand scriu, mi s-a ridicat parul pe spinare de infiorarea 
pe care si acum, la ceva timp distanta, o re vad, e vie in mine. Ei m- 
au invatat pe mine mai mult decat i-am alinat eu pe ei. Desi ma 
resimteau foarte profund ca prieten, ca preot, ca unii care ma iubeau 
mult si imi spuneau ca eu ii alin pe ei, aveam sentimentul eel mai 
sigur, ca ei erau cei care ma ajutaupe mine enorm. 

Marele beneficiu al contemplarii suferintei altora, prin 
participarea reala, cu dragoste si smerenie la boala lor e acela ca ne 
intaresc caracterul, ne fortifica credinta si ne fac sa intelegem 

' 5 5 5 C 

fortele nebanuite ale omului, care lupta intru Dumnezeu, cu boala si 
o biruie in duhul lui. 

Ne spunea la un moment dat la cursul de Teologie Morala 
parintele profesor Vasile Raduca despre suportarea durerii si despre 
oamenii care sufera pentru o intreaga comunitate, pentru o intreaga 



159 



regiune, chiar pentru o intreaga tara, ca un dar dumnezeiesc, in 
locul altora. 

Cei care sunt oameni duhovnicesti, cu mare forta interioara, 

5 ~ 5 ~ 

poarta slabiciunile multora prin suferintele lor. 

De aceea vedem oameni foarte schiloditi de boala, care ne 

5 ~ 

bulverseaza cu infirmitatile lor si, pe de alta parte, vedem in ei 
oameni, care sunt mai tari decat noi, pentru ca tocmai de aceea le-a 
dat Dumnezeu sa poarte o asemenea povara curatitoare a bolii. 

Intotdeauna cand vad si aud de oameni care sufera, stiu cu 
exactitate, ca ei sunt mai puternici decat mine, ca ei sunt mai buni 
decat mine, pentru ca due o suferinta mai mare decat a mea. 

Suferinta insa, nu se masoara atat in durata, cat mai ales in 
intensitate. Cei care sufera mai mult sunt cei care iubesc enorm de 
mult, cei care s-au spiritualizat mult si pe care ii deranjeaza orice 
impudoare, orice malitiozitate, orice turpitudine. De aceea, suferinta 
il innobileaza pe om, pentru ca il educa in smerenie, prin 
constientizarea de sine. II face sa fie sensibil si atent fata de el si 

5 5 5 5 

fata de eel cu care intra in contact. 

5 

Nu pun la inima cuvintele grele ale oamenilor si enervarea si 
sudalmele de tot felul, care se nasc din suferinta, din durere, din 
nefericire profunda. 

Dupa cum nu pun la inima nici cuvintele arogante si 
tampitute ale celor care cred ca au ajuns la polul ultim al fericirii si 
al realizarii sociale si ca de acum isi permit sa ofenseze pe oricine. 

Ci ma deranjeaza numai cuvintele celor care se caznesc, se 
autostimuleaza prin rautatea mintii lor sa fie rai in mod gratuit, cand 
au de toate si nimic nu ii deranjeaza si care exercita un soi de 
rautate din plictiseala si pierdere de vreme. 

E semn ca nu au suferinte reale si ca nu i-a strabatut suferinte 

5 5 5 

iluminatoare. Cei care nu se trezesc din boala grava sau din durerea 
de masea, adica din durerea mai mica, cu o alta minte, mult mai 
sensibila si mai atenta, le-au trait degeaba. Fara folos. Rolul bolii e 
acela de a ne spiritualiza, de a ne curati de patimi, de a ne pregati 
pentru o trecere lina la Domnul. 

Oamenii in varsta, cu scaun la cap, au inteles ca boala e o 
pregatire pentru fericirea mortii, pentru bucurie. Tocmai de aceea 
vor sa ii spovedesti si sa-i impartasesti, isi iau la revedere de la tine, 
iti spun ce vor ca sa spui despre ei la predica inmormantarii lor, ce 
sa li se dea de pomana, cum vor sa fie, unde vor sa ajunga... pentru 
ca au inteles ca boala e pregatire, e plus de viata, daca e traita in 
har si cu multumire. 



160 



Boala fiecaruia nu e mai mare sau mai mica decat o putem 
duce si nu e nici mai mare si nici mai mica decat pofta cu care am 
pacatuit odinioara, decat rautatea pe care am avut-o in noi. 

Din punct de vedere teologic boala este un privilegiu si o 
pedagogie divina, pentru ca ea vine in viata noastra ca sa ne 
purifice interior si sa ne pregateasca pentru camara de nunta. 

Cand Domnul vorbeste de camara de nunta vorbeste de o 

5 5 

intimitate deplina cu El. Cine intra in dormitorul Imparatiei 
impreuna cu Stapanul intra in veselia cea vesnica. 

Cei care nu inteleg duhovniceste aceasta imagine mistica a 
unirii cu Stapanul si nu vad profunzimea dumnezeiasca a Cdntarii 
Cdntdrilor e semn ca nu au nimic de la Stapanul, ca nu au izvorul 
apei celei vesnice in ei, ca nu au galgairea vie a bucuriei harului, ca 
nu au sensibilitatea adanca a Stapanului Hristos. Mirele Hristos este 
fara prihana, este curatia suprema si ne unim deplin cu slava Sa, cu 
frumusetea Sa, cu curatia Sa, traind fericirea in fiinta noastra 
transfigurata de lumina divina. 

Boala si suferinta ne umplu de lumina daca le primim cu 
multumire. Cand am spus ca m-au infiorat oamenii care au suferit 
cu recunostinta si si-au sfmtit astfel viata, am vrut sa spun ca m-a 
infiorat lumina dumnezeiasca din ei, pe care am vazut-o pe fata lor, 
in fiinta lor. 

Acestea sunt momente de cutremurare sfanta! In aceste clipe 
inveti o Teologie existentiald, profunda sau intelegi adancimile 
Teologiei in asa fel, incat nu mai cutezi sa spui vreodata ca esti 
Teolog 1%. 

Atunci inveti ca viata ortodoxa nu numai ca e o minune, dar 

5 5 ~ 

ca aceasta minune e o asemenea cutremurare de bucurie incat nu 
mai vrei, nu mai speri, nu mai cauti si nu mai ai nevoie de nimic 
altceva decat de aceasta. 



161 



Probleme de duhovnic 




Revine mereu dezamdgirea, in cadrul marturisirii pacatelor, 
ca nu s-au nevoit mai mult. Ti se spune ca unul dintre pacatele sale 
este acela ca se risipeste in multe dar si ca se gdndeste tot timpul 
daca se mdntuie. 

Cu alte cuvinte observam recurenta acestor trei ipostaze 
interioare: 

1 . dorinta de o nevointa mai mare decat puterile personale; 

2. lipsa de concentrare la lucrul pe care il ai de facut si 

3. frica de nemantuire, ca o dispozitie interioara, care te 
cocoseaza. 

Ce au toate cele trei ipostaze interioare in comun? Ideea 
timpului si a implinirii absolute a poruncilor lui Dumnezeu. Ma 
explic imediat. 

Daca ar fi avut timp mai mult el / ea s-ar fi nevoit mai mult. 
Prima idee. 

A doua: doresc sd ma nevoiesc mai mult dar nu pot sd ma 
concentrez. Ori ma distrage munca ori nu ma lasa in pace ambientul 
unde ma aflu. 

A treia ipostaza: pentru ca nu am timp si nu ma pot concentra 
prea mult la viata mea interioara, de aceea imi este periclitatd 
mantuirea. 

- Cine ti-a spus ca nu ai timp si ce inseamna mdntuirel 

Un posibil raspuns: nu am timp pentru ca muncesc prea mult, 
am prea multe obligatii si de aceea nu ma pot concentra la 
rugaciune, la nevointa. 

- Si ce inseamna pentru tine mantuirea! 

- Sa am un raspuns bun la Infricosata Judecata a lui 
Dumnezeu. 

Ce idee tragem de aici? Timpul e contrapus mdntuirii, e vazut 
ca ceva care se opune mantuirii, pe de o parte iar mantuirea nu e 
vazuta ca o realitate interioara si care se dobadeste in timp, in 
aceasta viata, ci ca una care tine de eshatologie, de judecata lui 
Dumnezeu in mod exclusiv si de vesnicie. 

Mai ales cei mai tineri dintre credinciosii nostri, care au luat 
contact cu o literatura duhovniceasca bogata, cu precadere 
monastica, considera ca scdparea de viata de aici, de cea seculara, 



162 



inseamna sa devina monahi, pentru ca acolo nu exista nicio munca 
si ai timp destul. 

Un monah stie insa ca munca si viata din manastire e tot la fel 

5 5 5 

de grea si de fumoasa si de paradoxals ca si cea din societate, daca 
o traiesti evlavios si ca nici acolo nu ai timp pe cat ai vrea, daca a 
avea timp inseamna a sta toata ziua sa citesti si sa te rogi sau sa nu 
iti retezi putin din somn. 

Insa mai este ceva in spatele lui a nu avea timp: o parere 
extrem de buna despre persoana ta si despre posibilitatile tale 
native. Crezi ca nu ai timp, ca te deranjeaza indatoririle tale zilnice 
de la viata evlavioasa, pentru ca ai ideea ca traiesti duhovniceste. 
Esti proiectat intr-o lume a ta, unde te crezi in stare de orice virtute, 
unde nu ai sex, nu ai stomac, nu faci niciun pacat si nu ai nicio 
problema delicata, ci totul e simplu, imediat si fara efort. 

Traind in iluzii despre perfectiune, ai repulsie fata de timp, 
fata de concret, pentru ca tu ai impresia ca lumea asta, care e cum e, 
trebuie sa fie ca in visele tale. 

De la ideea de absolut si de unicitate absolutd a vietii tale 

5 5 

traita in abstract se naste intreaga problema. Daca el/ea ar accepta 
lumea din fata lor si daca ar accepta limitele si defectele lor, daca ar 
accepta sa aiba aspiratii pe masura posibilitatilor lor si daca ar 
considera orice fac ei ca un lucru duhovnicesc, s-ar simti impliniti si 
bucurosi in viata lor. 

5 5 

Adica, mai pe intelesul tuturor, daca ar considera fiecare 
dintre noi ca mersul pe strada, a face cumparaturi, a invata pentru 
examene, a da cu sapa, a bate cuie ca sa faci un patul sau a coase un 
ciorap e o lucrare duhovniceasca, tot la fel ca rugaciunea, ca postul, 
ca mersul la Biserica, pentru ca le facem cu Dumnezeu si spre 
folosul multora, atunci nu am mai avea ideea grabei, ideea lipsei de 
timp in cap si nici nu ne-am mai gandi la periclitarea mantuirii 
proprii. 

Cand eu scriu aici pentru dv. ma scufund cu totul in ceea ce 
fac si facand acest lucru cu toata fiinta mea fac, deodata, toate 

5 5 ~ ? 

virtutile si toata munca mea duhovniceasca interioara. 

5 5 

Ma simt implinit scriind. Daca ma rog, incerc sa fiu cu totul 
rugaciune si rugaciunea aceasta tine loc de intregul efort pentru 
virtute. La fel, daca slujesc in Biserica, daca vorbesc cu cineva, 
daca ma plimb, daca vizitez pe cineva consider ca lucrul pe care il 
fac e tot ceea ce trebuie sa fac si traind cu totul, acolo unde sunt, 
relatia mea cu oamenii si cu Dumnezeu, ma simt implinit si nu cred 
ca trebuie sa fac nici mai mult si nici mai putin decat atat. 

Sunt acolo unde sunt si fac ceea ce trebuie sa fac: acest mod 

5 

de a gandi si de a face ceva ma implineste deplin. Nu imi pun 



163 



standarde utopice de atins, daca stiu ca nu le pot atinge si nici nu 
imi inchipui ca pot sa fm acelasi non-stop, fara scadere si ridicare si 
nici nu intru sub imperiul fricii obsesive ca nu ma mantui. 

In fiinta mea nu am aceasta intrebare. Pe mine nu ma 
intereseaza mdntuirea sau nemdntuirea, ci sa simt mereu prezenta 
Treimii in mine si sa fiu plin de har. 

In masura in care simt in mine ca se diminueaza simtirea 
prezentei Duhului Sfant, atunci stiu ca sunt in mare pericol interior 
si ca trebuie sa ma pocaiesc, sa ma afund in smerenie si in 
recunoasterea greselilor mele si aceasta neimplinire interioara este 
tot una cu simtirea ca ma scufund in lad. 

Mantuirea este pentru mine o prezenta de fiecare clipa: 
prezenta Treimii, a harului Treimii in mine. Fara aceasta prezenta in 
fiinta mea, teoretizarea searbada a mantuirii sau a nemantuirii mele 
e o problema care nu ma incalzeste cu nimic. 

Daca acum nu ma simt bine duhovniceste nu ma simt bine 
nicidecum si nu conteaza ce lucruri bune am facut inainte. Cand 
Sfantul Pavel ne indemna sa uitam ceea ce am facut mai inainte, ce 
lucruri bune am facut si sa ne concentram pe ceea ce facem si pe 
viitor, pe faptele de viitor, ca sa tindem spre desavarsirea lui 
Hristos, se referea tocmai la faptul ca, daca nu ai in tine pe Duhul 
nu ai nimic si ca, daca te elogiezi singur pentru ceea ce ai facut bine 
nu te avantajeaza cu nimic. 

Mantuirea este relatia noastra reala, extrem de intima cu 
Dumnezeul nostru si daca nu II mai simtim in noi e semn de mare 
declin duhovnicesc. 

A-L simti pe El in noi, a simti revarsarea de har, raul de apa 
vie galgaind in fiinta noastra inseamna a trai bine, a trai mantuirea 
ta, adica a trai bucuria unirii tale harice cu Dumnezeu, ospatul 
fiintei tale cu El. Daca El este in tine atunci e intreg in tine tot 
Raiul. Iar daca El e cu tine iti trece cheful sa spui ca nu ai timp 
pentru El si ca te indeparteaza de El viata seculara si patimile lumii 
sau ca nu mai stii ce sa faci ca sa te mantui. 

Am intalnit oameni obsedati de ideea de mdntuire, cocosati 
de frica Iadului, de frica damnarii vesnice, care se gandeau non-stop 
la asta si avea o fata sumbra, dar nu aveau nicio schimbare 
bucuroasa, autentica in fiinta lor ca urmare a gandului la suferintele 
vesnice. 

Am intrebat pe un astfel de om cum rezista la o asemenea 
presiune interioara? S-a uitat la mine dubios, cand i-am spus ca eu 
ma bucur de tot ceea ce vad, de tot ceea ce aud si galgai de bucurie 
in mijlocul vederii pacatelor mele, in sensul ca vederea pacatelor si 
pocainta mea infima sunt factori de sporire, de implinire interioara 



164 



si ca nu ma prefac deloc ca nu e asa. Mi-a spus ca sunt insensibil si 
ca nu imifac griji, cu adevarat, pentru sufletul meu. 

- Adica, daca nu sunt infricosat si ma bucur in Domnul, 

7 35 1 

pentru ca El ma umple de bucurie e un lucru rdul 
Nu mi-a raspuns. Probabil a simtit ca nu are rost sa mai imi dea un 
raspuns. 

Ne intoarcem la dezbaterea initiala. Daca ne-am concentra la 

3 

ceea ce facem acum si am fi cu totul in acest lucru ne-am simti 

3 3 

impliniti si fericiti pentru ca ne-am bucura sa ne facem munca 
pentru Dumnezeu si cu ajutorul Lui. 

Daca ne simtim impliniti nu mai pledam pentru lipsa de timp 
personal. Daca ne simtim impliniti nu mai punem problema 
mdntuirii din exterior, pentru ca o traim in noi sau nu o mai 
evacuam in vesnicie atata timp, cat unirea noastra cu El si 
perpetuarea ei este garantia mantuirii vesnice. 

Alte probleme de viata intelese defectuos, pe care le intalnim 
in cadrul Spovedaniei sau in relatiile noastre cu credinciosii: 

1 . relatia interioara dintre gesturi, fapte si atitudini; 

2. relatia dintre feciorie si sexualitate, dintre cdsdtorie si 

5 ,/ 3 7 5 

monahism, dintre cdsdtorie si vdduvie, dintre aspectul privat si eel 
public al persoanei noastre, dintre viata preotului si cea a 
mireanului etc.; 

3. motivele implinirii duhovnicesti; 

4. relatia dintre sdndtatea personald si implinirea poruncilor 
lui Dumnezeu; 

5. falsul conflict al responsabilitatilor; 

6. relatia dintre a fi intimi Traditiei dar a fi si oamenii 
momentului; 

7. frica nejustificata fata de relatiile interpersonale intre 
oameni de conditii diferite; 

8. frica de tehnologie si academism, socotite drept unelte 
distructive ale fiintei noastre; 

3 ? 

9. diferenta dintre imaginatie si luminare dumnezeiascd; 

10. adevarata interioritate a omului duhovnicesc; 

11. diferenta dintre harismd si inselare demonicd... 

3 3 t 

Aceste probleme si alte multe probleme interioare de acest 
fel, sunt cele pe care un preot duhovnic trebuie sa le dezbata si 
iarasi sa le dezbata cu fiecare dintre cei care ii cer sfatul. 

3 

Insa fara aceste lamuriri interioare stam pe loc, ni se pare ca 
mergem bine, dar nu simtim nicio implinire si bucurie de viata 
ortodoxa pe care o traim. 

Cand suntem bine, cand traim bine, asa cum ne doreste 

7 y 3 3 

domnul Basescu, atunci ne simtim bine cu adevarat, in interiorul 



165 



nostru, impliniti, plini de har, de frumusete duhovniceasca si nu mai 
trebuie sa ne-o spuna altcineva ca ne simtim bine. Atunci stim cum 
sta treaba cu a trai bine. 



166 



Curative interioard si sfintire a caselor noastre 



Luna martie este pentru multi crestini ortodocsi, pe langa una 
a curatirii prin post si una a sfintirii caselor, a sfmtirii tuturor 
lucrurilor din casa. Preotii intra, eel mai adesea, in casele oamenilor 
in aceasta luna, fiind solicitati ca sa le sfinteasca casele . 

Desi unii ne cer rugaciunile de sfintire ale casei pentru a fi 
feriti de blesteme, vraji, de demoni intr-un cuvant, crestinii nostri ne 
cer rugaciunile acum, ca sa sfintim toate cele ale lor, in tandem cu 
schimbarea, reinvierea naturii pe care o aduce primavara. 

Cel care se simte imbatrdnit de iarna revine la o bucurie a 
primaverii cu inima gata de primenire, de infrumusetare interioara. 
Cel care simte ciclul naturii si mana lui Dumnezeu in toata aceasta 
pagina de intelepciune, care este schimbarea anotimpurilor, simte 
de la sine nevoia de nou in viata lui. Cadourile pe care ni le facem 
vin din dorinta de impartasire a nadejdii, a bucuriei, a iubirii 
noastre. Cadoul este expresia pozitivitatii noastre, a adancului 
umanitatii noastre. 

Dar facem cadouri pentru ca simtim curatirea noastra, 
innoirea noastra prin post si prin rugaciune, prin spovedania din 
aceste zile, prin Dumnezeiasca Impartasanie. 

Vedem in oameni schimbarea, pentru ca o vedem, in primul 
rand, in noi. Nevoia de schimbare continua este aceea, care cere 
curatirea noastra interioara sau curatirea noastra interioara este 
tocmai acest belsug de viata pe care il simtim in noi, prin asceza 
noastra. 

Asceza, asprimea postului ne schimba mintea, trupul, ritmul 
vietii noastre. Traim ritmul sfmteniei acestor zile, a acestor zile pe 
care Triodul le numeste sfinte. Si sunt sfinte, sunt pline de mult har. 
Cand ne schimbam noi, in firea noastra, cand ne umplem de har 
vrem ca toate ale noastre sa fie pline de har. 

Cand sfintesc o casa stropesc cu Sfanta Agheasma peste tot, 
din camara pana in baie, din sufragerie pana la masa de scris, din 
curte si de la animele, la fantana, in vie, oriunde. 

Toate au nevoie de har, pentru ca pe toate le tine si le 
sfmteste harul. Nu consider, din punct de vedere dogmatic, vreun 
loc unde nu se poate sfinti (desi e greu sa o inteleaga toti) atata timp 



25 Insa Sfestania sau Sfintirea casei se poate face oricind, nu numai in luna martie. Acesta e un 
obicei, care nu are nimic de-a face cu Traditia bisericeasca, ci tine, mai degraba, de un confort 
al gospodinelor, care isi fac curatenie in casa primavara, apoi cheama pe preoti ca sa le 
sfinteasca casa. 

Din acest motiv, luna martie devine o luna foarte aglomerata cu sfintiri de casa si esti nevoit sa 
repeti nu stiu de cate ori aceeasi slujba intr-o zi sau intr-o saptamana. 



167 



cat intreaga creatie va fi schimbata de lumina din trupul lui Hristos, 
in ziua venirii Sale. 

Noi si intreaga creatie a lui Dumnezeu avem drept scop 
transfigurarea prin har. Toate se umplu si se vor umplea de lumina, 
de lumina Ta, Doamne! Toate vor fi frumoase, toate vor fi noi, toate 
vor fi pline de stralucire. 

Traduceam astazi 26 o predica a Sfantului Leon eel Mare (sec. 
al V-lea d. Hr) si in textul transfigurarii de la Mat. 17, acesta spunea 
ca vesmintele Lui, ale lui Hristos, s-au facut stralucitoare precum 
zapada. Textul sau scriptural facea compararea vesmintelor nu cu 
lumina (ca in editia BOR 1988), ci cu zapada (Mt. 17, 2). 

Deci lumea intreaga se va umple de stralucirea luminii Sale. 
Iar noi cand sfintim casele, cand sfintim apa ca sa sfintim casele, 
lucrurile, oamenii, animalele nu facem decat sa incepem aceasta 
trasfigurare a intregii creatii, care va fi evidenta pentru toti la 
venirea Domnului nostra. 

Biserica, locul unde salasluieste Dumnezeu prin slava Sa, 
Sfantul Altar unde este locul slavei Sale, este central lumii, pentru 
ca aici vine Imparatul si Domnul nostra, cu Sfintii Sai, ca sa fie cu 
noi si in noi. De aici, din central duhovnicesc al lumii vine viata si 

5 ~ 5 5 

lumina oamenilor si preotii Sai nu fac altceva decat sa impanzeasca 
haral Sau peste tot. 

Cand binecuvantam pe cineva daraim haral lui Dumnezeu. 
Cand predicam facem ca acest cuvant viu al lui Dumnezeu sa 
inunde pe cei care asculta si sa ii bineinmiresmeze. Cand slujim 
chemam haral Treimii si Treimea se pleaca spre noi, prin slava Sa 
si ne inunda cu frumusete vesnica. 

5 5 5 

Preotii sunt huliti tocmai pentru ca scot pe demoni din 
oameni, din case, din orase, scot uratul din noi si demonii se 
razbuna pe ei facandu-le rating negativ. 

Haral lui Dumnezeu se simte, ne impaca, ne veseleste, ne 
vindeca, ne ridica, ne absolva de toate caderile noastre, ne intareste 
in credinta, ne face sa fim fermecatori de vii. Frumusetea lui 

i 7 5 

Dumnezeu inunda pe cei cu inima smerita, pentru ca aceia primesc 
pe Domnul in inima lor de carne, pentru ca sa o faca inima-locas al 
Stapanului. 

Cine are inima de piatra nu simte tresaltarea bucuriei. Daca 
esti mofluz, pipernicit la inima, daca esti cainos nu poti sa vezi rasul 
si fericirea cu ochi buni. 



26 Articolul e scris pe data de 2 martie 2007. 



168 



Citesc in aceste zile Jurnalul parintelui Grigorie Pisculescu, 
alias Gala Galaction, aparut de curand si mi-au ramas in cap mai 
multe sintagme tari, crude. 

Si observ la Sfintia sa, ca pe langa acreala acelor zile, in care 
se instaura, in mod grabit, comunismul si pe langa disensiunile 
colegiale, acesta astepta frumusetea, astepta sa ploua sau sa iasa 
porumbul, sa vada iarba...si, in acelasi timp, se gandea la coltul 
acela de manastire, unde el trebuie sa fie, atunci cand va veni 
moartea. Gdndul mortii si asteptarea vietii se imbinau in ritmul 
vietii sale. 

Cred ca asta vreau sa remarc acum, faptul ca iesirea din iarna 
inseamna inviere si pregdtire pentru invierea Lui, dar ca iarna este o 
expresie a mortii noastre, care nu exclude optimismul. 

In Colos. 3, 3, Sfantul Pavel ne spune ceva profund, extrem 
de adanc. Ne spune ca noi am murit, ca nu mai suntem vii pentru 
lume, ca nu mai tresaltam la ritmurile ei pagane, ci indeosebi la 
viata vesnica, pentru ca viata noastra este acum Hristos. 

Noi am murit pentru ca sa traim viata Lui. Iar cand El va 
veni, ne spune Sfantul Pavel, Parintele nostra, atunci viata noastra 
cu Hristos va deveni explicita pentru toti (de ce?), pentru ca, atunci 
si noi ne vom arata in slava lui Hristos (Col. 3, 4), vom fi plini de 
frumusetea slavei Lui, care scanteiaza ca zapada. 



169 



Deasd sau rard impdrtdsire: o falsa problemd 




E ca si cum ai intreba: Pot sa iubesc mai mult sau mai putin 
pe Dumnezeu? Cei care se intreaba, daca sa se impartaseasca zilnic 
sau la 40 de zile, odata pe an sau cand vor, de fapt nu vor sa isi 
asculte inima, dragostea lor. Ce va spune dragostea dv., va intreb 
eu? 

Daca iubesti pe cineva din tot sufletul te mai intrebi, daca 
vrei sau nu sa il vezi? Daca II iubesti pe Dumnezeu nu te mai intrebi 
ce sa faci, ce e bine, pentru ca tocmai aceasta dragoste iti spune, in 
suflet, ce sa faci. Daca avem o relatie cu Hristos, de ce intrebam 
prima data pe oameni, fie ei si duhovnicii nostri, ce sa facem in 
domeniul impartasirii si nu-L intrebam pe Hristos Insusi ce sa 
facem cu noi sau ce sa faca El cu noi? 

Cei care se iubesc au nevoie unii de altii, nu se pot inchipui 
singuri. Eu, personal, nu ma pot inchipui singur, nu ma pot inchipui 
sa-L refuz pe Hristos si sa nu vreau sa fiu zilnic cu El. 

Orice crestin ortodox plin de iubirea lui Hristos nu cred ca 
poate gandi altfel. Iubirea ne invata ce sa facem. Cine se intreaba in 
materie de iubire inseamna ca e in afara ei. Iar daca cineva vine sa 
se impartaseasca cu Hristos, daca vrea sa se impartaseasca foarte 
des sau zilnic cu Hristos, o asemenea dragoste nu o naste in noi 
decat Hristos, Cei care ne-a iubit pe noi mai mult decat pe Sine. 

Tocmai de aceea problema pusa in discutie e falsa. Dorinta de 
a ne impartasi cu Hristos Dumnezeu e iubirea noastra de El, iubire 
pe care El Insusi a sadit-o in noi si o inmulteste in noi. Daca simti 

X 5 5 5 5 5 

sa fii cu El, sa te impartasesti mai des e semn ca ai inteles iubirea 
Lui printr-o viata de adanca curatie, de adanca smerenie, de adanca 
intelegere si urmare a poruncilor Sale. 

Impartasirea nu implica, in mod neaparat, sfmtenie. 
Impartasirea implica toata inima deschisa catre El si sensibilitatea 
plina de cunoasterea si de dorirea Lui. 

Postul de doua zile sau de patru, citirile multiple, canonul 
impartasirii nu ne aduc dragoste automata de Hristos, dupa cum 



170 



stim cu totii si nici dor pentru El. Toata viata noastra, daca e o 
pregatire numai pentru El, de cautare numai a Lui mai presus de 
toate, e dor pentru El. 

Daca nu avem mare dor de El, entuziasm dumnezeiesc in 
viata noastra, sa nu ne mintim ca asta inseamna dragoste, adica 
atitudinea linistita, laxa, dezordonata, unde plangem cu lacrimi 
regulate. 

Imi bantuie frumos in minte, de multe ori, sintagma Sfantului 
Grigorie Teologul, ca nu poti pldnge geometric, regulat. Dragostea 
este foe, nu geometrie, nu calcul! Daca ai foe in tine este evident. 
Daca iubesti pe Domnul inseamna ca II cunosti, la nivelul tau, dar II 
cunosti. 

Iar daca II cunosti, nu s-a putut petrece asta daca nu L-ai iubit 
si nu I-ai implinit poruncile. Omului plin de dragoste pentru Hristos 
nu poti sa ii pui oprelisti ca sa nu se impartaseasca. Pe el trebuie sa 
il indemni, sa il sprijini, sa il iubesti ca pe un inger frumos al 
Domnului. 

Daca, asa cum spun Parintii, eel care isi vede pacatele e mai 
mare decat eel care invie mortii, atunci eel care iubeste cu foe pe 
Dumnezeu, pentru ca simte iubirea Lui fata de el, este intimul 
Stapanului si mie mi-e teama, o teama mare, ca sa-i opresc pe 
intimii Stapanului sa vina la El. 

Cine opreste pe oameni de la impartasire e un atentator la 
iubirea dintre Dumnezeu si om. Mi-as dori sa vrea, sa vina, sa se 

1 5 7 7 

impartaseasca oamenii care nu II iubesc pe El, dar nu o sa vedeti ca 
se petrece asa ceva. Cei care vin la El sunt chemati de El, pentru ca 
sunt ai Lui. 

Stiu cat ne zbatem de mult ca sa-i convingem pe oameni sa 
vina sa se impartaseasca. Vorbim mult despre asta, vorbim despre 
dragostea si indumnezeirea care ne vin in mod real, vizibil, din 
impartasirea cu Sfintele Taine, chemam la cunoasterea Scripturii, a 
Parintilor, a dumnezeiescului cult al Bisericii. 

5 7 

Insa dragostea nu se poate pricepe doar din cuvinte, pentru ca 
dragostea efoc ceresc de la Stapanul, e focul Duhului, este in relatia 
autenticd si nu defatadd cu Domnul, e intre El si mine, intre El si 
tine si nu e doar in cdrti. 

Naivitatea multora consta in aceea ca ei cred ca lucrurile 
sfinte si dumnezeiesti se petreceau odata, cum e scris in Sinaxare si 
nu si astazi. Realitatea e ca si astdzi se petrec lucruri cutremurator 
de frumoase, ca Biserica e plina de Sfmti contemporani noua, ca 
sunt oameni inspaimantatori de frumosi peste tot. Cum au ajuns ei 
aici? Cum sa ajungem si noi ca ei? Prin a implini tot ce invatam 
frumos in Biserica si in cartile Bisericii. 



171 



Este extrem de simplu sa. fii ortodox. Sa. nu fii ortodox in 
viata si in gandirea ta e o mare ciorovaiala a gandurilor, pentru ca 
una iti spune inima si alta debitezi tu. Daca esti plin de Hristos nu te 
mai intrebi daca trebuie, pentru ca ne trebuie zilnic, clipa de clipa 
Hristos. Daca va intrebati daca e bine sau nu sa fiti cu Hristos, acum 

5 5 ~ 

sunteti cumva in afara Lui? 

5 

Nu ne putem intreba despre Hristos din afara relatiei cu 
Hristos. Nu ne putem intreba din afara lui Hristos fara. sa fim cu 
diavolul in san. Nu exista stare de mijloc, interval. 

Nu putem fi din punct de vedere duhovnicesc neutrii, adica, 
daca nu suntem nici cu Hristos si nici cu diavolul atunci suntem cu 

5 

noi. De aici vine toata filosofia eretica de orice fel: din ideea ca 
omul poate intelege, de unul singur, daca exista sau nu Dumnezeu. 

Nu putem intelege ceva bun, autentic, fara El. Toata 
intelepciunea vine de sus nu din buzunarul hainei! De aceea 
intrebarile retorice de felul asta, ca si acelea cu: Sa ma fac monah 

3 5 

sau sa ma insor? Sa postesc mai mult sau sa nu postesc? Sa fac sau 
sa nu fac?, nu tin de iubire si nici de atentie, ci de neatentia la ceea 

7 i 5 5 7 5 

ce ne spune Dumnezeu in inima noastra aplecata in smerenie. 

Asta cu sa ne impdrtdsim sau nu e ca intrebarea: sa mor sau 
sa mai fac umbra pdmdntului? Credinciosii seriosi nu isi pun astfel 
de intrebari. Credinciosii seriosi sunt oameni ai actiunii, ai faptelor. 
Daca simt miscarea harului in ei si aceasta ii indeamna la ceva bun, 

5 5 ~ 

atunci il fac cu marime de inima. 

Adica vezi ca omul moare langa tine si tu te mai intrebi daca 
e bine sau nu sa il ajuti? Te vezi ignorant, pacatos, cu lipsuri majore 
in credinta ta si te intrebi daca e bine sau nu sa te spovedesti, sa te 
impartasesti, sa citesti mult, sa fii delicat? 

Sa fim seriosi: astea sunt intrebari de fata mare, care stie pe 
cine vrea, dar se face ca nu intelege. Iubirea pentru Hristos se 
manifesto in toate si daca ea exista, atunci este dorinta de Hristos, 
dor dupa impartasirea cu El, dor de icoana Lui, de cartile despre El, 
de toti oamenii, de intreaga creatie. 

Pe cei care ma intreaba daca e bine sau nu e bine sa fie cu 
Hristos ii intreb: e mai bine sa fiti cu dv. sau fara dv? Adica, cum?!, 
ma intreaba ei. Daca credeti ca sunteti intregi la minte si la simturi 

5 5 O 5 5 

fara Hristos, daca credeti ca puteti sta fara Hristos e semn ca viata 
dv., ca oameni ai credintei, a devenit mult diluata. 



172 



Intre contemplare si visare 



Daca cu visarea fiecare sta bine, chiar foarte bine, cu 
contemplatia stam ambiguu de prost. Cred ca ati auzit punandu-se 
de multe ori semnul egal intre visare si contemplare. Un semn de 
egal fraudulos. Insa cele doua realitati interioare se nasc din 
pozitionari foarte distincte. 

Ca sa visezi trebuie sa fii egoist. Iar noi suntem egoisti din 
plin. Visarea e inchidere de perspective, e teren privat, unde fiecare 
isi ascunde dulcile perversitati sau bombasticile orgolii in clipe de 
pierdere in gol. 

Visarea e inchidere intr-un timp egoist; baricadarea in tine eel 
pacatos. Contemplatia insa inseamna scoaterea gandurilor din tine 
insuti, retezarea lor printr-o tacere a mintii, lasarea mintii goala de 
ganduri, pentru ca harul sa scrie ganduri sfmte in mintea noastra. Ca 
sa contemplii ratiunile lucrurilor, sensul duhovnicesc al copacului, 
al muntelui, al animalelor, al oamenilor, al evenimentelor istoriei 
trebuie sa ne dezlipim de multele ganduri si sa vedem armonia 
vesnica a ratiunilor lui Dumnezeu din creatia Sa. 

5 5 5 

Pentru Sfantul Maxim Marturisitorul fiecare lucru are in sine 
o ratiune duhovniceasca din vesnicie, care a fost introdusa de 

5 9 7 

Dumnezeu in lucruri potrivit sfatului celui mai inainte de veci al 
Treimii. Mai inainte de a crea fiecare lucru, Dumnezeu avea sensul 
duhovnicesc pentru lucrul ca atare. 

Intr-un articol pe care am de gand sa il scriu cat de curand, 
despre faptul de ce nu mai suportam sensul duhovnicesc al 
Scripturii, al Parintilor, al Bisericii si al lumii, am sa dezvolt acest 
subiect al sensului alegoric. 

Interpretarea duhovniceasca a lumii tine de contemplare si de 
luminarea dumnezeiasca. Contemplarea si luminarea harului sunt 
realitati duhovnicesti traite de cei care se curatesc de patimi si care 

5 5 5 X 5 

sunt umplere a mintii si a inimii de intelesuri si de intelegeri pe care 
nu le avuseseram niciodata inainte si pe care nu le citiseram nicaieri 
altundeva. 

Daca pentru un artist, de orice factum ar fi el, visarea tine de 
imaginatie iar metafora, fie ea chiar revelatorie, nu depaseste 
observatia curenta si imagintia prodigioasa, contemplarea inseamna 
intelegerea unitara si directa, intr-o clipa, a sensurilor adanci ale 
Scripturii, ale Parintilor, ale slujbelor Bisericii si ale creatiei, venita 
ca o umplere de lumina, de cunoastere si de iubire coplesitoare. 

Visare = imaginatie. Contemplare = umplere de har. Daca 
prin vise ne umplem de demonii fricii, ai desfranarii, ai slavei 



173 



desarte...prin contemplatie ajungem sa vedem sensul profund al 
lucrurilor, sensul dumnezeiesc al lucrurilor. 

Spre exemplu, gasim la Sfintii nostri Parinti intelegerea 
sensului dumnezeiesc al copacilor sau al animalelor si acest sensuri 
sunt transferate la nivelul mantuirii personale. Copacul cu adanci 
radacini poate fi inteles ca statornicie a noastra in viata 
duhovniceasca sau, daca ne uitam la copacii mareti, care rezista 
vanturilor, acestia pot fi expresia superbiei noastre, a arogantei 
noastre, care nu se pleaca niciunei batai/niciunui avertisment divin. 

Contemplarea creatiei si a Scripturii transfera toate 
cunostintele duhovnicesti dobandite in cadrul disputei noastre 
interioare cu patimile si in ajungerea noastra la virtuti. Orice 
intelegere duhovniceasca sau a ratiunilor duhovnicesti, a sensurilor 

5 O 5 5 ~ 

duhovnicesti este un bun al patrimoniului interior in drumul nostru 
spre curatire si luminare a fiintei noastre launtrice. Contemplam, 
adica intelegem condusifiind de har. 

Cel care contempla e eel care si-a curatit mintea de ganduri si 
care simte in el pe Duhul Sfant. Cel care viseaza e eel care se lasa 
condus de patimile sale si care si le propune pentru sine ca deosebit 
de inter esante. Oamenii duhovnicesti considera visarea o adulare de 
sine si o neascultare de Dumnezeu si orice gand, care se naste din 
infatuare, e o parere de sine eradicate din orice carte, care vrea sa se 
numeasca teologicd. 

Teologia e compusa din contemplare, luminare si vedere 
dumnezeiasca si pe citirea condusa de har. Cel care intelege 
sensurile Scripturii, sensurile dumnezeiesti ale Scripturii e in 
consonants cu Parintii din vechime, cu cei de azi si cu adancul 

5 5 ' 5 

smereniei vietii duhovnicesti. 

5 5 

Contemplarea e intelegere a sensurilor tainice, pe cand 
luminarea dumnezeiasca este o intelegere harismatica a 
ansamblului, a unei situatii, a unei probleme existentiale. 

Comentand extazul Sfantului Petru din F. Ap. 10, Sfantul 
Maxim Marturistitorul spune ca Petru avea nevoie de multe 
intelegeri, de multe luminari pentru a transla in viata Bisericii 
poruncile Domnului. 

Desi primisera cu totii, toti Apostolii, porunca de a 
propovadui tuturor si de a boteza pe toti cei care vor crede in 
Hristos si in mantuirea Lui, Petru asteapta confirmarea practica a 
cum sa se faca propovaduirea si a cum sa se faca intrarea paganilor 
in Biserica. 

Pentru punerea in paractica a poruncilor Sale, Hristos i-a 
deschis mintea prin extazul de la cap. 10 din Faptele Apostolilor si 
prin luminare dumnezeiasca. 



174 



El a vazut extazul si i-a inteles mesajul in scurt timp, 
botezandu-i pe paganii, care primisera in mod dumnezeiesc, in mod 
minunat, pe Sfantul Duh. 

Comentariile Sfantului Maxim (ma refer acum cu 
preponderenta la Rdspunsurile catre Talasie si la Ambigua) sunt 
compuse din contemplatii duhovnicesti si luminari dumnezeiesti 
facute fata in fata cu texte scripturale sau cu intrebari existentiale. 

La Sfintia sa se imbina comentariul literal, simbolic si 

5 7 3 

numerologic cu contemplatia si luminarea dumnezeiasca, alaturi de 
semnificative detalii din experienta sa extatica evidenta. El trece de 
la sensul evident la eel contemplativ pe baza unei foarte abile si 
adanci cunoasteri biblice imbinata cu reale, autentice elemente 

5 ~ 

obtinute prin luminare dumnezeiasca. 

In cadrul unei conferinte internationale de teologie am 
enervat teribil pe un foarte erudit traducator romano-catolic, cand i- 
am precizat faptul, ca nu pot fi de acord, ca teolog ortodox, cu 
eradicarea intelesului alegoric al Scripturii, pentru ca la el se ajunge 
prin luminarea Sfantului Duh si nu pe cale filologica. 

S-a facut ca traducerea in limba italiana a fost defectuoasa si 

5 

ca nu mi-a inteles mesajul direct, care nega osatura intregului sau 
expozeu teologie, dar remarcele mele 1-au facut sa se schimbe la 
fata si sa nu mai vrea sa ma salute la iesirea din sala de conferinte. 

5 5 5 5 

De ce nu iubim alegoria sau intelesul duhovnicesc al 

Scripturii? Pentru ca am renuntat la viata de curatie si de sfmtenie, 

la relatia directa si iluminativa cu Treimea si credem ca putem sa 

furam si sa intelegem tainele Scripturii si ale Bisericii pe cale 

filologica, comparativa si critica. 

Moartea teologiei stiintifice, pur stiintifwe este o moarte din 
fasa. Ea nu are legatura cu contemplatia, cu luminarea 
dumnezeiasca, cu vederea dumnezeiasca si cu sfintenia, ci e 
compusa pe baza unor comentarii subiectiviste de nivel filologic. 

Cred ca am inceput sa vorbesc deja despre continutul 
articolului de care va vorbeam la timpul viitor. Nu e nicio greseala, 
ci, dimpotriva, e un mare bine sa amintim faptul, ca Teologia cere 
vedere, contemplare, luminare dumnezeiasca, multa smerenie, 
multa filologie, multa istorie, multa cercetare, insa toate la un loc si 
nu separate. 

Nici filologia si nici abordarea critica si evaluatorie nu e in 
disonanta cu experienta mistica ci se completeaza reciproc. Pentru a 
vedea bine sa citesti ai nevoie si de ochi buni si de lumina si de 

.» 5 5 5 

carte. 

Ca sa intelegi adanc un text, trebuie sa stii ca e un text corect 
pastrat si tradus, ca e autentic, trebuie sa stii de unde e, care e 



175 



contextul lui, sa stii ce au spus altii de spre el si, mai ales, Parintii 
Bisericii, sa vezi multe opinii si apoi sa pui intelegerea ta pe foaie, 
in masura in care cugetul tau si Duhul Sfant consimt asupra celor 
spuse. 

Dar daca Teologia fara intelegere mistica devine o spunere 
despre orice, cum vrei, cand vrei si cum iti place ea incepe sa se 
numeasca visare, inselare, dementa, insa nu cuvinte care ne 
mdntuie. 

Contemplarea te duce in spatiul infinit si vesnic al pacii 
Duhului Sfant. Ce intelegi, ca si in cadrul intelegerii dumnezeiesti, 
a luminarii, deodata, cu un raspuns adanc, dumnezeiesc, te 
odihneste, e ca mantuirea, e ca pacea, te umple de smerenie, nu vrei 
sa faci secte si biserici care sa iti poarte numele, nu vrei sa fii 
canonizat in timpul vietii, nu te crezi facator de minuni si nici eel 
mai mare mistic al Bisericii. 

Cand contempli si esti luminat dumnezeieste intelegi ca nu 
poti intelege nimic fara harul Treimii, ca nimic nu e bun daca nu 
sfmteste si ca adevarul nu are 2, 3, 1000 de variante, ci e unul si e 

5 5 5 7 7 7 5 

simplu si e acaparant pentru om, pentru orice om cinstit cu sine. 

Daca visezi te poti crede eel mai destept, eel mai puternic, eel 
mai geniu, un dumnezeu inchipuit cu mucii la nas, un dictator, 
incarnarea spiritului lui Nostradamus, un extraterestru, o vaca 
reincarnata etc. 

Daca contempli dumnezeieste atunci vezi ca paharul mintii 
tale e prea mic sa poarte in el tot oceanul maretiilor lui Dumnezeu, 
te crezi prost, neinsemnat, te vezi cu pacate oribile, iti vine sa 
plangi cand te vezi cu adevarat si nu poti sa. ..visezi. 

Comentatorii literari, dedicati meseriei lor, nu pot sa viseze 
decat in spatiul ingust al orizontului inchis al patimilor. Cei care 
contempla, care vad slava Treimii vad dincolo de timp, vad cele ale 
vesniciei si vorbesc despre ele cu smerenie si cu frica de 
Dumnezeu. Literalistii Scripturii musca numai din litere si de aceea 
apar certurile nesfarsite pe variante infinite de interpretare. 

Cei care dau la o parte valul literei, dupa cum spune acelasi 
imbatabil si imens Sfant Maxim, si ajung la Duhul Scripturii 
mananca cele ale Duhului fara sa creada ca au spus tot, ca au spus 
deplin despre cele ale Scripturii, avand constiinta ca spun cat au fost 
luminati de Duhul Scripturii sa spuna si sa scrie. 

Visarea, reveriile languroase au nevoie de multa parere de 
sine. Ele sunt excrescente ale parerii de sine. Contemplarea este 
luminare a harului, ducere a noastra de catre har la intelegeri 
dumnezeiesti, pe masura puterii noastre de intelegere. Ca sa fii 



176 



invatat de Dumnezeu trebuie sa renunti la ideea ca stii ceva autentic 
fara El. 

Visarea cere imaginare de sine, contemplarea cere renuntare 
de sine. Visarea cere incremenire in proiect, contemplarea pune 
bazele proiectului intelegerii nesfarsite si dumnezeiesti. Pentru ca sa 
visezi nu trebuie decat sa pierzi timpul cu laude si inchipuiri de 
sine. 

Ca sa poti contempla, intelege ceva, sau, mai bine zis, pentru 
ca Dumnezeu sa te faca in stare sa intelegi ceva, trebuie sa te 
integrezi in asceza Bisericii, in rugaciunea neincetata, care face 
mintea goala de ganduri, trebuie sa iti unifici mintea prin virtuti, 
pentru ca sa ai o fiinta unita si astfel sa poti primi invatatura unitara, 
simpla si sfmtitoare a Prea Sfmtei Treimi. 

Cu visarea ramai tot la femei goale, bairamuri 27 , masini 
decapotabile, vile luxoase si bani in cont. Cu contemplarea ajungi 
dincolo de timp, ajungi sa te impartasesti de stiinta netrecatoare a 
cunoasterii dumnezeiesti, sa te pregatesti pentru modul de viata 
contemplativ al vesniciei, la care ne mutam prin moartea noastra. 

Daca nu intelegeti pentru ce tot vorbim si ne zbatem atata o 
spunem pe scurt: pentru ca ne invatam cum sa ne facem proprii, 
inca de aici, relatiei contemplative, prin lumina Sa, cu Dumnezeu. 
Da, avem un targhet foarte inalt: cunoasterea si iubirea lui 
Dumnezeu si curatirea noastra prin har! 



27 Cel mai adesea, in uzanta cotidiana, se foloseste forma baieram I baieramuri. 



Ill 



Sa ai candela aprinsai 



no 

Acesta e motoul zilei liturgice de astazi! Sa ai candela 
inimii plina de Duhul si de fapte bune. Sa astepti Mirele in miezul 
noptii si sa nu dormitezi in rau, sa nu casti, sa nu dormi tun, cu 
inima pierduta in vise, ci sa fii treaz cu inima, privighetor, ca inima 
ta sa se roage chiar si cand dormi. 

De ce sa ai candela aprinsa? Pentru ca nu se poate fara har. 
Mantuirea nu se poate dobandi fara sa avem in noi harul Treimii. 
Fecioarele nebune nu sunt nebune pentru ca sunt fecioare, ci sunt 
nebune pentru ca faptele lor bune nu le-au dus sa aiba in ele lumina 
lui Dumnezeu. Ramanerea la lucruri exterioare, la exteriorul 
faptelor si al slujbelor ne face spectatori ai cultului si ai vietii 
ortodoxe dar nu traitori ai ei. 

Zilele Saptamanii Mari sunt zile eshatologice si hristologice 
in acelasi timp. Pe de o parte, auzim la strana ca se canta despre 
Mirele care vine in miez de noapte iar, pe de alta parte, ca drumul 
Crucii e unul al Invierii, ca duce la Inviere. 

Hristos, Mirele Bisericii, nu se lasa biruit pe cruce, nu este un 
Dumnezeu intrupat secatuit de putere, abandonat de catre Tatal si 
Care nu face fata torturii ci, dimpotriva, este Biruitorul mortii, al 
diavolului si al pacatului, Cel care intareste trupul Sau prin 
suferinta, Care simte cu toate madularele crucea si durerea ei si prin 
aceasta durere imensa, neinteleasa de noi, umple intreg trupul Sau 
de slava dumnezeiasca. 

Icoana Rastignirii in Ortodoxie este o teologie a 
transfigurarii. Hristosul ortodox este un Hristos al suferintei, Care 
indumnezeieste trupul, cu toate ca intreg trupul Sau, asa cum 
spusese Isaia, era o rana, era cu totul plin de rani. 

In icoana ortodoxa a Rastignirii II vedem pe Hristos ca 
Dumnezeu, Care invinge moartea in trupul Sau, pentru ca in icoana 
Invierii sa vedem pe Hristos transfigurat, Care scoate pe Sfintii 
protoparinti Adam si Eva din lad, pentru a le reda fericirea avuta 
dintru inceput. 

Icoana ortodoxa nu este atat comemorativa pe cat este de 
eshatologica. Hristosul de pe cruce este plin de slava. Hristosul 
inviat e plin de slava. Hristosul, Care va veni sa Judece lumea vine 
cu slava multa. Si poti sa-L primesti, pe norii slavei, pe Hristosul, 
Care va veni, daca esti plin de lumina, de slava Sa. 



28 Articolul a fost scris pe data de 3 aprilie 2007, in Martea Mare. 



178 



Intelegeti de ce trebuie sa avem candela aprinsa? Pentru ca, 
fara inima sfanta, fara fapte de sfmtenie, fara harul lui Dumnezeu in 
noi nu asteptam pe nimeni. Cand ai lumina aprinsa vezi. Cand ai 
harul distingi binele de rau, sfmtenia de contrafacere. Dar cand 
bajbai, cand ai inima ingreuiata de mancare si de bautura nu mai 
poti sa sari din pat imediat, din patul somnolentei, ca sa astepti 
Mirele. 

Mirele vine ca un fur. El vine ca un talhar, care ne ia pe 
nepregatite. Ca sa astepti pe Mirele, Care vine, trebuie sa fii mereu 
in lumina Sa, sa ai in tine slava Sa. 

In aceasta idee a persistentei noastre in har, in lumina, Sfantul 
Simeon Noul Teolog insista pe faptul, ca pentru cei care vad pe 
Dumnezeu de acum, Hristos nu va mai veni (ca o surpriza 
absoluta), pentru ca El deja a venit la ei. Cei care vad de acum pe 
Dumnezeu in extaz stiu cum va veni Mirele. Venirea Lui la noi nu 

5 

mai este o necunoscuta pentru cei care L-au vazut pe El! 

Insa noi asteptam instaurarea deplina a Imparatiei Sale pentru 
toti vecii in intregul univers. Asteptare, incordare. Asteptam nu 
fumand o tigare ci incordandu-ne intreaga fiinta in iubirea si dorirea 
Lui. Daca Mirele este El, noi suntem fecioarele care trebuie sa dam 
dovada de intelepciune. Trebuie sa avem fecioria credintei, 
nevinovatia iubirii, puritatea voii indreptata spre El. Daca El e 
talharul care vine la miezul noptii, atunci sa-L lasam sa ne fure 
inima aprinsa de dorul pentru El. 

Dincolo de usa, de usa insesizarii Lui, sta Mirele. Daca ai 
inima rece crezi ca nu exista foe in jur, ca nu exista dragostea Lui. 
Dar nu e asa. Daca esti dincolo de usa, daca esti dezlipit de vederea 
Lui, daca nu esti cu El esti ofecioard nebund. Ai de toate dar nu ai 
esentialul. Ai cultura, ai stiinta, ai credinta, dar nu ai sfmtenie si 
fapte de dreptate. Adica nu ai esentialul. Ramai la lucruri colaterale 
si nu esti plin de lumina. 

Degeaba mai bati in usa, pentru ca usa e cladita de tine! Noi 
insine ne facem o usa, care ne separa de El. Mirele e si cale, e si 
lumina, e si dragoste. Daca te bagi la separeu doar cu tine insuti, 
daca tragi perete intre tine si El, daca traiesti numai pentru lumea 
aceasta si nu ai nicio nadejde, atunci esti de plans. 

Pe cine dai vina, daca stii sa construiesti perete intre tine si 
Dumnezeu?! Cine e de vina, daca nu ai minte care privegheaza? 

Veghere si priveghere. Atentie, vigilenta, scrupulozitate 
maxima la candela, la inima! Aici se aprinde sau se stinge lumina! 
Aici se face diferenta intre nebunie si inteleptire. Iubitii mei, in 
inima e lumina pe care intunericul si minciuna nu o pot acoperi cu 
nimic! 



179 



Spdlarea picioarelor si sensul slujirii 



Invatatorul si Stapanul lumii se pleaca si spala picioarele 
Ucenicilor . Ati inteles ce v-am facut Eu voua? Daca Eu v-am 

5 5 

spalat pe voi, le spune Domnul, si voi sunteti datori sa spalati 
picioarele unii altora {cf In. 13, 12, 14). Daca Eu M-am smerit 
pentru voi, atunci smerenia Mea va indatoreaza pe voi sa Imi urmati 
Mie. 

Obligatia in Biserica nu e una legalista ci e o miscare a 
constiintei. Sluiesti din constiinta, cu constiinta. Vii la Biserica, te 

) ) J 5 5 5 7 5 5 7 

spovedesti, te impartasesti, te bucuri de aceste momente unice de 
sarbatoare, te odihnesti cu duhul tau pentru ca asa iti spune 
constiinta ta. Nu facem lucruri pentru ca asa se fac, ci pentru ca 
inima noastra ne da ghes la fapta, la lucru. 

Spalarea Domnului din aceasta zi e o pilda {cf. In 13, 15), un 
exemplu pentru noi de comportament total. Daca Domnul Insusi Se 
umileste mereu, slujeste mereu, cara in spate suferinta lumii, tot la 
fel trebuie sa facem si noi sluiitorii si credinciosii Bisericii: sa 

5 ./ 5 5 

caram cu noi neputintele si suferintele lumii. Si aceste neputinte nu 
sunt putine. Trebuie sa cari in spate lipsa de intelegere a altora, 
rautatea, inciudarea 31 demonica perpetua, oboseala, greul, acest 
greu, care te face sa cazi la pamant si sa tipi catre Domnul sa te 
scoale, sa iti mai dea putere ca sa mergi mai departe. 

Smerenia e o mare sfasiere interioara. Smerenia e o 

5 

slabiciune care poarta poveri inimaginabile, adevarate stanci, munti 
de durere, de imposibil. Smerenia e o slujire imposibila, greu de 
imaginat daca esti in afara ei. 

Daca nu te patrunzi, daca nu te doare si nu suporti cu durere 
marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi, suferinta Lui pentru noi, 
poti sa slujesti lejer, poti sa liturghisesti senin. Insa daca esti plin de 
durerea smereniei, a ascezei, a iubirii pentru Dumnezeu si pentru 
oameni, slujirea e o povara cocosanta. 

Te cocoseaza slujirea in fata lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca 
toate se petrec inauntrul tau si nu in afara ta. Si smerenia sau 
iubirea nu incep si nu se termina odata cu slujba, ci sunt poverile 
noastre de fiecare clipa. 

Sfintenia macina trupul. Harul mult distruge inima, face din 
minte si din inima un cuptor de foe nestins si te face sa vezi numai 
iubire. De aceea, daca citesti numai litere, prietene, nu citesti nimic! 



29 Articolul a fost scris pe data de 5 aprilie 2007, in Joia Mare. 

30 Ne indeamna la fapta. 

31 Invidia. 



180 



Cum ne putem imagina pe Dumnezeu spaladu-ne picioarele, 
adica dandu-ne iertare de fiecare data, cand noi cadem in patimi 
infricosatoare? Ce fel de Dumnezeu este Acesta, Care iarta toate, 
daca nu e Dragoste? Si cum poate sa fie aceasta dragoste a lui 
Dumnezeu putina, cand ea e coplesitoare, e bulversanta si ne intrece 
orice inchipuire? 

Domnul smereniei Se pleaca si spala picioarele Ucenicilor, 
pentru ca sa-i invete ca preotia este sfmtenie. Adica nimic nu e de 
forma, nimic nu e numai pentru bani, nu e pentru fala, ci preotia e 
pentru sfmtenie, pentru ca e sfmtenie. 

Sensul sujirii este acesta: sa faci lucrurile bulversante ale 
iubirii cu multa iubire. Daca reduci totul la ce vezi si la ce intelegi 
nu poti sa fii preot cu adevarat. Pentru ca preotia inseamna sa ai in 
tine acest foe al dragostei de a sluji mereu, pana la capat, oamenilor, 
de a-i uimi cu dragostea lui Dumnezeu, care bulverseaza orice 
minte. 

Bine, bine, dar ce inseamna sa spelf! Cu ce sa speli? Cu har! 
Pe cine? Pe tot eel care vrea sa se mantuiasca. Si cine se mantuie? 
Cel care se lasa patruns de focul iubirii lui Dumnezeu, eel care nu 
mai gandeste cu mintea lui seaca, liniara, ci cu mintea lui Hristos, 
cu mintea Lui paradoxals. 

Pentru ca slujirea nu e o rusine, ci o ridicare continua in 
inima celor pe care ii slujesti. Iubirea niciodata nu te face sa casti. 
Iubirea si slujirea lui Dumnezeu este o rana continua purtata pentru 
fratele nostru. Chiar daca el e somnambul acum, chiar daca el nu 
intelege ca slujirea ta pentru el este curatire de pacate, cand va 
intelege ca slujirea ta e iubire pentru el se va smeri. 

Si numai iubirea poate smeri! Pentru ca numai ceea ce 
depaseste, ceea ce te depaseste, te smereste. Si cand vei intelege ca 
cei care-I slujesc Domnului pentru a sluji fratilor lor, fac un lucru 
mare pentru tine, atunci te vei smeri si vei pretui foarte mult viata 
lor de slujire. 

Slujim pentru ca sa ne smerim si ne smerim pentru a fi 
inaltati in har. Cei care astazi au spalat picioarele fratilor lor au 
simtit din plin smerenia lui Dumnezeu coborand in ei si in cei 
spalati de catre ei. 

Au simtit ca slujire inseamna sa mergi pana la capat, sa nu 
vezi punct de final al smereniei si prin aceasta sa castigi pe tot 
omul, care e chemat, de catre Domnul, la mantuire. 



181 



Bucuria de afiplini de har 




Praznuirea dumnezeiasca a acestor zile se concretizeaza in 
umplerea noastra de bucurie dumnezeiasca. Daca este sa explicam 
aceasta bucurie a Bisericii celor care nu au experiat-o niciodata am 
putea spune ca este un exces de pace bucuria noastra, de pace in 
fiecare madular al finrfei noastre. 

Cuvintele sunt prea putine pentru a evoca aceasta bucurie. 
Daca stam §i privim cum arata apa unui parau de munte, pe 
povarni§uri, la vale, cam a§a e bucuria noastra: vine repede, in 
cascade, ne face inima valvataie dar nu ne produce dureri de inima, 
ci lini§tire a inimii. Cei care sufera cu inima i§i doresc, cu siguran^a, 
o asemenea bucurie, care sa fie pace sau o asemnea bucurie, care sa 
nu doara, ci sa vindece inima. 

In car^ile §i cantarile biserice§ti cand se vorbe§te de desfatare, 
de bucurie, de pace se vorbe§te de umpleri masive ale fiin^ei noastre 
de har. Harul dumnezeiesc, via^a lui Dumnezeu, stralucirea Sa, 
lumina Sa (are zeci de nume) e toata comoara noastra. §i el ni se 
face o data bucurie, alta data pace, alta data mangaiere, veselie, 
cura^ire, iertare. . .Pe toate acestea le face harul. 

Noi primim preo^ia de la Dumnezeu, prin arhiereu, §i ea este 
har. Casatoria noastra este o umplere de har. Botezul e o umplere de 
har, sfm^irea casei e o umplere de har, ne imparta§im cu Domnul §i 
ne umplem de har. Totul e har, e dar in Biserica Ortodoxa. 
Mantuirea e darul lui Dumnezeu de§i inseamna umplerea noastra, 
prin asceza noastra, de harul lui Dumnezeu. 

Defmrfiile harului dumnezeiesc nu incalzesc pe eel care nu il 
traie§te direct. Degeaba vorbesc eu unui musulman sau unui hindus 
de harul lui Dumnezeu, daca el nu crede drept, ortodox §i nu se 
umple de har in Biserica lui Dumnezeu. Minunea Bisericii e aceea 
ca e plina de har, pentru ca e trupul mistic al lui Hristos iar Prea 
Curata Stapana a lumii e numita Cea plina de har pentru ca a purtat 
in pantecele Sau pe Cel ce ^ine in mana toata faptura. 



32 Din Saptamana Mare. Un articol scris pe data de 7 aprilie 2007, adica in Sambata Mare. 



182 



In cazul bucuriei dumnezeie§ti, daca traie§ti aceasta bucurie 
§i pace in Biserica, te la§i de gandul ca Biserica e o institute a 
exploatarii tale sau una care e deplin umana sau doar umana. 

Daca sesizezi interior boga^ia dumnezeiasca a Bisericii 
in^elegi ca Biserica e divino-umana, ca ea nu este numai o institute 
a oamenilor, ci o institute care i§i are fundamental in Dumnezeul 
treimic de la Care vine toata pacea §i toata bucuria. 

Cand sesizezi interior, in fiin^a ta, sfm^enia Bisericii, cand 
vezi adevarul ei, via^a ei, nu mai dore§ti altceva decat aceasta via^a 
divino-umana, plina de har. Sarbatoarea, slujba Bisericii e cea care 
te face sa sim^i, sa vezi, sa traie§ti in cadrul ei schimbarea ta. §i 
daca tu e§ti schimbat, daca tu e§ti altul, daca traie§ti noutatea 
harului, continua via^a a lui Dumnezeu in^elegi ca via^a in Biserica 
e trairea ritmurilor ve§nice, ale ve§niciei in timp. 

De ce ne bucuram noi? Pentru ca bucuria noastra e ve§nica, 
nu e trecatoare. Daca Hristos a inviat §i noi vom invia prin harul 
Sau, atunci toata existen^a noastra e bucurie sj nu triste^e in mod 
fundamental. Daca bucurie inseamna sa fii plin de har atunci 
condi^ia normala a omului e bucuria §i adevarul. Bucuria reala e 
plina de adevarul lui Dumnezeu. Bucuria duhovniceasca e plina de 
Hristos, pentru ca Hristos nu e despar^it niciodata de Duhul §i de 
Tatal. 

Traind bucuria Treimii, traim ritmuri ve§nice. Nu ne afundam 
din aceasta cauza in dispute sterile, in indoieli ale necredin^ei, nu 
spunem dulcelui amar §i amarului dulce, nu vrem sa convingem cu 
for^a ca suntem fericiii intru Dumnezeu. Marturisirea noastra e 
aceea ca bucuria nu are final pe cand pdcatul e moarte. 

Bucuria de a fi plini de har este incomparabila cu vreo alta 
bucurie. Este singura bucurie. Daca o bucurie trece, daca e 
perisabila atunci nu e bucurie reala. Bucuria statornica este rela^ia 
mereu vie cu Cel care ne iradiaza cu via^a Sa, cu Dumnezeul nostra. 

Pentru ca Hristos a inviat, cu moartea Sa calcand moartea 
oamenilor, pentru aceasta ne bucuram. §i ne bucuram pentru ca prin 
unirea noastra cu El prin Sfmtele Taine noi ne umplem de aceasta 
putere indumnezeitoare a Sa, de puterea care biruie moartea, pe 
diavol §i pacatul, care ne face vii pentru ve§nicie. 

Cand noi am cantat Prohodul am cantat ca Mirele a murit 
pentru noi dar ca moartea Sa a fost un somn de scurta durata. 
Moartea Lui §i a noastra e scurta. Mai mare e bucuria noastra pentru 
ca e ve§nica §i nu va fi umbrita de vreo umbra sau nelegiuire. 

Fiecare slujba a unui preot §i ierarh trezvitori e plina de har, 
de sesizarea harului lui Dumnezeu. Slujbele noastre ne fac ni§te 
catedrale pline de har. 



183 



Pentru ca sim^im cum intra harul in noi, cum se revarsa in noi 
§i din noi. §i nu pentru ca am fi Sfinii sau vrednici de acest lucru, ci 
pentru ca mila lui Dumnezeu este imensa, daca cerem iertarea Lui §i 
bucuria Lui. 

Bucuria invierii Domnului e bucurie din plin. E o bucurie a 
bucuriilor. A§ vrea sa vorbesc non-stop despre aceasta bucurie dar 
simt ca limbajul omenesc nu are prea multe cuvinte, nuance, 
fragility pentru atata bucurie. §i cum as. putea sa vorbesc despre 
cele vesmice in cuvinte umane? Cum a§ putea sa scot bucuria 
noastra din inima §i sa o pun in cuvinte pe toata? 

Doresc tuturor in aceste sfmte zile sa se bucure de Domnul §i 
sa simta harul Sau din bel§ug. Daca oamenii s-ar umple de har toata 
zarva lumii ar inceta ca prin minune, pentru ca nimeni nu ar mai 
cauta ceea ce dauneaza celuilalt. Acest lucru ne inva^a praznicul 
invierii Domnului: ca cele vechi nu pot confine noutatea harului, a 
bucuriei, ca inimile invechite in pacate nu pot sesiza bucuria. 

Numai daca inima se face noua, daca se face inima de 
mironosrfa iubitoare, care cauta sa vada pe Domnul, atunci El vine 
la noi §i ne spune in inima noastra: Bucuraji-vd! 

Sensul deplin §i curat al praznicului invierii Domnului e 
bucuria sfanta de Hristos Dumnezeu §i bucuria sfanta de aproapele 
nostru. 

Fie ca sfin^enia aceastei bucurii sa fie in voi to^i §i in tot ce 
exista! 

Hristos a inviat! 
Bucuria noastra a inviat! 

Pace tuturor §i multa curate §i sfm^enie in voi §i in casele 
voastre! 



184 



Ispitd si rabdare 



Cele mai multe ispite vin in inima impar^ita intre mai multe 
ganduri, intre mai multe op^iuni. Demonii grijii de§arte \\\ spun 
intotdeauna ca nu ai ce trebuie, ca nu ai indeajuns de mult incat sa 
traie§ti bine. 

Grija insinuate de demoni, una falsa binein^eles, exclude din 
mintea noastra purtarea de grija a lui Dumnezeu fa^a de noi. Grija 
de§arta este cea care ne inchide orizontul in propria noastra via^a, 
care ne face sa vedem via^a ca un drum inchis, baricadat. 

Grija aceasta demonica pentru ziua de maine, pentru cum 
ara^i, pentru cum te vad ceilal^i, pentru cum e§ti vazut in societate 
(rata ta de pia^a) §terge ca o radiera rabdarea din noi, ne face 
continuu agita^i. Pentru ca nu mai gandim via^a noastra in 
perimetrul la cat putem sa facem, ci la cat trebuie sa facem. 

A putea sau a incerca este inlocuit de acest trebuie mar§av §i 
demonic, care exclude posibilita^ile reale ale omului §i din cauza 
caruia devenim ni§te stresa^i, ve§nic in lipsa de timp §i ve§nic 
nemultumi^i de noi. 

Trebuie sa sldbesc cdteva kilograme ca sa arat bine, trebuie 
sa flu placut de sefa mea, trebuie sa imi pldtesc taxele si pentru 
acest lucru fac si pe dracu in patru, trebuie sa impresionez, chiar 
dacd nu sunt capabil etc., sunt gandurile care se nasc din grija de a 
fi cum trebuie §i nude afi tu insuii. 

Rabdarea in fa^a grijii de§arte se manifesto ca neluare in 
seama a §oaptelor care \\i cer mai mult de la tine, in detrimentul 
vie^ii, sanata^ii, a sufletului tau. Rabdarea cere ca tu sa faci cat po^i 
sa faci, nu cat vrei sa faci in detrimentul a tot ceea ce inseamna 
moderate in via^a ta. 

Grija de§arta, daca a pus stapanire pe noi, ne face iubitori de 
aspectul exterior al persoanei noastre, avizi de bani, de proeminen^a 
in societate. Dar cum grija nu are nicio consistent ci ea urmare§te 
numai sa ne epuizeze §i sa ne canalizeze prost energia, cand te 
dezmetice§ti ffi dai seama, ca tot ceea ce ai cladit in starea asta de 
agitate, de transa, nu te lini§te§te nicidecum, nu te caracterizeaza. 

Neacceptarea gandurilor care ne cer lucruri imposibile de la 
noi ne inva^a sa rabdam astfel de ispite. Cu gandurile slavei de§arte, 
ale grijii de§arte §i cu hulele nu se sta de vorba la nivel mental! 

E o pierdere de timp §i, mai ales, demonii vor incerca sa va 
demonstreze ca ori nu suntefi prea bine vdzufi ori avefi nevoie safifi 
avansafi ori sunte^i irecuperabili. 



185 



Cel mai adesea intalnesc oameni care sunt foarte aprig 
bantui^i de hule, de monstruozita^i la nivel mental, pe care demonii 
li le sadesc in minte §i le spun ca le-au gdndit ei. A crede acest 
lucru, ca, pe de o parte, tu e§ti om credincios §i vrei sa te lepezi de 
rau, dar, in acela§i timp, gande§ti tot felul de rele inseamna a cadea 
in umbra in§elarii lor §i atacurile satanice se vor inmul^i. 

Demonii ne manipuleaza §i atata tot. Ei ne aduc frici, obsesii, 
mustrari false de con§tiin^a, griji §i sentimente false §i apoi tot ei ne 
acuza de ele. A nu accepta toate acestea inseamna a ie§i din jocul 
lor. Daca accept intri in caruselul imaginilor, al sentimentelor §i 
ideilor false traind o via^a imaginara §i crezand ca aceasta e via^a 
reala. 

De multe ori demonii incearca sa ma culpabilizeze cu lucruri 
mici, stresante, ca o gre§eala la o rugaciune, o mica gre§eala cand 
scriu, un gand urat §i din ele fac ^an^ar-armasar. Insa niciodata 
demonii nu ne aduc mustrari de con§tiin^a autentice pentru pacatele 
noastre mari §i reale. Mustrarile reale de con§tiin^a nu vin din senin 
§i nu pleaca din senin ci ele sunt luminari ale harului. 

Insinuarile demonice in mintea §i in inima noastra sunt 
recognoscibile dupa gradul de neoranduiala interioara pe care ni-1 
creaza. Niciodata pocain^a autentica nu este inso^ita de tulburare 
interioara ci de lamurire interioara. 

Niciodata lacrimile de pocain^a nu ne trezesc patima 
desfranarii sau a dorin^ei de a ne imbata ci lacrimile de pocain^a ne 
aduc cuntfire a min^ii §i alinare a inimii noastre. Intotdeauna hulele 
apar din senin §i in momente de mare acalmie sufleteasca §i ele sunt 
exprimari ale invidiei demonilor pe pocain^a §i indreptarea noastra. 

Pentru a ne agonisi o rabdare autentica trebuie sa pornim de 
jos, de la lucruri marunte §i sa nu avem ideea ca vom ajunge la 
sfar§itul rabdarii. Rabdarea autentica intotdeauna se va socoti o 
mare nerdbdare. Cel care rabda zaduhul zilei, ispitele, insultele 
oamenilor, nedrepta^ile altora cu mul^umire inva^a, pe fiecare zi, ca 
nu are rabdare, ca incd nu are rabdare. 

Rabdarea create in noi pe masura dragostei §i a blande^ii din 
fiin^a noastra. Ca sa rabzi pe unul care te insulta mereu pe gratis 
trebuie sa vezi ca nu Duhul Sfant il indeamna sa faca asta ci o 
voin^a rea, pizma§a. 

Ca sa rabzi i^i trebuie adevarata cunoa§tere de sine, a 
neputin^elor proprii §i, prin prisma acestei cunoa§teri, sa por^i 
neputin^ele altora. Rabdarea nu e pur §i simplu un act de voinfd cum 
cred mul^i, ci un act de smerenie, de in^elegere, de luminare 
dumnezeiasca. 



186 



Nu po^i sa rabzi, daca nu vezi folosul rabdarii, cat har vine in 
tine. Nu po^i sa rabzi de prost sau degeaba, ci rabzi pentru ca te 
umpli de har prin mustrarea §i insulta nedreapta §i prin rugaciunea 
tainica pentru eel care lupta impotriva ta. 

Grija desartd §i indlfarea de sine merg in tandem. Cel care e 
grabit sa faca mai mult decat poate sa faca, atunci cand este elogiat 
pe nedrept, se bucura de acest lucru §i cosidera elogiul un adevdr. 

Insa elogiul adus lui e un mare neadevar, pentru ca el a fost 
elogiat pentru un fapt inexistent. Inaliarea de sine presupune o 
privire fals superioara a altora pe motive stabilite de tine insu^i in 
mod discre^ionar. Adica, se merge pe principiul hazliu: daca eu sunt 
mai frumos decat colegii mei de serviciu, inseamnd ca sunt mai 
frumos decat intreaga lume. Raportarea noastra la §tachete 
realizable creeaza in noi inaliarea de sine, superbia. 

Daca vrei sa i{i §tii nivelul trebuie sa te compari cu somita^ile 
din specializarea ta §i nu cu portarii. Adevarata evident de sine o 
avem cand ne observam minusurile §i nu cand ne supraevaluam 
plusurile. Oamenii ne pot lauda, ei ne pot vedea maestri, desavar^i, 
redutabili, insa noi, care §tim cate lipsuri avem, nu putem sa fim de 
acord, in mod interior, cu aceasta imagine laudativa, elogiatoare. 

§i tocmai de aici, din recunoa§terea clara a ceea ce suntem in 
fa^a propriei noastre con§tiinJe vine adevarata inal^are in fa^a lui 
Dumnezeu. Cel care i§i vede pacatele e eel mai frumos om in fa^a 
lui Dumnezeu pentru ca el se lasa inva^at de Dumnezeu in ceea ce 
trebuie sa faca. 

Cand credem ca nu avem nevoie de luminarea lui Dumnezeu 
§i in cel mai mic lucru al vie^ii noastre ne lipsim de mari luminari, 
pe care El ni le-ar fi putut oferi cu multa dragoste. 



187 



Duminica incredintarii (prima dupd Pasti) 



Sf. Apostol Toma nu este Apostolul necredinfei, ci al 
incredintarii. El a vrut sa se incredin^eze, (pentru mdntuirea 
noastra, cum spune apolisul zilei) daca Hristos eel inviat, daca Cel 
care Se arata ca este inviat e Inva^atorul sau, Cel care fusese 
rastignit pe cruce, Care murise §i fusese ingropat. 

El a vrut certifware §i bine a vrut! Pentru ca nu po^i sa-L 
iube§ti pe cineva foarte mult §i altul sa vina sa ii ia locul. El a vrut 
sa vada daca Hristos inviat este indentic cu Cel rastignit. §i numai 
daca este identic cu Acela atunci este Domnul §i Dumnezeul Sau. 

Marturia Sfantului Toma: „Domnul meu §i Dumnezeul meu!" 
de la In. 20, 28 este identica in esen^a cu cea a Sfantului Petru de la 
Mt. 16, 16: „Tu e§ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". 

Apostolul Toma nu era necredincios . Indoiala sa era legitima, 
pentru ca era indoiala iubirii. Daca nu mai vezi bine §i l\\ vine acasa 
baiatul tau, care a plecat in Spania de 10 ani §i i^i spune ca este el, 
vrei sa te asiguri: il prive§ti de aproape, il ei la intrebari, daca nu 
mai vezi bine. 

Tot a§a §i Toma: el dorea pe Inva^atorul sau, numai pe El §i 
nu un impostor! Adica Toma nu era credul. Nu credea orice. Insa 
atunci cand pune mana in semnele Domnului, in ranile Sale §i simte 
in ele slava trupului Sau inviat, atunci II marturise§te drept 
Dumnezeu §i om. 

§i cantarile acestei zile vorbesc de incredin^area care ne-a 
venit noua prin Toma. Hristos inviat vine din slava Sa la Ucenicii 
Sai, dupa 8 zile §i nu intra pe u§a. 

El sta in mij locul lor §i le reincredin^eaza invierea Lui. 
Tocmai de aceea §i noi reactualizam Na§terea, Patimile, Invierea, 
Inal^area Domnului si Pogorarea Sfantului Duh, toate praznicele 
acestea dumnezeiesti, pentru ca sa nu ie§im din aceasta receptare 
directa a iconomiei mantuirii. 



188 



Cutume oarbe si despre liniste 



Cutuma, obi§nuin^a este a douapiele a omului. Ca sa scapi de 
relele obi^nuir^e trebuie sa faci eforturi mari. Ca sa te dezlipe§ti de 
trecut trebuie sa te rastigne§ti, cum ne spune Domnul (cf. Mt. 10, 
38). 

Obi§nuin^a cu pacatul na§te multe neplaceri. Proastele 
obiceiuri sunt ni§te neplaceri enorme. §i nu ma refer aici la cum sa 
\\i sufli nasul §i la cum sa mananci la masa (astea sunt mici!) ci la 
apucaturile egoiste, la nervozitate, la irascibilitate, la senzualitatea 
debordanta. 

Ca sa schimbi un obicei prost al tau sau al unei comunita^i 
trebuie sa duci mare munca de lamurire cu tine §i cu ei. 

In comunita^ile noastre ortodoxe au intrat multe cutume, 
obiceiuri defavorabile unei vie^i duhovnice§ti. Sunt la mare cautare 
in undergroundul vie^ii credincio§ilor no§tri neinstrurfi teologic 
talismanele, datul in car^i, ghicitul in cafea, in palma, rugaciunile 
imprumutate de la alte confesiuni, saritul prin foe la anumite 
sarbatori, increderea in bioenergism, in incanta^ii, amuletele, car^ile 
de descifrat vise, zodiacele, vrajile, farmecele. . . 

Se amesteca rugaciunile cu descantecele, se dau na§tere la tot 
felul de melanjuri religioase, la un sincretism religios de \\\ sta 
mintea in loc, atunci cand incepe cineva sa \\i toarne astfel de 
obiceiuri. Ne§tiin^a §i infatuarea sunt cele care nasc toate aceste 
obiceiuri. Pentru ca omul nu §tie in ce crede, care e credin^a 
ortodoxa incearca sa gaseasca de unul singur tot felul de cosmologii 
§i soteriologii personale. 

Nu e de mirare daca te intalne§ti cu cineva §i acela incepe sa 
i^i descrie Iadul §i Raiul in culori ateologice sau sa l\\ spuna despre 
tot felul de practici pretins ortodoxe, carora nu poate nicidecum sa 
le indice sursele, izvoarele. Vei avea multe surprize dureroase, daca 
stai sa ii ascurfi pe oameni despre crezurile lor. 

De aceea afluxul de informa^ie teologica de pe pia^a trebuie 
bine explicat la slujbe, in predici, in intalnirile ocazionate de vreun 
eveniment familial. Nici citirea singura a car^ilor nu rezolva 
problema cunoa§terii teologice. De la cititul la gramada, fara 
discernamant se nasc alte tulburari interioare mai ales atunci, cand 
omul e infumurat pu^in §i crede ca nu are nevoie de un pova^uitor 
pentru asta. 

Semnul ca o carte, ca toate car^ile citite de catre noi au fost 
citite cu adevarat e acela ca omul se smere§te, ca se scufunda in 
pocainja, in mul^umire fa^a de Dumnezeu, in bucurie. 



189 



Acolo unde car^ile sunt doar spoliate, unde sunt citite pentru a 
refine anumite paragrafe pe care sa le manipulezi in discu^iile 
personale se observa ca omul acumuleaza enorm dar, din punct de 
vedere personal, intim, ramane acela§i, neschimbat, nerenascut. 

Carole citite bine schimba pe oameni, ii schimba la propriu. 
Slujbele Bisericii ii schimba pe oameni. Sfin^ii, Sfmtele Icoane ii 
renasc pe oameni, ii trezesc din somnolen^a lor ideologica. 

Cand vad un om viu, un om care ac^ioneaza duhovnice§te, 
care se comporta duhovnice§te §i nu se face ca e altul, ca e nou, 
atunci ma incarc din persoana sa, ma umplu de bucuria §i de ravna 
lui §i ma simt bine, realmente bine, pentru ca §tiu ca cineva sau o 
carte sau un eveniment a contribuit la aceasta minune. 

Insa eel mai adesea nu ne schimbam pentru ca sa nu parem 
frivoli, cand noi de fapt suntemfrivoli. Cei imbatrani^i in rele, vorba 
Scripturii, care au facut de toate la via^a lor, £i-o spun franc: 
„Parinte, e prea tirziu la varsta mea. . .Nu mai ma pot schimba". 

„Cine v-a spus ca nu va pute^i schimba?". „Pai eu a§a cred. 
Ce ar spune lumea despre mine, daca m-ar vedea acum la Biserica 
iar toata via^a mea, mi-a placut sa ma distrez, sa beau?!". „Ar spune 
ca sunte^i un om nou" . . . 

Dar la ideea de nou nu pot sa aspire, pentru ca nu vor sa se 
lase schimba^i de catre harul lui Dumnezeu, care le face pe cele 
vechi sa fie noi. 

Insa eu cred, cu toata fiin^a mea, ca nu exista moment in via^a 
in care nu po^i sa te schimbi, chiar daca acel moment ar fi ultimul al 
tau. 

Am vazut §i am auzit despre enorm de multe schimbari 
radicale pe ultima suta de metri si am vazut cat de frumo§i, cat de 
noi, cat de calmi sunt oamenii care se pocaiesc, care revin la o via^a 
a§ezata, care i§i gasesc lini§tea lor. 

Cel mai greu pentru om e sa in^eleaga ca harul lui Dumnezeu 
innoie§te toate §i ca schimbarea, pocain^a noastra ne aduce o 
fericire, pe care nici in eel mai frumos vis al nostru nu am fi crezut 
ca e a§a de frumoasa §i ca ne va fi a§a de scumpa, atunci cand o 
vom intalni. 

Pocainja e ca atunci cand revii la casa parinteasca, la locurile 
natale, dupa mul^i ani de absent §i vezi cum toate s-au schimbat §i 
pe tine te sim^i ca unul de acolo, cu o legatura adanca cu acele 
locuri. §i cand sim^i din nou apa, mirosul de acasa, pamantul, cand 
vezi locurile copilariei tale, atunci sim^i ca ai revenit intr-o lini§te 
pe care o cuno§teai §i pe care ai depreciat-o mereu, fara minte. 



190 



De ce obi^nuin^ele rele sunt oarbel Pentru ca sunt anulari ale 
acestei lini§ti. Tot ce ne scoate din smerenie §i din pocain^a este o 
pierdere de timp. 



191 



Intre informare si zidire duhovniceascd 



Sunt extrem de multe informatiile la care accedem foarte 
u§or, dar sunt purine cuvintele care ne zidesc. §i ne zidesc interior, 
duhovnice§te, cuvintele care au puterea sa ne educe, sa ne schimbe, 
pentru ca, mai intai, ne-au iluminat, ne-au facut sa in^elegem, prin 
har, adevarul lor. 

Eu pretuiesc ambele forme de agonisire interioara, chiar daca 
am eel mai mare folos de la cuvintele ziditoare. Insa cuvintele care 
zidesc, cele pline de Duh trebuie sa se altoiasca pe un schelet 
realist, pe o informare bogata a noastra despre tot ceea ce se petrece 
in lumea in care traim. 

Nu sunt de acord ca trebuie sa ne punem mana la ochi §i ca 
nu trebuie sa cunoa§tem abjectia §i murdaria lumii in care traim. 
Dimpotriva, trebuie s-o cunoa§tem in masura in care nu ne facem 
rau prea mult, pentru ca sa in^elegem cat de greu §i cat e de frumos 
binele pe care il fac cre§tinii lumii noastre. 

Trebuie sa avem termeni de comparable. §i in cartile pe care 
le scriem am mizat §i mizam pe faptul de a arata, de a scoate la 
lumina aspectele tenebroase ale lumii, pentru a le discuta in lumina 
adevarului credin^ei §i a curatiei sfinte, care se cere de la noi. 

Intr-o carte pe care am dori sa o publicum cat mai repede §i 
pe care o consideram o ierminie dura, realista a undergroundului 
mondial dar iluminatoare , am discutat despre trei racile ale 
postmodernita^ii, ca consecin^e directe ale ideologiei postmoderne: 
satanismul, pornografia §i terorismul, fa^a in fa^a cu teologia 
ortodoxa a Sfantului Simeon Noul Teolog §i cu vederea lui 
Dumnezeu. 

Am dat exemple, am dat cita^ii extinse, am facut conexiuni 
care nu sunt pe placul oricui dar care reprezinta o radiografie 
corecta a realita^ii. In plan avem o alta carte, care recenzeaza 
publicitarismul §i imagologia postmoderna sub ample aspecte 34 . 

De ce amintesc despre aceste lucruri? Nu pentru a-mi face 
reclama, ci pentru a exprima un adevar important: nu po^i sa i^i 
asumi lumea in care traie§ti §i pentru care te rogi, daca nu ii cuno§ti 
decaderea deopotriva cu sublimul ei. 



E vorba de cartea noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, pe care am 
publicat-o la nivel online in data de 1 octombrie 2009. 
O gasiti la adresa: 

http://bastrix.wordpress.com/2009/10/01/lumea-postmoderna-si-depersonalizarea-omului. 
Articolul de fata a fost scris la data de 26 aprilie 2007. 

34 Aceasta carte e inca in lucru acum, la sfarsitul lui 2009, fiind un proiect si mai vast, decat eel 
din cartea la care am facut referire in nota anterioara. 



192 



Daca vrem sa-i vedem numai pe Sfir^ii lumii noastre, daca ne 
indreptam privirea numai spre ei §i nu observam ca ei s-au departat 
voit de raul lumii lor §i ca puteau fi foarte bine al^ii, daca nu era 
credin^a §i increderea in lucrul eel bun, nu infelegem ca sfin^enia e o 
lupta reala, continua, cu abjec^ia care ne asalteaza din noi §i din 
afara noastra. 

Murdaria trebuie pusa, cu calm, in fa^a sfm^eniei §i privita cu 
aten^ie. Trebuie sa o preznui fara patima ca sa in^elegi mersul lumii 
de astazi §i sa injelegi cum te po^i dezlipi interior de raul care te 
agreseaza. 

Demersul meu pare scandalos sau impropriu la prima vedere, 
pentru un preot si un teolog. Pe de o parte, ni se cere sa ^inem pasul 
cu lumea, noua, oamenilor Bisericii §i sa lnjelegem schimbarile ei, 
dar cand le observam prea bine §i cand aratam interesele fmanciare 
§i politice din spatele satanismului, ale pornografiei, ale 
terorismului mondializat, ale traficului de persoane, ale consumului 
de droguri, ale prostitutiei, ale sclavajului de copii, ale avortului §i 
ale comer^ului ilegal cu arme, atunci oamenii ne cam du§i la 
Biserica, vazand ca noi catalogam atat de corect, de tran§ant, de 
atent adevarul lumii in care traim §i ne dezicem de tot ceea ce e 
infelepciune nebuna a acestei lumi, intra in panica. 

Se a§teapta ca oamenii Bisericii sa nu aibd ochi §i nici minte 
ca sa judece nepartinitor virtufile de doi bani ale lumii decazute in 
care traim. 

Insa erezia, pacatul, afacerile tenebroase trebuie discutate 
tran§ant, daca vrei sa te luminezi in privin^a lor. Daca vrei sa te 
informezi despre ceva, atunci trebuie sa sapi in adancime §i nu sa te 
multume§ti cu informa^ii tabloidizate, cu informa^ii epurate de orice 
conota^ie benefica. 

Daca vrem o analiza a lumii, o scanare a lumii in care traim 
atunci acest lucru il face eel mai bine un om duhovnicesc, un om al 
Bisericii, care poate analiza cu aten^ie, cu har, informal venite din 
diverse surse. Dar pentru acest lucru noi inline trebuie sa ne 
specializam continuu in domeniile si realita^ile pe care le discutam. 

Folosul personal al acestor investiga^ii a fost enorm pentru 
noi. Eu §i so^ia mea nu scriem pentru ca sa fim, in mod neaparat, 
publicafi, ci pentru a ne lumina in privin^a anumitor lucruri, pentru 
a pune cap la cap ni§te adevaruri, pentru a decela direc^ia absconsa 
spre care se indreapta societatea noastra. 

De aceea, cartea, pentru noi, este o munca de luminare, care 
se formeaza pentru ca vrem sa §tim ceva §i nu pentru ca ar trebui 
sau trebuie sa dam cuiva o dare de seama sau sa ne propunem ca 
mentori generali. 



193 



Daca toate car^ile noastre vor fi publicate, nu pierdem §i nu 
car§tigam nimic in domeniul cercetarii. Nu noi mai ca§tigam ceva 
dupa ce terminam o carte de scris, ci un eventual public cititor! 

§i consider ca e un mod onest de a vedea cartea, folosul ei, 
folosul scrierii unei car^i: acela de a dezbate, de a cerceta, de a 
constata §i de a conciziona unele lucruri disparate din mintea 
noastra §i pentru a in^elege un aspect al existen^ei intr-o anume 
masura. La fel cred ca trebuie sa receptam §i car^ilea atunci cand le 
citim: ca adevdruri care se imbind. 

Informa^ia dintr-o carte trebuie sa se armonizeze in inima 
noastra cu informa^ia din alta carte. O carte citita sau un numar de 
articole citite trebuie sa creeze o anumita atmosfera in fiin^a 
noastra, o stare, o luminare anume. 

Daca urmare§ti sa tefolosesti po^i in^elege lucruri sfmte dintr- 
o carte perversa, deducand anumite cute ale existen^ei §i te po^i 
umple de dizgra^ie la cititul unei car^i, care a fost scrisa numai 
pentru a epata. Folosul nu tine neaparat de textul citit ci de modul 
cum tu prive§ti cartea. Folosul ^ine de felul inimii tale. Daca cineva 
m-ar intreba, daca am citit car^i proaste i-as. spune ca nu am citit 
nicio carte proasta, pentru ca nicio carte nu e proas td. 

Cum a§a?!, m-ar intreba el. Pentru ca eu nu caut, in mod 
neaparat, perfecfiunea in orice carte pe care o citesc, nici subiecte 
extraordinare, nici date pe care nu le §tiam deloc sau vie^i 
incandescente, fabuloase, ci eu ma uit la detaliile personale ale 
car^ii §i ale autorului. 

Eu citesc autori, oameni §i nu cdrii. Pentru ca autorii sunt 
incomparabil mai mult decat car^ile lor. Iar cand cite§ti numai 
cartea sau numai fraze te ui^i la gre§eli de tipar, la stangacii de 
limbaj, la anacronisme, la gre§eli din oboseala, la cat de prost e 
autorul in comparable cu tine §i pierzi din vedere esen^ialul: ca daca 
ai citit o carte §i nu te-ai folosit de ea }i-ai pierdut ziua, zilele vie^ii 
tale cu citirea ei. 

La ce folos sa recenzezi gre§eli §i sa pierzi din vedere omul, 
profilul scriitorului? Scriitorul e dincolo de text, e eel din inima 
caruia §i din capul caruia a ie§it cartea. Cartea e o parte din via^a lui, 
din cunLfia sau abjec^ia lui iar daca ne intereseaza adevarul atunci 
nu ne uitam la artefactul scrisului, la carte, la grafia ei in primul 
rand ci la duhul car^ii. Asta cred ca trebuie sa §tie un om care vrea 
sa citeasca bine: sa priveasca la adancimile textului §i, prin ele, la 
omul care 1-a scris. 

Orice §tire e bund §i pe ea trebuie sa o inmagazinam in noi §i 
sa o folosim la timpul oportun. Orice idee valoroasa trebuie stocata 
in noi §i lasata sa germineze. Pentru ca orice banalitate, cli§eu, 



194 



prostioara, excentricitate sau lucru abominabil poate fi convertit in 
bine §i, din acest bine, putem sa ne facem lini§tea inimii. 

§i inchei acest articol cu o constatare din via^a Parintelui 
nostru duhovnicesc 35 , unul dintre marii Sfin^i necunoscu^i ai 
Romaniei recente (despre care avem in lucru o carte in sute de 
pagini) despre cum privea el realitatea imediata. 

Treceam in discu^iile noastre de la subiecte de teologie §i 
cultura la politica sau economie §i acesta imi dovedea din trei fraze 
cat de bine a injeles mutarile politicii romane§ti §i interna^ionale, 
adica duhul vremurilor. 

El imi explica subtextul informa^iilor primite prin mass- 
media. Ingloba orice detaliu auzit in rugaciunile sale, in via^a sa de 
rugaciune neincetata §i cand il enerva ceva, cand il durea ceva din 
cele pe care le auzea in lume, cand dorea sa se schimbe lumea se 
ruga aprins, schimbandu-se, mai intai, pe sine. 

De aceea am spus, §i o repet acum, ca nu raul aflat §i vazut ne 
perverte§te, ci abdicarea noastra in fa^a lui, pactizarea cu el, pentru 
ca e mai confortabil. Cunoa§terea insa nu e confortabilal 

Scrisul de car|i nu e confortabil pentru ca e asceza. §i nici 
cititul nu este §i nu trebuie sa fie confortabil, ci ascetic, pentru ca 
trebuie sa ne indemne la o reconsiderare continua a noastra. 
Informarea trebuie sa duca, in mod inevitabil, la formare. 

Dar ca sa te formezi duhovnice§te trebuie sa reconfigurezi tot 
ceea ce in^elegi §i cite§ti in bine, in binele care te indumnezeie§te. 



35 Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu. Nadajduim ca, in 2010, sa incepem sa editam la nivel 
online scrierile sale si comentariile noastre la opera sa teologica, pentru ca aceasta comoara de 
mare pret sa fie o bucurie pentru toata Biserica Ortodoxa si nu numai pentru noi, ca pana acum. 



195 



Foamea de concretul palpabil 



Aceasta centrare pe ceea ce se vede in detrimentul lucrurilor, 
a realita^ilor sim^ite cu mintea, sim^ite duhovnice§te vine din aceea 
ca am renun^at la o privire adanca a vie^ii noastre §i ne situam in 
domeniul cunoa§terii in senzorial. Nu credem decat in acele lucruri 
pe care putem pune mana, pe care le putem sinrfi ca ale noastre. 

Insa concretul acesta sim^it, apropiat noua, nu ne scapa de 
angoase, nu ne scapa de nelini§ti, pentru ca sufletul nostru nu se 
poate impaca cu o stapanire numai peste forma exterioara a 
lucrurilor. 

Noi avem o casa, ni§te lucruri, ni§te obiecte care ne apar^in 
dar toate acestea nu ne astampara foamea de cunoa§tere, de 
experiere, de intuire a realita^ii. 

In via^a duhovniceasca a Bisericii, oamenii care tree dincolo 
de senzorial, care experiaza, traiesc slava lui Dumnezeu in^eleg ca 
nu putem fi stapani peste ceva, peste lucruri §i peste noi inline, daca 
nu suntem umplu^i de altceva mai presus de noi, daca nu suntem 
imbraca^i in slava cea ve§nica a lui Dumnezeu. 

Pentru ca adevarata statura a omului este aceea de a fi plin de 
har, plin de slava lui Dumnezeu, de a fi stapan peste trupul §i 
sufletul lui §i, mai ales, un contemplator §i sprijinitor activ al lumii 
care il inconjoara. 

Visceralitatea foamei dupa ceea ce vezi, vraja de a cutreiera 
lumea, de a o cunoa§te, de a te bucura de ea vine din aceea ca 
dorin^a omului, pofta lui nu i§i mai afla implinirea in Dumnezeu, in 
Cel intru care se implinesc toate dorinjele noastre ci in materia de 
sub noi, de sub demnitatea noastra de oameni, care trebuie sa 
tindem mereu spre Dumnezeu. Astfel iubim crea^ia in locul 
Ziditorului ei §i foamea noastra dupa implinire nu i§i poate gasi 
astamparul, saturarea. 

§tim cu to^ii ca tinere^ea omului este o cautare, o bucurie de 
ceva, de implinire, de reu§ita. Omul tanar i§i cauta sensul sau, II 
cauta pe Dumnezeu in toate cautarile sale, ca tot omul de orice 
varsta de altfel, numai ca aceste cautari se lovesc de finitudine, de 
materialitate, devin cautari pathname, daca nu se vede lumea 
intreaga §i via^a noastra in dimensiunea ei ve§nica. 

Indragostirea de cineva, prietenia, casatoria, afacerile corecte, 
orice lucru care poate spori armonia intre noi, daca sunt privite cu 
con§tiin^a ca ele ne direc^ioneaza via^a intr-un anume fel §i ca noi 
trebuie, prin acestea toate, sa ne pregatim de Impara^ia Sa, devin 
cautari care implinesc. 



196 



Dorul nostru de aventura, curiozitatea noastra, dorin^a 
enorma pentru experien^a sunt dovezile vii, interioare, ale 
capacita^ilor noastre benefice cu care suntem inzestra^i de catre 
Dumnezeu §i care, in masura in care sunt bine direc^ionate, centrate 
pe via^a autentic ortodoxa, il implinesc cu adevarat pe om §i il aduc 
la a se bucura de implinirea dorin^ei lui. 

Nu trebuie sa ne omoram dorin^a, cautarea, interesul real 
pentru a cunoa§te, ci numai sa dorim sa cunoa§tem tot ceea ce ^ine 
de Dumnezeu §i de via^a intru care noi ne implinim cu adevarat, de 
via^a duhovniceasca, de via^a dupa poruncile Sale, in Biserica Sa. 

Gre§eala imensa a tinere^ii rau direc^ionate consta in aceea ca 
i§i pierde entuziasmul, ca se blazeaza. Neputand sa accepte sau sa 
in^eleaga locul alegerilor rele §i ale atrocita^ilor §i nedrepta^ilor de 
tot felul, omul in^elege ca trebuie sa pactizeze cu raul in via^a lui ca 
sa ii fie bine. 

Tocmai de aceea, acel: „fa-te frate cu dracul pana treci 
puntea", hopul, via^a, nu arata decat o renun^are la increderea in 
darurile lui Dumnezeu pe care trebuie sa le dezvol^i, la increderea in 
providen^a lui Dumnezeu, la purtarea Sa de grija, pentru a fi §i tu ca 
ceilalii. 

Foamea de concretul palpabil, de concretul de aici, de afara, 
din strada, din magazin, de pe stadion §i nu foamea dupa pacea din 
noi, dupa bucuria ve§nica din inima ne face sa fim oameni la§i, 
condu§i spre rau cu voia noastra §i nu ni§te oameni liberi prin 
Duhul din ei. 

Libertatea duhovniceasca, singura libertate reala a omului, 
este aceea in care, fiind in har, nu te sim^i constrans de nimic §i de 
nimeni in ac^iunile tale §i te manifest ca un om supus lui 
Dumnezeu §i iubitor de oameni. 

Daca cautam numai exteriorul lucrurilor, adica posesiunea 
prin cumparare a lucrurilor §i nu cautam ca inima noastra sa nu fie 
robita de lucrurile pe care le avem temporar, atunci noi nu mai 
cautam sa vedem prin lucruri dincolo de ele ci sucombam sub grija 
noastra de a avea cat mai multe. 

Cautarea autentica a§adar este o cautare care prime§te 
implinire de la Dumnezeu. Daca un om dore§te sa §tie ce va fi cu el 
dupa moarte sau daca dore§te sa §tie care este implinirea vie^ii lui, 
in via^a duhovniceasca, de pocain^a §i de fapte bune a Bisericii, el 
afla incredin^area ca s-a mutat de la rau la bine §i ca se indreapta 
mereu spre mai bine, spre mai multa cunoa§tere, fericire §i 
in^elegere §i ca in har va sta intreaga ve§nicie. 

Foamea dupa via^a, dupa fericire e o foame autentic umana, 
un semn ca suntem crea^i dupa chipul lui Dumnezeu. §i daca 



197 



sim^im ca trebuie sa traim din plin via^a, ca trebuie sa ne bucuram, 
ca trebuie sa fim plini de entuziasm, atunci raspunsul la cautarile 
noastre este via^a intru fapte bune, dupa indemnurile Scripturii §i 
ale Sfin^ilor din toate veacurile, care ne demonstreaza ca se poate sa 
fii foarte fericit in orice imprejurare a vie^ii §i ve^i sim^i §i dv. 
aceasta fericire, urmandu-le lor. 

Nu am vazut om credinios pana acum, care fiind plin de 
entuziasm, de bucurie, de har dumnezeiesc §i fiind incercat de tot 
felul de chinuri sa spuna ca e mai bine sa fii cu lumea decat cu 
Dumnezeu. Pofta lumii, trufia min^ii, idolii mnuii noastre se ofilesc 
de la sine atunci cand in^elegem ca singurul Stapan §i Domn al 
vie^ii noastre e Dumnezeul nostra Cel intreit in persoane §i ca de la 
El §i prin El ni se lucreaza toata via^a, bucuria §i implinirea. 

Foamea noastra dupa adevar, dupa bucurie, dupa fericire se 
impline§te intru Dumnezeu mai mult decat am fi sperat vreodata, 
pentra ca suntem crea^i de El pentra a ne bucura ve§nic de El. Sfatul 
nostra este acesta: daca nu va bucura^i intru Dumnezeul treimic cu 
adevarat nici nu §trfi ce e via^a! 

Orice fel de actiune, care nu ne aduce bucurie duhovniceasca, 
e lipsita de racordarea la via^a Lui. Iar daca fiecare lucra bun ne 
aduce bucurie, atunci foamea noastra dupa a fi ferici^i este o foame 
care se impline§te numai daca faci binele, daca urmezi pacea §i 
dreptatea §i le faci sa fie in tine, indiferent de cate probleme, dureri 
§i necazuri vei avea. 



198 



Metode egale si inegale de dialog 



Cineva i^i vorbe§te pe un ton rastit, autoritar sau zeflemist §i 
\\\ cere ^ie sa raspunzi cu capul plecat sau sa taci. Raporturile dintre 
mine §i el sunt statutate pe o reala sau ireala preeminenfa. 

Daca el are mai mul^i bani decat mine sau e mai frumos decat 
mine, chiar daca pe mine nu ma intereseaza ca el este mai bogat sau 
mai frumos decat mine §i nu a§a vad eu oamenii, el imi vorbe§te de 
sus, pentru ca are un atuu real sau inchipuit, prin care crede ca ma 
domina. Daca eu ii raspund pe acela§i ton §i el nu are nimic in 
spatele aplombului sau, omul nostru se simte disconfortat, se simte 
lovit cu parul. 

In^elepciunea nu se transmite intre paring §i copii, intre 
duhovnici sj fii duhovnice§ti, intre sot §i so ti e numai pe cai 
amiabile, ci, cateodata avem nevoie §i de situa^ii de §oc, de 
avertismente, de certuri dure pentru a promova o idee. 

Disensiunile se poarta pe un ton virulent, apologetic. Tactul 
trebuie imbinat §i cu coerci^ia argumentative. Daca o dai numai cu 
blande^ea nu ie§i la capat cu copilul, cu fml duhovnicesc sau cu 
nevasta. In rela^ii nu trebuie sa fim unidimensionali ci trebuie sa ne 
manifestam in ample forme §i formule. 

Virulen^a limbajului, replica dura fa^a de cineva arata §i 
iubirea pe care i-o por^i. Daca sfatuie§ti a§a, fara nerv, fara dureri de 
inima, un fel de lasa-ma sa te las, rezultatele sunt zero absolut. 

Ca disciplinator al altora, ca parinte, duhovnic, sot, fiu, coleg, 
om de spirit etc. trebuie sa imbini agresivitatea sfatuirii, mustrarea, 
certarea, cu dulcea pova^uire, cu blande^ea. Nu merge una fara alta. 
Daca vrei sa construie§ti oameni trebuie sa ii aju^i sa se dezlipeasca 
de ceea ce ii face caricaturali. 

Discu^iile care nu urmaresc indreptarea, comunicarea de Duh, 
intarirea oamenilor, trecerea peste necazuri, dureri, ispite e o 
plictisitoare intalnire de partid. Acolo unde dialogul §i controversa 
se pastreaza in limita bunului sim^ §i a datoriei de con§tiinta, a 
fragilita^ii, lucrurile iau turnuri frumoase. 

Dar daca vezi un sfat, un repro§, o atitudine negativa facuta 
cu bun simt ca pe un atac la persoana, ca pe o insulta, ca pe o 
dezonorare, ca pe o bomba atomica, dialogul nu a existat §i nu poate 
exista niciodata. 

X vine §i imi repro§eaza ca nu am avut timp de el, ca nu 1-am 
ascultat cu aten^ie. Daca omul a venit cu toata inima §i mi-a vorbit 
iar eu am cascat in timp ce el imi vorbea, adica nu m-a interesat 
deloc de el, are dreptate omul: eu sunt de vina. 



199 



Dar daca el vrea sa imi pierd toata ziua cu vorbe si imi 
demonstreaza ca nu face nimic acasa, ca nu are nicio preocupare 
serioasa, atunci reprosul lui este un egoism de duzind. 

Daca vine altul si imi spune ca o predica, ca o carte a mea, ca 
un rand 1-a deranjat, ca sunt prost scrise, ca eu sunt un tembel, un 
nestiutor, ca nu stiu nimic, ca trebuie sa ma sui sus pe o craca si sa 
stau acolo sau in eel mai bun mod, sa imi dau foe, atunci nu dau doi 
bani pe astfel de reprosuri. 

Iarasi, nu iau in seama reprosurile care nu probeaza ravna de 
a ma ajuta sau ravna adevarului ci vrea sa imi arate ca si el stie, ca 
si el poate. Daca intr-o traducere am facut o greseala grava, de 
dogma, de istorie, de ce mai vre|i, din uitare, prostie, neaten^ie sau 
din greseala de tipar si omul vine si imi semnaleaza cazul, sunt 
nebun sa nu ii dau dreptate? 

Acolo unde omul vine si \\\ sugereaza o schimbare de 
atitudine si tu vezi ca e spre binele tau, atunci trebuie sa fii 
mul^umitor acelui om. Eu sunt mul^umitor foarte multor oameni 
pentru sfaturile pe care mi le-au dat. 

Cand un om vine si l\\ spune ceva tu trebuie sa reflectezi si 
apoi sa raspunzi. Asa trebuie sa se petreaca faptul si cand tu spui 
ceva cuiva. Daca el vorbeste peste tine si nu te lasa sa ii spui ce ai 
de spus, de unde dialog! 

Dialogul, sarmana realitate dialogica!, presupune ca sa nu ne 
spargem capetele ci sa ne schimbam inimile. In dialog, in cadrul 
opiniei, nu-1 punem pe celalalt in furci, nici nu-1 dam la lei, nici nu 
il facem snivel, ci ii punem in fa^a o idee, o constatare, pe care o 
poate primi sau respinge amiabil. 

Insa X nu vine sa discute cu tine ci sa te indoctrineze, sa te 
ideologizeze. Nu poate accepta ca tu po^i gandi altfel decat el si cu 
toate astea pute^i manca un mic, de 1 mai, impreuna. 

Dialogul egal e cand auzi si iei aminte la ceea ce \i se spune. 
Cel inegal e cand tu vrei sa te auzi pe tine si celalalt vrea sa se auda 
pe el. . . si in jurul vostru e zarva mare. 

Eu mizez pe dialogul egal si voi miza intotdeauna. Daca vine 
cineva sa imi spuna ceva, eu il ascult si apoi ii raspund, daca stiu cu 
ce se mananca problema. Daca nu, astept sa imi dea detalii si 
primesc sfaturi de la el. 

Insa, pana atunci, voi intra si eu in liberul de 1 mai, acum, 
spre seara. 



200 



Ajutorul lui Dumnezeu si ajutorul oamenilor 



De cand m-am trezit mi se repeta in minte cantarea: 
„ajutorului omenesc nu ne incredin^a ci singura ne apara §i ne 
miluie§te". Este o cantare-rugaciune catre Prea Curata Stapana. 
Acest eveniment binecuvantat, m-a determinat sa scriu aceste 
randuri, pentru a esen^ializa raportul dintre ac^iunea directa a lui 
Dumnezeu in via^a noastra §i bunele inten^ii ale oamenilor. 

Ajutorul lui Dumnezeu este intotdeauna indreptat catre 
cuntfirea noastra de patimi §i el este, mai mereu, paradoxal. 
Intalnim oamenii care ne due spre noi sau se petrec cu noi foarte 
multe transformari, schimbari interioare, care orienteaza in bine, in 
mod smerit, via^a noastra. Dumnezeu ne umple de daruri §i ne 
mustra, ne inal^a sau ne smere§te iar ajutorul Sau este singurul care 
excede orice alt ajutor, orice alta facere de bine. 

Ajutorul parin^ilor, al fra^ilor, al rudelor, al prietenilor se 
poate ve§teji la un moment dat din cauza unui anume gand sau fapt. 
Putem fi exclu§i, putem fi nedorrfi (a§a cum mi-a scris cineva de 
curand, care ma ruga sa ma rog pentru faptul ca ea sa fie iubita, 
apreciata de ai sai), putem fi lasa^i pe un pat de spital sau intr-o 
grea saracie, mizerie. Ajutorul omenesc, chiar §i eel din multa 
iubire, poate fi un ajutor care ne indeamna spre rau sau spre o 
privire de casta a vie^ii duhovnice§ti. 

Numai luminarea §i ajutorul lui Dumnezeu, dat direct sau 
prin Sfin^ii Sai, ne fac realmente bine, ne ^in in har, ne fac sa ne 
trezim din patimile noastre si sa fim oameni smerrfi, buni, 
ingaduitori. 

Atunci cand nu am ceva in mod neaparat sau cand Dumnezeu 
vrea ca via^a mea sa ia o anume cotitura, vine cineva, oricare, 
oricum, chiar §i un om necredincios §i ma ajuta, §i imi vorbe§te, §i 
Dumnezeu imi spune prin gura lui ceea ce trebuie sa fac. 

Omul, poate ca nu isj da seama de ceea ce face. Mul^i care m- 
au ajutat, au vrut, initial, sa ma indemne la rau §i raul lor, inten^ia 
lor rea, s-a intors in bine, daca Dumnezeu a dorit sa faca mila cu 
robul Sau. 

Ajutorul, purtarea de grija a lui Dumnezeu de fiecare clipa e 
cople§itoare atunci cand te dai cu totul Lui. El te insenineaza printr- 
un mesaj, printr-un om, printr-o carte, te ridica dintr-un pacat printr- 
un gand, te face sa ajungi in locuri pe care nu le-ai visat, sa 
intalne§ti oamenii pe care nu i-ai sperat niciodata, sa in^elegi §i sa 
faci lucruri de care nu te-ai crezut in stare. 



201 



Tocmai de aceea am spus, ca ajutorul lui Dumnezeu e 
paradoxal, pentru ca el apare pe neasteptate, ne bulverseaza si poate 
sa se lucreze si prin oameni, care nu au nimic de-a face cu noi sau 
chiar prin dusmanii nostri. 

Insa ajutorul lui Dumnezeu prin oameni ne uneste cu 
oamenii, ne face sa vedem si sa ne vedem mult mai profund, dar 
exista si ajutorul direct al lui Dumnezeu, prin vedere dumnezeiasca, 
prin luminare dumnezeiasca, printr-o minune oarecare, care ne 
ridica din boala, din nestiin^a sau ne scoate dintr-o faradelege, spre 
care suntem indrepta^i, in mod voit, ca sa o facem. 

Sim^im pe Dumnezeu in via^a noastra in mod direct sau post- 
factum. Unele dintre minunile lui Dumnezeu cu noi le sim^im 
atunci, altele ne raman nestiute toata via^a. Iar cand ne revedem 
via^a, cand facem un calcul si vedem din cate pacate si din cate 
curse ne-a scapat Dumnezeu, de cate accidente, talharii si nedrepta^i 
ne-a scapat El, atunci sim^im ca fiecare clipa a vie^ii noastre e o 
minune providen^iata de catre El. 

Nu minimalizez efortul a sute, a mii de oameni in via^a mea. 
Insa observ ca ajutorul omenesc are limite. El vine din afara, se 
refera, stiut sau nestiut, la lucruri de care am nevoie dar numai El 
stie nevoia si dorin^a adanca a fiin^ei mele. 

Oamenii dibuie nevoile si dorin^ele noastre. Ne fac un cadou, 
ne ajuta, ne dau un sfat, o carte, o suma de bani in masura in care 
vad de ce avem nevoie sau daca le spunem de nevoia noastra. 
Dumnezeul nostra, Prea Curata noastra Treime vine si face in noi 
minuni, pentru ca, mai intai de toate, prin haral Sau, Ea vine la noi 
si in noi. 

Impartasirea cu Hristos, ragaciunea adanca, neincetata, 
framusetea pe care o aduc in noi Sfmtele Slujbe, Sfmtele Icoane, 
Sfmtele Moaste, convorbirile duhovnicesti cu Sfm^ii nostri Paring, 
fac rai din inima noastra, sunt raiul nostra. 

Dararile lui Dumnezeu apar in via^a noastra ca realita^i care 
ne constraiesc interior, care ne remodifica continuu. Nimic nu e 
static in noi! Pe fiecare zi sufletul si trapul nostra se primeneste, se 
schimba, se infrumuse^eaza, se umple de si mai multa frumuse^e 
dumnezeiasca, de har. 

La dararile lui Dumnezeu, daca suntem oameni cuviosi si 
drep^i inaintea lui Dumnezeu se adauga si iubirea ucenicilor nostri, 
a Parin^ilor nostri duhovnicesti, a celor care ne stimeaza si se roaga 
pentru noi, pentru ca ne percep ca oameni frumosi, iradiind 
framuse^ea lui Dumnezeu, care sfin^este lumea. 

Haral lui Dumnezeu ne face frumosi, blanzi, cu inimi curate! 
Nu specializarea profesionala, nu tabieturile civiliza^ionale ne fac 



202 



oameni adanci, cuvio§i §i sfin^i, ci lucrarea poruncilor lui 
Dumnezeu, via^a intru iubire §i smerenie §i bunavoin^a fa^a de 
oameni. 

In istoria Bisericii lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe, 
adevara^i stapdni ai inimilor au fost Sfiniii §i nu dictatorii. Cei care 
s-au schimbat realmente in aceasta lume sunt cei care sj-au sfin^it 
via^a. 

Daca nu acesta e scopul viejii, sfm^irea noastra, orice dorin^a 
de eroism, de genialitate sau de ipostaza galanta pentru posteritate e 
sortita e§ecului. 

II ascultam aseara pe domnul Octavian Paler vorbind cu 
domnul Emil Hurezeanu, cu pu^in inainte de moartea sa , despre 
cum a rezistat limba romana in satul sau natal §i despre 
neimplinirile sale. 

Intr-una dintre zguduitoarele sale marturisiri spunea ca a fost 
inchis, in el insu§i, zeci de ani, in intreaga sa via^a, ca nu a putut 
iubi a§a cum si-ar fi dorit §i, mai ales, ca se simte neimplinit 
profund de ceea ce a realizat in via^a lui. 

Spunea despre mama sa ca era o femeie evlavioasa, cu 
certititudini, pe cand el se credea un om fara antene religioase, fara 
canale cu Dumnezeu. Posteritatea culturala il va recepta ca pe un 
pion important in harta culturala a romanita^ii, dar nu §i Biserica 
Ortodoxa. 

A fost inmormantat ortodox, din iconomie, de§i el se prezenta 
ca un om necredincios, ca un om fara poten^e religioase, aidoma 
domnului Florin Iaru sau a domnului Cristian Tudor Popescu. 

Avem de-a face cu min^i sclipitoare dar boante in ceea ce 
inseamna schimbarea radicala de sine, umplerea lor de harul lui 
Dumnezeu. 

Drama intelectualului necredincios e drama celui care §tie sa 
te exaspereze in cuvinte, sa te ridice pana in slavi sau sa te 
decapiteze, dar nu §tie sa te umple de sfm^enie, sa te cutremure cu 
frumuse^e duhovniceasca, sa te umple cu totul, sa \\\ faca inima 
fericita. §tie sa te exaspereze cu date, ani, deduc^ii mai mult sau mai 
pu^in reunite, cu picanterii sau cancanuri, da nu §i cu fapte de 
evlavie, cu smerenie sau cu dragoste cuceritoare. 

Din aceasta cauza se impart apele: unii raman cu salve de tun, 
cu statui §i cu premii, pe cand ahii mo§tenesc Impara^ia lui 
Dumnezeu §i fericirea, care ii face §i pe alfii, prin mijlocirile lor, 
fericrfi. 



36 E vorba de seara lui 1 1 mai 2007. 



37 Emil Hurezeanu i-a luat un interviu televizat lui Octavian Paler, cu putin inainte ca Paler sa 
moara si aici ne referim la acest interviu. 



203 



Un Sfant nu este un om bun numai pentru secolul sau sau 
pentru neamul sau, ci e un bun planetar. 

El poate fi ars in foe, poate sa aiba mormant necunoscut, 
poate fi chiar anatematizat inainte de moarte in mod nedrept, poate 
sa fie necunoscut tuturor, dar el, ei, Sfin^ii, ne ajuta pe to^i prin 
rugaciunile lor cele prea frumoase. 

Parin^ii no§tri au o vorba adanca de tot, pe cat de simpla este 
la auz: „Sfin^ii tin in mana lumea" sau „Pentru rugaciunile Stapanei 
noastre, de Dumnezeu Nascatoarea, mai ^ine Dumnezeu lumea". 

Omul duhovnicesc, care pime§te zilnic, clipa de clipa har, ca 
sa se lupte cu patimile §i cu demonii, cu demonii care vin la el 
buluc, sub diferite forme scabroase sau ca ganduri dulci §i otravite, 
care e scos din tot felul de curse §tie, ca Dumnezeu e arma de tarie a 
sa, ca El e bucuria lui, nadejdea lui, fericirea lui, ve§nicia lui. 

§i omul mai pu^in induhovnicit sau pagan si eretic vede §i el 
ca e scapat de multe belele in via^a. Numai ca nu §tiu sa fructifice 
aceasta infelegere spre binele lor. 

Dumnezeu a§teapta indelung intoarcerea noastra §i el ne 
ajuta, paradoxal, si cand noi suntem tufe de Venecia in ceea ce 
prive§te in^elegerea vie^ii duhovnice§ti. El ii ajuta §i pe Sfin^i, §i pe 
pacato§i, §i pe demoni, cu acela§i har §i cu aceea§i iubire, numai ca 
fiecare se bucura de ajutorul lui Dumnezeu dupa cum vrea §i dupa 
cum in^elege. 

Lumea sta in har, prin harul Sau. Crea^ia lui Dumnezeu are ca 
fundament harul Sau, lumina divina. Daca nu ar exista lumina lui 
Dumnezeu la baza firii create existen^a creata nu ar fi posibila. 

Bucuria noastra trebuie sa fie recuno§tin^a noastra. Pe cat 
suntem de recunoscatori pe atat suntem de profunzi. Pe cat 
recunoa§tem §i ne smerim in fa^a mare^iei lui Dumnezeu pe atat ne 
umplem de harul §i de via^a Sa ve§nica. 



204 



Cuvinte de dragoste 



Tu ai spus mereu, dulcele meu Teolog, 
ca Teologia inseamna slavoslovie, inseamna cantare 
§i ca numai cantand atingi adevaratele cute ale dragostei pentru 

Dumnezeul nostru. 



Voi to^i, Sfm^ii mei preaiubi^i, a^i spus ca 

via^a care canta 

este via^a, care e plina de bucuria Treimii 

§i ca Treimea se afla acolo unde pacea este la ea acasa. 

Da, recunosc, ca acolo unde e Pacea noastra, 
acolo este §i Raiul 
§i ca acolo unde e Fericirea noastra, 
via^a ve§nica a inceput deja. 

Inima mea canta pentru ca dragostea Ta o umple, Dragostea mea, 
pentru ca Tu e§ti Iubire intreita, 
Tu e§ti iubire din veci §i pana in veci. 
Glasul omului nu poate spune ce faci Tu cu noi, cum ne schimbi, 

cum ne umpli de lumina, 

cum rever§i cerul, tainele lui, 

in noi 

§i ne la§i fara glas. 

Inima mea numai se bucura, numai cite§te 

glasul Tau din toate cate sunt 

§i I^i asculta unduirile vorbelor Tale. 

Tu faci sa fie dragoste, puhoi de dragoste in inima noastra 
§i umpli ceea ce noi dezumplem toata ziua, 
ceea ce noi risipim din mila Ta. 

Mila Ta este imensa: e ca oceanul care inghite orice lucru mic. 
Mila Ta vine cand noi nu mai gasim ganduri, 
cand noi nu mai §tim sa fim lucizi, 
cand nu mai §tim sa fim noi. 



205 



Mila Ta ne cerceteaza mereu, caci e dragoste mila Ta 
§i mila Ta ne inva^a sa vorbim despre Tine cu indrazneala. 

Ca de nu ne-ai fi intors Tu din {ara risipirii, Dumnezeul nostru, 

cine ar fi putut, 
ce bra^ ne-ar fi scos de la du§manii lini§tii noastre? 

Cine ne-ar fi scos din Iadul eel mai de jos, daca nu Tu, 

Cel care ai venit din cer la noi, ca sa ridici pe om la cele inalte? 

§i daca Tu nu ai fi luat oaia cea ratacita, pierduta prin mun^i, 

daca nu ai fi luat lacrimile mele de pe fa^a, ce bucurie 

m-ar fi inva^at ca Tu e§ti bun? 

Ca eel care nu §tie ca Tu e§ti bun §ipreabun crede ca Tu e§ti 

un dictator. 

Cel care nu crede ca Tu e§ti viu §i e§ti via^a noastra, 

care nu §tie ca Tu aprinzi inimile cu un foe ce nu se poate stinge 

§i nimeni nu-1 poate in^elege, crede 

ca Tu e§ti sus §i nu vezi, 

o, Tu, Cel ce vezi §i §tii toate cate sunt 

§i nimic nu este ascuns de ochii Tai adanci! 

El Te pune la indoiala, cand nu §tie cine este el. 

El Te pune intre lucruri §i se intreaba despre Tine ca 

despre o idee, care sta in mintea lui sau pe care o cauta in el, 

fara sa §tie ca Tu e§ti de necuprins pentru to^i. 

El, Dumnezeule, ratace§te, pentru ca nu vede in inima lui 

fa^a Ta care ii zambe§te lui ca lumina, 

ca soarele. El crede ca intunericul care este, 

ii da dreptul sa se intrebe de Lumina cea in trei sori, 

de Lumina cea peste toate, de Creatorul sau, 

cu inima netaiata imprejur. 

Caci Tu ii tai imprejur pe ai Tai, Tu ii faci sa simta 

ca singura Lumina e§ti Tu §i ca cel ce umbla intru Lumina 

va dobandi via^a cea ve§nica, al carei soare este Mielul. 

Caci Tu, Cel care ai imbracat firea noastra, 

lucrul mainilor Tale, §i Te-ai dat pentru noi pre{ de rascumparare, 

dai celor ai Tai sa poarte in ei moartea Ta, pentru ca 

prin aceasta, prin omorarea madularelor lor celor vechi 

sa se umple de stralucirea Ta cea ve§nica. 



206 



Cum sa fac, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, 
sa fm viu, eu, ticalosul?! 

Cine sa ma ia de mana, in afara de Tine, ca sa ma inve^e via^a, 
bucuria cea ve§nica, fericirea ce nu are sfar§it §i e fara seaman?! ! 

Caci Tu, Cel care ai 
facut pe om din Parana §i 1-ai impodobit cu neasemanarea mare^iei 

§i a harului Tau; 

Tu care ai facut toate cu cuvantul, 

dai via^a celor ca mine, care ne-am dezbracat de ve§mantul luminos 

al nun^ii Tale §i ne-am imbracat in sacul peticit al mandriei noastre 

de§arte. 

Tu e§ti minunat in lucruri, Tu e§ti puternic in fapta §i in cuvant, 

pe cand noi suntem straini fara Tine, intr-un pamant schilodit de 

seceta, de seceta cuvantului mantuirii Tale. 

Fii cu noi, Via^a lumii, ca trupul §i inima noastra sa se umple de 

fericirea, care I$i canta Tie cantare de biruin^a! 

Fii cu noi, ca sa fuga de la noi vrajma§ii Tai, cei care Te hulesc pe 

Tine §i care I^i zic mereu: Doamne, Doamne. . . 

Caci Tu e§ti Dumnezeul drepta^ii §i al adevarului §i nu al 

faradelegii. 
Tu e§ti Dumnezeul, Care faci minuni, Care desfaci pamantul §i ii 

inghite pe cei netrebnici 
§i faci vii pe cei care cad la Tine, Piatra care izvora§ti apa nemuririi. 



Strica Tu, Iubitorule de oameni, strica gurile rele, care inva^a 

neevlavia §i neascultarea! 

Strica neiubirea dintre fra^i §i invidia cea satanica. 

Caci cum sa Te numim pe Tine, Domnul nostru §i pe Tatal Tau, 

Tatal nostru, §i pe Duhul eel Sfant, pe Mangaietorul, Pacea 

noastra, daca noi suntem mereu razboi 

sj nu pace, mereu vdnt §i nu adiere usoardl 

Fii cu noi, Stapane, Doamne, ca trupul eel de pamant sa se imbrace 

in nemurire 

§i cugetul nostru pamantesc sa se altoiasca ca maslinul salbatic, 

pentru ca sa dea roade intru Tine, roade de bucurie. 



207 



Caci a§a este fericirea Ta, Mantuitorul meu, pe care ne-o predai 

mereu: 

e bucurie de adevar, 

e bucurie curata de Tine, 

e fericire de mantuirea Ta §i 

dor nespus, ca sa vina ziua, care nu se mai termina. Amin! 



208 



Cei morti nefac safim vii 



Ma voi explica imediat. Articolul de astazi are in central 
sau practica apostolica a Bisericii de a pomeni pe to^i cei adormiti 
in dreapta credint.a §i intregul neam omenesc eel adormit. 
Rugaciunile, pomenirile pentra cei adormiti ne fac sa vedem ca ei 
sunt vii in via^a ve§nica, dar depinde locul unde sunt: la odihna sau 
la intristare. 

Rugaciunile pentra ei ne fac sa vedem ca nu exista moarte, ci 
numai via}a, dar ca viat.a ve§nica are profilul pe care ni 1-am 
pregatit in aceasta viatl. Pentra ca cei care au facut cele bune §i au 
fost dreptcredincio§i intra toate merg la viata, intra Imparatie, pe 
cand cei care au trait §i au murit in pacat, nespovedrfi §i 
neimpartas^i merg spre invierea intra ei a osandei ve§nice. 

Insa, de ce are Biserica intr-o zi ca aceasta, pomenirea 
morfilorl Pentra ca to^i avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu §i de 
milosteniile §i iubirea celor de pe pamant, pentra a ni se ierta 
pacatele, to^i avem nevoie de pomenirea la Sfanta §i Dumnezeiasca 
Liturghie prin care ni se curat.esc pacatele. 

Insa continua pomenire a mortii, ducerea la morminte, grija 
pentra cei adormiti ne fac sa avem o necontentia grija nu numai 
pentra sufletele §i mantuirea noastra dar §i pentra mantuirea lor, a 
parintilor §i a fratilor no§tri, care pot fi in lad, la osanda §i prin 
rugaciunile noastre, putem indupleca pe Dumnezeu sa ii ierte, sa le 
dea odihna. 

Rugaciunea apentra cei adormiti ne face sa ne gandim serios 
la viat.a noastra §i la raspunsul ce-1 vom da Dreptului Judecator. 
Caci omul moare §i urmeaza judecata particular^, personala, a 
fiecaraia in parte la 40 de zile de la adormire, unde omul prime§te 
sa fie in lad sau in Rai dupa faptele sale. Dar pana la Judecata de 
apoi e nadejde de mantuire pentra to^i cei adormiti, pentra ca prin 
rugaciunile Bisericii se pot odihni to^i ca^i Dumnezeu binevoie§te. 

Taina iertarii lui Dumnezeu depa§e§te orice minte. Noi ne 
rugam cu incredere §i cu nadejde, cu dragoste pentra cei adormrfi §i 
Dumnezeu face toate cate vrea. 

Nu noi izbavim pe cineva din lad, ci Dumnezeu, Care este 
Stapan peste via^a §i peste moarte. Insa a sta insensibil fatl de 
mantuirea confratilor tai, a nu vrea ca §i ceilalti sa se mantuiasca, 
inseamna sa ai o inima de piatra, rece, fara dragoste. 



38 Articolul a fost scris pe data de 26 mai 2007. 



209 



Mantuirea, in Biserica, nu e o problema strict personala, ci 
comunitara. Nu ne mantuim singuri, ci impreuna cu ceilalfi §i prin 
rugaciunile lor §i ale noastre, prin eforturile tuturor. 

De aceea, in Biserica lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa 
mantuire individualistd, egoista sau non-ascetica, lipsita de fapte 
bune §i de sfm^enie nu exista! In fa^a lui Dumnezeu to^i primim har 
§i ajutor, numai ca impreuna cu El ne sfin^im §i ne pregatim sa fim 
proprii ve§niciei. 

§i cand ii pomenim pe cei mor^i §i ne patrundem pentru ei ca 
§i pentru noi, in^elegem ca mantuirea e iubire, ca mantuirea 
presupune comuniunea dintre cei vii §i cei adormrfi §i ca Sfnuii lui 
Dumnezeu nu sunt mor^i, ci sunt vii §i se roaga pentru noi. 

Mijlocirile Sfnuilor din cer pentru noi ne inva^a sa mijlocim 
pentru cei adormrfi. Ca sa faci o pomana, o pomenire trebuie sa \\i 
rupi de la gum, sa cumperi ni§te lucruri, care sa fie spre folosul 
unora, care nu mai sunt cu trupul printre noi dar pe care i-am iubit 
mult. 

Bunica mea Floarea Piciorus, in aceasta zi, ca to^i ortodoc§ii, 
care traiesc la {ara, de Mo§ii de vara sau de Mo§ii de oale (cum se 
spune in Teleorman) cumpara strachini de pamant, oale de lut, 
linguri de lemn §i pune in strachini grau sau orez fiert amestecat cu 
lapte iar in oale apa de fantana §i prune sau mere uscate §i le 
imparte pentru cei adormrfi. In toarta oalei sau a ulciorului se pun 
trandafiri sau vi§ine §i cire§e §i copiii abia a§teapta sa primeasca o 
asemenea minuna^ie de dar. 

Tot acest obicei preafrumos arata dragoste §i frumuse^e 
pentru cei adormi^i, arata aten^ie §i elegan^a, rafmament, daruire, 
deschidere pentru ve§nicie. 

Caci cre§tinul smerit, atunci cand face milostenie nu da vreo 
trean^a din casa sau vreo mancare stricata, ci da o haina noua sau un 
pahar, o cana, o batista, un lucru abia cumparat, cinstind astfel 
dragostea pentru acela, pentru care face pomenire. 

§i, cu adevarat, Dumnezeu prime§te darul lor §i da alinare §i 
iertare celor adormrfi, care sunt pomenrfi, pentru ca Iubirea 
suprema, Dumnezeu, nu poate sa fie insensibil la iubirea noastra. 

De aceea: cei mor^i ne fac vii, pentru ca ne fac sensibili. §i 
cei care sunt sensibili, care sunt smerrfi, care nu se cred buricul 
pamantului, crezand ca se mantuie de unii singuri sau ca nu trebuie 
sa faca nimic ca sa se mantuie, se umplu de delicate^e §i de aten^ie 
pentru cei adormrfi, de dor pentru ei, dorind ca §i ei §i cei ai lor, 
adormi^i, sa fie la bine, in Impara^ia milei lui Dumnezeu. 



210 



Ce dovada mai mare de in^elepciune dumnezeiasca decat 
obiceiul Bisericii de a ne pomeni mor^ii §i de a ne inva^a ca moartea 
este invafatoarea vieiiil 

Caci daca nu in^elegem ca sfar§itul vie^ii este clipa careia ii 
datoram tot efortul vie^ii noastre de a inva^a, de a ne cura^i, de a iubi 
adevarul §i frumosul, traim in zadar, pierzand sensul vie^ii noastre. 

Pomenirea mor^ilor §i pomenirea, gandul mereu la moarte, ne 
fac sa pretuim corect via^a, sa nu o credem un idol ci un dar, un dar 
care are pre^ul sau: credin^a §i recuno^tin^a fa^a de Dumnezeu, 
Daruitorul vie|ii. 

Pomenirea mor^ilor ne face ca sa nu-1 confundam pe om cu 
deliciile rele ale vie^ii §i nici moartea cu nefiinfa. Pentru ca moartea 
e via^a §i ve§nicia este incomparabila cu secunda vie^ii noastre. §i 
a§a, un obicei apostolic, inceput acolo, in catacombe, unde se 
faceau pomeniri pe mormintele Martirilor spre iertarea tuturor §i 
acolo se imparta§eau, pe mormintele Sfin^ilor, devine o salvare a 
noastra de secularizare. 

Caci ce e secularizarea decat o descarnare a noastra de 
speran^a §i de harul lui Dumnezeu, ruperea noastra de ve§nicie §i 
trairea unei vie^i care nu are niciun sens? Daca ne credem doar ni§te 
animale, care mancam §i bem, care avem numai necesita^i 
fiziologice iar dupa moarte pierim desavar§it, ce bucurie mai avem 
aici? Pentru ce mai traim, daca moartea curma, in mod defmitv, 
via^a? 

Intr-o astfel de perspective inchisa, nici sinuciderea §i nicio 
placere nu i§i au rostul, daca via^a noastra e o via^a de fluture din 
care nu mai ramane nimic. 

Insa aceste bunici §i mame ale noastre, in in^elepciunea lor 
adanca §i cumpanita, ne inva^a ca moriii sunt vii, ca nu trebuie sa ii 
scoatem niciodata din inima noastra §i ca, daca consideram pe eel 
batran sau pe eel mort ni§te rebuturi §i noi vom fi niste rebuturi. 

Mandria de o clipa ca sunt tanar, frumos, de§tept, cu bani 
trece repede. Boala §i moartea sunt cele mai durabile realita^i pe 
care nu le po^i parcurge bine fara El, fara Cel care ne-a creat spre 
viafa §i nu spre moarte. 

De aceea, credin^a nu poate sa devina niciodata ideologic: 
pentru ca este incredere neostoita in via^a, in sfinjenie. Ideologia e 
de laborator. Ideologia omoara, constrange, sfideaza, tumefiaza. 

Ideologia nu mantuie. E o moda. §i modele tree repede. 
Credin^a nu trece, pentru ca credin^a e via^a, care sfideaza moartea, 
care sfideaza orice concept, care ne face sa parem fara rost pe 
pamant. 



211 



Insa astazi, in sambata mor^ilor, sensul acestei pomeniri este 
mult mai adanc. Noi ii pregatim §i pe cei mor^i pentru Pogorarea 
Sfantului Duh de maine 39 . 

Tradi^ia Bisericii gande§te via^a §i pentru cei vii §i pentru cei 
adormi^i. Daca maine retraim pogorarea Sfantului Duh peste Sfnuii 
Apostoli §i peste cei impreuna cu ei §i dorim ca Duhul sa fie 
impreuna cu Hristos §i cu Tatal in noi, astazi dorim acela§i lucru 
pentru intreaga umanitate adormita de pana la noi. Deci nu traim 
bucuria egoist, in mod separat de cei adormi^i, ci impreuna cu ei. 

Sensibilitate, comuniune, dragoste, rugaciuni de iertare: asta 
inseamna pomenirile moriilor. Pomenim pe cei mor^i pentru ca nu 
vor fi mereu morii. Cei mor^i vor invia §i to^i ne vom schimba intr-o 
clipa la venirea Lui, ne vom umple de slava. Iar cei care nu sunt 
credincio§i, ci eretici §i du§mani ai lui Hristos, nu vor putea sa 
suporte slava Lui, pentru ca, pentru ei, ea va fi foe, care arde §i nu 
lumina, care umple de dragoste. 

Sa luam aminte! Sa cugetam la rolul nostru vizavi de ceilalji 
§i la rolul vie^ii noastre in functie de ve§nicie §i nu de timp. Acest 
mod de a gandi lucrurile ne salveaza de la a ne inmormanta in 
istorie §i in mode desuete. 



39 Pentru praznicul Cincizecimiia, al Rusaliilor. 



212 



Sa nufugi de ceea ce ai nevoiei 



Ca sa traie§ti in societate, in mijlocul ha^i§urilor de tot felul 
trebuie sa §tii ritmul lumii, cu bunele §i relele lui. Trebuie sa §tii 
cand vine ploaia, ce lege s-a mai dat, cand §i unde se platesc taxele, 
ce imi trebuie pentru serviciu, cum sa procedez intr-o discu^ie, cum 
sa ies dintr-un conflict care nu duce nicaieri, unde imi due copiii la 
§coala, care e politica ^arii, de ce sunt oamenii a§a cum sunt. . . 

Trebuie sa §tiu sa reac^ionez in fa^a unor oameni mana^i de la 
spate de programele tv, de internet, de mode de tot felul, de credin^e 
cu totul straine de mine. . . 

§i eu, ca ortodox, trebuie sa §tiu cine sunt, de ce sunt §i cum 
sunt eu in comparable cu ei, ce imi cere Dumnezeu §i Biserica mea 
de la mine, mie, cre§tinului ortodox X sau Y. 

§i ca sa §tiu cine sunt cei din jurul meu §i lumea in care ma 
mi§c trebuie sa consum televiziune, internet, reviste mondene...cu 
masura insa. 

Nu ele ne intoxica, ci lipsa de masural 

In aceasta seara domnul Lorin Fortuna indemna pe 
ascultatorii sai la DDTV sa nu mai mearga la Biserica §i la preo^i 
toata ziua, ca Biserica §i preo^ii ii incarca negativ pe oameni, ii 
§erpilizeazd. 

Daca ma intalnesc cu unul dintre adep^ii sai sau cu cei care 
ne-au vizitat mai deunazi pe blog, in mod masiv, cu credincio§i 
bapti§ti, trebuie sa §tiu cum reac^ioneaza. Daca acestia vad ca nu 
pactizezi cu ei termina cu amabilitaiile §i incep sa te agaseze, sa te 
bruscheze sau sa te amenin^e. 

Eu, ca ortodox §i ca preot nu am obiceiul (ma indispune la 
culme) sa ma iau la cearta cu oameni, care au, in mod evident, un 
traseu al lor interior, din care nu vor sa iasa. 

In astfel de cazuri nu incerc sa inrfiez controverse, sa incerc 
sa fac convertiri, pentru ca §tiu, aprioric, ca nu ajung nicaieri. Eu nu 
cred in convertiri cu for^a §i nici cu momiri de tot felul, ci in 
convertiri din luminare dumnezeiasca, in realele convertiri, unde 
omul e purtat de Dumnezeu, cu voia sa, spre via^a ortodoxa. 

Daca cred ca pot sa conving pe un musulman, pe un baptist 
sau pe un PRM-ist infocat sa renun^e la op^iunile lor ma in§el. 

In Romania este interzis prin lege prozelitismul, adica 
racolarea prin orice mijloc a credincio§ilor celorlalte culte sau 
religii, insa racolarea se practica la greu. 

Pe mine ma indispune racolarea, imbrobodirea oamenilor §i 
cand intalnesc fa^a in fa^a credincio§i de alte culte si religii, spre 



213 



mirarea lor, le urez sa mearga pe calea pe care au ales-o §i sa fie la 
inal^imea exigen^elor religiei lor. 

Deci nu ma tenteaza sa atentez la credin^a altora dar nici nu 
dau dreptul cuiva ca sa imi dea sfaturi, ci primesc sfaturi doar de la 
cei care imi sunt prieteni apropia^i §i ii iubesc sau sunt personality 
duhovnice§ti in fa^a carora, in mod vadit, ma plec, fara nicio 
reticen|a. 

Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le inva^am bine este ca 
trebuie sa ascultam toate opiniile, sa-i lasam pe oameni ca sa ne 
vorbeasca, dar sa nu lasam opinii, care nu ne privesc §i ne deruteaza 
in credin^a, sa intre in inima noastra. 

Citesc cu titlu generic teologie eterodoxa, atee, satanista, 
literatura de tot felul insa nu confund ceea ce citesc cu ceea ce 
trebuie sa cred. Informarea noastra fa^a de lumea in care traim 
trebuie sa se constituie in inielepciunea sarpelui altoita pe curafia 
porumbelului, care trebuie sa fie in inima noastra. 

Pentru ca. a fi infelept ca serpii, de care ne-a vorbit Domnul, 
inseamna a cunoa§te rautatea lumii §i a diavolilor dar a nu-i da curs 
in inima ta, a nu \\\ face din ea un mod de via^a, ci in inima ta sa fii 
nevinovat, porumbel alb, curat, adica negandind in doua feluri, ci 
avand o incredere dreapta §i curata in Dumnezeu §i in oameni. 

Pe tinerii care acum se formeaza nu ii indemn sa fuga de 
computer, de televizor, de carte, de studii serioase, de limbi straine 
§i de specializari multiple, ci, dimpotriva, ii indemn sa fie toba de 
toate, sa §tie de toate, dar sa aleaga sa faca lucrurile, care ii fac 
frumo§i, gradini ale harului lui Dumnezeu. 

Ceea ce vedem intr-o carte sau intr-un film e aceea§i lume, cu 
bune §i cu rele, pe care o vad la spovedanie, pe strada, in pare, la 
restaurant sau in pia^a. Nu e o alta lume la televizor §i o alta in 
pare, ci e aceeasi lume. 

Daca fug de lumea asta pe care o vad, ea nu este numai in 
afara mea ci e §i in mine. §i ca sa scap, in mod real, din lume 
trebuie sa nu ma lupt cu lumea, ci sa am trezvia ca gandul lumii §i 
al diavolului sa nu lucreze in mine, ca nu cumva, in loc sa fiu 
cretin ortodox autentic, sa fm un pierde vara. 

Daca fug de al^ii trebuie sa vreau sa scap de mine eel vechi in 
mod real. §i ca sa scap de mine trebuie sa fac cele bune, sa ma ab^in 
de la pacate §i sa imi rabd vechile obi§nuin^e, rugand cu lacrimi §i 
cu staruin^a pe Dumnezeu, ca sa ma scape de ele. 

Daca imi schimb hainele §i ma fac monah sau preot nu mi se 
due patimile. Ele sunt mo§tenirea mea cea urata, pe care mi-am 
acumulat-o nebune§te toata via^a §i ea nu poate fi eradicate din 



214 



mine decat cu harul lui Dumnezeu, in Biserica, §i cu multa 
nevoin^a, staruin^a din partea mea. 

§i daca nu ma pot in^elege pe mine §i ma cert cu mine, voi 
avea tending ca sa ma cert §i cu al^ii §i sa dau §i altora sfaturi, sa 
ma fac inva^atorul altora, fara ca nimeni sa mi-o ceara, cand eu 
trebuie sa imi dau sfaturi mie §i sa ma indrept. 

Daca vreau sa traiesc in lume trebuie sa §tiu de ce sa ma 
feresc §i pentru ce sa optez. Cel mai important lucru pentru un 
ortodox nu ar trebuie sa fie unde traie§te, ci cat il impline§te viafa 
pe care o are el, acolo unde o are, unde §i-o face. 

Nu unde e important ci cum ma simt. Daca ma impline§te 
via^a de familie sau via^a de celibatar sau viaja de monah atunci 
traiesc bine §i sunt fericit §i nu mai vreau altceva. Daca nu e§ti 
fericit vei incerca sa intinzi nefericirea ta §i asupra altora sau sa te 
cer|i cu cei care nu sunt decazu^i suflete^te ca §i tine. 

Insa noi, fiecare, in felul nostru, suntem decazu^i suflete§te, 
pacato§i, §i avem nevoie sa ne cura^im via^a, sa ne-o schimbam. Cei 
care se dau de nepacato§i §i de oameni fara probleme sunt ni§te 
mincinio§i, ni§te farisei. 

Fiecare dintre noi avem probleme interioare §i exterioare 
carora vrem sa le facem fa^a. Iar daca vrem sa le facem fa^a trebuie 
sa evitam problemele suplimentare. 

Trebuie sa §tii ce vrei §i ce poii. Nu po^i sa te crezi in stare de 
orice pe lumea asta. Trebuie sa §tii unde sa te opre§ti. Trebuie sa §tii 
ce sa spui §i cu cine nu mai este nevoie sa polemizezi, pentru ca 
vezi la sigur, ca e o cearta cu morile de vant. 

Insa, paradoxal, m^elegem ca Dumnezeu ingaduie tot felul de 
intamplari, de probleme, ingaduie sa cunoa§tem oameni de tot felul, 
pentru ca sa inva^am cate ceva fundamental despre noi. 

Avem nevoie sa cunoa§tem mult mai multe lucruri decat au 
cunoscut predecesorii no§tri. Parin^ii duhovnice§ti in varsta, care nu 
mai au contact direct, care nu mai stau la propriu in lumea de acum, 
ne inva^a un fel de reticen^a fa^a de lume, care nu e spre binele 
nostru, mai ales a celor foarte tineri §i tineri, care i§i cladesc un rost 
in lume la aceasta ora. 

Reticen^a fa^a de tehnologie, de informa^ie, de vizual, de 
intalniri §i tabieturi diverse e o reticen^a pe care o in^elegem, pentru 
ca e rodul experien^ei pe care ei au avut-o in lumea de pana acum, 
care a apus. 

Nu sunt nicidecum ignoran^i, ci vad mai bine decat foarte 
mul^i. Numai ca, in mod natural, datorita varstei pe care o au nu mai 
au precizia duhovniceasca, bazata pe amanunte de via^a, pe care o 



215 



cer tinerii de la noi, ci sfaturile dumnealor prind mai bine la partea 
matura sau la cei de o varsta cu ei. 

Acum ce poate sa spuna un parinte de 80 de ani despre via^a 
de noapte §i despre droguri unui tanar, cand el nu a trait intr-o lume 
de acest tip? 

Daca nu ai nicio informa^ie despre murdaria lumii, la propriu, 
cu date §i cifre, nu po^i sa sfatuie§ti la modul general, cand omul rfi 
cere sa particularizezi. Iar cand mi se pun intrebari punctuale, la 
lucruri pe care nu le §tiu, nu ma dau de cunoscator, pentru ca 
atitudinea aceasta miroase unit. 

A fi un ortodox informat despre orice inseamna a fi un om 
care §tie §i cuvintele cu subin^elesuri, §i zambetele perverse, §i 
glumele perverse, §i ultimele aparrfii de carte, §i cursul valutar, §i 
ultimele legi din monitorul oficial, §i ce culoare se poarta vara asta, 
§i cand sunt pre^uri mai mici, §i cum se face un cont de email, §i de 
unde se cumpara calculatoare mai ieftine, unde sunt oameni ferven^i 
ca §i tine, unde e vreo conferin^a, vreun Parinte, care sa te scoata 
din lehamitea lipsei de prieteni. . . 

A fi informat inseamna sa surprinzi, intotdeauna, in mod 
placut. Uneori chiar sa iji bulversezi auditoriul, care te credea un 
mucos sau un traditionalist bdtut in cap. 

Atunci cand bdiefii destepfi i§i dau seama ca sunt ni§te fraieri 
inaintea ta, daca au crezut ca te fac in cuvinte, e partea cea mai 
emoiionantd a discu^iei. E un fel de a ramane cu gura cascata, cand 
tu credeai ca popa §tie sa dea numai cu cadelni^a. 

Intr-o zi, doua domni§oare, care §tiau engleza pasare§te, doua 
cuvinte in romanian §i doua in angliteria au vrut sa imi dea o 
mostra de in^elepciune. 

Reverenda mea arata prea bine cine sunt. Pasajul lor a fost 
destul de vast. Eu aveam o fa^a luminoasa, ceea ce poate ca a 
insemnat ca sunt credul §i ignorant din cale afara vizavi de discu^ia 
dumnealor. 

Se pregateau sa piece. . .§i le-am mul^umit ca mi-au vorbit atat 
de frumos in limba engleza despre mine, redandu-le unele pasaje, 
care aratau ca am fost acolo, ca eram dinfilmul dla. 

Am avut surpriza sa se ru§ineze, sa se fastaceasca, dar nu §i- 
au cerut scuze. Nici nu am incercat sa le store scuzele ci m-am 
intors spre fereastra §i le-am lasat sa coboare. 

Al^i smecherasi, care considerasera §i ei ca sunt lemn tdnase 
de vidin o cam bagasera pe maneca, pentru ca §i ei faceau glume. 

Eram intr-un col^ de tramvai vesel, cu tineri care se intorceau 
de la liceu §i cu ca^iva oameni mai in varsta. M-am intors spre 



216 



tineri, vreo 5-6 §i le-am zis, in romana, ca sunt baiefi cool, 
zdmbindu-le de sus. 

Ei credeau ca §tiu sa zambesc numai de jos, pentru ca eu, 
preot, trebuie sa fm numai smerit, prost de dau in gropi iar baie^ii, 
de nici 18 ani, trebuie sa fie ni§te bdddrani de march. 

Daca nu aveam habar de gesturile §i cuvintele lor, daca nu 
§tiam limba pe care o vorbeau cele doua tinere cu aer de vedeta, 
niciunul dintre ei nu se sim^ea prost, pentru ca le-ai dat-o peste nas, 
pentru ca tu nu §tiai ce sunt cuvintele, §u§otelile §i chicotelile lor. 

Muliplica^i aceasta imagine la fiecare gest, fiecare informa^ie 
pe care nu o cunoa^te^i §i in^elegeti important acestui banal 
indemn: Nufiii ignoranfi la nimicl 

Daca ignori ceva lucrurile te depa§esc §i traie§ti intr-o lume 
careia nu ii mai §tii cifru §i e§ti dus de nas de te miri ce farsor, care 
§tie numai lucrurile cu care vrea sa te minta. 

Daca fugi §i daca inghi^i ru§inea prostiei de a nu-^i cunoa§te 
lumea in care traie§ti, ca sa te aperi de ea, vei fi lovit, la fiecare pas, 
de ceea ce tu crezi ca e smerenie dar e, de fapt, incapacitatea ta de a 
face fa^a, in mod real, provocarilor lumii in care traie§ti. 



217 



Minte luminatd vs. minte perversa 



Cei care nu are interna sa profite de cineva nu il prive§te cu 
dublu irrfeles. In fa^a celui care prive§te smerit §i non-incestuos 
barbatul sau femeia, omul vede ca este o oglinda a celui care vede 
frumos §i fara pacat lumea §i pe om. 

In fa^a unui astfel de om te ru§inezi sa gande§ti lucruri urate, 
pentru ca ochii lui te deconspira. Am stat §i stau in preajma unor 
oameni, care vad adancul din om §i in fa^a carora nu po^i sa te 
ascunzi, pentru ca harul din ei scoate la lumina toata ideea perversa, 
care mi-ar incol^i in inima. 

Mintea luminata de har e vazatoare a celor ascunse ale 
omului. Ea vede patimile tale, gandurile care te strabat, erorile care 
te fac sa fii extremist. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne for^am din 
rasputeri sa nu mai abdicam in fa^a niciunui gand rau. 

E foarte greu de facut asta §i abia reu§e§ti, cu harul lui 
Dumnezeu, cateva clipe, ore... A avea mintea afara de pacat §i de 
ispita e lucru greu, e o harisma. 

Insa a fi atent, ca nu cumva sa sminte§ti prin cele din launtru 
ale tale pe cineva cu care te intalne§ti, vorbe§ti, este un lucru pe 
care trebuie sa il infaptuim de fiecare data. 

Cuvintele nu sunt goale de starea noastra sufleteasca, ci ele 
transmit pacea din noi sau uraciunea din noi. §i atunci cand cineva 
l\\ vorbe§te pervers, cu ochi languro§i, cu gesturi erotice, atunci nu 
i^i transmite numai ganduri, cuvinte, ci §i duhurile din el sau ea. 
Daca vorbe§te din interiorul unei patimi i^i transmite §i ^ie, incearca 
sa rji transmita §i ^ie demonii, care ii imping la pacat. 

Cei care se sinucid nu o fac spontan, ci impin§i de la spate de 
o stare de spirit, careia nu ii §tiu provenien^a, care, desigur, e 
satanica, §i o considera propria lor stare sufleteasca. 

Cei care incep sa traiasca o stare perversa, care devin 
homosexuali sau lesbiene sunt stapani^i in fiin^a lor de duhurile care 
ii fac sa creada, ca ceea ce ei gandesc, dorind aceste perversiuni, 
sunt propriile lor ganduri. Insa ei §tiu foarte bine ca aceste ganduri 
au inceput in ei de la o anume varsta, cand au acceptat, din cauza 
unui abuz sexual sau din cauza propriei lor curiozita^i sexuale, 
moduri de sexualitate perversa. 

La fel se intampla cu gurmandul, care simte o pofta 
nestapanita de a manca, cu eel ce se imbata sau se drogheaza, cu eel 
care nu poate sa stea singur §i are nevoie de zgomot, de muzica la 
maximum, caruia ii e frica de singuratate §i incearca in chip §i fel sa 



218 



i§i umple golul interior, marasmul interior cu vreun site porno, cu 
vreun film sau cu vreo sticla de palinca. 

Cele mai multe dintre violuri, dupa constatarile noastre, vin 
pe fondul ambi^iei de a arata cine esti tu §i al dispreiului pe care 
femeile il aufafa de tine. §i pentru ca sa ataci victima trebuie sa l\\ 
omori con§tiin^a cu bautura sau cu o tampita incredere ca nimeni nu 
\\\ sta in fa^a, ca tu e§ti eel mai bun, absolut. 

Toata in§elarea satanica, care apare in fiecare patima, are 
ceva in comun: nu vezi cine te conduce, ci tu crezi ca esti liber. Nu 
ai sentimentul ca cineva l\\ sufla in suflet aceste ganduri, ci tu crezi 
ca a pdedtui inseamna a te elibera de tine. 

Insa a pdedtui inseamna a te sinucide sufleteste, a te secatui 
de via^a §i de bucurie, a te insingura la culme, pana cand nu mai §tii 
cine e§ti, ce vrei, cui ii pasa de tine. 

Pentru ca atunci cand e§ti cu ga§ca ta sau parin^ii tai traiesc 
sau iubita se uita la tine sau i|i merg bine afacerile §i totul e ok, 
crezi ca a§a va fi ve§nic, ca to^i te iubesc. 

Insa cand nu mai po^i, cand, Doamne fere§te!, vine peste tine 
un accident §i ramai fara picioare, fara maini, cand e§ti paralizat in 
pat, atunci in^elegi ca singurul lucru care te tine e credin^a ta, 
redescoperirea credin^ei in inima ta, iubirea celor care raman cu tine 
mereu §i purtarea de grija, evidenta, a lui Dumnezeu. 

Exista moduri perfide de a-^i in§ela parin^ii, so^ia, copiii, de 
a-i dezamagi pe cei care te iubesc. Exista nenumarate cai pentru a 
ajunge la aceea§i ruina, chiar daca ruina incepe de la a nega pe 
Dumnezeu in virtutea §tiin^ei §i a pregatirii tale §tiin^ifice sau din 
cauza ca te-a parasit so^ia §i te-a lasat cu trei copii, pe care nu mai 
§tii cum sa-i cre§ti. 

Insa a avea minte perversa inseamna a stii ca faci rdu, aji 
asuma raul pe care il faci. §tii ca actul pe care tu il faci ca jurist il 
va arunca pe X in strada. §tii ca gestul de a-1 necaji, poate sa il faca 
pe Y sa faca infarct. §tii ca, daca l\\ manipulezi copiii sau daca 
copiii isi manipuleaza parin^ii, ajung acolo unde vor. 

Singuratatea, decep^ia, mintea impra§tiata, nebunia sunt 
cauzele ultime ale folosirii perverse a sufletului §i a trupului nostru. 

Pentru ca atunci cand vrei sa ispite§ti pe un barbat ca sa se 
culce cu tine, tu, ca femeie, nu i te dai numai cu trupul ci, in primul 
rand, cu sufletul tau. Iar sufletul pervers duce la pacat trupul, legat 
ca un animal cu capastru. 

In evlavia romano-catolica medievala, descentrata din via^a 
duhovniceasca, exista ideea ca trebuie sa i^i biciui, sa i^i flagelezi 
trupul, pentru ca trupul e de vina ca noi ne excitam sexual. Puneau 
in trap ceea ce nu apar^inea trupului ci sufletului. 



219 



Nu trupul e eel care se excita, ci sufletul e eel care prime§te 
pe demonii desfranarii, care imping §i trupul, ca unul legat intim §i 
de nedespa^it de trup, atat cat omul e viu, la pacat. 

In filmografia porno, biciuirea trupului a devenit un palier de 
sexualitate extrema, care merge pe aceea§i filiera medievala, dar in 
mod invers ca scop, considerand ca, daca stimulam trupul, vom 
avea reac^ii de placere la nivelul sufletului. 

Insa, daca ba^i trupul, ca sa nu mai sim^i placere sau daca il 
ba^i pentru ca sa sim^i placere, nu ne duce la nimic pozitiv, daca 
placerea nu e despar^ita de ideea naturala a folosirii trupului §i a 
iubirii unui alt trup, la nivelul min^ii. 

Sfantul Maxim Marturisitorul in secolul al 7-lea d. Hr. a dat 
defmnia curajirii noastre de patimi intr-un mod foarte concis. El a 
spus, ca pentru a scapa de o patima oarecare trebuie sa despar^im, la 
nivelul min^ii noastre, gdndul natural de patima cu care s-a 
impreunat. 

Daca e sa aplicam acest sfat la patima desfranarii, ar trebui ca 
in mintea noastra sa despar^im bucuria noastra de un trup frumos §i 
dorin^a de a fi iubi^i de dorin^a de a stapanii, fara voia celuilalt, a 
trupului celuilalt. 

Ca sa nu mai gande§ti pervers pe celalalt trebuie sa te bucuri 
de cum arata, sa ni placa de el, dar sa nu vrei, nici macar in mintea 
ta, sa il percepi ca pe un trup cu care sa desfranezi, ci ca pe un om 
cu care trebuie sa vorbe§ti la nivelul daruirii §i al dragostei non- 
posesive. 

Daca eel din fa^a ta nu e in mintea ta un obiect al placerilor 
tale ci un om care merita toata aten^ia §i dragostea ta dezinteresata 
po^i sa vorbe§ti cu el nepatima§. 

Acolo unde un barbat §i o femeie nu pot sa se vada in ochi 
pentru ca vad curvar persoana celuilalt nu se poate vorbi de o relate 
fireasca de parteneriat, de munca impreuna sau de o relate fireasca 
intre duhovnic §i fm/fiica duhovniceasca. 

Ca sa ai rela^ii colegiale, filiale, parteneriale trebuie sa te 
educi in a nu §oca prin intimitatea ta intimitatea celuilalt. §i aceasta 
educate nu se poate face decat incercand, cu smerenie §i cu multa 
rugaciune, sa duci o via^a ferventa de asceza §i de in^elegere a 
modului despatimirii. 

Nu vei avea rezultate imediate colosale, adica in doi-trei ani, 
dar dupa 15-20 de ani de via^a adancita in ritmul Bisericii, vei uita 
ca ai fost odata un om cu o via^a neoranduita, dusa la voia 
intamplarii. 



220 



Despre oamenii care iti revarsd lumind in suflet sau 
despre recunostinta 

Cei care ne-au luminat via^a, care ne-au ajutat in puncte 
cheie, cat §i cei care ne-au suportat toata via^a, ne-au crescut toata 
via^a sunt vii in recunostinta noastra. Recunostinta este tocmai 
expresia cea mai vie a dragostei pline de reveren^a. 

Cand cineva ne-a punctat viaja intr-un mod binecuvantat a 
demonstrat ca a avut o con§tiin^a adanca fa^a de noi, ca ne-a privit 
in perspectiva. Tinerii au nevoie sa fie privrfi in perspectiva sau 
trebuie privrfi cu responsabilitatea pe care ne-o cere credin^a noastra 
in fa^a lui Dumnezeu. 

In ultimele zile am avut parte de momente speciale in via^a 
noastra, in care am sim^it din plin dragostea parinteasca a unor 
persoane. Dragostea dumnealor, manifestata atat de plin, de 
incandescent, ne-a incalzit inima, ne-a dat curaj, spor in via^a 
noastra, pentru ca am fost socoti^i oameni loiali, angaja^i voca^iei 
noastre preote§ti. 

Recunostinta vie este amprenta pe care o lasa manifestarea 
con§tiin^ei unei anume persoane. Ai nevoie de un transplant, de un 
salariu, de un cuvant bun, de rugaciunea cuiva, de prietenia 
cuiva...§i cand simji ca \\ se raspunde cu aceea§i masura a 
increderii, adica cu elegan^a, atunci in^elegi, in mod faptic, ce 
inseamna sa ai constiinfa. §i aici nu e vorba despre con^tiin^a 
pacatelor personale, ci de con^tiin^a de a nu obstruc^iona, prin 
deciziile §i cuvintele tale, ravna unui om. 

Consider un pacat grav, ucigator de suflet, pentru un cre§tin 
ortodox, pacatul de a descuraja pe cei care ravnesc ravna cea buna. 
Demoralizarea unui om, care se roaga cu ardoare, care traie§te 
adanc exigence credin^ei e o crima impotriva zborului unui om 
catre Dumnezeu. 

Trebuie sa ne ferim de a fi sminteala pentru cei care sunt 
auzi^i in rugaciunile lor catre Dumnezeu, caci nu facem decat sa II 
insultam pe Dumnezeu Insu§i, Care asculta de robii Sai. 

Am avut parte astazi de conversa^ia unui om cuvios, de o 
adanca vedere a lucrurilor, care mi-a vorbit despre pacatul grav al 
unui prieten al sau §i care nu putea muri impacat din cauza lui. Imi 
spunea ca prietenul sau avea o fa^a neagra, pamantie pe patul mor^ii 
§i ca sim^eai langa el prezen^a Satanei. 

La un moment dat i s-a confesat §i i-a spus: „Candva, in 
strainatate, am devenit mason §i am sim^it cum dracul a intrat in 
mine din acel moment". 



221 



Nu putea sa moara din cauza acestui pacat care il apasa, a 
pacatului apostaziei si a trait ani de zile cu sim^irea prezen^ei 
diavolului in el. Spunand asta, cuiva care putea sa il mjeleaga, s-a 
sim^it mai bine. Sau tocmai pentru ca cineva putea sa il in^eleaga a 
fost cinstit cu el. 

Domnul cu care am discutat, avea o constiin^a inalta a 
recunostin^ei fa^a de Duhovnicii si de Parin^ii Sfhni pe langa care a 
trait. 

Mi-a povestit despre fiecare in parte cu revarsare de inima 
dar fara pic de fanatism. Emo^ia, dragostea lui erau vii si te umplea 
de pace, de pacea cu care a fost umplut prin ascultarea de Paring 
sai. Recunostin^a aceasta vie, adanca, trece peste moarte si devine 
venerate, atunci cand eel pe care il iubesti are via^a lui Hristos. 

Pentru a in^elege cum ajungem sa veneram cu adevarat pe un 
om duhovnicesc trebuie sa in^elegem, ca plecam de la a-1 cunoaste 
si de la a ne indragosti de el, de la a primi binecuvantarea si 
frumuse^ea lui, revarsarile sale de inima fa^a de noi, ajungem sa ne 
umplem de recunostin^a si de vie admira^ie fa^a de el, pentru ca 
acestea sa devina venerate, filiate adanca, incredere ca el ne poate 
apara prin rugaciunile sale. 

Iar daca nu vrem sa ne complicam in termeni, putem spune ca 
atunci cand sim^im ca cineva nu se sterge din noi, din inima noastra, 
e semn ca el este o parte din noi, prin ceea ce a facut pentru noi. §i 
asa in^elegem ce inseamna sa crestem unii prin alfii si de ce avem 
nevoie de dragostea si de rugaciunile Sfm^ilor. 

Pentru ca ei sunt cu noi si ne dinamizeaza via^a spre toata 
frumuse^ea, spre tot lucrul bun. Daca ei au fost plini de frumuse^e si 
de toata constikrfa pentru bine, cu atat mai mult sunt acum, cand 
sunt trecu^i la Domnul si vor sa se faca si cu noi acest lucru. 

Cand iubesti pe cineva nu po^i sa il lasi in durere, in necaz. 
Cand vezi ca po^i sa il aju^i, nu pleci pana cand nu il aduci spre o 
latura pozitiva a lucrurilor. 

Iubirea are un fel de a se manifesta, care sufera si ^ine minte, 
are grija de grija celui iubit, este o continua preumblare spre eel pe 
care inima il doreste. 

Nu po^i sa iubesti doar cu cuvantul! Iubirea e o manifestare 
totala a fikrfei noastre, care ne determina sa facem lucruri, pe care 
nu credeam ca suntem in stare sa le facem. 

Cand Sfantul Nichita Stithatos a scris via^a Sfantului Simeon 
Noul Teolog, Parintele sau, acesta a spus si urmatoarele: Sfantul 
Simeon era impins de catre Sfantul Duh la a marturisi vederile sale, 
la o epuizare imensa pentru a scrie Teologie, pentru ca dragostea 



222 



dumnezeiasca din el il facea sa nu poata sa ascunda ceva din trairile 
sale. Era impins, fara voia sa, la a marturisi. 

Domnul de care va vorbeam, ca mi-a fost partener de dialog 
astazi, mi-a amintit un pasaj din via^a unui Sfant recent, la care a 
venit un alt om duhovnicesc sa ii vorbeasca despre vederea lui 
Dumnezeu. 

Primul Sfant i-a spus celui de al doilea ca el nu are o via^a 
duhovniceasca §i nu poate sa-i spuna nimic. Adevarul era ca nu a 
vrut sa-i spuna, pentru ca sa nu fie interpretat gresit. 

Iar cand al doilea Sfant a plecat dezamagit de raspunsul pe 
care 1-a primit, primul Sfant §i-a notat intr-o carte a sa: Dupd ce el a 
plecat, m-am simiit pdrdsit de Duhul lui Dumnezeu, pentru ca nu 
am vrut sa ma smeresc si sa laud minunile lui Dumnezeu din viafa 
mea, povestindu-i Pdrintelui vederile date mie de cdtre Dumnezeu. 

A in^eles, ce trebuie sa in^elegem §i noi, ca nu trebuie sa ne 
temem nici sa ne aratam via^a spre folosul altora, nici recuno§tin^a 
spre insufletirea altora §i nici sa ne ascundem durerile §i ispitele, 
atunci cand vedem, ca unii s-ar folosi in via^a lor de neputin^ele 
noastre. 

Inchei cu o minune pe care mi-a spus-o acest om 
binecuvantat. Era la parastasul de 40 de zile a unuia dintre Parin^ii 
sai duhovnice§ti. Erau la mormant tot felul de ucenici ai Parintelui 
pomenit atunci, mai §colrfi sau mai pu^in §coli^i. A inceput o ploaie 
toren^iala §i fiecare s-a acoperit cu ce s-a putut, dumnealui ^inand o 
umbrela deasupra unuia dintre preo^ii slujitori. 

In ploaia toren^iala, slujba a continuat cum s-a putut §i, la un 
moment dat, interlocutorul nostru a simiit ca langa ei este o 
prezen^a duhovniceasca, care ii face sa simta o neobi§nuita caldura 
dumnezeiasca in suflete. 

Uitandu-se la lumanarile de pe mormant, a constatat cu 
uimire, ca ele ardeau §i erau cu toate aprinse in mijlocul unei ploi 
toren^iale. 

To^i cei prezen^i au primit o incredin^are enorma asupra 
sfinjeniei Parintelui lor, caruia ii faceau pomenirea de 40 de zile. 



223 



Obsesia saufaptul mdrunt care te domind 



In spatele obsesiilor noastre stau, deopotriva, fascinafia §i 
falsa cautare. Fascinafia nu ne propune o cautare a sursei, care ne 
acapareaza, ci o plutire in aceste sentimente apoase, vaporoase, care 
au atingere directa cu influenza demonica. O parte dintr-un om, un 
obiect, o idee, o realitate anume devine imaginea, care ne obsedeaza 
de la un moment dat, ne tracaseaza continuu. 

Am auzit §i am trait in parte diverse obsesii, diverse ganduri 
inoculate de demoni in fiin^a mea, ca §i cand ar fi fost ale mele. 

Exista obsesia intunericului, a mor^ii violente, a sanilor mari, 
a sexului salbatic, a aruncarii de la etaj, a aruncarii in apa, senza^ia 
ca langa tine sunt anume oameni mor^i, care te-au §ocat candva, 
obsesia aparrfiilor unor demoni din senin, obsesia bolii incurabile, 
obsesia neprevazutului continuu, a neprevazutului pe care il 
a§tepti... 

Imaginea care este reluata continuu in capul nostra ne 
aminte§te de pacate nespovedite sau ne impinge la pacate cu care nu 
suntem de acord in fiin^a noastra. 

Obsesia vrea sa garanteze faptul ca nu ne-am schimbat, ca nu 
ne putem schimba §i ca nu suntem liberi in noi inline. Atacul 
demonic, care produce in noi obsesiile, vrea sa ne ata§eze de 
anumite imagini, de anumite stari de spirit, in care sa traim sub 
impresia fricii, a sexualului sau a deznadejdii. 

Oamenii duhovnice§ti au explicat intotdeauna faptul ca furia 
demonilor se manifesto haotic fa^a de noi, daca incepem sa rezistam 
ispitelor, obsesiilor, insinuarilor demonice in fiin^a noastra. Cel mai 
adesea demonii ne aduc in minte, in mod recursiv, imagini 
obsesive, care sa se caleze pe dorin^ele §i incertitudinile noastre. 

Unui om instabil emotional ii vor aduce obsesii, care sa-1 faca 
puternic in aparen^a sau care sa il timoreze §i mai mult. Celui care 
se lini§te§te interior ii vor aduce motive de enervare, de risipire. 
Celor temperamentali le vor aduce obsesii pline de cruzime §i de 
exaltare sexuala, pe cand celor mce^i le vor aduce stari de apatie §i 
de triste^i resemnate, acre. 

Oamenilor culturali li se inoculeaza eel mai adesea obsesia 
de§ertaciunii admirabile, a grobianului impachetat lingvistic. 
Romanele fracturiste aparate in Romania ultimilor ani sunt 
depozitele insa^iabile ale unei unei sexualita^i pline de hule §i de 
locuri sadice. 

Cand francezii fac un film religios, el va confine, cu 
siguran^a, cateva hule, care te vor face sa vomi^i. Filmul romanesc 



224 



comunist, pana nu dracuia si injura de cele mai sfmte lucruri nu se 
sim^ea bine. 

Obsesia de a fi animal, bruta, sadic, orgiastic, semi-zeu, 
diavolul in persoana are la baza dorin^ele ascunse ale oamenilor, de 
care demonii profita. 

Obsesia nu este decat un fapt marunt, ridicat, deodata, la 
rangul de singurd inchipuire a noastra. Toata literatura romantica 
este o privire obsedata de ceva: de femeie, de intuneric, de moarte. 
Oricum am intoarce cuvintele, obsesiile nu au de-a face cu limbajul, 
ci cu addncimile nesigure ale fiin^ei noastre. 

Obsesiile apar in noi si ne subjuga pentru ca suntem goi de 
har, pentru ca nu stim sa luptam cu demonii, pentru ca nu avem o 
via^a duhovniceasca, ci mintea noastra si fiin^a noastra sunt un loc 
in care demonii isi fac mendrele cum vor. 

Pe cineva il obsedeaza ciorapii doamnelor, altul doreste sa 
ajunga sef, unul doreste sa faca sex cu sefa lui, pe unul il obsedeaza 
mizeria de pe jos si praful, unul e obsedat ca va muri la o anumita 
varsta, altul e obsedat de faptul ca nu e mai frumos, ca nu e mai 
inalt, ca nu e mai destept. Obsesia nu conduce pe om la un rezultat, 
la o cautare, ci ea este captivitate, stagnare a mea in fa^a unei 
imagini pdrut-inexpugnabild. 

Esti in fa^a unei situa^ii limita. Crezi ca nu o vei trece. 
Demonii vin si \\\ spun ca nu ai nicio sansa. Tu te rogi, te linistesti, 
\\\ pui toata nadejdea in Prea Curata Stapana si vrei sa se faca voia 
Prea Sfinjiei Sale cu tine. 

Esti in ziua in care ar fi trebuit sa se petreaca lucrul rau, cu 
care demonii te infricoseaza. §i ce surpriza ai? Lucrurile se petrec 
altfel decat in filmul horror pe care demonii il creasera in mintea 
noastra. In^elegem atunci ca ei doreau sa ne submineze linistea, 
sanatatea, pentru ca lucrurile aveau sa se schimbe pentru noi. 

Demonii stiu cand noi suntem lauda^i sau ocara^i de catre 
cineva, afla mai repede decat noi amanuntele acestea si profita de 
repeziciunea pe care fiin^a lor spirituala le-o ofera. 

Sim^ind, presim^ind ca se apropie un lucru bun in fiin^a 
noastra, o bucurie, ei incearca din rasputeri sa i|i strice detaliile 
antecedente ale bucuriei tale. 

Vor sa te faca sa nu percepi bucuria la reala ei valoare. Iar 
daca cineva are ceva cu tine, vor sa rfi creasca impactul durerii si al 
dezamagirii, pe care cuvintele lui il are asupra ta, pentru ca sa te 
tulburi, sa te lup^i mental cu acela, care te ofenseaza in chip si fel. 

Te-a enervat ca nu te-a salutat colegul tau. Acest fapt marunt 
poate deveni o obsesie. In spatele unui gest real sau ireal demonii 
ne ajuta sa fantazam tot felul de scenarii. 



225 



Privirile so^iei tale pot parea suspecte, grija mamei tale fa^a 
de tine poate sa devina §i ea suspecta, oricine poate deveni suspect 
din senin, daca punem la inima scenariile frauduloase, pe care, cu 
atata generozitate par§iva, ni le pun la indemana demonii. 

Cum po^i sa in^elegi obsesiile, sa le dejoci? Prin rugaciune §i 
aten^ie. Te rogi lui Dumnezeu sa \\\ arate care e motivul pentru care 
o imagine, un gand anume te tot bate la cap si e§ti atent spre ce vor 
sa te indrepte demonii. Te vor mort, te vor bolnav, vor sa 
pacatuie§ti, vor sa devii penibil. 

Daca in^elegem toate aceste lucruri, atunci obsesiile 
demonice ne-au ajutat in via^a noastra, au fost ingaduin^e din partea 
lui Dumnezeu, pentru ca sa in^elegem, in mod experimental, cum 
gdndesc aceste fringe demonice, care vor sa ne in§ele continuu. 

Cand Sfantul Pavel spune ca gandurile Satanei nu ne sunt 
ascunse, nu ne sunt necunoscute [II Cor. 2, 11], a vrut sa spuna, de 
fapt, ca aten^ia noastra la ispite ne inva^a ce vor demonii sa se 
petreaca cu noi. 

Lupta cu gandurile, cu demonii, ne inva^a gandurile Satanei. 
§i gandurile lui sunt numai raul §i toata in§elarea, pentru ca la 
lucruri bune nu ne inva^a, dupa cum ne-a spus Domnul: „Voi sunte^i 
din tatal vostru diavolul §i vre^i sa face^i poftele tatalui vostru. El, 
de la inceput, a fost ucigator de oameni §i nu a stat intru adevar, 
pentru ca nu este adevar intru el. Cand graie§te minciuna, graie§te 
dintru ale sale, caci este mincinos §i tatal minciunii" [In. 8, 44]. 

Oamenii duhovnice§ti judeca amanuntele §i §tiu sa vada 
amanunte care altora le scapa. Obsesiile sunt formate din amanunte 
exploatate impotriva noastra. Daca incepi sa hule§ti, sa te indoie§ti 
in inima ta, sa te increzi, sa vrei putere sau placere, demonii te 
servesc imediat cu obsesii apetisante, tulburatoare sau de-a dreptul 
demen^iale. 

De cate ori citesc un blog observ obsesiile, gandurile de care 
sunt ^inu^i cei care scriu pe el. Sunt foarte atent la conversa^ii, la 
oamenii din fa^a mea, la oamenii cu care vorbesc la telefon §i 
observ cine sunt atunci in fiin^a lor, ce vor dincolo de cuvinte, de ce 
folosesc anumite cuvinte, de ce sunt traversal de anumite 
sentimente. 

§i intotdeauna inva^ enorm de multe lucruri, citesc enorm de 
multe lucruri in oameni. De aceea nu am sentimentul niciodata ca 
pierd timpul discutand cu cineva, pentru ca fiecare e o carte pe care 
o citesc §i din care inva^. 

Obsesiile stau, se fixeaza intre ochii tai §i con§tiin^a ta. Ele 
sun paiul de care nu po^i sa vezi, barna care i^i obtureaza vederea, 
reala vedere. 



226 



Cand Sfantul Pavel, tot el, vorbeste de lacomie ca de o 
inchinare la idoli [cf. Col. 3, 5], da defini^ia cea mai buna a 
obsesiei: pentru ca ea este alipirea de ceva, o privire de foarte 
aproape a unui lucru, care nu te mai face sa vezi mai departe de el. 

Privirea duhovniceasca vede obsesia, ispita din afara, de sus, 
de jos, din dreapta si din stanga: §tie ce vrea, unde bate. Cand e§ti 
foarte aproape de perete sau de ecran, lipit de ele, nu mai poji sa 
vezi peretele si ecranul din alta parte decat din fa^a sau nu-1 mei 
vezi deloc. Peretele sau ecranul devin una cu ochiul tau. 

Iar cand esti prins in navod, in plasa obsesiei, nu mai stai sa 
judeci la rece lucrurile, pentru ca esti incapabil sa faci acest lucru. 
Desprinderea de ea este o judecare a ei la rece. Insa, numai cand 
incepi sa constientizezi ce vrea sa faca cu tine, incepi sa in^elegi ca 
e un rau de care trebuie sa te debarasezi. 

Obsesiile sunt inselari demonice de care te dezlipesti numai 
gandind duhovniceste, numai dezlipindu-te prin in^elegere de ele. 

Rugaciunea, pocain^a, marturisirea pacatelor, impartasirea cu 
Domnul, intreruperea rela^iilor care te due la pacat, i^i dau prilejul 
sa vezi de ce suferi, ce suferin^a mare este obsesia si, mai ales, ce 
pierdere de vreme, ce ramanere in loc ^i-a produs in via^a ta. 



227 



Demonii indoielii si rugdciunea 



Exista ispite ale indoielii profunde, sacaietoare, atunci cand 
rugaciunea §i credin^a ta sunt vii. In mijlocul inimii zeloase, dornice 
de mantuire, apar uneori raceli enorme, indoieli acaparatoare, 
sentimentul fals ca nu mai e§ti auzit de Dumnezeu sau ca nu po^i sa 
ajungi la El cu dorul inimii tale. Rugaciunea parca {i se intoarce 
inapoi. Te sim^i singur, asaltat de tot felul de griji, de obsesii, de 
amintiri stresante. 

Asemenea ispite apar cand e§ti obosit, cand ai cea mai mare 
nevoie de lini§te, de pace interioara dar § i se sus^inere din partea lui 
Dumnezeu §i a oamenilor. Raceala indoielii, singuratatea indoielii 
lasa urme grave, §fichiuitoare in fiin^a noastra. Cei care nu §tiu cum 
sa lupte cu astfel de prdpdstii demonice se cred realmente parasrfi 
de Dumnezeu §i cauta sa gandeasca prin prisma unei teologii 
deficitare a providen^ei. 

Insa rolul demonilor indoielii in via^a noastra este acela de a 
ne proba inten^iile, rabdarea, certitudinile. Dumnezeu ingaduie 
indoiala atunci cand omul i§i face planuri de unul singur, cand 
incepe autonomizarea omului, interioara, viazavi de purtarea de 
grija a lui Dumnezeu. Ingaduin^a lui Dumnezeu este spre folosul 
nostra. 

Trebuie sa privim cu zambet ingaduitor, cu smerenie, efortul 
demonilor de a ne destractura interior. Cunosc un preot, care atunci 
cand e luptat de catre demoni, le spune acestora, ca atacurile lor il 
inva^a nu ce sa nufaca, ci ce sdfacd ca sa se mdntuie. 

Unii se sperie mai mult de demoni, arfii mai pu^in, depinde de 
starea lor interioara, de sporirea lor. Important e sa nu consideram 
ca aceste atacuri ne demonstreazd ca nu avem credin^a, ca nu mai 
avem credinja. 

Trebuie sa privim cu seninatate, pe cat putem, astfel de 
imixtiuni demonice in via^a noastra. Important e sa §tim ca ele 
exista, daca nu ne-au asaltat, §i ca in aceasta situate demonii ne fac 
sa credem ca suntem pierdufi, ca suntem reel, ca suntem goi de har. 
Raceala interioara, amaraciuna deznadajduita, gandul disperat sunt 
amprente evidente ale influen^ei demonice in fiin^a noastra. 

A 

In limba greaca £i£cci>ioi> [de unde zdzanie romanesc] 
inseamna o ac^iune demonica, o sugestionare demonica in fiin^a 
noastra. O insaman^are a unei ispite in fiin^a noastra. 

Cand demonii au un link in fiin^a noastra, o legatura cu noi 
prin constanta noastra pacatuire, atunci ei introduc in fiin^a noastra 
lucruri care le sunt proprii. 



228 



Iar sentimentele false de raceala interioara, de disperare, de 
teama galopanta, de angoasa nu sunt decat bombe artizanale ale 
demonilor, care explodeaza in noi §i ne intoxica cu lucruri pe care 
nu noi le gandim, dar care tree u§or de mintea noastra, pentru ca nu 
§tim sa distingem intre gdndul nostru §i gdndurile infiltrate de catre 
demoni in noi. 

De aici §i rolul primordial in via^a ortodoxa a rugaciunii, a 
rugaciunii continue, care e atenta la ganduri, la toate gandurile care 
intra in noi, ca sa devina. posesiuni ale fikrfei noastre. 

Rugaciunea, adesea in^eleasa numai ca cerere, in mod 
restrictivist, are o mare arie de desfa§urare. Rugaciunea nu e numai 
cererel Ea este §i mulfumire, §i dragoste, §i judecare de sine, 
adorare a lui Dumnezeu, exercifiu de curdfire interioara de 
ganduri, linistire, umplere de odihnd, de pace. 

Lucrul, lucrarea rugaciunii trebuie sa ne duca la sim^amantul 
de intimitate, de vecinatate, de prietenie cu Dumnezeu. Rugaciunea 
e atunci cand spui tot Cuiva, Care te aude. Rugaciunea e spunere a 
dragostei tale catre Dumnezeul tau. E preamarire a Lui, atunci cand 
i^i vezi pacatele sau o spunere §i o punere a vie^ii tale, in intregime, 
sub privirea Lui. 

Cel mai u§or lucru e sa te rogi. Oricine e strabatut de patimi 
§i de aceea are nevoie de rugaciune. Rugaciunea, ca §i paza min^ii, 
aten^ia la ganduri fac parte din maturatul de fiecare clipa a 
inauntrului nostru. 

De aceea, noi unim rugaciunea de fiecare clipa cu citirea, cu 
milostenia, cu aten^ia la slujbe, cu cantatul §i recitatul de texte 
cuvioase, pentru ca rugaciunea e deschiderea mea, sinceritatea mea 
fa^a de tot ceea ce ma intereseaza, fa^a de tot ceea ce ma atrage. 

In^elegem la un moment dat ca ispita e normald, e o 
cotidianitate in via^a noastra, pentru ca miza vie^ii duhovnice§ti e 
imensa. Cum sa te lase demonii in pace, daca tu vrei sa ajungi acolo 
de unde ei au cazut? Miza vie^ii cu Dumnezeu e ve§nicia cu El, e 
trairea ve§nica cu El. De aceea §i ispitele §i razboiul [nevazut de 
mul^i dar trait de noi dinauntru] este imens. 

Nu rugaciunea alunga insa pe demoni, nu efortul nostru, ci 
harul lui Dumnezeu de care ne facem proprii prin rugaciune. 

Rugaciunea nu e un scop in sine ci este o unealta spre 
dobandirea cuntfiei min^ii §i a inimii. 

Scopul rugaciunii, paradoxal, este incetarea rugaciunii. 
Scopul rugaciunii e ajungerea noastra la vederea luminii lui 
Dumnezeu, vedere care e incetare a oricarei rugaciuni §i odihna in 
contemplarea celor dumnezeie§ti. 



229 



Demonii ne ataca pentru ca vad schimbari in bine in noi. 
Daca nu ar sesiza aceste schimbari, la ce bun sa ne innebuneasca de 
nervi toata ziua? Acolo unde este ravna, exista tot felul de peripe^ii 
demonice, pe care le aflam prin patimirea lor, prin trairea lor. 



230 



A vrea binele oamenilor 




Domnul Iisus Hristos §i Prea Curata Sa Maica, 

de la Sf. Mdndstire Hilandar 
din Sf. Munte Athos, sec. alXIII-lea 



Mergi pe ideea ca vrei sa aju^i un om, ca vrei sa ii ara^i ca 
binele din el poate precumpani raul pe care §i 1-a acumulat din 
ne^tiin^a §i apucaturi maladive. Vrei sa il ajirfi pentru el, nu pentru 
tine. Insa asi§ti neputincios la situa^ia in care el nu i§i dore§te binele 
sau, nu dore§te sa fie implinit. 

Merge cu tine pana unde vrea el §i apoi se opre§te §i o ia 
inapoi, se intoarce la o via^a, care nu ii cere, in mod zilnic, 
eforturile mantuirii, dar nici nu-i ofera vreo lini§te, ci o grozava, 
extrema singuratate. 



231 



Metoda increderii in oameni nu este o metoda slaba in sine. 
A acorda incredere cuiva, a-1 incuraja pe cineva ca sa se schimbe, in 
sensul eel mai bun al cuvantului, pentru sine §i nu pentru altcineva, 
este una din cele mai bune metode pedagogice in via^a 
duhovniceasca. 

Oamenii au nevoie de incredere, de faptul de a fi crezu^i §i 
respecta^i pentru efortul lor, de a fi sprijinrfi in cautarile lor. A 
acorda incredere oamenilor §i ai sus^ine reprezinta lucruri vitale 
pentru existen^a noastra, pentru lini§tea noastra. 

Stabilitatea materiala §i fmanciara a familiei noastre nu ne 
poate aduce de la sine §i stabilitatea noastra fiin^iala. Sufletul nostru 
are nevoie de via^a lui Dumnezeu, de imparta§irea cu Domnul 
nostru, de harul care vine in slujbele §i in rugaciunile Bisericii, 
pentru ca sa se simta implinit. 

A ne vrea binele total, deplin, inseamna a dori sa fim 
implini^i, in primul rand, duhovnice§te. Afiplini de har, de bucurie 
harica inseamna afi impliniii duhovnice§te. Cu Dumnezeu putem sa 
vedem valoarea vie^ii, a rela^iilor, a banilor, a carierei noastre, a 
copiilor no§tri. 

Numai daca avem in noi o bucurie din afara lumii, adica 
bucuria lui Dumnezeu, sim^irea in noi a harului Sau, putem 
con§tientiza impactul real al bucuriilor mundane, existente in lume. 

Insa noi nu suntem fara Dumnezeu, fara harul Sau §i nimeni 
nu e in afara harului Sau si a sus^inerii Sale reale, actuale. Insa una 
e sa te lipe§ti interior de Duhul lui Dumnezeu §i alta e ca El sa te 
sprijine §i sa te indemne la tot binele din afara sau sezonier. 

Ce inseamna sa vrei binele oamenilor in definitiv? Sa vrei sa 
ii faci pe oameni sa con§tientizeze ca rolul lor e acela de a-L primi 
pe Dumnezeu in via^a lor §i de a trai cu El. §i ca aceasta impreuna- 
traire permanenta cu Dumnezeu, inlauntrul nostru, este implinirea 
noastra, care ne face proprii unei reale armonii cu tot ce ne 
inconjoara. 

Binele omului este acela de a fi cu Dumnezeu pentru 
ve§nicie. Binele omului este unirea cu Binele absolut, cu Dumnezeu 
Insu§i. Binele nostru este calea care ne duce la Impara^ia Sa. 

E simplu §i atat de complicat in aparen^a. 

Un batran i§i a§tepta sfarsjtul §i cu pu^in inainte ca sa 
adoarma, il cheama cu ru§ine pe preot, codindu-se, ca sa se 
spovedeasca. 

Habar avea cum se face spovedania, dar a sim^it ca trebuie sa 
faca §i acest lucru. Preotul 1-a spovedit §i dorea sa piece. Batranul, 
realmene §ocat de ce se intampla in fiin^a lui, ii spune: Parinte, 



232 



daca stiam ca asa se intdmpld cdnd te spovedesti, o fdceam mai 
demult! 

Valul de via^a §i de lini§te ce 1-a cuprins pe batran, i-a dat sa 
fcrfeleaga ca astfel de via^a curge in fiin^a ortodoc§ilor §i ca, ceea ce 
ii parea banal §i impropriu, adica marturisirea pacatelor, are un rol 
eserrfial pentru ca binele sa fie in noi, realul bine: harul lui 
Dumnezeu. 

- Ce faci? 

- Bine... 

Dragele noastre dialoguri banale maimutaresc ideea de bine. 
Ca sa §tii ce e binele sau cum e bine trebuie sa il fi trait. §i daca ai 
trait in har, in bine, §tii sa faci diferen^a intre mi-e bine §i nu mi-e 
bine. Insa noi numim in mod nefiresc, non-autentic starea de bine 
drept stare de confort, de sanatate, de implinire exclusiv liniara, 
materiala. 

Defmi^ia sanata^ii din punct de vedere medical explica starea 
de bine prin prisma functionalita^ii la parametrii optimi a intregului 
trup uman. Din punct de vedere duhovnicesc insa, starea de bine nu 
este traita numai de catre cei sdndtosi tun ci §i de cei bolnavi, de 
muribunzi. Boala care afecteaza trupul sau mintea din punct de 
vedere material nu poate rani starea de bine pe care sufletul omului 
ca atare o poate trai. 

Vreau sa ififie bine, mama! Vreau sa ajungi la casa ta, sdfii 
implinit trebuie sa implice, dragele noastre mame, §i apropierea de 
Dumnezeu! 

Nu e de ajuns sa ne specializam tot timpul, sa §tim o gramada 
de date, de limbi, de lucruri disparate, insa acestea sa ne goleasca de 
smerenie, de umanitate, de grija pentru mantuirea noastra. Rostul 
trecerii prin §coala, rostul studiilor este acela de a te face apt sa 
cuprinzi diversitatea §i sa ^i-o asumi. Dar sa {i-o asumi pentru ca sa 
devii si mai om §i nu: maipufin om. 

Cand vrei un medic bun sau un jurist bun, nu vrei atat un om 
care te transeazd numai din punct de vedere profesional ci cau^i 
calitatea omului specializat in ceva. M-am tratat la un medic pdinea 
lui Dumnezeu, la un om exceptional. Exceptional in ce? Nu numai 
in medicina, dar exceptional §i in umanitate. Cam asta inseamna 
bdiatul bun, fara peiorativitate: omul care §tie sa aiba o relate 
fireasca, frumoasa cu tine, cand apelezi la functia §i la rolul social 
pe care il are. 

Daca ne-am gandi atunci cand studiem §i ne perfectionam, ca 
rolul muncii §i al inva^aturii noastre e acela de a fi proprii oamenilor 
pe care ii vom ajuta, ii vom vindeca, ii vom insanato§i sau apara, 
ne-am face treaba cu multa responsabilitate. 



233 



Am vedea ca binele nostru sau investirea in capacitate 
noastre inseamna o investire in ajutorul celorlarfi. Mai pe in^elesul 
tuturor: daca citesc o carte, daca scriu o carte, daca inva^ o limba 
straina, daca inva^ legisla^ia ^arii, daca inva^ sa fac opera^ii pe cord 
deschis, atunci toate acestea le inva^ pentru ca sa fm de folos altora 
§i mie in acela§i timp. Binele meu implica binele altora. Tot ceea ce 
acumulez este o investire pentru mai tarziu §i una comunitara. 

Tocmai de aceea o carte scrisa ajuta zeci, sute, mii de 
oameni, din zeci de genera^ii. O cladire publica e spre folosul a mii 
de oameni. Un specialist in ceva e un bun universal care trebuie 
pre^uit. Daca nu dam valoare muncii de a ne crea, daca nu 
valorizam cu adevarat efortul de a fi cineva, de aceea nu §tim sa 
pre^uim munca personala §i comunitara de care beneficiem. 

Inteligen^a unui numar de oameni ne faciliteaza aceasta 
discu^ie online. To^i cei care se ocupa de sistemul acesta 
operational, to^i cei care ne furnizeaza internet, cei care ne asigura 
energia electrica §i costul de a fi in direct unii cu al^ii ne pun fa^a in 
fa^a, ne dau posibilitatea sa dialogam la nivelul inimii, al ideilor, al 
profunzimilor. 

Daca nu ar fi existat toate acestea am fi fost mult mai pu^in 
decat suntem. Daca to^i ar fi muncit numai pentru ei m§i§i §i 
niciunul §i pentru al^ii, nu am fi avut nicio §ansa ca sa ne intalnim, 
sa ne bucuram de eforturile §i rezultatele performante ale unor 
oameni speciali, foarte dedica^i studiului §i cercetarii. 

De ce spun toate acestea? Pentru ca a trai bine inseamna a 
face binele §i in via^a ta §i in via^a altora. Nu e de ajuns binele 
numai pentru noi inline. Nu e de ajuns sa ne ingrijim numai de 
mantuirea noastra, ci trebuie sa ne ingrijim §i de mantuirea altora. 
Nu insa cu formal Nu in mod samavolnic! Ci cu delicate^e, cu 
daruire, cu dragoste. 



234 



Cu siguranta ca existd lucruri care se inteleg mai 



greu... 




Alfabetul intai se memoreaza apoi se inva^a. Cand inve^i 
litera O ai in fa^a o hieroglifa. La fel este si cu litera F, f, Z, y, G, 

g- 

Cand vrei sa devii barbat peste noapte, constat ca nu e de 

ajuns sa l\\ dea tuleiele sau sa stii sa te-nspreiezi. Mai ai nevoie sa 
fii stabil pe propriile tale ganduri, pe propriile tale actiuni. Trebuie 
sa o iei usor. Agitata e mereu formula omului olog, a omului care 
merge pe picioare dar nu si pe ganduri. 

Cand incepi sa mergi prin ganduri realizezi ca oamenii au 
ganduri identice, ca avem samburi de adevar, insa nu si tragere de 
inima ca sa ii punem pe unii langa al^ii. Gandirea tuturor e ca un 
paienjenis cu mii de noduri. Cu cat ai mai multe noduri invajate, cu 
cat ai dezlegat mai multe enigme, cu atat esti mai in siguranta. 
Siguran^a fa^a de ce? Siguranta fa^a de pericolul de a nu sti nimic 
despre ce este in afara ta, despre ceea ce te depaseste. 

Fa^a de adevar, fa^a de adevarul lui Dumnezeu po^i sa ai doar 
doua feluri de reac^ii interioare: sa te inchizi fa^a de El sau sa te 
deschizi cu toata inima spre El. Adevarul lui Dumnezeu nu este 
idee, pentru ca atunci Dumnezeu ar fi un obiect. 

Dar El nu este un obiect ci o Treime de persoane. Ca sa te 
percepi adanc, ca sa te cunosti, trebuie sa te vezi in harul 
Dumnezeului tau, al Dumnezeului treimic. Daca omul e o foaie de 
hartie fara adancime, daca e doar o inima cu simtiri patimase, 
brutale si o minte perversa, apucata de orgolii, atunci omul e pu^in, 
e josnic. Daca adevaratul om e josnic atunci traim o mare cacealma. 

Insa adevaratul om e frumos, pentru ca are duhovnicia, 
spiritualitatea lui Dumnezeu in el, ca unul facut dupa chipul Sau. 



235 



Aceasta inrudire cu Dumnezeu, foarte tainica, nu poate fi 
explicata §i epuizata in cuvinte. De multe ori vorbim despre minte 
ca despre un izvor. Mintea izvora§te ganduri. Mintea scoate la 
suprafa^a, alaturi de inima, margaritarele lui Dumnezeu sau mojicii, 
cele rele din inima. Cat de rele sunt cele rele din inima? Le putem 
vedea cu multa patrundere pe cele rele, le putem distinge de cele 
bune. 

Aluviunile marii §i gunoaiele aruncate la margine de 
Bucure§ti sunt o imagine a ceea ce iese din noi, cand ne manifestam 
in pripa. Enervarea e o nebunie temporard, spunea Sfantul Vasile 
eel Mare. La fel e §i be^ia: o nebunie din cauza careia te sim^i josnic 
la trezire. 

De ce nu putem sa vedem lucrurile mai inainte de vreme? De 
ce nu putem sa parem a fi ceea ce ne gandim noi ca suntem, daca nu 
suntem? De ce ne doare ca suntem oameni cu inima mica, daca nu o 
igienizam zilnic? Dorim sa fim transparen|i. 

Dar transparent cere cunoa§tere de sine, cere sa ai 
capacitatea de a nu mai fi timorat de mojicii. Cunoa§terea de sine te 
face sa fii cu tine, langa tine, langa acel sine, de care nu te credeai 
in stare. 

La bucurie mare reac^ionam cu lacrimi. Lacrimile sunt o 
cunoa§tere de sine dumnezeiasca. Lacrimile sunt intalnirea dintre 
inima ta moale §i harul lui Dumnezeu pururea frumos, pururea 
incantator, pururea altfel. Daca plangi nu e§ti slab, ci e§ti puternic! 
Daca plangi de bucurie nu e§ti mic, ci e§ti mare, ai mare^ia iubirii, a 
frumuse^ii in tine. Cand nu po^i sa fii umil, cand nu po^i sa te 
bucuri, cand nu po^i sa fii trist pentru durea altora ci numai ironic 
e§ti ironic cu propria ta durere. 

Ironia se na§te, spunea Sfantul Maxim Marturisitorul, dintr-o 
durere amestecatd cu pldcere. Durerea de mai ieri, care te-a 
strapuns, devine astfel, impreuna cu placerea de a {i-o ascunde, un 
limbaj trivial. Ironia, cat §i ura, sunt distorsiuni ale firii umane care 
nu ne la^esc, ci ne ingusteaza. Ca sa treci peste ironie, peste ironia 
care l\\ face placere, care te vaniteaza, trebuie sa treci peste 
nesim^irea de a rani pe altul. Ironia este o cruzime, o flagelare de 
sine, care atinge, in mod tangential, pe altul. 

Ironia, ura §i invidia sunt patimi bumerang. Dai cu ele ca sa il 
rane§ti pe altul §i te rane§ti, in mod fundamental, pe tine insu^i. 

Ironia te face sa sim^i in mod acru rela^ia cu oamenii §i cu 
tine, ura te face sa ai o sensibilitate hidoasa, hatra tot timpul iar 
invidia te face sa fii dezgustat tot timpul de lucrurile bune ale lui 
Dumnezeu din al^ii. 



236 



Cred ca invidia e cea mai egoistica patima cu putin^a, pentru 
ca atenteaza tocmai la darurile lui Dumnezeu din oameni. Invidia 
nu se cearta cu oamenii ci cu Dumnezeu, care da daruri oamenilor. 

Camuflarea in tacere nu te ajuta daca nu vorbe§ti cu tine in 
mod judicios. Nu trebuie sa te autoadulezi daca vrei sa te sim^i 
normal. Iubirea de sine, parerea de sine, incantarea de sine, dorkrfa 
de a te exhiba comntinuu, cu scop egolatru, dauneaza grav sanata^ii 
suflete§ti. 

Astazi m-am bucurat dumnezeie§te. Am avut §i de ce. In 
compania unui om foarte frumos, foarte autentic, am inva^at inca 
pu^in din rigoarea frumuse^ii personale. Cand treci de lafrumusefea 
in natura, la frumuseiea in persoana observi ca frumuseiea 
personala, frumuseiea personalizata nu doar te prive§te, nu doar te 
incanta ci \\\ §i raspunde frumos. 

E superb sa stai in fa^a muntelui, sa te vezi cu marea, sa l\\ 
sim^i raul trecandu-^i peste piele, sa sim^i racoarea padurii ca te 
umple. Insa marea nu vorbe§te cu tine, ci tu vorbe§ti cu ea. Marea 
tace. Marea te inspira daca e§ti pregatit pentru incantare. 

Dar omul, omul frumos, omul care §i-a agonisit frumuse^e in 
el este un izvor al harului, este un izvor al lui Dumnezeu pe pamant, 
pentru ca s-a lasat in mainile Lui, s-a lasat schimbat de palmele 
Sale. Da, frumuseiea personala e mai frumoasa decat frumuseiea 
obiectuala sau frumuseiea animal sau frumuseiea pictura. 
Frumuseiea omului e frumuseiea care arata ca el, eel facut dupa 
chipul lui Dumnezeu, tinde mereu sa cuprinda necuprinderea Lui. 

Omul are nevoie de timp ca sa i§i dea seama ca poate sa 
cuprinda in el nemarginirea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea unii se 
repozrfioneaza, se reconvertesc, privesc spre El de mai de tineri, 
aljii la o varsta mai inaintata. 

Omul are nevoie de coacere ca sa priceapa. Dar nu doar la 
minte, ci la intregul trup. Prin intregul trup se in^elege voia lui 
Dumnezeu §i prin intregul suflet. Eu in^eleg ca oamenii nu pot sa 
fcrfeleaga §i ca eu sunt o mare de ne§tiin^a. Imi in^eleg in mod abisal 
prostia in fa^a mare^iei lui Dumnezeu, a tainelor Sale mare^e. A 
in^elege ca e§ti ne§tiutor al Lui, chiar cand II cuno§ti §i II vezi §i II 
iube§ti e cea mai mare in^elepciune. 

Cand crezi ca nu mai ai ce cunoa§te atunci e§ti cu adevarat la 
suprafa^a, e§ti prostu^. Prostia e o neexperiere a unui fapt, pe care 
arjii il cunosc intr-o anume masura. Ne desparte masura gandirii, a 
experien^ei. Cand nu m^elegem ceva nu trebuie sa ne deznadajduim 
sau sa abdicam de la a mai cerceta, de la a mai cunoa§te, ci tocmai 
pragul de ne§tiin^a, care ne sta in fa^a, trebuie sa ne impulsioneze sa 
continuam cunoa§terea, experierea. 



237 



Via^a e un lucru greu de ir^eles, dar mai greu e sa inveti 
moartea fa^a de patimile tale. A muri e mai u§or decat a te rastigni 
zilnic, de a^i rastigni patimile §i poftele. A da dovezi de frumuse^e e 
mai u§or decat a da dovezi de imbecilitate, de oportunism, de 
arogan^a. 

Frumuse^ea se inva^a renun^and la tot ce e dizgra^ios nu 
numai pentru tine, dar §i pentru arfii. Cred ca nu trebuie sa renun^am 
la a ne smeri §i la a ne saraci de parerea de sine. Sub^ierea de 
incredere in sine te face sa intri prin por^ile stramte, sfinte, ale 
Impara^iei lui Dumnezeu. 



238 



Dialogul care zideste credinta in oameni 




S-a demodat dialogul? Nu. Cred ca oamenii au mai multe 
complexe decat trebuie. Oamenii vor sa vorbeasca numai ca i§i pun 
bariere singuri. Se gandesc sa nu greseasca vreun cuvant, sa nu faca 
vreo cacofonie, sa nu faca vreun gest aiurea...si pana se gandesc ei 
dialogul pleaca din gara si ramane numai gara. Cand vrei sa 
vorbesti, trebuie sa vorbesti! Cand ai nevoie de oameni care sa te 
in^eleaga mergi si cau^i oameni care te linistesc, care te in^eleg, care 
te vad in adancul tau, nu la suprafaja. 

Despre ce trebuie sa vorbim? Despre ce ne trece prin cap. 
Putem vorbi despre bolile tale, ale mele, despre politica, despre cum 
intra in via^a noastra singuratatea sau tacerea, despre cum se 
mareste pre^ul la intre^inere, depre lirica lui Puskin, despre Sfin^ii 
nostri, despre cum sa ne traim via^a in asa fel incat sa ne mantuim. 

Putem vorbi cate in luna si in stele. Despre programe 
electronice, despre greaca, despre ortografia limbii romane, despre 
filme si imagini... despre tot ceea ceea ce ne face sa ne sim^im 
aproape. Dialogul te face safii aproape. 

Cand auzi pe cate un sictirit ca l\\ spune, ca nu trebuie sa 
vorbesti cu nimeni serios, adanc, omul ala te duce in eroare. 

Eroare = singuratate. Singuratate = nebunie de unul singur. 
Cand nu mai ai prieteni devii lup ratacitor. §i ma refer aici nu la cei 
care vor sa devina pustnici, ci la cei care stand in lume, nu mai au 
cu cine comunica. 

Comunicarea intre oameni e eel mai usor lucru de facut. Po^i 
comunica din priviri, po^i comunica prin gesturile pe care le faci, 



239 



prin tacerea sau gura ta, care nu se mai opre§te. Po^i comunica §i te 
po^i descarca de probleme. 

§i daca nu am cu cine? Atunci cauta pe cineva. Gase§te-ti un 
om care sa te arunce in dialog. 

Dialogurile care incep bine nu se sfar§esc dupa terminarea 
lor. Dialogurile bine intretinute sunt reamintibile. I^i aduci aminte 
despre dialogurile memorabile §i, eel mai adesea, ele sunt sursa 
convertirii noastre. 

De multe ori imi aduc aminte franturile de ecou al unor 
amintiri importante din care nu mai §tiu nimic. Nici nu mai vreau sa 
imi aduc aminte ce, cum am vorbit, cand... Important e ca acel ecou 
e pozitiv, ca ma intremeaza suflete§te. §i, mai important, e ca au 
existat dialoguri importante, ziditoare de credin^a in via^a mea. 
Cineva mi-a vorbit despre credin^a lui §i eu am fost un burete care 
am absorbit taria credinjei lui. 

Imaginea dialogului e ca un bra^ de flori pe care le arunci in 
bra^ele cuiva. Gestul de a prinde un bra{ imens de flori nu va fi uitat 
niciodata. Mirosul \\\ intra pana in vene, pana in cea mai adanca 
amintire. Mirosul florilor, al cuvintelor, ramane in tine. Cand vei da 
amintirile in raspar vei gasi acolo cuvintele care te-au cladit, care 
te-au cladit ca pe o casa, pe fiecare zi punand cate o alta caramida. 

Dar ce ma fac daca sufar din cauza sinceritaiii mele? Cine 
vrea sa se zideasca trebuie sa §i sufere. Suferin^a e ca focul care 
arde caramizile. Fiecare caramida e arsa in foe §i mortarul care le 
leaga, harul lui Dumnezeu, ne face sa fim case ale Lui, temple ale 
Sale. Daca nu zide§te Dumnezeu, daca nu o intare§te §i nu o tine, in 
zadar se trude§te ziditorul...Da, in zadar se trude§te omul, daca nu 
exista liantul harului, daca nu exista milostenia, rugaciunea, 
dragostea, care sa lege caramizile. 

Ce ma face sa am incredere in tine? Inima ta. Daca sim^i ca 
te lini§tesc prin ce l\\ spun, ca te umplu de nadejde, ai sa mai vii sa 
vorbim. Daca nu mai vrei sa vorbim te vei duce in alta parte §i vei 
vorbi cu altcineva cu care te vei sim^i mai bine. E alegerea ta. 
Alegera ta conteaza. Dar conteaza, daca alegerea ta l\\ face bine §i 
nu rau. 

Trebuie sa vre^i sa dialogam. Trebuie sa vre^i sa ne vorbim 
tot felul de lucruri. Vom §ti unde sa ne oprim daca avem dragul de a 
ne vorbi. 

Tu chiar crezi ca oamenii se pot schimba? Da, chiar cred 
asta. Eu m-am schimbat §i ma schimb continuu in mine insumi §i 
cred ca o poate face oricine. Nu cred ca sunt singurul care traiesc 
schimbarile lui Dumnezeu. Oricine poate sa se schimbe. Important 
e sa vrei sa faci acest lucru. 



240 



Nu e imposibil sa vorbe§ti! Mie mi-e imposibil sa tac cand 
sunt cu oamenii pe care ii iubesc. Asta nu inseamna ca vorbim tot 
timpul, ca nu mai tacem §i noi. Ci vorbim chiar §i cand tacem, chiar 
§i cand dormim, pentru ca nu vreau sa stric dialogul cu ei niciodata. 

Dialogul incepe din adancul nostru. Daca nu vrei sa faci 
nimanui rau vorbe§ti din adancul inimii tale, de acolo de unde ai 
rela^ia ta cu Dumnezeul tau. 

Cu Dumnezeu nu avem o relate din varful buzelor. Cu 
Dumnezeu vorbim serios, adanc, inexprimabil de adanc. Cu 
Dumnezeu tacem foarte adanc, ne miram §i ne bucuram foarte 
adanc, adanc de tot. . .Daca avem senza^ia vreodata ca stam pe loc §i 
nu maintain inspre rau sau inspre bine nu avem percep^ia reala a 
traiectoriei noastre. 

Pot sa vorbesc cu tine daca fumez? Da. Numai ca trebuie sa 
nu ma atinga fumul de la ^igarea pe care o ai in gura. Daca te-as. 
stropi cu flegma care iese din mine atunci cand stranut, ^i-ar 
conveni? Ti-ar conveni daca ^i-as. da cu un spray in nas, cand tu ai 
mirosi iarba verde de pe o paji§te? Daca §tii ca nu suport fumul, 
trebuie sa faci efortul, cat vorbe§ti cu mine, sa nu ma indispui. 

Eu cred ca esti unfarsor...Tu nu pdcdtuiesti? Ba da! Insa ma 
§i pocaiesc pentru pacatele mele §i nici pocain^a mea nu o fac la 
vedere. 

Nu sunt perfect. Sunt foarte pacatos, ne§tiutor, desfranat, 
spurcat la suflet, mandru, de foarte multe ori ironic, impulsiv... 
Sunt multe clipe cand nu imi place cine sunt, ce fac, ce simt. . . 

Insa, sunt si alte clipe in care ma simt plin de har, de multa 
bucurie, de multa sfm^enie §i curate, pentru ca ma apropii de 
Domnul ca sa-I slujesc Lui, ma impart§esc cu El, El intra in fiin^a 
mea daramata de pacat §i ma face din nou plin de nestricaciune. 
Traiesc intre extrema pacatelor mele §i extrema sfin^eniei Lui. 

De ce te lauzi? Nu ma laud. In dialog trebuie sa i^i spun cine 
sunt eu §i tu trebuie sa imi spui cine e§ti tu. Ca sa vorbim trebuie sa 
i^i spun §i bunele §i relele mele. Ca sa vorbim trebuie sa ne 
recunoa§tem. Daca m-a§ lauda te-a§ indispune, as. fi gre^os, pentru 
ca a te lauda inseamna a exagera bunele sau relele tale, a fantaza 
despre ceea ce faci sau nu faci. Dar, daca spui ce faci §i ce nu faci 
nu inseamna a te lauda ci a te confesa. 

Dialogul trebuie sa aiba confesiune, smerenie, dragoste. Sunt 
trei cununi care trebuie sa le ai pe cap cand dialoghezi. Dialogul 
trebuie sa aiba intimitate. Trebuie sa te las in via^a mea sj sa ma la§i 
in viaja ta. Trebuie sa facem pa§i mici, din ce in ce mai mari §i 
foarte mari cand dialogam. 



241 



Trebuie sa trecem peste pa§i, peste garduri, peste piedici, 
peste presupuneri, peste ce nu §tim, peste ce nu vrem, peste ce nu 
avem voie ca e de vorba lumii §i, in sfar§it, trebuie sa trecem §i 
peste dialog. Dialogul, cand incepe cu adevarat, nu mai e dialog ci e 
dragoste. §i dragostea cand incepe e lacrimi. §i lacrimile cand incep 
e mantuire mare, e smerenie mare. 

§i cand e smerenie mare oamenii redevin oameni, oameni 
cerebri. §i cand e§ti ceresc nu mai vorbe§ti cu nupune mdna, nu lua, 
nufd, nu zice, asta nu se face, ci vorbe§ti sanatos, vorbe§ti dintr-o 
bucata, vorbe§ti real. Vorbe§ti de te saturi. Pentru ca vorbirea e cand 
te saturi. Cand nu te saturi i^i cam chioraie ma^ele in tine. 

Cand te saturi de vorba e§ti satul, ai burta sufletului mare. 
Cand stai cu gura fripta de dragoste §i e seceta afara, cand e seceta 
de cuvantul lui Dumnezeu, nu numai de paine, atunci \\\ dai seama, 
bre, frate §i sora a mea, cum sta treaba cu dialogul care ingrasd. 

Prea multa metafora? Popii sunt intotdeuna niste hofi. Eu nu 
sunt ortodox. Poji vorbi cu mine? Da, pot vorbi §i cu tine, cum 
vorbesc cu mine. Tu po^i vorbi cu mine? Po^i sa vorbe§ti cu mine, 
cum vorbe§ti cu tine? Incerc. . .Atunci incerc §i eu. 

Incercarea ne scoate din lad. Eu cred ca vorbirea te scoate din 
lad, pentru ca vorbirea care cauta in^elesuri le gase§te, se odihne§te 
in in^elesuri. Tepot intreba si eu ceva? Da, ma po^i intreba. 

Daca nu e§ti ortodox, atunci de ce e§ti rautacios cu mine, de 
ce ma cataloghezi inainte sa stam de vorba? Daca eu te-as. fi 
catalogat pe tine nu as. mai discuta cu tine. E corect? Da, cred ca 
da... Deci, daca eu nu te cataloghez pe tine in niciun fel, dar tu nu 
e§ti ortodox, de ce crezi ca nu putem dialoga? Nu po^i sa faci 
abstrac^ie de acest lucru? 

Discu^iile din tren sunt ca discu^iile din metrou. Discu^iile la 
o cafea sunt ca discu^iile din pare. Discursurile din amfiteatru sunt 
ca discu^iile din pat. Cand? Cand exista oameni care pot sa 
vorbeasca peste tot la fel. §i am vazut ca exita oameni, care pot sa 
vorbeasca §i in pat, §i la masa, §i in pare, §i pe blog, §i pe bloc, §i pe 
varf de munte, §i pe patul spitalului, §i pe buza gropii, la fel. Pot sa 
vorbeasca la fel. 

Nu m-afi convins cu nimic.DQ ce ar trebui sa va conving? 
Daca dv. nu v-a^i convins, de atatea ori decat v-a^i vorbit voua 
in§iva, de ce a^i dori sa va vorbesc tocmai eu in plac? Daca nu v-am 
convins vorbindu-va, dv., care nu mi-a^i vorbit aproape deloc, cu ce 
m-a^i convins? Poate ca sunt tot la fel de neconvins in ceea ce va 
prive§te, dupa cum sunte^i §i dv. neconvins in ceea ce ma prive§te. 



242 



Dialogul are peripe^ii multiple. Uneori po^i sa crezi ca el s-a 
distrus, ca el nu mai exista intre mine si altcineva si, deodata, sa 
reinfloreasca precum macii pe camp. 

Alteori, pot sa cred ca dialogul meu cu cineva e ve§nic, 
precum via^a vesnica si sa ma pomenesc ca sunt decuplat de la 
dialog, ca nu mai stiu sa formez numarul spre prietenul meu si ca 
ma apuca o tacere de neindurat, teribila la culme. 

Am cateva dialoguri trudite greu, care mi s-au frant rau de tot 
si nici acum nu m-am vindecat de ele. Timpul cicatrizarii e 
anevoios de indurat daca, din cand in cand, ^i se mai zgandara rana. 

Po^i tipa, po^i urla in tine, te po^i ruga cu lacrimi, te po^i 
arunca in genunchi, po^i face minuni ca celalalt sa te creada si s-a 
dus totul de rapa. Fatidic? Nu! Mai degraba e vorba de o dragoste 
care a devenit egoism, de o dragoste imbolnavita de cancer, care 
devine mai greu de suportat decat o boala contagioasa. 

Daca totul e doar cuvdnt? Nu, nu e numai 
cuvant!...Cuvintele nu sunt niciodata vorbe in vdnt. Oamenii nu 
traiesc din trei grame de aer si patru feline de paine. E nevoie de 
foarte multe facility pentru ca via^a ta sa fie via^a si sa pui capul pe 
perna linistit si sa mori, cand o vrea Domnul, cu inima ca esti plin 
de El. 

Ca tocmai de aceea am vrut sa va vorbesc despre cuvintele 
care zidesc pentru ca te lumineazd, pentru ca te intaresc, pentru ca 
te umplu de rdvnd. Cand ai inima tanara, fara perversitate, ai nevoie 
de cuvinte, care sa te sus^ina. Daca nu ai crezuri, certitudini, daca 
nu stii ce trebuie sa faci, cine esti, unde mergi, te ia vantul, 
uraganul, da cu tine de to^i pere^ii, te baga la fund, te mananca 
rechinii patimilor si devii un rest, un fel de om, care nu mai e om. 

Am ascultat de curand predica unui confrate in varsta, a unui 
ieromonah ortodox roman, foarte insufletita, intr-o limba 
romaneasca regionala, unde dadea canon fetelor care se marita sa 
stie sa faca...l4 feluri de mancare. Sau baiatul, care vrea sa se 
insoare, sa ceara fetei sa stie feluri multe de mancaruri. 

Cred ca parintele avea dreptate. Trebuie sa stim sa facem 
multe feluri de mancare. Trebuie sa stim multe feluri de a da ziua 
bund, multe feluri de a zambi, multe feluri de stiin^e si de 
cunostin^e, trebuie sa stim multe feluri din toate felurile. Adica sa 
ne facem in toate felurile pentru ca sa-i castigam pe cat mai mul^i. 

Daca stii doar de un singur fel, numai oua ochiuri si branza 
cu rosii, e normal sa nu stii sa construiesti dialoguri. Dialogurile se 
construiesc ca si podul peste Cernavoda. 

Podul trebuie sa nu cada la prima apa, sa treaca pe el si trenul 
si camila, sa stea tare, sa se ^ina tare si, in acelasi timp, sa arate 



243 



maiestuos. Dialogul trebuie sa aiba tarie in el, intarirea experien^ei 
§i a in^elepciunii lui Dumnezeu dar sa arate §i maiestuos, sa ni taie 
respira^ia, sa te dea pe spate. 

Un copil ii spune mamei lui: E «ra?a//...Statea cu ochii 
bloca^i, privind la mine §i cat p-aci sa ii cada inghe^ata din mana. 
Era un ^iganus. mic, frumos, cu parul cre^ §i ma-sa il tragea dupa ea 
ca se grabea. In limba ^iganeasca urasai [transliterare] inseamna 
preot. §i el se uita inapoi. . .§i ma-sa il tragea dupa ea. . ..Insa, cand i- 
am facut cu mana §i i-am zambit, copila§ul s-a bucurat §i a ras §i el, 
a ie§it din crispare. . . §i a ras. 

Daca nu zambeam, el nu radea. §i daca nu ii faceam un banal 
gest cu mana el ramanea cu ideea, poate [nu vreau sa fm idealist!], 
ca urasaii sunt reci, rai, strivesc oamenii din priviri. Cand copiii vad 
un preot cu barba ori spun ca e Mos Craciun ori le e teama. 

Insa nu le e teama pentru ca vreun preot le-a facut ceva, ci 
pentru ca paring lor le spun, intr-un dialog rau, ca depreofi trebuie 
sa te feresti. A\\\\ mai mari, pun mana in fa^a sji^ului §i a§a tree pe 
langa tine. Le e frica [o superstrfie neroada] ca raman impotent, 
daca nu fac un gest simbolic de acoperire a sexului, atunci cand tree 
pe langa un preot. 

Insa po^i incepe un dialog §i de la astfel de manifestari. Po^i 
incepe un dialog de la o iritare, de la enervare, de la o nein^elegere 
§i po^i sfar§i bine, daca §tii sa conduci foarte bine automobilul 
dialogului, care are doua volane. 

La unul trebuie sa §ofezi tu, la celalalt partenerul tau, dar 
trebuie sa lua^i virajele in acela§i timp. Daca vi se pare ca §ofatul 
inseamna ceartd intra^i in coliziune frontala cu...nevorbirea. §i 
nevorbirea asta, pe care eu nu o cam suport, e un cimitir, care a 
inghi^it multe ma§ini tamponate. 

Ce sa mai spun?! Sa mai vorbim despre imbntfi§ari care fac 
bine? Despre telefoane de sinceritate? Despre cadouri care \\\ umplu 
inima? Despre mare^ia de con^tikrfa? Despre cum lupul devine 
oaie? Probabil ca trebuie. §i e bine sa vorbim §i despre delicate^ea 
comunicarii, despre directionarile de idee, despre surprizele facute 
cu dor, cu multa dragoste. 

Intr-o seara, fratele Octavian [atunci 1-am cunoscut, atunci 
mi-a vorbit] s-a oprit in metrou ca sa imi vorbeasca, pentru ca 
reverenda ma arata a un om, care §tie sa asculte oamenii §i sa-i 
in^eleaga. 

Mi-a spus despre sine, despre via^a sa aventuroasa de dinainte 
de convertire, despre schimbarea sa in bine, despre faptul ca o sa 
mearga in curand la Sfantul Munte Athos sa munceasca §i sa se 
lini§teasca. Am vorbit nu §tiu cate minute, dar am vorbit. 



244 



De trei ori §i-a plecat capul, 1-am binecuvantat, mi-a sarutat 
de trei ori mana, ne-am spus la revedere . . .§\ tot nu a plecat. Nu 
§tiam ce vrea, ce imi coace. §i, a patra oara, a bagat mana in haina 
§i mi-a dat...5 CD-uri impachetate, opiate, pe care scria: Dar de 
suflet. 

- Pdrinte, nu le vrefi dv.? ...De ce? Dv. nu va mai trebuie? 
Trebuia sd le dau cuiva, dar nu a venit sd ma intdlnesc cu el. De 
aia vi le dau dv.... 

Mi le-a dat §i a plecat... §i nu 1-am mai vazut niciodata. Insa 
gestul sau a ramas mai inscrip^ionat in mine decat CD-urile sale 
inscrip^ionate cu de toate. Am vazut CD-urile: pline de imagini, de 
car^i, mici filmulete cu vizite la Sfintele Manastiri, programe de tot 
felul. . .Insa tot ce am vazut acolo am uitat, numai gestul sau nu 1-am 
uitat. 

Gestul sau era un dialog mai presus de generozitate. E 
dialogul care pe mine ma cutremura, atunci cand mi se intampla. E 
dialogul care te face imparat, pe tine, unul oarecare, ce nu ai nimic 
de-a face cu imparatul. Una e sa fii fiu de ba§tan §i vine prietenul 
hi' tactu §i te face cu un merman §i alta e sa fii un prapadit, fara bani, 
fara casa, fara nadejde §i sa te primeasca imparatul la el in casa §i sa 
fie domn cu tine. 

Octavian a fost mai domn cu mine decat am fost eu cu el. El 
m-a cotat mult, greu, mi-a dat o incredere mare, rara. M-a facut sa 
fiu mic, insignifiabil pe langa gestul sau. Degeaba 1-am 
binecuvantat eu de trei ori, daca el nu m-a binecuvantat niciodata 
dar a facut-o de o mie de ori mai mult. Gestul mare^iei, gestul 
grandorii omului smerit, a omului care te investe§te cu sfin^enie §i 
te crede sfdnt, chiar daca tu e§ti vai de mama ta, il face pe el Sfdnt §i 
pe tine un . . .punct. 

Daca in acest dialog el se credea sfdnt §i eu ma credeam 
indiferent, nu se mai intampla nimic. Dar, cand eu am fost bun §i 
dechis cu el §i el a vazut acest lucru din tot sufletul, el nu a fost 
numai bun cu mine, ci a fost maiestuos de inalt: m-a facut sa ma 
simt iubit §i, prin asta, m-a facut sa ma simt. . .mic. 

Dialogul real trebuie sa aiba aceste doua margele la gat: sa te 
faca sa te sim^i iubit §i, in acela§i timp, sa te faca sa vrei sa fii 
smerit, sa vrei cu ardoare sa fii smerit, bun, bland cu acela, care te 
bucura cu atata con§tiin^a clara, cu atata incredere. 

§i a§a ajungem sa in^elegem, ciupind §i noi din painea 
smereniei, ce inseamna sa faci fiarele sa fie blande, ce inseamna sa 
rastorni mun^ii nesim^irii din inima §i sa ii mu^i in oceanul milei lui 
Dumnezeu §i ce inseamna sa ai inima defrate, cand {i se cere sa ai 
doar inima de. ..european. 



245 



Marii no§tri Batrani Sfin^i sunt cauta^i de to^i ca izvoarele cu 
apa rece pe timp de vara, tocmai pentru ca au timp sa uimeasca §i 
pe al^ii cu smerenia lor, cu saracia lor de ganduri inalte despre ei 
m§i§i, cu simplitatea si temeinicia dragostei de fra^i, care ni fac un 
nespus de bine, \ie, postmodernului cu mucii la nas in perimetrul 
dialogului. 

To^i care §tiu sa poarte dialogul in palme §tiu sa vada prin 
oameni. §i vad prin oameni pentru ca au timp sa se vada pe ei m§i§i. 
Dialogul incepe cand §tii ca tu devii tu cand ai nevoie de... el, de 
celalalt. Numai celalalt ma face dialogic. Eu cu mine sunt un 
monolog. 



246 



Tdlmdcirea online a adevdrului dumnezeiesc 
Iubitii mei, 

in Fac. 40, 8 [LXX] apare, intre cuvintele Sfantului Iosif 
Patriarhul, substantivul Siaaafirjaig [diasafisis], substantiv care 
inseamna talmacire, explicare, interpretare. 

Acest substantiv grecesc e format din prepozi^ia Sue [dia] §i 
substantivul oacprjt; [safis] §i ar inseamna, in forma sa morfematica: 
[ceea ce se face] prin claritate,prin luminozitate. 

Cu alte cuvinte, ca sa existe talmacire trebuie sa existe 
luminarea noastra de catre Dumnezeu, ca sa in^elegem cuvintele 
inspirate de Sine, pe care le talmacim. 

Nu putem face lumina in textele Scripturii, nu putem in^elege 
sensul mistic, tainic, sensul tipologic, istoric, prorociile Scripturii 
fara harul lui Dumnezeu, care a umplut pe cei care au scris Sfanta 
Scriptura §i care au scris plini fiind de Duhul lui Dumnezeu. 

Adevarul lui Dumnezeu are nevoie de Dumnezeu ca sa ni se 
faca cunoscut. §i, pentru ca este adevarul lui Dumnezeu, el ni se 
face cunoscut, atunci cand ne facem proprii Sie§i, cand ne facem 
Sfinfi caci El e Sfdnt. 

In Ortodoxie Sfin^ii sunt garan^ii adevarului, cei care 
normeaza, care teologhisesc despre adevar. Din nenumaratele car^i 
scrise de cre§tini ortodoc§i §i de teologi ortodoc§i raman normative 
numai pasajele §i car^ile care au fost scrise intru Duhul lui 
Dumnezeu §i in continuitate cu adevarul propovaduit de Biserica 
de-a lungul veacurilor. Ideile denaturate, care s-au indepartat de 
consensul viu al Bisericii sunt uitate in timp, sunt repertoriate ca 
nemdntuitoare pentru noi, ca nereprezentative. 

Insa, desj exista intotdeauna riscul de a gre§i, ca ni§te oameni 
pacato§i ce suntem, in talmacirile noastre, exegeza, talmacirea e o 
nevoie vie, presanta pentru noi, pentru fiecare in parte. 

Avem nevoie sa ni se explice §i sa explicam pe in^elesul 
tuturor cuvintele Scripturii, ale Sfin^ilor, ale rugaciunilor §i 
slujbelor noastre ortodoxe. Predicile si car^ile noastre, articolele §i 
conferin^ele teologilor §i ale clericilor ortodoc§i au drept scop 
marun^irea adevarului dumnezeiesc, explicitarea sa in termeni 
proprii mentalita^ii societa^ii contemporane. 

Talmacirea inva^aturii ortodoxe are o incadrare cultica, 
pentru ca are loc, eel mai adesea, in cadrul slujbelor Bisericii dar 
poate avea §i o incadrare didactico-pedagogica extrem de extinsa. 

In cadrul privat sau extins, pe diferite canale §i in diverse 
locatii se poate vorbi despre adevarul Bisericii §i se pot explica 



247 



diverse lucruri extrem de importante pentru un anume segment de 
credincio§i §i pentru to^i laolalta. 

Talmacirile online ale Scripturii §i ale slujbelor Bisericii nu 
sunt §i nici nu trebuie sa fie socotite drept lucrari extrabiserice§ti, ci 
trebuie in^elese, percepute, drept acomodari absolut necesare cu 
mentalitatea noilor genera^ii, care vad in sistemul de comunicare 
online drept un canal extrem de pre^ios de informare §i de formare 
ca membru al Bisericii. 

Consideram ca, pe viitor, sistemul de informare §i de inter- 
comunicare al internetului va fi mult mai accesat de catre cre§tinii 
ortodoc§i §i valorizat decat in prezent, cand gradul de con§tientizare 
al rapidita^ii comunicarii §i al impactului ei va create in randurile 
noastre. 

Sunt pu^ini ortodoc§ii ferven^i care acceseaza, in mod zilnic, 
pagini web §i extrem de pu^ini, cre§tinii ortodoc§i §i teologii 
ortodoc§i care scriu in pagini personale web. 

Acest lucru poate duce la concluzia ca suntem absenfi intr-o 
Romanie unde suntem prezen^i §i intr-o Europa unde reprezentam, 
fara emfaza §i triumfalism, zona de normalitate §i spa^iul mantuirii 
ei. 

Centrarea pe activitatea predicatoriala numai in cadrul 
loca§urilor noastre de cult, a spa^iului liturgic, a fost o necesitate 
fortuita in timpul regimului comunist. 

Eram nevoid sa ne repliem §i sa ne inchidem numai in 
Bisericile noastre, sa zidim §i sa reparam pu^in loca§urile noastre de 
cult §i sa vorbim efeminat despre dogmele §i trairea de taina a 
Bisericii. Tavalugul ideologiei atee ne impunea sa fim stilizafi dupa 
un calapod strain de noi. 

Dupa 1989 am inceput sa ie§im inspre cultura, inspre §tiin^a, 
inspre oameni §i nevoile lor, in mod evident, sa intram in §coli, 
penitenciare §i spitale, ca sa vorbim despre frumuse^ea vie^ii cu 
Dumnezeu §i sa slujim lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor. 

Unii cred ca am facut foarte pu^in, ca Biserica Ortodoxa 
Romana a facut foarte pu^in in a se apropia de societatea actuala §i 
de nevoile ei, insa, in ceea ce ne prive§te, credem ca pa§ii facu^i 
sunt enormi. 

Mentalitatea societa^ii noastre s-a schimbat enorm vizavi de 
Biserica Ortodoxa, fara a minimaliza centrele reac^ionare, 
militantismul prozelitist sau du§mania stupida, oarba. 

Avalan§a de car^i ortodoxe, mul^imea de traduceri §i de 
scrieri ortodoxe a acestor 1 8 ani cred ca este cea mai mare produc^ie 
literara teologica pe care romanii au vazut-o. 



248 



Numai cine nu a vrut sa citeasca nu a aflat lucruri adanci 
despre istoria, credin^a, via^a, sfin^enia oamenilor Bisericii. 

Asta nu inseamna, dupa cum bine §trfi, ca nu au aparut car^i 
in care se semnaleaza deficien^ele, derapajele, caderile unor oameni 
ai Bisericii. Insa nu urdtul §i caderea sunt interesante pentru un 
cre§tin ortodox, care vrea sa se mantuie, ci boga^ia dogmatica, 
liturgica, duhovniceasca a vie^ii Bisericii care e adusa, prin car^i §i 
sistemul online, in casele §i in mainile cititorilor ortodoc§i. 

Cei care s-au inva^at cu cartea, care vor sa simta cartea in 
mana, nu prea au apeten^a pentru internet §i cartea electronica. Cei 
care stau numai in sistemul online §i citesc pe internet literature, 
teologica ortodoxa cred ca nu trebuie sa mai §i cumpere car^i 
ortodoxe. 

Doua extreme care trebuie impacate in via^a noastra. E 
nevoie §i sa cumparam car^i, §i sa traducem car^i, sj sa scriem car^i, 
§i sa citim car^i, dar sa §i mergem la Sfanta Biserica in acela§i timp. 
Trebuie imbinate toate, armonizate in via^a noastra. 

Talmacirea car^ilor sfmte insa, dupa parerea noastra, e eel 
mai important lucru in segmentul temporar pe care il traim. S-a 
tradus mult, s-a citit mai mult decat inainte, insa nu exista consens 
duhovnicesc intre cititori, intre traitori. Nu exista un consens pentru 
ca nu exista prea mul^i oameni care sa talmaceasca, sa armonizeze 
tot ceea ce pia^a de carte ortodoxa produce, vinde publicului 
ortodox. 

De aceea asistam la fobia ecumenista, la fobia pierderii 
unicita^ii noastre, la fobia replierii. Daca in timpul comunismului 
eram inchi§i in Biserici, eram for^i sa facem numai slujbele §i sa 
nu prea vorbim, acum, cand avem libertatea sa vorbim §i sa ne 
vorbim, sa in^elegem ceea ce vorbim, ni se pare ca trebuie sa ne 
ascundem, sa ne inchidem iara§i in Biserici §i sa nu vorbim cu 
nimeni. 

Cum ne poate destructura interior dialogul, cunoa§tea altora 
care nu sunt ortodoc§i, daca noi dorim sa ne imboga^im §i sa ne 
umplem de adevarul lui Dumnezeu §i sa vestim §i altora acest 
adevar mantuitor? 

De ce sa ne repliem, sa fugim din fa^a provocarilor lumii de 
tot felul, din fa^a avalan§elor de erezii, de pacate §i de relativism 
teologic, cand rolul cre§tinului ortodox este acela de a talmaci via^a 
§i imprejurarile in care traim, de a face lumina in mijloc de 
intuneric gros, prea gros, irespirabil? 

In sistemul online pe care Teologie pentru azi 1-a propus, §i 
pe care unii dintre dv. il cunoa^te^i, il aprecia^i sau nu, am aratat 



249 



disponibilitate spre o ampla cunoa§tere a noastra, seriozitatea 
vorbirii pe surse, deschiderea spre noi §i cu noi. 

Binein^eles am facut dovada unui exemplu personal, cu 
limitarile §i imperfectiunile de rigoare, o deschidere a inceputurilor, 
spre un public divers, dezorientat sau fals orientat, care §tia din 
auzite sau nu §tia mai nimic despre via^a ortodoxa §i care face 
lumina in multe dintre subiectele arzatoare ale cotidianita^ii noastre. 

Nu e de ajuns sa fii doar unul! Da, nu e de ajuns sa fim o suta 
sau o mie care sa vorbim despre noi. Ci facem pa§ii de pionierat, 
credem noi, spre ziua cand fiecare ortodox va avea un sistem online 
la indemana, va scrie despre el §i despre familia lui, despre iubirile 
§i crezurile sale, §i comunicarea online nu va mai fi o noutate sau 
un tabu ci un act derizoriu, banal, dar necesar, foarte necesar pe 
fiecare zi. 

E o gre§eala imensa sa nu in^elegi schimbarile care se produc 
in oameni, sa le dispretuie§ti. Sistemul online are avantajul 
intimita^ii, al pastrarii datelor comunicarii, al recuren^ei, al 
dialogului foarte rapid, al feedback-ului rapid: toate aceste atribute 
fiind atributele esen^iale ale predicii ortodoxe. 

Predica ortodoxa trebuie sa fie intima, directa, sa 
reaminteasca §i sa fixeze in oameni credin^a ortodoxa, sa creeze 
atitudini imediate. Sistemul online este sistemul atitudinilor 
imediate, care nu trebuie sa fie confundate cu atitudinile frivole sau 
cu varsarea laturilor in cap. 

Cu cat vom inva^a respectul pentru comunicare, cu cat vom 
in^elege nevoia de comunicare cu atat vom aprecia imediate^ea 
sistemului online §i vom arata o con§tiin^a adanca, sensibila §i 
impunatoare in rela^iile dintre noi. 

Trebuie sa §tim sa vedem ceea ce e bun peste tot §i sa 
respectam acest lucru. Sa folosim, prin altoirea pe fiin^a §i 
sensibilitatea noastra, tot ceea ce ne maturizeaza in credin^a §i in 
rela^iile cu oamenii. Dar, eel mai important lucru, e sa maintain in 
credin^a §i cura^irea noastra de patimi, pentru ca sa ne observam 
patimile care ne subjuga §i sa-I cerem lui Dumnezeu vindecare 
pentru ele. 

E adevarat: cumva talmacesc teologii credin^a §i via^a 
ortodoxa §i altcumva oamenii mai pu^in §coli^i. Insa nu trebuie sa ne 
complexeze pu^inatatea cuno§tin^elor noastre teologice §i din acest 
fapt sa nu mai comunicam sau sa nu mai scriem despre noi ci, 
dimpotriva, trebuie sa scriem §i sa comunicam la nivelul nostra, pe 
masura noastra, fara sa ne fie teama sa fim noi inline. 



250 



A-fi accepta limitele inseamna a invafa sa te smeresti. Insa a 
nu comunica inseamna a te inchide in egoism, in pre^uirea §i 
parerea de sine. 

E mult mai maladiva increderea in tine, in parerea proprie 
(caz in care nu i\\ compari ideile tale cu ale Sfnuilor), in comparatie 
cu faptul cand comunici §i observi ca e§ti deficitar in multe si iti 
revezi viata si ideile. 

Noi ii incurajam pe oameni sa vorbeasca cum pot, cum §tiu, 
fara sa se teama ca gre§esc sau nu, pentru ca i§i vor da seama, 
atunci cand vor studia §i vor create in con§tientizarea vie^ii 
ortodoxe, ceea ce trebuie sa schimbe din via^a §i mentalitatea lor. 

Va incurajam si va binecuvantam sa comunica^i cat mai mult, 
cat mai bine §i cat mai folositor! Sa comunica^i in scris dar §i intru 
Duhul, prin rugaciune §i dragoste cu cei cu care vorbrfi §i pe care ii 
ave^i in inimi. 

Sa scrie^i, sa promo va^i credin^a dv., sa va bucura^i intru ea, 
cu smerenie §i bunacuviin^a, sj sa va afla^i mantuirea impreuna cu 
Sfintii. 

Da, e posibil! In Biserica lui Dumnezeu, care e stalpul §i 
temelia adevarului dumnezeiesc mantuirea e posibila, este reala §i 
bucuria incepe de acum § i nu are starlit. 

Dumnezeu, cu harul §i cu iubirea Sa de oameni sa va 
binecuvinteze §i sa va intareasca in asceza §i via^a dv. §i sa va faca 
frumuse^i ale Sale, intru Impara^ia Sa! Amin! 



251 



De la tt€u9oq la penthouse 



Daca traie§ti starea de nevOoc: [pentos] inseamna ca traie§ti 
starea de grief, de sadness, de mourning. Daca plangi, daca te jele§ti 
pentru pacatele tale inseamna ca te vezi un om mort, omorat de 
pacate. Iar daca te plangi ca pe un mort, ca pe un strain de fapte 
bune e un lucru bun, pentru ca de aici vine toata mantuirea: de la 
de§ertarea de gandul ca esti cineva, ca ai facut ceva bun, ca esti 
mdntuit. 

Cre§tinul ortodox nu se crede niciodata mantuit! Adevaratul 
cuget ortodox e acesta: sunt foarte pacatos, sunt decazut, sunt in 
lad, in Iadul eel mai de jos. Sunt prost, nu §tiu ce trebuie sa fac ca 
sa ma mantui §i de aceea merg cu intrebarea mantuirii la mine, in 
inima mea §i intreb, adun sfaturi, pun in practica, in via^a mea, 
cuvintele duhovnice§ti pe care le aud. 

Cre§tinul ortodox nu poate fi autosuficient! El cere, la toate 
slujbele: Doamne miluieste! Cere iertare, luminare, intarire, via^a cu 
pocain^a, in pace... 

Cre§tinul ortodox nu poate sa fie strain de via^a celorlarfi §i 
de patimile §i ispitele pe care demonii ni le aduc! Noi ne luptam 
zilnic cu ganduri, cu frici, cu sentimente infuzate in noi de catre 
demoni. 

Nu ne luptam la intamplare, ca §i cand am batea vantul sau ca 
§i cand ne-am lupta cu mu§tele, ci ne luptam cu demonii, cu 
stapanitorii intunericului acestei lumi §i cu patimile §i poftele 
omului celui vechi, care ne asalteaza. 

Celebra revista dezbrdcatd, care se nume§te Penthouse, mai 
pe engleze§te inseamna... sopron dar §i apartament de lux in acela§i 
timp. Acolo sunt femei dezbracate sub sopron pentru ca sa ajunga 
mai repede fete... fife lux. Paradoxal, lux, in latina, inseamna lumind. 
Insa pictorialul sexy sau porno acest lucru este: o punere in lumina 
a decaden^ei. 

Un alt membru al Word Press-ului, pudibund §i nu puritan 
sau, mai degraba, misogin camuflat, confunda mai ieri trupulfemeii 
cu carcasa de pore §i ii era frica de fapul, ca nu cumva sa stea 
blogul lui langa dezbrdcare, ca face infarct. Treaba lui, nu?! 

Daca vrei sa pari altcineva, te deconspiri atunci cand ^i-e 
lumea mai draga. Numai ok pent inseamna inchis, zavordt iar pent + 
house inseamna, de fapt, casa zdvordtd, inchisa la pocain^a §i 
deschisa la desfrau. 



252 



Daca pocainia inseamna plans, desfrdul inseamna sa te 
inchizi in pofte trupe§ti, in materialitatea care te ingroa§a, pe zi ce 
trece, la inima, pana devii o epava. 

Exista mentalitatea bolnavicioasa ca Biserica nu trebuie sa se 
ocupe de moralitatea unei na^ii ci ea trebuie sa faca doar slujbe. Insa 
noi facem slujbe pentru exorcizarea oamenilor de patimi, pentru 
intarirea lor in virtute §i pentru sfm^irea tuturor. Biserica §i ierarhia 
Bisericii trebuie sa se ocupe de dogme, de puritatea credin^ei dar §i 
de moralitatea credincio§ilor ei cum a facut-o dintodeauna. 

De aceea discu^iile despe pornografie, homosexualitate, 
dependent de alcool §i de droguri, despre violen^a inter-casnica, 
despre boala §i sinucidere, despre rasism §i xenofobie, despre 
discriminare §i intolerant sunt episoade din predica Bisericii. 

Biserica Ortodoxa Romana nu sta inchisa in perete, ci ea duce 
greul, membrii ei due greul in aceasta Romanic Cele mai grele 
munci le fac bie^ii ortodoc§i cu salarii mizere, slab alfabetiza^i, slab 
informal, ignoran^i §i ignora^i in multe. 

Cum sa fii pudibund la probleme care \m de sexualitate §i 
intimitate, cand duhovnicia noastra se love§te tocmai de astfel de 
probleme? 

Vin tinerii la spovedanie §i cer sfaturi despre intimitatea lor. 
Trebuie sa le vorbe§ti pe nrfelesul lor, trebuie sa la§i ru§inea la o 
parte §i trebuie sa le explici, sa fii §i medic §i psiholog §i psihiatru §i 
mama §i tata §i bunic §i sora §i prieten pentru ei. 

Cum sa fii pudibund? Cum sa intorci nasul la o parte §i sa nu 
vorbe^ti cu ea sau cu el, daca are chilotul la vedere, ie§it de-o palma 
din blugi sau are blugii rup^i in fund sau in genunchi, ca asa se 
poartdl 

Daca nu le-a spus nimeni ca merg aiurea, le spui tu, preotul. 
Daca vezi ca nu §tiu, ii aten^ionezi. Iar daca au nelamuriri, de orice 
fel ar fi acelea, atunci stai cu ei de vorba. 

Pentru colegul cu carcasa de carne, il aten^ionam, ca nu 
suntem indiferen^i fata de niciun subiect dintre acelea la care fra^ii 
no§tri, mai slabi sau mai tari in credin^a, sunt sensibili! De aceea 
scriem pentru to^i si vorbim pentru to^i. Vorbim §i pentru ala cu 
carte §i pentru ala fara carte. Doar s-o prinde de vreunul ceva. Doar 
o in^elege cineva ceva §i i-o fii mai bine. 

Cand gre§e§ti ceva, remediul este intristarea pocain^ei. 
Admi^i ca ai gre§it in inima ta in fa^a lui Dumnezeu §i l\\ ceri 
iertare, apoi vii §i te spovede§ti pentru pacatul tau, ca sa prime§ti 
iertare §i har, intarire in via^a ta. 



253 



Daca nu te ridici din triste^ea ta §i stai acolo, daca nu te scoli 
din pacatul tau nu faci decat sa devii penthouse, o casa bantuita de 
demoni, un locas. al tuturor hienelor Iadului. 

Trebuie sa nu te la§i sedus de ramanerea in pacat. Daca ai 
slabit §i ai pacatuit, treze§te-te §i te ridica §i te va mantui Hristos, 
Domnul tau, Care S-a rastignit pentru tine! Numai sa nu crezi ca 
pacatul e o mare scofala, ca e ve§nic §i ca nu va fi judecat, ca nu vei 
fi judecat pentru el. 



254 



Ce i-a invatat astdzi Sfdntul Duh pe crestinii 
ortodocsi romdni? 

I-a invatat sa nu se mai teama 40 ...§i sa asculte de insuflarea 
cea de sus! Mul^i se a§teptau la degringolade, la certuri, la §antaje. . . 
la lipsa de lini§te. 

Colaborarea cu Securitatea, colaborarea cu masonii, 
ecumenismul, fobiile de tot felul au ie§it ca paduchii in frunte in 
aceste zile. . .§i crestinii no§tri s-au isterizat. 

Am asistat la frica inchipuita a unora, fatl de proprii no§tri 
ierarhi, cu groaza. Imi spuneam in sinea mea: Ce fel de crestini 
ortodocsi sunt acestia, care isi ironizeazd Pariniii? Ce fel de 
oameni pot sa scrie si sa vorbeasca asa despre Biserica noastra, ca 
e vdnduta ereticilor, ca suntem o calamitate, ca suntem o catastrofd 
cu toiii, dacd sunt oameni viiprin harul Bisericii? 

Ne temem de ecumenism, de studii facute in strainatate, de 
masonerie, de bombe, de cataclisme...§i in frica noastra fatl de to^i 
§i de toate, nu mai in^elegem ca ne taiem craca de sub picioare, daca 
ne suspectam, in mod continuu, unii pe alfii. 

Am asistat la reac^ii ciudate, extremiste in ultimele zile. ..cat 
§i astazi. De la afi§ele din Ia§i §i Bucure§ti pana la fotografiile de pe 
Altermedia, de la scrierile panicarde de pe Rdzboi intru Cuvdnt 
pana la forumurile discreditoare ale Bisericii Ortodoxe, facute de 
catre ortodocsi pentru ortodocsi [asta e eel mai grav!], am fost uluit 
sa vad o atat de mare lipsa de moderate, o atat de mare dorintl de: 
sa sefacd voia noastra... §i, deloc: Faca-se voia Ta! 

Daca as. fi patriarh acum in locul PFP Daniel al Romaniei, i- 
a§ alege pe to^i cei care m-ar fi discreditat in timpul alegerilor, ca sa 
imi spuna o platforma coerenta despre ce ar face ei in locul meu. I- 
a§ fi lasat sa vorbeasca §i pe ziari§ti, §i pe politicieni, §i pe ierarhi, §i 
pe preo^i, §i pe crestinii de rand... si sa imi spuna ce ar face ei in 
relatiile cu alte Biserici, in relatiile cu Statul roman, cu Justitia, cu 
NATO, cu UE, cu te miri cine §i Biserica Ortodoxa Romana sa 
infloreasca de zece ori mai mult decat pana acum. 

E u§or sa critici atunci, cand nu tu duci greul in spate. E u§or 
sa fii mic §i nechibzuit, sa te dai cu pseudonim §i sa vorbe§ti despre 
ce te depa§e§te de o mie de ori. 

E foarte u§or sa fii nihilist, sa fii anti-ecumenist, sa fi anti- 
mason, anti-gay, anti-NATO, anti-Bush... §i?L. Unde §i in cefelva. 
trai Biserica cu astfel de oameni? 



40 Articolul a fost scris pe data de 12 septembrie 2007. 



255 



Daca unii n-ar fi facut compromisuri pentru noi, daca nu ar fi 
suferit, daca nu ar fi rabdat tot felul de schingiuri trupe§ti §i 
interioare, in ce Biserici mai ne inchinam noi? Daca nu faceam 
studii aici sau in strainatate, cine va mai traducea car^i, cine va mai 
inva^a Teologie, cine va mai da cuvant §i Taine, daca to^i am fi fost 
prosti, ignoranfi, ni§te palarii defloarea soareluil 

E frumos sa ai opinii. E eel mai frumos §i mai demn lucru cu 
putin^a. Daca e§ti om creat de Dumnezeu §i plin de Duhul Sfant §i 
de sfin^enie e bine sa ai opinii. Sa ai opinii §i sa vorbe§ti ore in §ir, 
sa traduci mii de pagini, sa te rogi §i sa poste§ti cu zilele, sa fii 
muncitor in familia ta, la serviciul tau, sa zica lumea despre tine 
brava. 

Daca ai opinii, atunci sa te vedem la fatal Sa §tim cine e§ti, 
cum e§ti, sa vii sa stai in fa^a, sa fii conducator §i nu sa stai prin 
cotloane. Sa vii in fa^a ca sa dea to^i in tine cu mere, sa ni puna 
afi§ele pe garduri, sa te cheme la CNSAS ca s-au mai gasit doua 
file, sa fii acuzat de simonie, de falsuri in acte, de violuri sau de 
homosexualitate iar tu sa nu faci nimic. 

Adica, daca vrei sa ai opinii, atunci sa ai fa^a! Blogurile 
ortodoxe care scriu impotriva ierarhilor, a preo^ilor §i cred ca prin 
asta ii iubesc pe Sfhnii no§tri, au numai resentimente, frici, trag 
concluzii pripite, se razbuna pe ala, dau cu piatra in celalalt, dar nu 
gasesc nicio lini§te, nicio frumuse^e lini§tita in capul lor. 

Citesc cateva bloguri de acest tip, in mod regulat §i observ 
duhul protestant/protestatar la ei, la cei care se dau de ortodocsi §i 
care se inchid in grupul lor, nu comunica cu nimeni, se cred martiri 
inchipuiti ca si neoprotestan^ii §i i§i pronosticheaza, ei in§i§i, un 
sfar§it groaznic, ca Ionica §i lupul. . . 

Ma rog...Fiecare decide, in dreptul lui, despre cum sa i§i 
traiasca via^a. . .Daca vrei sa fugi de propria ta umbra, de ce nu?! 

Insa Duhul Sfant ne-a inva^at astazi ca Biserica Ortodoxa 
Romana e condusa de oameni duhovnice§ti, de oameni care vad in 
adancul viitorului nostru, care privesc spre viitor cu aten^ie §i cu 
frica §i dragoste de Dumnezeu. 

Fiecare face ceea ce poate, cum poate §i cu cine poate sa 
slujeasca lui Dumnezeu. 

§i noi ne-am dori credincio§i care §tiu Scriptura pe de rost, 
Filocaliile, comentariile Sfin^ilor Paring din scoar^a in scoar^a §i 
vreo 5 limbi straine de fiecare, dar nu avem bucuria asta. 

§i noua ne-ar placea sa avem salarizare de la stat integrals 
precum senatorii Romaniei, Biserici predate la cheie, sonorizare §i 
incalzire centrala in fiecare Biserica in parte, 100% prezen^a la 
slujbe a credincio§ilor no§tri. . .§i multe altele. 



256 



Dar daca nu le avem, ce trebuie sa facem? ! Trebuie ca nimeni 
sa nu se mai faca preot, nimeni sa nu se mai faca monah, nimeni sa 
nu se mai faca ierarh, ca s-ar putea sa devina. ..ecumenist? Sa fugim 
cu to^ii in padure? Sa ne inchidem in casa §i sa le spunem ereticilor: 
Venifi dv. sifacefi slujbe in Bisericile noastre, ca noua ne e fried de 
ddrddim de dv. ?! 

Ziua de astazi ne-a inva^at sa fim lucizi, re^inu^i, aten^i, dar sa 
§tim §i sa ne bucuram, sa ne incredem in voia lui Dumnezeu, sa 
lasam sa ne conduca harul eel de sus §i nu coada celui din lad. 

Daca dv. a^i inva^at altceva sau mai mult, va rugam sa ne 
comunica^i! 

Am putea sa dezbatem acest subiect. . .impreuna. 



257 



Despre Biserica ce ne mdntuie 




Motto: 

The Church should exist to save us, 
not us to save the Church. 
(Father Stephen Freeman) 



Motoul nostru, cuvintele parintelui §tefan Americanul, cum ii 
spunem in casa noastra, rezuma intreaga relate dintre eclesiologie 
§i soteriologie: „Biserica ne mantuie pe noi §i nu noi mantuim 
Biserica". 

In Biserica ne mantuim, prin harul Sfintelor Taine, care curge 
din vesmicia Preacuratei Treimi. Discu^iile despre eclesiologie 
trebuie sa con§tientizeze faptul ca Biserica lui Dumnezeu este 
institu^ia pe care Dumnezeu a sadit-o in oameni, la Cincizecime §i 
ca ea nu este o realitate care se pierde in istorie, ci una care ridica 
istoria §i oamenii la via^a ve§nica. 

Cum sunt eu in Biserica? Ce simt eu ca e via^a Bisericii? 
Via^a Bisericii trebuie sa devina via^a mea, sa simt cuntjia §i 
sfm^enia Treimii care lucreaza in toate Tainele §i slujbele Bisericii, 
sa simt aerul Bisericii, care este harul. 

Daca vad numai cladiri, numai preo^i care au pacate, numai 
ierarhi care nu imi plac sunt un om cu o eclesialitate bolnava, 
denaturata. 



258 



Insa, vindecare ne-o da Biserica! Ea ne inva^a cine suntem 
noi §i ce putem fi noi in interiorul ei, care este spa^iul mantuirii 
noastre. 

In via^a ortodoxa, Biserica e cea care are toata inva^atura 
mantuitoare §i toate mijloacele actuale de indumnezeire ale omului. 
In ea sunt Tainele Bisericii, este Scriptura, sunt Sfin^ii, in primul 
rand Maica lui Dumnezeu, sunt Sfmtele Icoane §i Sfmtele Moa§te, 
Sfanta Cruce, un mod de via^a autentic uman §i dumnezeiesc in 
acela§i timp, adica modul de pregatire pentru ve§nicie. 

De aici §i concizia parintelui §tefan Freeman in a vorbi 
despre Biserica. Noi suntem madulare ale Bisericii §i nu cei care 
judecam Biserica. In Biserica, singurul Judecator este Capul 
Bisericii, Iisus Hristos, Dumnezeul-om §i, in acela§i timp, El este 
Cel care ne mantuie pe noi in mod actual, la timpul prezent §i nu la 
timpul trecut. 

Mantuirea care ne vine in Biserica e mantuirea pe care 
Mantuitorul lumii ne-o infuzeaza in noi prin Sfmtele Taine ale 
Bisericii. Acolo unde darul lui Dumnezeu il umbre§te pe om sau 
acolo unde harul lui Dumnezeu curaje§te, lumineaza, sfm^e^te, 
desavar§e§te pe om, fara doar §i poate, exista credin^a una §i 
nealterata a Bisericii, care vine de la Hristos. 

Insa, pentru ca sa vorbim despre crednrfa ortodoxa, despre 
credin^a Bisericii trebuie sa vorbim despre o realitate paradoxals, 
despre o realitate care inglobeaza toata existen^a reala §i istoria dar 
§i intreaga ve§nicie. 

Credin^a Bisericii inva^a despre Dumnezeu ca este un 
Dumnezeu treimic §i ca Acesta a creat lumea, pe oameni §i pe 
Ingeri din nimic, aratand, imparta§ind tuturor dragostea Sa. Din 
nimic, adica nu au existat inainte ca sa existe in f apt. 

Existen^a, timpul §i spa^iul, sufletul, mi§carea, anotimpurile, 
diversitatea materiei sunt expresia voin^ei lui Dumnezeu. Nu exista 
materie ve§nica, nu exista transmigrate a sufletelor, nu exista 
apari^ie a vieUi autonoma, nu exista un loc de mijloc intre Rai §i 
lad, ci via^a ve§nica a oamenilor este buna sau rea, potrivit cu 
alegerea personala §i cu faptele din timpul vie^ii. 

Credin^a ortodoxa i§i asuma astfel via^a Treimii de dinainte 
de create, crea^ia, mantuirea prin Hristos in Biserica Sa, invierea 
mor^ilor §i Judecata finala, si cele doua feluri de eternita^i 
personale: Raiul sau Iadul. 

Fiecare lucru afirmat in Biserica de-a lungul timpului §i care 
a primit girul con§tiin^ei universale a Bisericii se pastreaza in 
Biserica. 



259 



La inceputul Bisericii via^a cultica era mult mai simpla iar 
imboga^irea ei treptata a fost rodul evlaviei a mul^i Sfin^i, care s-au 
manifestat, in diferite moduri, in Biserica. 

Au exista mai multe Sfmte Liturghii in istorie, scrise de Sfin^i 
Apostoli, de Ierarhi diferrfi, multe stiluri de a picta Sfmte Icoane, 
ve§minte clericale diferite, obiceiuri personalizate dupa spa^iul unde 
exista o anume comunitate de credincio§i etc. 

Insa, dincolo de aceasta diversitate tulburatoare a Bisericii 
Ortodoxe in istorie a existat intotdeauna o in^elegere unitara a 
credin^ei, a actelor liturgice §i a modului de a fi in Biserica. 

Chiar daca Sfanta Liturghie se facea pe mormintele Sfm^ilor 
la inceput, apoi pe Sfantul Antimis §i pe Sfanta Masa, in Biserici 
spa^ioase sau mici, to^i preo^ii ortodoc§i §tiau §i §tiu ca se 
imparta§esc cu Sfmtele Taine ale Domnului dupa sfimirea lor, dupa 
invocarea Sfantului Duh peste ele, cand acestea sunt sfnuite. 

Pregatirile pentru Botez, pentru botezurile multiple, care 
aveau loc la Pa§ti sau in alte mari sarbatori, erau precedate de 
catehizari de multe zile §i de exorcizari ale catehumenilor. 

Cand numarul adul^ilor, care se converteau la Ortodoxie, a 
scazut, pentru ca mai to^i erau cre§tini §i se botezau din pruncie, s-a 
renun^at la catehizare, cat §i la exorcizari §i exorcizarile s-au unit cu 
Botezul iar catehizarile au ramas, ca §i astazi, de domeniul voin^ei 
personale eel mai adesea. 

Rolul catehezelor, al imperii in credin^a ortodoxa, apare 
astazi ca o nevoie stringenta. Cei care in^eleg ca trebuie sa repete, 
pentru fiecare generate, tezaurul credin^ei, se nevoiesc in a catehiza 
pe credincio§ii pe care ii pastoresc. 

§i este foarte tulburatoare semnifica^ia cuvantului in limba 
greaca, pentru ca, a catehiza inseamna, in esen^a, a a§eza in om 
semin^ele credin^ei, explicate pe in^elesul sau, la puterea sa de 
in^elegere, ca acestea sa poata sa rodeasca insutit. 

De multe ori uitam sa vorbim simplu. Imi dau seama de 
foarte multe ori ca omul din fa^a mea nu ma in^elege pentru ca nu 
ma cobor la nivelul lui, la cat §tie el, ca sa ma poata pricepe. Insa, 
ca sa fac asta, trebuie sa §tiu cine este. Dar de unde sa aflu eu cine 
este, daca nu prea vorbim despre cat §tim sau nu §tim din credin^a 
ortodoxa? 

O comunicare reala, autentica intre noi, ne-ar scuti de multele 
eforturi de a presupune ce e nevoie pentru cei carora le vorbim. E 
nevoie sa comunicam esen^ial, direct, imediat, repede, pentru ca 
lucrurile sa se schimbe imediat. Barajul non-comunicarii intr-o 
epoca a comunicarii pare neverosimil. Insa e o realitate catastrofala. 



260 



Dorim sa ne mantuim in Biserica, dar nu ne comunicam unii 
altora nici bucuriile §i nici durerile noastre. Ne pregatim pentru un 
Rai care este comunicare fiin^iala, totala, plenara, in slava lui 
Dumnezeu dar nu §tim sa comunicam nici cu inima §i nici cu 
cuvantul pe pamant, aici, unde ne pregatim, pentru ca sa mergem la 
casa noastra din cer. 

Ma bucur ca parintele §tefan a scris §i scrie lucruri 
personalizate despre credin^a noastra §i il consideram singurul autor 
de blog ortodox autentic, original, pe care il cunoa§tem. 

Dupa 17 ani de via^a ca pastor anglican, acum, ca preot 
ortodox §i specialist in Teologia Icoanei, parintele Stephen Freeman 
este un om cu o experien^a uluitoare, pe care i-o descoperim pe zi 
ce trece, exprimata atat de modest §i de tandru in fiecare zi. 

Exults me that father Stephen wrote and writes the things so 
that personalized about our faith and consider, that he is the most 
authentic and genuine author of orthodox blog, which now it. 

After 17 years of life as the anglican priest, now, as orthodox 
priest and performer in the Theology of the Icon, the Father Stephen 
Freeman is a man with deep experience, which bare it on what day 
passes, expressed so modest and of tender in each day. 



261 



The Answer of Father Stephen Freeman: An Exemple 
of Beauty! 




To our item from here, Father Stephen written a very 
encomiastic item. Here is his post, in our library, and here is the 
original post. His answer is a good example, for all, about a 
universal perspective of Orthodoxy. 

Because the Orthodox Church is not a historical structure of 
believers, that doesn't have a connection between them, but, on the 
contrary, the Church is the communion of the love and the prayer. 

We are binded one to other through the love with that our 
Trinity loves us. How our God is Trinity of persons, again the unit 
of supernal being and the plurality of the persons, all like, we are on 
whole the earth, but in unity through love and prayer, in Christ. The 
authentic Orthodoxy is not a Church of peoples without ethnicity 
and not of peoples of nations in separation. 

In Church are many nations, the nations that have things in 
common but also many things that separate them but, beyond all, 



262 



what unites them fundamentally is same faith, same Tradition and 
same Holy Trinity. 

The Church is a focus of holiness. Our God is in us, He 
indwells in us through His gift and this event of His inhabitation in 
peoples is the Church. 

Father Stephen remembers many times, that we must look of 
the mystery of Christ, that is the mystery of the Church, beyond the 
human limitations. 

The Church is our light, if we see ourself through the love 
among us. If we don't pray one for each other and love one for each 
other, we can not feel our ecclesiality. We must clean of our 
iniquities that we feel to belong to Christ. 

That we be all as one, we must have the consciousness of the 
Church, namely of the Christ, that is the presence of Holy Ghost in 
our hearts. And if we are in the Christ, we are new creatures, we are 
celestial peoples. In appearance this phrase is a metaphor but it is 
not at all such. To be into the Holy Ghost is an ontological reality, 
is a present reality in our being. 

The Church belongs to everybody and we belong to the 
Church. But, in order to be the sons of the Church, we have to make 
our lives holy, so that we can live, still from now, the dawn of 
everlasting Kingdom. 



263 



Nevoia de eroism neavenit, frica de futilitate, lipsa de 
replica constructivd si despre extremismele noastre 




Noi suntem mulfi...§i nu ne vede nimeni 

Eroismul neavenit este eroismul grandilocven^ei. Cand e§ti 
strabatut de fiorul imaginii de sine sau a pre^iozitatii de sine vrei sa 
dai intotdeauna replica. 

Te mu§ca dorin^a de a da replica, de a raspunde crud, de a-l 
face pe celalalt. Un fel de : „Te-am facut in cuvinte...ce ramane de 
facut?!", ca sa parafrazam hitul romanesc: „Te-am vazut, mi-ai 
placut, ce ramane de facut?!". 

Eroismul neavenit se na§te in ga§ca, in cercul de 
prieteni...care il mu§ca pe eel singur sau ultragiat de cat mai murfi. 
E un fel de dorin^a perversa de a ironiza, basxaliza sau sugruma pe 
eel stigmatizat, indiferent dacape drept sauj^e nedrept. 

Noi suntem muhi...el e proscrisul. Deci in el trebuie sa 
lovim! Sau daca nu e proscris, atunci sa-1 minimalizam, pentru ca 
noi suntem apara^i de. ..imagined buna pe care o avem. 

Un fel de noi suntem zece §i luam la bataie un caine, cu 
cataroaiele de pe marginea drumului. Dar, daca o §atra de caini ne 



264 



ataca §i noi suntem singuri. . .atunci in^elegem, ca adevarata lupta nu 
se duce cu ga§ca ci de unul singur. 

Nu traim pentru al^ii ci pentru noi, asumandu-ne bunele §i 
relele noastre! Dar traim comunitar, traim in comunita^i. . . 

Insa, daca nu gande§ti tu, ci gande§te grupul tau pentru tine, 
atunci cand e§ti singur... §i te inconjoara 10 caini sau cand dai ochi 
in ochi cu eel pe care 1-ai stigmatizat in scris sau pe la col^uri, nu 
mai po^i sa raspunzi cu gasca ta... ci de unul singur. Iar ca sa 
raspunzi privirii lui, fe^ei lui, trebuie sa §tii diferen^a 
dintre reveren^a §i futilitate. 

§i ofemeie din muliime a zis: ...gurd de aurl 

Glasul mul^imii manipulate poate striga: rastigneste-l sau X 
presedinte! Nu conteaza cat adevar e in ^ipat...daca iese ceea ce 
trebuie sa iasa, adica ce vor unii sa iasa. Conteaza ca masa, daca e 
mare...declan§eaza rascoale, razmeri^e, asasinate, razboaie...§i 
nimeni nu i§i asuma relele comise. 

Numai apelul la con§tiin^a na§te confesiunea §i remu§carea! 
Dar daca a^tep^i ca istoria sa faca lumina asupra unor tulburari §i 
conflicte sociale... poate ca trebuie sa a^tep^i, uneori, mai multe 
vie^i decat trebuie iar noi avem numai una. . . 

Insa, cand cineva ridica glasul din muhime §i poseda 
certitudinea adevdrului . . . atunci acel om este emblematic. Femeia 
care i-a dat supranume Sfantului loan, patriarhul Constantinopolului 
§i 1-a facut Gurd de Aur sau Sfantul Pafnutie episcopul, care la 
Sinodul I Ecumenic, de§i ascet, pustnic, a cerut, in mod expres, 
Parin^ilor co-sinodali, ca preo^ii §i diaconii sa nu renun^e la so^ie, 
daca sunt casatorrfi...prin afirma^iile lor, au emblematizat, au 
chintesen^iat rolul extraordinar al persoanei con§tiente de adevar, 
care iese din muliime §i i§i asuma caracterul de lider, de conducator 
in materie de indicare a adevdrului. 

Istoria sfanta a Bisericii e plina de paradoxul actiunilor unice 
ale unor persoane. Cineva a contat mai mult decat o muliime de 
oameni, intr-un anumit moment sau intr-un anumit secol. 

Nevoia gratuita de eroism nu se incadreaza insa in statutul de 
om providential in Biserica. Eroismul gratuit este eroismul fara 
lupta este eroismul inchipuit, este eroismul cand nu exista prigoane. 
Acest fel de eroism e tipic omului mic, dar cu o mare parere despre 
sine. 

El se propune viteaz, pare sa aiba strategii, se considera un 
aparator al unui crez...insa, cand vine momentul cheie sa fie 
erou. . .nici nu sesizeaza momentul. 



265 



Omul providential ac^ioneaza insa cand vine momentul. 
Pentru mine este uluitoare presta^ia teologica a Sfantului Maxim 
Marturisitorul, in fa^a celor 4 patriarhi ai vremii sale, care cu to^ii 
erau eretici monoteli§ti...§i el ii infrunta pe to^i, el lupta cu to^i, 
impotriva tuturor, pentru ca §tia ca adevarul e de partea sa. Un 
asemenea moment este un exemplu de eroism unic, providential, 
absolut necesar! 

Insa eroismul de apa mica sau de grup, de gasca, eroismul 
denigrarii, al §aradei, al ba§caliei este eroismul statului pe banca, in 
timp ce mananci semin^e §i vezi cum unii construiesc de mama 
focului o mare cladire. §i zici: Bd, ceprosti sunt! ...Ei nu vdd ma, ca 
aceastd cladire nu e frumoasd? ! 

Insa cladirea e §i scumpa...e §i frumoasa, numai ca ^ie, 
comentatorului de pe banca nu l\\ place, din singurul motiv ca nu e 
a ta. Daca puteai sa faci §i tu una, atunci ar fi fost cea mai frumoasd 
§i te-ar fi enervat la culme, un alt neavenit, care ar fi mancat 
semin^e, pe o banca §i ar fi zis acelea§i cuvinte. . . 

Insa, ca sa ai adevarul de partea ta...nu trebuie sa te 
autopropui...ci sa-L la§i pe Dumnezeu ca sa te aleaga, ca sa 
vorbeasca prin tine. 

Era atent sa nufacd dezacorduri...dar nu era atent sa nu se 
vada ca e prost-crescut 

Frica de futilitate, de frivolita^i, de lucruri u§oare...intr-o 
discu^ie serioasa e apanajul intelectualului gonflat. El se teme sa nu 
fie crezut prost daca nu §tie un cuvant, daca folose§te o construe^ 
lingvistica §ocanta, daca se exprima extrem de personalizat...Nu 
vrea sa i§i strice imaginea cand vorbe§te cu al^i oameni bine clasafi 
in domeniul oratoriei...§i de aceea aten^ia lui este eminamente 
lingvistica §i nu. ..morald. 

E atent la cuvinte, vorbe§te rar, vorbe§te prea expresiv, are o 
mimica §i o gestica tracasanta...dar nu e atent la gradul de 
penibilitate care emana din el. Nu i§i da seama ca e caricatural daca 
nu este eel care pretinde ca este. El crede ca daca §tie sa vorbeasca 
legat, in fraze stereotipe...e profund, are o gandire originala. Grija 
lui e sa fie in argoul clasei in care se afla. 

§i argoul, in viziunea noastra, nu e numai marca 
margina§ului de oras. sau sat, ci §i a intelectualului ab^ibild, care se 
produce greu in fraze cu impact dar are o melrfa uluitor de 
nerafinata cand vorbe§te. . .intim, adica prieteneste. 



266 



Iji dai seama de unde este...atunci cand vrea, cu tot 
dinadinsul, sa fji arate ca a ie§it din litere, din beton §i din 
cuvantul. . .impecabil. 

Insa impecabilul...nu are nimic de-a face cu frica de 
futilitate. Frica de futilitate e grija de a vinde o imagine, cand e§ti 
chiar intruchiparea imaginii pe care nu o admi^i. 

Daca vrei sa fii tot timpul pretios...e§ti barbar. Daca nu 
zambe§ti din cand in cand e§ti lanced la creier. Daca nu ai sinful 
vie^ii ai inceput sa miro§i a sarcofag. Daca vrei sa fii pedant §i cand 
toata lumea e stresata de pedanteria ta. . .traie§ti intr-o lume paralela. 



Case cant te vdd...adorm cand te aud... 



Pentru ca tu vinzi lucruri care nu ni apar^in. Case pentru ca 
e§ti previzibil. §i e§ti previzibil pentru ca e§ti stereotip. Stereotipia 
ta consta in aceea ca tu vrei sa fii ca in pove§ti §i nu ca in via^a de zi 
cuzi. 

Imi spui: Doamne ajutd! la inceputul conversa^iei noastre sau 
Bund ziua!, incepi defectuos convorbirea cu mine, urmare§ti sa imi 
ara^i cat de impertinent e§ti, nu dai dovada de nici o maleabilitate, 
te eschivezi, cau^i sa epatezi in mod fals §i, in concluzie: am pierdut 
timpul vorbind cu tine. 

Daca ai fii tu insu|i ar trebui sa fii serios. Ca sa fii serios 
trebuie sa fii a§a tot timpul, in adancurile inimii tale. Ca sa fii serios 
cu tine §i cu al^ii ar fi trebuit ca tot timpul sa vezi in mod subtil 
lucrurile §i oamenii, cu adancimea lor. 

§i, daca ai fi fost a§a, ai fi avut un grad de duhovnicie in tine, 
de sfm^enie, de omenie. Insa, daca tu e§ti tot timpul frazeologic, 
daca e§ti plin de ambrfia de a ma convinge, daca ai opinii oarecare 
pentru ca eu am crezuri, iar tu i^i schimbi ideile, de la o zi la alta, 
cum imi schimb eu ciorapii...de aceea vreau mai bine sa dorm 
decat sa te intalnesc, oricare ai fi tu. 



Sa zicd si gura lui ceva...cd si el e om.. 



A replica cuiva, a raspunde cuiva, a avea o opinie intr-o 
anume direc^ie. . .inseamna sa §tii mai multe decat vorbe§ti. Daca tot 
ce §tii despre un anume domeniu sau realitate se cuprinde in doua 
fraze. . . sa nu dai replica niciodata, nimanui! 



267 



O replica trebuie sa aiba in spate o experien^a. Daca vrei sa 
aju^i pe cineva cu replica ta. . .atunci trebuie sa dai o solute, sa aju^i, 
sa fii construct™ .. .§i nu demolation man. Daca tot l\i race§ti gura 
sau i^i incalze§ti tastele...mai bine sa zici §i tu ceva inteligent, de 
bun simk ca lumea e plina de gunoaie! 

Replica nu e o injuratura niciodata! Aceea se 
nume§te abjecfie. Daca ai o idee a ta §i vrei sa il strangi de gat pe 
altul ca sa ^i-o creada... atunci nu e§ti numai fanatic... ci trebuie sa 
ai de-a face §i cu un control medical. 

Credin^a care injura, delapideaza §i omoara...se nume§te 
ideologic Cand credin^a se ideologizeaza ea nu mai inglobeaza 
toata aria ei, tot con^inutul ei, ci numai direc^ii separate. 

De aceea vezi frica de ecumenism, frica de postmodernitate, 
frica de secte, frica de UE, sentimentul falselor apocaliptisme §i 
revendicari, sentimentul pierderii identita^ii...care sunt direc^ii 
separate §i la care nu se dau solu^ii, ci numai se fac aten^ionari. Ele 
sunt discutate separat, segregationist §i nu au drept rezultat decat 
panica, disolu^ia interioara, teroarea. 



Extremismul...e rodul lui a te simfi neincdpdtor 



Daca intrebi pe cineva in ce consta toate acestea...ni va 
spune scurt §i truic: Atenteazd la Ortodoxia noastra! Cum?, il 
intrebi tu. . . §i nu poate sa dea un raspuns concis, pentru ca el are un 
raspuns general. 

Este observabil ca extremismele din randul Ortodoxiei 
romane§ti penduleaza intre un neopietism adogmatic, care este 
indiferent mai mult sau mai pu^in de o racordare la dogmele 
Bisericii §i la ierarhia reala §i canonica a Bisericii §i un 
traditionalism aistoric si fals-catacombal, care, paradoxal, e de 
provenien^a stilista la noi, dar practicat de credincio§ii ortodoc§i, 
care au citit fragmentar din Parin^ii Bisericii si care au fobie fa^a de 
teologi, ierarhie, intalniri cu alte culte sau religii, postmodernitate in 
general. 

Neopietismul adogmatic, a§a cum il denumim noi, dore^te sa 
poten^eze via^a ortodoxa la nivel comunitar §i familial, un lucru 
extrem de bun, dar fara bazele dogmatice ale credin^ei ortodoxe ci 
numai la nivelul unei morale ortodoxe fara coloana autentic 
tradi^ionala. 

De aceea se mizeaza pe portul ortodox, pe o via^a morala 
disciplinata, pe fapte de milostenie, pe venirea la Biserica, pe 



268 



activity ce ^in de via^a Bisericii...dar fara prea multa dorin^a de a 
aprofunda credin^a §i teologia ortodoxa patristica §i scripturala, 
pentru ca sa in^eleaga cat de departe sau de aproape este de aceea. 

Din acest motiv se pune accentul pe traire, pe traire dupa 
mintea fiecaraia, fara sa se problematizeze veridicitatea, 
autenticitatea, normalitatea §i eclesialitatea trairilor §i ac^iunilor 
personale in concordant cu Tradi^ia Bisericii. 

De aceea, cre§tinii ortodoc§i care adera la un astfel de mod de 
a gandi, nu dau doi bani pe via^a teologica, nu ii intereseaza 
teologii, nu ii intereseaza ierarhia Bisericii, nu ii intereseaza 
discu^iile cu altfel de credincio§i...ci se repliaza in comunita^i 
inchise, refractare la noutatea dialogica. 

Pregatirea lor profesionala este joasa §i au purine studii, eel 
mai adesea sunt iradia^i de gandirea din Manastiri §i Biserici cu o 
activitate predicatoriala, care pune accentul pe activitate §i mai 
pu^in pe teologie. De aceea conteaza numai fapta §i mai pu^in 
cunoasterea. 

Tradiiionalistii aistorici si fals-catacombali sunt ceva mai 
eradrfi, dar cu o erudrfie nesistematica, fara legatura interioara §i 
ghidata de impulsuri predicatoriale zpzrGnt foarte indrazneie. 

Stili§tii romani mizeaza pe ca^iva Sfnui contemporani, ca 
Fericitul Serafim Rose, Fericitul Averchie, Sfantul loan 
Maximovici etc., ca §i tradiiionalistii a-istorici dintre noi, §i 
supraliciteaza pe baza lor ideea de prigoand, de maculare a 
crediniei ortodoxe §i de vremuri apocaliptice. 

Din acest motiv ei nu suporta prezentul pentru ca nu il vor, 
traiesc in trecut §i interpreteaza trecutul intr-un mod static, de unde 
denumirea noastra de aistorici §i, pentru ca nu suporta mai nimic 
din ceea ce se intampla acum §i pentru ca Biserica se reduce pentru 
ei doar la Sfin^i, la credin^a §i la loca§urile de cult §i nu vad Biserica 
vorbind §i lucrand in lume, au impresia ca sunt prigonrfi in mod 
constant §i ca via^a lor este catacombala, ca e in subterane, §i de 
aceea due o lupta de gherila cu orice inseamna postmodernitate, 
deci contemporaneitate, cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe 
Romane, care are contacte cu alte culte, religii §i cu institu^ii ale 
statului sau civile, cu dialogul de orice tip. 

Diagnosticul nostra eclesial a incadrat doua tending 
asemanatoare, in doua paradigme, de§i e sub^ire diferen^a dintre 
cele doua curente de opinie. 

Pentru ca ambele sunt refractare la nou, ambele nu i§i asuma 
lumea in care sunt §i ambele au discursuri necredibile pentru affii, ci 
aplaudate numai in cercul lor restrans. 



269 



Cum ar arata un ortodox postmodern, de astdzi? 



Ar fi un om care se intereseaza de toate in acela§i timp. Nu 
po^i fi ortodox autentic postmodern, adica actual, daca nu ai drept 
fundament intreaga teologie a Bisericii, fara tending extremiste. 

Nu po^i sa fii ortodox fara teologie, fara teologia care te 
inva^a sa fii ascetic, sa te nevoie§ti la despatimirea ta. Nu po^i sa fii 
ortodox fara via^a in Biserica §i fara slujbele Bisericii. Nu po^i fi 
ortodox daca nu ai o randuiala de via^a frumoasa, in dependent de 
ierarhia Bisericii, de un duhovnic, de o comunitate liturgica §i 
fra^easca. Nu po^i sa fii ortodox autentic daca nu ai o via^a sociala 
coerenta, o alfabetizare proprie momentului, o educate solida, o 
profesie, un statut social ca§tigat prin munca §i merite personale. 

Nu po^i sa fii ortodox daca nu e§ti la curent cu lumea ta, cu 
dezvoltarea culturala, economica, §tiin^ifica §i tehnologica, daca nu 
socializezi, daca nu dialoghezi, daca nu e§ti un partener credibil §i 
onest. 

Tot ceea ce cite§ti, ceea ce afli, ceea ce experiezi in via^a ta 
trebuie aplicat la via^a ta personala, la varsta §i munca, la statutul pe 
care il ai. Trebuie sa §tii sa asimilezi in tine §i sa armonizezi intr-un 
mod propriu \\q idei de conduita de la divers^ Sfin^i, oameni 
duhovnice§ti, clerici, oameni de cultura, §tiin^a etc. 

Final neasteptat... 



Daca nu §tii sa multume§ti §i sa te bucuri cand cineva te 
remarca, cand te baga in seama, tot ceea ce am scris pe acest blog 
este enervant pentru tine! Nu mai citi acest blog, daca nu vrei sa 
vezi ca exista oameni care gandesc diferit, altfel decat tine, dar care 
gandesc frumos §i vor sa traiasca frumos! 

M-am saturat timp de aproape un an de zile de blogging de 
comentarii stereotipe, proaste, revan§arde, cheflii, de injuraturi, 
spamuri, amenin^ari, corecturi la textele noastre fara sa le-o ceara 
cineva, de ambi^ii §i perfidii. . . 

Se pare ca adevara^ii comentatori nu sunt online sau trebuie 
sa se nasca, trebuie sa ii inva^am sa se nasca! Tocmai de aceea, intr- 
un tarziu, am in^eles de ce cam toata lumea scrie prost pe bloguri, 
chiar §i cei cu mari poten^e: pentru ca cititorii, in marea lor 
majoritate, nu te stimuleaza in niciun fel sa gande§ti echilibrat, sa 
sim^i frumos, sa fii bucuros ! 



270 



De la absenteismul replicii de bun sim{ la dezgustul pentru 
comentariile obscene sau tocsune...toate te cam fac sa te la§i de 
scris. 

Lasarea de scris insa e o solute... extrem ista. E solujia 
omului cu clica in spate, care, daca vede ca nu e ascultat sau 
aplaudat imediat o lasa mai moale sau renun^a. [...] 

Ce te face sa fii eroul nimanui? 

Poate ca e de reflectat. . . 



271 



Pericole de ortodox 




iubesti pe ea sau pe mine ? 



Cate.femei ai miri|it ? Gate 



Pericolul apare atunci, cand. . . nu alegi ceea ce trebuie. 

E un mare pericol sa cite§ti car^i mari, grele, de experierrfa 
duhovniceasca, cand tu nu poji sau nu vrei sa le in^elegi decat 
aiuristic. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa citim cele mai sfmte 
car^i, insa trebuie sa ne §tim fiecare lungul nasului. 

Trebuie sa avem bunul sim^ al intalnirii cu duhovnicescul 
scrierilor §i sa recunoa§tem ca suntem mici purici pe langa ele §i ca, 
nu trebuie sa ne erijam in postura de-o-inalfime cu Sfiniii, care le-au 
scris. Vorbirea la per tu cu Sfiniii arata ca am fost cititori aroganti. 

Sau exista pericolul sa nu le nrfelegi mai deloc, dar sa crezi ca 
e§tipefelie, ca §tii care e Duhul scrierii. Re^ii paragrafe, le folosesjti 
cand nu trebuie, te impaunezi cu lipsa de coeren£i...dar nu te por^i 
in Duhul comunicat in cartea citita. 

Adica e§ti in stare sa te compor^i ca un barbar al spiritului 
dupa ce ai citit cele mai sfinte experience. Pericolul capital al 
cititului de carte sfanta e sa nu te transformi deloc, sa nu gande§ti 
duhovnice§te, sa nu se vada deloc la tine o maniera mereu noua de 
nrfelegere, un progres real, izbitor, ci sa actionezi doar in favoarea 
portofelului sau a imaginii tale. 

Exista un citit al smereniei sj unul al...grabei. Exista §i un 
citit la norma. Exista un citit al cumin^irii §i unul de plictiseala 
sau. . .din invidie. Exista un citit al excitarii §i altul al denigrarii. 

Pericolul cititului e la fel de mare ca pericolul privitului. 
Cand prive§ti. ..e§ti vazut! Pentru ca, daca in cartea ta sau in predica 



272 



ta apar elemente, care in via^a reala nu se probeaza...atunci, 
undeva, in subteranele fikrfei tale... exista interese lamentabile. 

Pericolul cititului de carte sfanta e sa crezi ca cititul inseamna 
experienia. Nu: cititul inseamna informare spre experien}a\ Orice 
carte, pentru suflet, e ca re^eta de la medicamente: afli cum, in ce 
doze trebuie administrate §i apoi vine experienia, apoi te sile§ti sa ai 
ceva... experienfal Cei care au scris carfi de duhovnicie nu le-au 
scris din car^i ci din experienia lor de via^a, din munca lor cu ei 
m§i§i. 

Alt pericol al citirii e acela sa crezi ca un Sfant e cat a scris el 
sau cat ai citit tu de la el. Daca citind pe Sfantul Maxim 
Marturisitorul de exemplu, crezi ca are o scriitura proasta, 
banala... sau ca Sfanta Scriptura e o carte usoara... e§ti eel mai 
prost cititor pe care §i 1-ar fi dorit Sfin^ii. E§ti mama prostiei. 

§i, daca incepi sa scrii, din postura de arhicunoscator. . .ajungi 
un eretic vestit. Ereticii vestrfi sunt forma^i din oameni care 
survolau car^ile §i nu vedeau nicio adancime demna de ei, fapt 
pentru care incepeau sa scrie despre cat de prosti au fost antecesorii 
lor pe langa ei. 

Exista pericolul sa crezi ca barba §i baticul te fac mai cuvios 
decat erai inainte. Exista pericolul sa crezi ca reverenda sau 
ve§mintele preo^e^ti te-au facut eel mai mare Sfant sau ca nu mai ai 
niciun fel de pacate, tu, care spovede§ti §i pacate au numai cei care 
vin ca sa se spovedeasca la tine. 

Exista pericolul de a te sinui, de a te crede §i de a te 
manifesta ca singurul ochi vigilent al Tradi^iei sau al lui Dumnezeu 
pe pamant. Excesul de incredere in sine se intalne§te aici cu excesul 
de ipocrizie. Nici nu ai putea sa te erijezi in singurul apdrdtor al 
Bisericii sau al Ortodoxiei, daca nu ai trai din plin complexul 
insignifianfei. 

Marii razvrati^i ai istoriei au fost ni§te oameni tortura^i de 
propria lor insignifian^a...fapt pentru care au vrut, printr-un exces 
de putere, sa devina o istorie neagrd. §i au ajuns. . . 

Exista pericolul, ca ortodox, de a ramane in urma, in lumi 
iluzorii, crezand ca e§ti pasagerul lumii tale. Daca citind un Sfant 
din secolul al IV-lea sau din secolul al XVIII-lea, nu §tii sa plantezi 
ideile sale intr-o inima de secol 21, ca ele sa se armonizeze cu 
pantalonii, celularul §i musta^a ta de 20 §i ceva de ani sau de 
80...e§ti inchis in lumi paralele. 

Dar, deopotriva, exista pericolul de a fi halucinat de un viitor 
ipotetic, in care lumea viaza dupa o himerica armonie a imagina^iei 
tale, care nu poate sa sara prezentul. 



273 



Tot la fel de periculos pericol este sa fii, in prezent, un om al 
sub-prezentului. Adica sa nu folosesti la maximum timpul sau 
spa^iul alocat vie^ii tale, cu resursele pe care le ai, din cauza ideii ca 
via^a ta nu are nicio important, fapt pentru care te paseizezi zilnic. 

Din aceasta cauza exista ortodocsi cu viteza in relantiu la 
nivelul gandirii si al experien^ei, al^ii care merg la viteza de 2 metri 
pe zi si al^ii care prind cateva mii de kilometri la ora. 

Antagonismul se produce atunci cand melcul cere sa fuga 
precum leopardul sau trenul sa zboare precum libelula. Insa acest 
fals antagonism al meritocra^iei personale, se naste din cauza ca nu 
stii care l\\ e lungul nasului. 

Exista pericolul sa te crezi Sfdnt si sa mori lamentabil, dupa 
cum exista pericolul sa te crezi preapacatos, intr-atat de pacatos 
incat sa l\\ pui streangul de gat sau sa nu mai vrei sa te schimbi 
deloc... 

Exista pericolul sa te vorbeasca toata lumea de bine, cum ne- 
a spus-o Domnul sau sa ^i se duca vestea in lume si sa vina lumea la 
tine cu sacul, ca la pomul laudat. . .si sa piece foarte dezamagita. 

Exista si pericolul de a te crede de neinlocuit sau 
providential. Exista pericolul de a deveni statuie in timpul vie^ii sau 
de a fi toata via^a un daramator de statui, pentru ca sa ai si tu o 
statuie. 

Exista pericolul sa scrii toata via^a despre tine si sa nu ajungi 
niciodata la adevaratul tine. Exista pericolul sa taci prea mult cand 
trebuie sa vorbesti raspicat sau sa vorbesti prea raspicat cand 
auditoriul e sub limita asteptarilor. 

Exista un pericol special, am spune noi, de a fi ultracorect in 
toate, de a vedea cursul vie^ii tale, intalnirile, vorbele tale dupa un 
calapod strict personal... fara sa dai loc lui Dumnezeu sa faca 
vraiste toate ideile tale despre tine, despre oameni si viitor. Am 
intalnit oameni care aveau via^a de ceas, via^a de program, batuta in 
cuie, de la care nu au abdicat deloc... dar la care experien^a era 
viciata de arogan^a nepatarii. 

Da, exista pericolul fecioarei, care se marita fecioara si se 
crede fara prihana, a celui care nu a pacatuit mult si nu i s-a iertat 
mult si se crede indreptafit sa il ignore si sa il bage in sub-privire pe 
eel pacatos foarte, exista pericolul intelectualului care se crede 
buricul pamantului, exista pericolul agramatului in cele ale bunului 
sim{ care are aripi de teolog, exista pericolul arhimediatizarii care te 
face sa te sim^i iubit de to^i, respectat, cu fani in exces... exista 
pericolul sincerita^ii brutale, careia i se raspunde cu nesim^ire 
inspaimantatoare . 



274 



Exista un pericol de noviciat in ale cura^irii de patimi...in 
care se dore§te sa se arda treptele, sa se ajunga la lumina 
dumnezeiasca saptamana asta, in care se dore§te for^area mainii lui 
Dumnezeu, mai inainte ca tu sa ai larghe^e de inima, rabdare, 
elegan^a, maleabilitate duhovniceasca, fine^e de caracter. 

Exista pericolul dragostei prea mari, care streseaza pe eel 
care iube§te pu^in §i profitor. Exista pericolul zelului prea mare, a 
ravnei care e considerate nebunie §i pericolul nebuniei, care pare 
sfdntd. . .dar e doar clinica. 

Exista pericolul recuno§tin^ei care poate fi in^eleasa ca 
dorinla de parvenire sau ca spionaj. Exista pericolul de a 
minimaliza consecin^ele faste sau nefaste in via^a ta...sau pericolul 
de a nu-L asculta pe Dumnezeu, Care Se adreseaza con§tiin{ei tale, 
ci fricii, care te inva^a sa fii confortabil, nenaucitor, a§ezat §i 
respectabil. 

Exista pericolul de a ramane la o treapta de in^elegere §i de a 
crede ca nu se poate mai sus decat atat sau ca nimeni nu gande§te 
mai mult sau diferit de tine. Exista pericolul de a avea idei mai mari 
decat lumea in care te afli sau sa traie§ti cu povara iubirii unor 
oameni pe care nu ii merrfi. 

Exista pericolul sa fii mereu fals, orice ai face tu, inautentic §i 
exista pericolul de a fi prea autentic, intr-atat de autentic incat sa fii 
incatalogabil §i, din acest motiv, trecut la index §i ignorat. 

Exista pericolul, primejdia, situa^ia...de a fi bine inten^ionat 
dar prost ghidat, indrumat defectuos sau ghidat spre viziuni de via^a 
reduc^ioniste, fricoase, sclifosite. Insa eel mai mare pericol dintre 
toate e sa fii ortodox §i... Dumnezeu sa nu Se manifeste in via^a ta 
in niciun fel, ci sa ai o relate de gand, ipotetica cu El, cu Dumnezeu 
pentru Care zici ca faci §i dregi, dar nu se vede pe nicaieri. 

De aceea exista, in opinia noastra, doua mari categorii de 
ortodoc§i: ortodoc§ii carora, daca le inchizi gura, daca nu mai 
vorbesc nimic §i daca tac, daca ii faci odata sa taca...nu emana 
nimic duhovnicesc din ei, pentru ca sunt ca §i al^ii: doar locvaci, 
doar exclamatori, doar problematizatori de ocazie sau de pahar §i 
ortodoc§i pe care po^i sa ii ignori, care pot tacea cu lunile, cu anii, 
dar ale caror gesturi, fe^e, zambete, ochi, guri, par §i infa^are sunt 
atat de graitoare, atat de frumoase §i de demne, de mare^e in 
simplitatea §i sfin^enia lor, incat nu se tern ca nu sunt crezu^i sau ca, 
daca dau mana cu unul de alta religie sau cu un pacatos...i§i pierd 
pacea inimii. 

Poate mai gasi^i §i alte pericole. . . 



275 



Falsa emotivitate, falsa imperturbabilitate, falsa 
pudoare 




Cel mai u§or dintre toate e sa fii anacronic. Dar §i eel mai 
...costisitor din punct de vedere al intelegerii. Cand, dintr-o falsa 
emotivitate, pe care o consideri deja o traire duhovniceasca de la a 
treia carte ortodoxa citita sau de la a treia conferring audiata, nu mai 
vrei sa sirn^i ca tine...ci vrei sa sim^i numai special, numai 
sfdnt... devii anacronic. Orice iese din spa^iul Bisericii sau din 
staticul Sfmtelor Icoane crezi ca Q...unpacat. Dinamismul, sim^irea 
ta tinereasca ^i se pare. . .un pacat, in mod fatal pentru tine. 

Falsa emotivitate a celor care nu nrfeleg corect, din ei, 
credin^a ortodoxa, se manifesta mereu prin. . .a nu vedea, a nu sim^i, 
a nu te mi§ca intr-un anume fel. 

Reprimarea simfirii, a emotivita^ii...na§te frustrari ce se 
repara cu greu in scaunul spovedaniei sau pe patul spitalului. De la 
a te ab^ine in mod trucat, fals, mecanic.de la a sim^i una sau 
alta. . .se trece la larghe^ea de a simfi orice, oricum, oriunde. Ambele 
extreme nu au nimic de-a face cu sirrrfirea duhovniceasca, cu trairea 
duhovniceasca a sentimentelor noastre. 

Daca sirrrfi sa iube§ti pe cineva sau ceva rfi displace... atunci 
aceea sim^i. Daca incerci sa retezi aceste simfaminte interioare 



276 



numai prin eforturi mintale, prin sfor^ari ale trupului, ale privirii §i 
ale min^ii tale. . .sfar§e§ti clinic. 

Cei mai mul^i ortodoc§i in^eleg curajia min^ii ca pe o lucrare 
pur umana, ca pe un exerci^iu al interdictiei auto-impuse, de care se 
simt datori, fara sa vada in ea o coproduc^ie cu Dumnezeu. 

Tocmai de aceea nu pot in^elege prezen^a harului lui 
Dumnezeu in noi, care ne face sa trecem altfel, intr-un mod cu totul 
nou pentru mintea noastra, peste sensibility neortodoxe. 

De aceea sfor^arile interioare, facute cu aplomb §i etichetate 
drept „via^a duhovniceasca" nu fac decat sa ne arate oameni 
salbaticrfi interior, sa ne expuna §i mai mult ridicolului. 

Cum ni dai seama ca cineva nu e cine spune ca este sau crede 
ca este? Din ceea ce emana el cand nu mai poate fi atent la sine, 
cand nu se mai cenzureaza sau cand nu e con§tient ca e vazut de 
cineva in adancul sau. 

Falsa emotivitate...sta adesea stdlp la Biserica. Cel care vrea 
sa \\\ dea senza^ia ca a ajuns la pacea inimii §i ca nimic nu il mai 
tulbura...se vede prin aceea ca este inert, ca trupul lui nu respira in 
pacea Duhului ci este carcerat. II sim^i ca plezne§te, ca se sugruma 
emotional... §i aceasta sugrumare emoiionald §i gestuald §i-o 
revendica drept stare de liniste, drept sobrietate interioard. 

Cineva dorea sa ma convinga ca ma iube§te. Foarte bun 
lucru! §i i-am spus sa imi dea cateva detalii despre ce a sinttit, a 
intuit ca sunt eu. A ramas surprins de cererea mea. De ce?, 1-am 
intrebat eu. Pentru cd nu imi pot explica ceea ce simt... fata de tine, 
mi-a raspuns el. 

§i atunci i-am explicat faptul, ca el doar vede in mine ceva 
care ii place, care crede ca ii apar^ine §i lui, dar adevarata dragoste 
fa^a de mine sau fa^a de un om oarecare, se vede din aceea ca §tii sa 
vezi §i sa detaliezi cine este el §i asta la modul subtil sj nu grosier. 

Iubirea, admira^ia, reverenda fa^a de cineva... are detalii solide 
de adevar, de credin^a §i de fapta intuite in tine. Nu po^i sa cinste§ti 
pe cineva drept geniu sau Sfdnt daca nu vezi in el falii de adevar. Ca 
sa iube§ti trebuie sa vezi, sa il respiri pe celalalt intr-un mod smerit 
§i imbucurator. 

De ce ne place atunci sa epatam, sa facem poze...publice, sa 
parem al^ii decat suntem? Pentru ca am injeles ca ortodoc§ii trebuie 
sa fie... poze. 

Daca merg cu reverenda pe mine la pia^a sau in tren, la teatru 
sau la veceu. . .omul se uita la mine cu mirare. De ce? Pentru ca, dus 
la Biserica sau nedus, el crede ca preotul sta numai la Biserica §i nu 
§i in veceu, §i nu §i la pia^a, §i nu §i la teatru. . .cu reverenda pe el. 



277 



§i, tot la fel, pare om credincios eel care se for^eaza din 
rasputeri sa para stalp, coloana de metal la slujbe sau in public. . .dar 
nu are nicio maleabilitate duhovniceasca, e in stare sa te linseze 
daca ai zis ceva rau de el sau sa te ironizeze. 

§i atunci vezi, ca acest ortodox suspendat in aer ca femeia din 
poza de sub titlu, {eapan, inert, nu are nicio emotivitate aleasa si 
nicio pudoare, nicio rusine, nicio sfiala. Daca e in stare sa te rupa in 
maini pentru ca i-ai atras aten^ia asupra unei patimi a sa sau nu stie 
sa ierte atunci cand tu te compor^i cu multa delicate^e cu el. . .atunci 
e stalp gol, e idol. 

Cuvintele sunt ochii care ne dau de gol. Psihologizarea 
excesiva a comportamentului...nici ea nu are nimic de-a face cu 
duhovnicia. 

Un psihiatru ma poate analiza in chip si fel, poate gasi multe 
tare la mine, reale sau inchipuite [am avut experience halucinante cu 
ca^iva psihiatri], dar el nu ma vede duhovniceste, ci doar ma 
sec^ioneaza. 

Vederea duhovniceasca e intuirea, dincolo de imbracaminte, 
cuvinte si ascunderi, a celuilalt. Iar daca, la momentul adevarului, 
esti gasit gol de harul lui Dumnezeu, care imi da sa te vad... atunci 
toate car^ile, cuvintele, predicile tale. . .sunt in van. 

Ipocrizia este un imperturbabil enervant. E una dintre tacerile 
explicite, care dor eel mai rau. Vine si \\\ arata ca tu ai gresit ceva. 
Vine si i^i arata cu ostenta^ie. Nu numai ca i{i arata, dar ipocrizia se 
si bucura de faptul, ca tu, in fa^a ei, ai fost gasit vinovat, chiar daca 
vina e ipotetica. 

Ipocrizia se ascunde prin cuvinte... si tocmai ascunderea 
aceasta e deplorabila. Omul bandit, banditul duhovnicesc, 
travestitul duhovnicesc, impostorul...are numai replici, fara ca sa 
stie ca din el emana satanism. 

Pentru ca impostorul in cele sfinte este un nominalist. El 
crede ca cuvintele inseamna una si faptele sunt alta si ca, daca stii 
sa te dai de teolog sau de Sfdnt, daca ii min^i pe to^i. . .nimeni nu se 
prinde. Insa el are numai cuvinte si acelea proaste. 

Dar are cuvintele pe care vor sa le auda cat mai mul^i. Iar 
daca tu vii si atentezi la notorietatea lui perisabila, castigata in doi 
ani, pe el il dezgolesti de faima. Faima lui sta in cuvinte si nu in ce 
e el. El a mizat pe faptul ca tofi sunt fraieri, ca nimeni nu stie mai 
mult decat el sau pe ideea ca, in ^ara orbilor e bine sa fii pu^in 
chior. . .pentru ca sa ai. . .performance. 

Pericolul erijarii intr-o autoritate duhovniceasca in Biserica se 
vede... la nivelul intrebarilor si al raspunsurilor. Daca cineva are 
raspunsuri la toate intrebarile, fara nicio munca si cercetare 



278 



statornica e semn ca avem de-a face cu o pasare, care nu e rara 
avis. Marca duhovniceasca repetitive, care repeta la nesfar§it 
acelea§i fraze in acela^i ton de voce... da dovada de fixism, de 
necroza. 

Aveam un profesor de economie la liceu...care preda aceea§i 
lec^ie la doua clase in mod identic, cuvant cu cuvant. La o prima 
impresie ni s-a parut extraordinar acest lucru...insa, mai apoi, ne- 
am dat seama ca dezinteresul sau pentru a formula ceva nou s-a 
manifestat, cu timpul, in inva^area placii pe de rost. Era un DVD 
multiplicabil la fiecare ora, lec^ie. . .§i ne cerea sa §tim §i 
noi...placile pe de rost. Insa pe mine tocmai asta ma enerva: sa nu 
pot sa spun un adevar intr-o mie de feluri, daca limba romana §i a§a 
eprea vasta ca sa fie mica\ 

Oamenii fic§i sunt §i...excesivi de pudici. Daca au vazut un 
san sau o secven^a porno, daca ai ^ipat la ei sau daca i-ai 
admonestat. . .e deja cataclism. 

Un cataclism iluzoriu insa. Daca te-ai enervat...erai deja 
enervat. Daca te-ai excitat...nu e nicio noutate: pofta e pana in 
maduva oaselor noastre! Problema nu e daca vezi sau nu vezi... ci a 
ceea ce vrei safii. 

Daca vrei sa fii medic ginecolog...atunci nu trebuie sa te 
miri, nici sa te scarbe§ti de ce iese dintr-o femeie. Daca vrei sa devii 
criminalist nu trebuie sa ^i se para nimic aiurea ca vezi cadavre §i ca 
rautatea §i abjec^ia umana sunt cutremuratoare. 

Daca devii ofi^er la penitenciar nu trebuie sa crezi ca vinzi la 
supermarket si daca e§ti in serviciile secrete sa nu te a^tep^i ca o sa 
vii la Biserica in fiecare duminica. Insa §i ginecologul, §i 
vanzatorul, §i criminalistul, §i judecatorul...pot fi ortodoc§i 
autentici, chiar daca vad femei goale, criminali, abjec^ie, mor^i, 
rani^i, spanzura^i, delincven^i cu duiumul. 

A^i pune zabrele cand mergi pe strada sau a fi curios sa vezi 
un film porno sau sa cite§ti o carte deocheata sau eretica §i sa nu o 
cite§ti pentru ca intri imediat in lad sau a crede ca, daca nu ai 
pacatuit cu ceva. . .e§ti mai sfdnt decat eel care apacatuit. . .asta este 
o pudoare jegoasa, o ru§ine fariseica...care i^i da sa te crezi un 
inger. . .fara sa fii macar curtoazios. 

De-a lungul timpului am vazut divers^ oameni care credeau 
ca sunt induhovniciii, ca sunt oameni sporty, dar nu §tiau sa mai 
dea, la plecare, mana cu tine, daca i-ai contrazis, care nu mai doreau 
sa te vada, daca ai fost critic cu ei, care nu ^i-ar fi dat, la o adica, 
nicio cana cu apa, daca li se parea ca e§ti. . .suspect. 



279 



Gradul de delicate^e, de cuprindere a realita^ii, de omenie §i 
de bun sim^...arata gradul tau de cre§tere duhovniceasca, de 
sfinjenie. 

Daca crezi ca a sta ^eapan, ca in Icoana sau a-^i carcera trupul 
§i mintea inseamna ca fi-ai rastignit poftele §i patimile inseamna ca 
nu ai in^eles nimic. Cand faci aceste lucruri trebuie sa ara^i ca e§ti 
sensibil, atent, ingaduitor, in^elegator...ca e§ti fair play, dragul meu, 
draga mea, ca sunte^i. . .frumo§i de pus la inima. 

Daca nu, sunte^i doar. . .aga}a}i in aerl 



280 



Institutia uceniciei este o marca fundamentala a 
Bisericii Ortodoxe 



Rela^ia Parinte-ucenic a fost §i este o relate sacramentalo- 
duhovniceasca eel mai adesea, de§i poate sa fie §i numai 
duhovniceasca. Adica se poate realiza intre un preot sau un ierarh §i 
un mirean sau un monah §i are in avatarurile ei §i aceea ca preotul 
sau ierarhul il spovede§te pe ucenicul sau dar poate fi numai 
duhovniceasca, ea reducandu-se la o prietenie §i la o iubire 
duhovniceasca intre cei doi, in care un mirean induhovnicit sau un 
monah induhovnicit il calauze§te pe un mirean sau pe un monah 
spre cele ale mantuirii. 

Parintele duhovnicesc, omul adancit in in^elegerea 
duhovniceasca, poate fi ales de un credincios, care vrea sa se afunde 
in in^elegerea vie^ii si a credin^ei ortodoxe, pentru a-1 calauzi in 
via^a lui. Parintele este ales de ucenic sau se lasa ales, cand vede ca 
Dumnezeu 1-a trimis pe ucenic la sine, intre ei creandu-se un raport 
de mare con^tiin^a §i de mare coresponsabilizare, fiecare dorind 
odihnirea §i mantuirea celuilalt. 

Istoria Bisericii Ortodoxe atesta numeroase dovezi de Sfkrfi 
Paring, care au avut ucenicii lor, la randul lor tot Sfm^i §i care s-au 
creat unii pe arfii in ascultare §i iubire fa^a de Domnul §i poruncile 
Sale §i intre ei. 

De fapt institutia uceniciei este una prin excelen^a 
duhovniceasca, este atelierul unde se creeaza adevara^ii pova^uitori 
ai Ortodoxiei, Parin^ii ascultarii §i ai ravnei, prin eforturile 
constante de supraveghere §i de modelare a lor de catre cei care 
exceleaza in suple^ea in^elegerii duhovnice§ti. 

A§a ca marii Paring §i marile Maici ale Ortodoxiei au fost la 
randul lor ni§te aten^i §i supu§i ucenici, ni§te con§tiincio§i ucenici, 
care au devenit ei m§i§i intruparea sfaturilor Parin^ilor lor. De aceea 
institutia uceniciei sau a stareiismului sau a povaiuirii duhovnicesti 
este o marca tradrfionala, una constanta in istoria Bisericii 
Ortodoxe. 



281 



Lovirea peste constiinta cu intrebdri importante 




De ce se roaga ortodocsii si de cdte ori se roagd? 

Se roaga pentru a respira in fiin^a lor harul lui Dumnezeu §i 
se roaga tot de atatea ori pe cat respira, daca au inima multumitoare, 
senina, miloasa §i sim^ita, inima simfitd . . .cu precadere. 

Cine sunt aceia care se tern de draci, de masoni, de 
ecumenism, de eretici, de vrdjitori, de vdrcolaci si de pdcdtosii 
notorii? 

Cre§tinii ortodoc§i care au timp sa i§i puna intrebari facile, 
pentru ca nu §i-au facut din via^a lor un proiect ascetic §i 
duhovnicesc ortodox autentic, de clipa de clipa. 

Adica oamenii pentru care cura^irea de patimi, citirea de car^i 
sfinte, iubirea §i bunul sim{ sunt prea grelc.Adx se tern sa nu le 
cada drobul de sare ... de pe Casa Poporului. 

Cine intelege ce inseamnd a avea.. .constiinta depreot? 

Cel care, intru catva...prive§te ca un parinte sau ca o mama 
sau ca la el insu§i la via^a celuilalt. Daca \iq nu rji place sa fii 
maltratat verbal, sa fii min^it, sa fii spoliat, ci vrei sa fii in^eles, 
crezut §i iubit...atunci nu judeci pe nimeni, ii in^elegeti pe toji, le 
ascunzi pacatele tuturor, le acoperi cu mantia rugaciunii §i a bunului 
sim^...§i a^tep^i, de la tine §i de la to^i, indreptare, o via^a mai cu 
obraz, o via^a mai de Doamne ajutal, o via^a mai sim^ita. . . 

De ce dia mici incearcd sa se tragd de sireturi cu...aia mari? 

Pentru ca suntem prea prosUui, pentru ca nu avem sinful 
penibilului...§i pentru ca nu am muncit serios pentru nimic in via^a 
noastra. 



282 



E mai usor sa te drdcui sau sa te binecuvintez? 

> 

Mi-e mai usor sa te binecuvintez... pentru ca la dracuit se 
pricep aproape to^i. 

De ce ne este rusine de noi atunci, cdnd ne uitdm in oglindd? 

Pentru ca stim cat de pacatosi suntem. 

De ce nu sunt pldcuti preotii ortodocsi in Romania? 

Pentru ca cei care nu ii suporta. . .simt, in prezen^a lor, ceea ce 
nu sunt ei si nici nu vor sa fie. 

E mai greu sdfii ateu, eretic, neamprost...sau ortodox? 

E mai greu, mult mai costisitor la nivel personal (pentru ca o 
incasezi din greu de la Dumnezeu)...sa fii ateu, eretic, neam 
prost... 

Cum imi iubesc.dusmanii? 

Rugandu-ma pentru ei, vorbindu-i de bine, dandu-le motive 
de noble^e, cand ei se straduiesc, din greu, sa ma loveasca cu mostre 
de nesim^ire sau sa fuga cand ma vad, urmarindu-i cu aten^ie si 
lasandu-ma urmarit de catre ei... pentru ca sa le dau motive sa se 
calmeze, sa isi calmeze invidia si ura. 

Cred ca e destul de simplu sa faci asta... pentru ca e normal 
sa faci asta! 

E bine sa ai o viata mica sau una... mare, in bdtaia 
reflectoarelor? 

Cred ca e bine sa ai o via^a, care sa te implineasca, indiferent 
daca o traiesti la Bucuresti, la Berlin, la Vorone^ sau in pustia 
Egiptului. Adica sa fie o via^a ortodoxa, care sa te implineasca de 
nota 10. 

De ce sundfals sintagma „sunt un mare pdcdtos" in gura ta? 

Pentru ca te min^i mai mult...decat n;i spui adevarul. Daca ai 
fii sincer cu tine ^i-ai spune zilnic: sunt eel mai mare pdcdtos, sunt 



283 



un dement, un ratat, un par§iv, un desfranat, un ho|, un ucigator de 
suflete, un meschin...pentru ca, fiecare pacat in parte 1-am facut 
mai mult sau mai pu^in. 



284 



Duhul praznicelor ortodoxe 




Expresia „spiritul / duhul sarbatorii" este o expresie adanc 
ortodoxa dar care a fost denaturata la nivelul in^elegerii seculare, 
atata timp cat vrea sa exprime, din ce in ce mai mult, o bucurie 
psihologica, o bucurie de sezon, o stare de spirit favorizata de 



285 



shopping sau de relaxare §i nu...o bucurie adanca, tainica, 
duhovniceasca, eclesiala. 

In adevarata ei accep^iune expresia este una foarte teologica, 
pentru ca vrea sa exprime faptul ca Hristos e retrait, prin Duhul 
Sfant, in fiecare sarbatoare, de fiecare credincios in parte. La fiecare 
praznic al Na§terii Domnului noi retraim, prin Duhul lui Dumnezeu, 
na§terea lui Hristos. A§a ca niciun cre§tin ortodox, din niciun secol, 
nu e departe de sinuirea na§terii lui Hristos, pentru ca Hristos Se 
na§te, prin Duhul, in inima fiecaruia in parte. 

Pregatirea noastra prin post, rugaciune, spovedanie, 
imparta§ire cu Domnul pentru acest praznic preasldvit, adica prea 
plin de har, e pentru ca sa sinuim, in mod tainic, in adancul inimii 
noastre, bucuria pe care Ingerii, Pastorii, Prea Curata Stapana, 
Sfantul Iosif, animalele §i cosmosul in intregime au trait-o la 
na§terea Lui din Prea Curata Fecioara. 

Daca sim^im in noi, prin toate cele traite in aceste zile, 
curate, sensibilitate, duio§ie, candoare, delicatete duhovniceasca, 
atunci Duhul lui Dumnezeu ne da sa sim^im, dupa puterea noastra, 
ceea ce emana din Hristos nascut in iesle. . .§i ceea ce emana §i 
acum din Hristos, prin Duhul Sau, pentru cei care se bucura de 
venirea Sa la noi. 

Marea taina a praznicului de astazi e ca Hristos ne da sa 
retraim in noi, in modul eel mai veridic §i mai sfant, fiorul na§terii 
Sale, al primirii Sale de catre oamenii credinciosj. Cand Ingerii sunt 
vazu^i in mod extatic de pastori, in adancul nop^ii, in singuratatea 
campului [Lc. 2, 8-14]; cand Magii, Vrajitorii ace§tia in^eleptiti de 
steaua, care calatorea cu ei [Mt. 2, 1-12] §i care era o Putere 
cereasca pentru Sfant loan Gura de Aur §i nu o stea obi§nuita 
. . . simt harul lui Dumnezeu, care ii conduce catre Stapanul, ei devin 
oameni esen^ialmente altfel, pentru ca simt cele ale ve§niciei, simt 
§i traiesc lucruri, care nu au nimic de-a face cu o materialitate 
grosiera, cu o via^a pacatoasa. 

Boul si asinul, a§a cu prorocise Sfantul Isaia [Is. 1, 3], 
recunosc acum pe Stapanul lor. Cosmosul, intreaga faptura, alaturi 
de Puterile cerebri reac^ioneaza, intr-un mod originar, pentru ca se 
umplu de tresaltare interioara, de bucurie negraita, vazand smerenia 
uluitoare, paradoxals, inspaimantator de mare a Stapanului catre 
slugile Sale. 

§i, cum in rugaciunile noastre ortodoxe, subliniem adesea, nu 
Inger, ci Insa§i Domnul vine la «o/...trairea acestei minuni 
cople§itoare, a acestei boga^ii de dragoste fa^a de noi nu este 
retroactiva, adica dinspre trecut spre prezent, ci este o bucurie traita 



286 



direct, acum, pentru ca El, Hristos, intru Duhul, ieri §i azi §i maine e 
Acela§i §i ne umple pe noi de bucuria na§terii Sale ca §i atunci. 

Intelegem in mod deplin sintagma Duhul sdrbdtorii, daca 
in^elegem tot ciclul slujbelor dintr-un an liturgic ca retraire a 
triadologiei, a hristologiei §i a pnevmatologiei in Biserica. 

Adica intr-un an liturgic, de la 1 septembrie la 31 august, 
toate slujbele §i marile praznice ne dau sa ne adancim in via^a 
noastra cu Dumnezeul nostru treimic, ne dau sa adancim via^a §i 
iconomia mantuirii lui Hristos pentru noi §i sa ne umplem de 
puterea Sfantului Duh in mod continuu. 

Acum, pe masura pregatirii noastre interioare, sim^im ceva 
din cura^ia §i frumuse^ea duhovniceasca a persoanei lui Hristos, 
Care Se na§te, Care devine om pentru noi, adica ceea ce nu era, 
pentru ca sa ne slobozeasca, sa ne elibereze de sub tirania, de sub 
munca, de sub robia diavolului. 

De aceea praznuim astazi moartea lumii vechi, moartea lumii 
pacatului, desfiin^area idolatriei pe de o parte iar, pe de alta parte, 
traim sfar§itul a§teptarii intregii crea^ii, pentru ca dorirea lumii e 
Hristos. 

De la na§terea Sa pana astazi §i pana la a doua Sa venire intru 
slava, intru lumina dumnezeiasca, care emana din El, noi nu mai 
a§teptam pe Cineva pe Care nu II §tim, ci pe Cineva cu care traim in 
noi §i pe Care II sim^im in intreaga create. 

De aceea astazi, in aceasta zi de bucurie duhovniceasca, 
percepem prezen^a Lui in lume §i in noi cu mare acuitate, pentru ca 
El dore§te sa ne patrunda via^a cu razele slavei Sale, cu bucuria Lui 
fa^a de noi, care se constituie in insa§i Duhul sdrbatorii. 

Da, aceasta zi, aceste zile sunt speciale, sunt altfel, pentru ca 
sunt marcate de amprenta iubirii Sale fa^a de noi! Chiar daca e§ti 
tare la inima, chiar daca e§ti pierdut in tot felul de patimi, chiar daca 
mananci rosxovele nesim^irii...sim^i ca acum totul e altfel, ca in 
atmosfera insa§i a lumii noastre e o prezen^a, o iradiere, o bucurie, o 
revarsare de altceva, mai presus de lume. . .adica de har. 

Chiar daca nu ii spui har §i ii spui noutate, bucurie, ceva 
special .. .vorbe§ti despre acela§i lucru, pentru ca sim^i §i tu ceva, 
cumva, intr-o anume masura, bucuria Lui fa^a de noi. 

Duhul praznicelor ortodoxe arata ca exista un ritm identic in 
Biserica §i create, ca bucuria Bisericii §i bucuria crea^iei sunt una, 
ca mediul care ne inconjoara traie§te cu noi bucuria revarsarii de 
har de la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu e in create, e cu noi, e 
pretutindeni prin harul Sau. 



287 



Aerul sarbatorii e harul. §i dupa cum se vede Dumnezeu ne 
da sa retraim harul na§terii Sale atunci cand Biserica praznuie§te 
na§terea Sa, nu oricand §i oricum. 

Acum, mai mult decat oricand, alaturi de zapada, de albul 
zapezii, de cadouri, de brad, de colinde, de masa bogata e harul 
cura^iei, al nevinova^iei, al sfin^eniei Pruncului Hristos, Care e, in 
acela§i timp, Fiul eel mai inainte de veci al Tatalui. 

Traim toate acestea in noi §i traim bucuria §i frumuse^ea Lui 
in noi. Pacea §i lumina lumii, adevarata pace §i luminare a min^ii §i 
a vie^ii noastre e harul Sau, care ne incalze§te, ne curaje§te, ne 
lumineaza, ne fortifica in fa^a patimilor §i a dezamagirilor de tot 
felul... 

Daca sim^im pe Duhul, Care ne reliefeaza in noi na§terea Sa, 
atunci suntem ferici^i! Va dorim sa fi^i ferici^i, pentru ca El e cu noi 
§i nimeni impotriva noastra! 



288 



Sdrbdtoarea este „ odihnd sfdntd a Domnului " 




Conform LXX: avavavoic, ocyia tco Kuplco [Ie§. 16, 23]. 
Sarbatoarea e sarbatoare in via^a ta daca te odihne§ti intru Duhul lui 
Dumnezeu. Daca te delectezi, daca te indulce§ti cu frumuseti 
duhovnice^ti, cu vorbe duhovnice^ti, cu imagini duhovnice^ti 
traie§ti odihna mare, neinchipuit de frumoasa. 

Cand nu e odihnd frumoasa in noi este o inamicrfie dureroasa 
intre trupul §i sufletul nostru, pentru ca trupul se lupta impotriva 
sufletului prin patimile pe care § i le-a creat de-a lungul vietii. 

Sensul odihnei adevarate e via^a sfanta. Albia odihnei e 
sfm^enia. Traim o odihna a Domnului, cu Domnul, in Domnul, dupa 
Domnul, daca suntem in sfin^enie, in simfirea harului lui Dumnezeu 
in inima noastra §i in via^a noastra. 

§i avea dreptate un creator de online acum cateva zile, cand 
scria un articol in care ne spunea ca nu toft se bucurd de sdrbdtori. 
Da, nu toti se bucura de sarbatori! Muni pacatuiesc de sarbatori 
crezand ca petrec. 

Sarbatoarea de care vorbim aici nu se reduce numai la 
participarea la sfmtele slujbe ale Bisericii. Cand ie§im din Biserica 
trebuie sa continuam sarbatoarea acolo unde traim, unde mergem, 
pentru ca sarbatoarea este a inimii. 

Suntem in odihna, cand suntem in ganduri bune. Suntem in 
odihna, cand ne facem treaba cum trebuie. Suntem in odihna cand 
iertam, cand iubim, cand ne cura^im de pacate, cand suntem oameni 
ai corectitudinii de constiinfa §i nu ai cor ectitudinii prescriptive, ca 
asa trebuie sa facem si facem. 

Ca sa traim odihna lui Dumnezeu trebuie sa facem ceea ce 
sinrfim ca ne indeamna harul lui Dumnezeu sa facem. Daca 
con§tiin^a noastra intru Duhul Sfant spune sa facem asta sau 
asta...atunci acele lucruri sunt bune, pentru ca acelea ne aduc 



289 



odihna interioara trainica §i nu ne face mari numai de ochii lumii. 
§i e observabila odihna, cre§terea in har §i in duhovnicie! 

E reperabila daca urmare§ti schimbarile de atitudine, de 
nuan^a, erup^iile de sinceritate, de marinimie §i de cunoa§tere ale 
celui intru care lucreaza harul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea el nu 
poate sa se ascunda, daca il prive§ti duhovnice§te, pentru ca harul 
lui Dumnezeu, care lucreaza §i in tine, i^i dezvaluie cine este lumina 
din fa^a ta. 

Nu cred in cre§tini ortodoc§i autentici fara pacea Sfantului 
Duh in inima lor! Nu cred in bunatatea ortodoc§ilor, care nu au 
lacrimi dulci de iubire fa^a de Domnul lor §i fa^a de suferin^ele 
oamenilor. Nu cred in cre§tini ortodoc§i delica^i, care nu §tiu sa 
zambeasca iertator. Nu cred in fe^e mate, in ipocrizii titrate, in 
badarania care te avanseaza, in indelicatetea care sfideaza orice 
urmade omenie... 

Pacea sfanta a lui Dumnezeu, odihna lui Dumnezeu in tine, 
ca §i in^elepciunea, dragostea, cumin^enia, bunatatea cresc pe 
masura ce se infiltreaza §i ajung §i in inimile altora din fiin^a ta. 

Cel intru care viaza pacea este un rezervor de pace pentru 
arfii. E mai bine sa gase§ti un om, care sa te invete sa te smere§ti in 
fa^a lui Dumnezeu, decat sa gase§ti un om, care sa te invete sa 
ca§tigi milioane de euro intr-un an. E un dar dumnezeiesc, daca ai 
duhovnici, paring, prieteni sau colegi, care sa te umple cu pacea lor. 

Cand au venit Ingerii din cer §i au slavit pe Dumnezeu 
impreuna cu pastorii au zis: A6& eu viIilotolc; 0ecp /cat em yfjQ 
elpijuri eu duOpojirotc; evSo/clac [Slava intru cei de sus ai lui 
Dumnezeu §i pe pamant pace {§i} buna-voire intru oameni][Lc. 2, 

Ingerii lui Dumnezeu au dorit ca slava pe care ei o aduc, ei, 
cei de sus, lui Dumnezeu sa fie adusa §i pe pamant de catre oameni, 
pentru ca sa fie pace in ei §i intre ei, §i daca e pace e omenie, e buna 
invoire intre oameni. 

Ceea ce ne doresc Ingerii lui Dumnezeu e sa traim in pacea 
care multume§te lui Dumnezeu, in pacea care e bucurie pentru tot 
ceea ce a facut §i face Dumnezeu cu intreaga omenire, e 
in^elepciune, in^eleptire continua din cele ale lui Dumnezeu. 

Binein^eles ca subiectul nostra nu are relevant interioara 
pentru cei care nu au trait niciodata pacea lui Dumnezeu, ca urmare 
a impacarii lor, prin Botez §i Spovedanie, cu Dumnezeu. 

Desj vorbim aceea§i limba nu ne in^elegem. §i nu ne 
in^elegem pentru ca nu am trait pe viu, in fiin^a noastra, niciodata, 
pacea lui Dumnezeu. §i daca nu am trait-o, e adevarat, ea nu are 
sens. 



290 



Dar daca am trait-o §i o traim §i vorbim prin prisma ei, nu ne 
putem inchipui sa mai vrem sa traim alandala, fara ea, intr-o via^a 
de mizerie. 

Pentru ca pacea lui Dumnezeu este indisolubil legata de 
sfinjenie, de dragoste, de cura^ia sufletului §i a trupului, de 
implinirea poruncilor, de tot ceea ce \ir\Q de ascultarea de 
Dumnezeu. Pacea duhului nostra e adevarata sarbatoare. Pacea este 
lini§tirea fiin^ei noastre, umplerea ei de bucurie nestavilita, de 
fervoare, de o adanca §i netarmurita, nemarginita delicate^e in 
rela^ia cu Dumnezeu §i cu oamenii. 

Daca vezi cele ale lui Dumnezeu e§ti delicat, e§ti atent, te 
umpli de sfiala. Daca te umpli de sfiala e normal sa nu calci pe 
bataturi pe oamenii, care se adancesc in recuno§tin{a lor fa^a de 
Dumnezeu. Insa pacea duhului nu exclude faptul de a nu vedea raul 
§i perversitatea din oameni ci, dimpotriva, pacea duhului, launtrica 
devine atunci o durere duhovniceasca pentru malforma^iile 
interioare ale oamenilor, pe care le aduc pacatele §i nu accidentele 
de marina. 

Un om schilodit de ma§ina, un om beteag din na§tere nu e o 
rapine, nu e un om care nu poate sa se umple de pacea lui 
Dumnezeu. 

Omul care da afara pacea din el e eel care se lupta zilnic cu 
voia lui Dumnezeu, caraia ii place sa farame, sa murdareasca, sa 
paraziteze lucrarile din jural lui. Daca lumea arata rau in jural 
nostra e pentru ca noi nu facem nimic ca sa fie mai framoasa. Daca 
vedem numai raul din jur e pentru ca nu avem binele in noi §i 
vedem numai prin prisma a ceea ce ne caracterizeaza in mod 
esen^ial: murddria. 

Pacea e astuparea murdariei proprii de catre haral lui 
Dumnezeu. Pacea e sarbatoarea care se vede atunci cand stai de 
vorba cu un om al pacii. 

Dar omul care are in el pacea e un om al unirii cu cei care se 
unesc cu binele, cu haral lui Dumnezeu §i nu cu raul. Daca Domnul 
a adus sabia §i sciziunea in familie a adus-o acolo unde unii sunt cu 
Dumnezeu §i al^ii cu dracul, cu potrivnicul, cu du§manul, cu eel 
care ne invidiaza mantuirea. §i e normal, ca acolo unde pacea ne 
desparte pe unii de al^ii, acolo unde alegerea ne desparte, sa nu 
putem fi impreuna. 

Adevarata familie e unita numai de catre Duhul lui 
Dumnezeu, intra Hristos, dupa voia Tatalui. Daca vrei o familie 
ideala, perfecta, nu o po^i avea in mod ideologic sau printr-o 
constrangere anume. 



291 



Nu po^i sa-^i for^ezi copilul sa te iubeasca §i nici propria-^i 
so^ie! Daca emani pace §i ei cauta pacea care covar§e§te toata 
mintea vei avea o familie care va privi la tine ca la soare, ca la 
izvorul frumusetii lor, al bucuriei §i al stabilita^ii lor. Daca tu e§ti 
capul familiei, ca parinte §i sot, ce i din jurul tau vor fi plini de tine 
pentru ca te vor vedea ca § i tu e§ti plin de ei, ca mori de dorul lor, 
de dragul lor, pentru binele lor. 

Nu merge fara dragoste si fara uitare de sinel Dragostea e o 
uitare de sine pentru ca ii vezi pe al^ii. Nu po^i sa-i vezi pe al^ii, 
daca te vezi numai pe tine! 

Te vezi pe tine, daca te ui^i pe tine pentru al^ii. Ca sa sim^i, ca 
parinte, povara dulce a pastoririi celor ra^ionali trebuie sa faci uz de 
ra^ionalitatea inimii, de ra^ionalitatea care nu sfideaza bunul sini^, 
candoarea, fragilita^ile personale. 

Ca sa ai trebuie sa fii. Ca sa fii trebuie sa te urfi. §i cand te 
urfi pe tine §i vezi numai pe El §i pe ei...atunci te umple pacea lui 
Dumnezeu care face din via^a ta o sarbatoare. §i sarbatoarea e o 
sarbatoare zilnica, daca e§ti cu pacea Treimii in tine. 



292 



Sa vezi teologic infiecare clipa 



if 




Pentru omul credincios a vedea lumea inseamna a o vedea 
prin harul lui Dumnezeu, prin poruncile Sale, prin sesizarea 
prezen^ei Lui in lume §i in oameni. 

De aici §i numele, sigla platformei noastre online: Teologie 
pentru azi. Tot ceea ce vezi poate fi interpretat teologic! Tot ceea ce 
vezi, ce auzi, ce miro§i, ce pipai, ce mananci, ce bei, se poate 
interpreta teologic. Totul poate fi privit §i in^eles in rela^ia noastra 
cu Dumnezeu, pentru ca tot ce exista sunt canale de infelegere ale 
Lui. 

Te na§ti, l\\ dai seama ca e§ti viu §i te intrebi ce e cu tine. 
Astea sunt probleme teologice! Na§terea, via^a, sursa vie^ii, cine e§ti 
tu, ce te impline^te e teologie curata, ^ine de rolul tau de persoand 
pe care \\ 1-a dat Dumnezeu. 

Na§terea §i moartea, via^a sunt taine, nu prin aceea ca sunt 
necunoscute oamenilor, ci prin aceea ca nu se poate epuiza 
cunoa§terea lor. Minunea venirii pe lume, na§terea ta ca prune, 
minunile zilnice din via^a ta te inva^a sa sim^i §i sa te manifest 
teologic, adica cu credincio^ie fa{a de Dumnezeu, cu bucurie fa^a de 
faptul ca e§ti viu, ca te po^i juca, ca po^i studia, ca te po^i bucura de 
foarte multe lucruri. 

Ca sa §tii de ce te-ai ndscut trebuie sa afli ca te-ai ndscut din 
iubire, din iubirea lui Dumnezeu §i ca ai fost dorit de Dumnezeu 
dintotdeauna. 

Daca mama ta te avorta...tu tot traiai, pentru ca Dumnezeu 
te-a dorit §i pe tine. §i acele miliarde de copii avorta^i sunt vii, nu 
sunt iluzii §i a§teapta rugaciunea dragostei noastre pentru ei! Daca 
vrei sa fii bun cu cineva atunci roaga-te pentru to^i cei adormi^i §i 
pentru to^i cei vii deopotriva! Roaga-te ca sa se faca voia lui 
Dumnezeu cu to^i! 

§i rugandu-te lui Dumnezeu §i Sfin^ilor, vei in^elege ca exista 
foarte mul^i Sfin^i, care se roaga pentru tine. Ca Biserica lui 



293 



Dumnezeu cea din toata lumea e un foe de dragoste §i de rugaciune, 
pentru ca e plina de marea de lumina, care se revarsa din Dumnezeu 
§i te confine, te iradiaza §i pe tine. 

Daca vezi ortodox, adica teologic, daca vezi laudand pe 
Dumnezeu pentru toate, te umpli de bucuria pe care Dumnezeu o 
revarsa, ca pe o ploaie de har, in lume. 

Daca te bucuri vezi bine teologic. Daca gase§ti motive sa te 
bucuri, sa lauzi, sa contempli dar sa §i vezi dreptatea acolo unde ea 
este §i adevarul acolo unde este infiripat inseamna ca Dumnezeu e 
cu tine, ca te la§i inva^at de Dumnezeu, in mod zilnic, cele ale Sale. 

Gre§eala de gandire cea mai curenta §i care se vede §i in 
unele comentarii pe care nu le moderam, e aceea, ca nu se injelege 
ca po^i vorbi despre orice lucru din lumea asta, daca te pozrfionezi 
interior in mod corect, in mod bun, cu bunatate, cu in^elegere. 

Po^i gasi intr-o gluma, intr-un film, intr-un cantec, intr-o 
discu^ie aparent banala...SQmm\Q de in^elepciune. §i acolo unde 
la§i in^elepciunea sa te inve^e nu dai cu piciorul la nicio §tire, la 
nicio carte, la nicio bro§ura, la nicio imagine, pentru ca inve^i, 
deopotriva, §i din bine §i din rau, cu harul lui Dumnezeu, pe cele 
care te zidesc duhovniceste. 

Urmaresc grija pentru fotografii, pentru imagine a celor care 
creeaza la nivel online. Cei care au inceput sa intuiasca puterea de 
seduc^ie a imaginii decoltate mizeaza pe decolteu. Insa decolteul §i 
nuditatea pot fi in^elese in diverse moduri §i nu neaparat sexuale. La 
fel §i cearta de la televizor poate fi in^eleasa diferit. Daca presupui 
ca o imagine cu o crima sau o imagine cu o femeie dezbracata 
creeaza acelea§i a§teptdri in to^i te in§eli. 

Aici gre§esc, dupa parerea noastra, agen^ii publicitari, agen^ii 
electorali, agen^ii de toate felurile: unidimensionalizeaza a§teptarile 
de la o imagine. Daca viitorul candidat la pre§eden^ie sau viitorul 
produs e prezentat numai intr-un fel, nu ^i-1 aduci aminte mai u§or, 
ci te enerveaza §i mai repede cand il vezi, cand vezi posterul, 
imaginea publicitara datorita arhiprezen^ei lui. Repetrfia imaginii 
duce la contestarea celui din imagine. 

Daca un om e bun sau un produs meritd cumpdrat, daca e 
vandabil, atunci trebuie sa vezi, sa ii vezi in multe feluri. Insa noi 
cumparam poze §i nu produse. Admiram poze de potentiali 
presedinti §i nu pre§edin}i. . . 

Tocmai de aceea ne ramane, mai apoi, sa ii suportam, sa le 
suportam lucrurile de care nu eram con§tien^i ca le pot face, 
virtualita^ile negative. . . 



294 



E bine sa vezi raul ca bine. E bine sa vezi raul ca motiv de a 
nu-1 repeta. Ea nu repeta pacatele mamei sale, el nu repeta pacatele 
tatalui sau, ei nu vor sa fie ca genera^ia trecuta. . . 

Raul se elimina de la sine cand nu il elogiezi §i cand nu il 
flatezi. Daca intr-o comunitate eel mai prost e eel care nu are studii 
§i fumeaza, spre exemplu...daca vor fi doi sau 10 se vor sim^i prost 
§i au §i de ce. Dar daca intr-o comunitate cine nu e curvar e un 
post... acolo, da, cu siguran^a, trebuie sa fii tare, ortodox tare, ca sa 
rezi§ti, sa scapi din focul relelor obiceiuri. 

Cazi la boala §i in^elegi, in mod teologic, ca via^a e atat de 
importanta meat nu ai cuvinte sa spui, sa aten^ionezi §i pe al^ii. Ai 
facut un pacat rau de tot, de care ^i-e ru§ine §i sila. . .§i ai vrea ca el 
sa nu se mai repete in arfii, pentru ca e de ajuns ca il traie§ti, din 
plin, tu. 

Faptul ca iti vezi consecin^ele faptelor tale inseamna ca vezi 
teologic. §i daca aten^ionezi e un lucru teologic, o fapta buna. Daca 
aju^i, daca e§ti con§tientizat ca un punct de sprijin, ca un prieten 
inseamna ca inmiresmezi teologic pe al^ii. 

Nu conteaza daca nu to^i vad ceea ce vezi tu: simplitatea §i 
frumuse^ea lucrurilor din via^a ta §i din jurul tau. Nu conteaza daca 
nu to|i simt sa \\\ urmeze sau nu \\\ urmeaza niciunul in demersul 
tau. Conteaza ca tu sa te impline§ti, sa te bucuri, sa te sim^i viu cu 
Dumnezeu, sa \\\ vina sa dansezi, sa imbra^ezi pe to^i de bucurie. 
Daca sim^i ca bucuria galgaie in tine atunci in^elegi ca teologia e tot 
ceea ce te inva^a Dumnezeu in via^a ta, prezen^a Lui in via^a ta, in 
mod direct. 

De aceea noi scriem despre orice lucru pentru ca vrem sa 
gandim orice lucru prin prisma in^eleptirii §i a mantuirii. Daca un 
lucru e rau 80%, noi il discutam pentru cei 20%, sa zicem, din el. 
Scoatem esen^a buna din subiect. Moralizam printr-o gluma, 
elogiem printr-un articol, subliniem important unui lucru, aducem 
in vedere o situate. Adica ii sensibilizam teologic §i pe al^ii. Adica 
oferim prietenie, sprijin, suport §i pentru arfii. 

Cand Iisus / Iosua 1-a invins pe Amalic in Ie§ire 17, Moise a 
facut un jertfelnic Domnului §i i-a pus numele: Dumnezeu e 
scdparea/refugiul/limanul meul 

Batuse in razboi, cu ajutorul Domnului, pe Amalic §i pe 
poporul sau. Din razboiul acesta Moise a fcrfeles ceva fundamental: 
ca Domnul e scaparea, ca El i-a scapat §i astfel atributul lui 
Dumnezeu de Aparator al oamenilor, apare aici, in experierea lui 
directa traita de Moise, experiere ce devine gand teologic, 
exprimare teologica. 



295 



Dar mai inainte de a fi fost idee teologica, Dumnezeu ca 
Apdrdtor a fost o realitate directa, traita pe viu, total. 

Tot la fel: Dumnezeu m-a facut sa iau examenul! Dumnezeu 
mi-a dat soiiel Dumnezeu m-a scos din moarte! Dumnezeu m-a 
facut sa merg din wow /...sunt realita^i de via^a, care devin adevaruri 
teologice, experimentari teologice. 

Daca cineva sau ceva ne-a mi§cat inima, ne-a intors de la 
pacat, ne-a adus pe linia de plutire, pe linia pocain^ei...atunci acel 
cineva, ceva, a creeat in noi posibilitatea de a avea sim^uri 
teologice, percep^ii teologice, ne-a facut sa ne mi§cam spre omul 
nou, spre omul duhovnicesc. 

Sa vezi teologic inseamna sa le vezi pe toate prin ochii lui 
Dumnezeu. §i nu po^i sa mergi mai departe, daca nu vezi teologic, 
daca nu treci cu mintea de la cele care se vad la cele care nu se 
vad. . .dar spre care tindem, mergem mereu. 

§i cand cineva sau ceva te mi§ca spre Dumnezeu trebuie sa ai 
mare recuno§tin^a fa^a de acei oameni, care te-au adus la Dumnezeu 
sau sa ai emo^ie dreapta, profunda, sincera fa^a de situa^iile care te- 
au convertit. 



296 



Curajul de-aface inca unpas 




La noi in casa avem cutuma pasului adaugat: cand ne e greu, 
ne luam de mana §i facem un pas impreuna, facem un pas inainte, 
ca sa sim^im ca lucrurile nu stau ci merg. Mai facem un pas 
inseamna mergem spre un alt protect. 

Mai facem unpas, adica §i maine o luam de la capat. §i acest 
capat nu se sfar§e§te niciodata, pentru ca iara§i o luam de la capat. 

§i n-am putea sa stam fara sa o luam de la capat. E chinuitor, 
cateodata, acest pas, mereu un pas spre mai mult, ca gerul de 

41 

acum . 

Vezi ciormoloa§ca de afara, vezi inghesuiala strazilor noastre, 
vezi singuratatea noastra a tuturor §i cu inima grea, plina, mai faci 
un pas cu sfor^ari grelc.Dar cand pasul incepe sa ruleze, cand te 
apuci de munca. . .lucrurile curg de la sine §i ziua trece cat ai clipi. 

Sa nu ai timp inseamna la noi sa muncesti non-stop. Muncim 
cand stam, muncim cand muncim, muncim cand gandim, muncim 
cand privim...Totul se cumpane§te pentru ceva, undeva. Mai pui o 
fila, doua, la o carte... Mai deschizi un alt proiect. Mai faci inca o 
slujba in care traie§ti teologic.Mai vine un om, care l\\ deschide 
mintea. Mai vezi ceva care te subjuga de admira^ie. 

§i totu§i e un curaj sa faci inca un pas! Daca te descurajezi §i 
dezertezi ramai numai cu ideea ca ai fi putut face, mai inainte, ceea 
ce a facut si altul. Insa tu §tii ca nu e adevarat! Daca nu ai facut 



41 Articolul a fost scris pe 7 ianuarie 2008. 



297 



ceva cu tine, in tine, in proiectele tale, ziua a trecut §i stai §i te 
lamentezi degeaba. 

Daca a trebuit sa pleci de acasa §i nu ai putut sa scrii, nu te 
mahni: umple-te de bucuria ca ai in^eles unele lucruri din cele 
vazute! Iar daca ai stat acasa §i ai scris sau te-ai rugat, sa nu ni para 
rau ca nu ai fost in pelerinaj sau la Biserica, pentru ca ai facut 
acela§i lucru: ai slujit pe Dumnezeu cu munca ta. 

Daca munca te-a re^inut §i nu ai putut sa faci altceva, observa 
care e rolul ei in via^a ta, ce a facut ea bun din tine! Observa ca te-a 
disciplinat, observa ca te impline§te, observa ca ni da un sens §i 
observa cum tu, eel de ieri, te sim^i, in fa^a celui de azi, mai pu^in 
in^elept. 

Munca te face sa prive§ti cu mai multa in^elepciune dar, mai 
ales, cu mai multa smerenie, fa^a de marile realizari ale altora. §i 
daca te smere§te munca altora, atunci incepi sa §tii sa pretuie§ti 
marile realizari ale altora ca §i cand ar fi ale tale. 

In comentariile sale la darurile Sfantului Duh, din Corinteni, 
Sfantul loan Gura de Aur ne spune ca trebuie sa percepem darurile 
confra^ilor no§tri din Biserica ca ale noastre pentru ca ele ajuta la 
folosul nostru §i sa nu ne para rau ca nu avem darul predicarii, spre 
exemplu, daca il avem pe eel al traducerii sau al cantatului duios. 

Acum trebuie sa spunem: bucura-te de orice realizare buna a 
oricarui om, din nauntru §i din afara Bisericii, de care tu te folose§ti. 
Daca ai in^eles ceva de la Sfantul Augustin, daca ai in^eles ceva de 
la Luther, daca ai in^eles ceva de la Traian Basescu, de la Madalin 
Voicu, de la Silviu Prigoana. . .bucura-te! 

Daca ai in^eles ceva de la al^ii, de la oricare, bucura-te! Mai 
fa un pas! Daca te crezi prost, nu ramane a§a: in^elepte§te-te! Fa sa 
te sim^i mai bun, mai pu^in mitocan, mai pu^in hrapare^, mai pu^in 
orgolios! Schimba-te inspre bine ca e loc de mai bine oricand! Uita 
ce ai fost §i fii altul de aici incolo ! Iar daca ai inceput sa prosperi, sa 
te afunzi in cele sfmte, nu te uita inapoi, nu te increde, ci mergi pe 
fiecare zi mai departe! 

Po^i sa mergi mai departe daca ui^i ca ai facut lucruri intense 
sau proaste, jegoase rau. Daca stai mereu cu lamentoul nu po^i sa 
prosperi! Trebuie sa i|i iei inima in din^i, trebuie sa te ridici cu for^a, 
trebuie sa te sile§ti, sa te mobilizezi pentru a face ceva frumos din 
via^a ta. §i nu conteaza daca nu e§ti felicitat pentru ca te schimbi 
sau nu \\ se dau mari §anse ca vei deveni altul... Insa, daca 
perseverezi, vei minuna la un moment dat pe to^i cei care cobeau 
noua ta traiectorie in via^a, noua ta schimbare. 

Sa ai c«ra/...inseamna sa te lasi in voia lui Dumnezeul Pare 
fara sens fraza de dinainte. Dar pare fara sens pentru ca nu ai 



298 



inceput sa faci acest lucru. Daca ni faci toata ziua griji, griji 
suplimentare, para-griji, te nauce§ti de cap §i doar atat. Pentru ca, 
daca munce§ti zilnic spre a face un lucru, daca nu stai...de ce iji 
mai faci griji?! Pentru ce?!! Trebuie sa te concentrezi la ceea ce faci 
§i sa la§i la o parte gandurile, care te scot din treaba ta! 

§i, paradoxal, cand te concentrezi la mantuirea sufletului tau 
§i la mantuirea altora, Dumnezeu se ingrije§te de tine. I^i aduce ce 
ni trebuie, pe cine i^i trebuie, te pastreaza in sanatate pentru lucrul 
tau, te face sa ai for^e nebanuite, poten^e care te uimesc §i pe tine. 

Cum sa cred ca pot sa fac atata drum... daca eram atat de 
obosit?! §i tot 1-am facut. Am facut calatoria, m-am intors, §i am 
parut mai reinvigorat, decat daca stateam acasa. Iar daca imi 
planuiam zilele, riguros, sa fac una sau alta, se alegea praful...Ma 
sim^eam incorsetat §i nu puteam sa respir. Dar, cand mi-am dat 
toata libertatea, dar am facut ce m-a pus Dumnezeu sa fac, atunci 
mi-am dat seama ca am facut mai mult decat mi-as. fi putut 
programa. 

Trebuie sa la§i pasul sa se petreaca de la sine! Trebuie sa la§i 
pe Dumnezeu sa i|i vorbeasca prin oameni, prin car^i, prin cuvinte, 
prin lucruri. Daca te crezi de§tept, daca te crezi propriu in^elegerii 
unui lucru, a unei idei §i nu zici: Doamne, eu sunt pro st si nu stiu 
acest lucru... lumineaza-ma! Ajuta-ma, ca sa se faca voia Ta intru 
mine! s-ar putea sa faci ceva, un lucru bun, dar nu unul. . .care sa l\\ 
intreaca a§teptarile. Lucrurile care se fac cu Dumnezeu sunt 
debusolante §i pentru tine, pentru ca nu te credeai capabil de a§a 
ceva. 

Dai important detaliilor, cand faci mereu pa§i. Daca nu ai 
detalii e§ti un om zapacit, un om captat de zgomote, de rapiditate §i 
de trecator. Daca nu vezi, in drumul tau, o pasare, un om, un 
zambet, un detaliu, o expresie importanta §i i^i vezi numai ipodul 
din cap §i calatoriile din cap §i femeile sau barba^ii din cap e normal 
ca nu po^i in^elege de ce e important sa te simplified 

Oamenii care se umplu de in^elepciune pe fiecare zi tind sa i§i 
simplifice via^a pe fiecare zi, sa o faca mai durabila in alegeri. Faci 
lucruri, cumperi lucruri, mizezi pe lucruri care valoreaza §i nu pe 
nimicuri. 

Faci pa§i important, vizibili §i ace§tia sunt o expresie a 
curajului. Dar nu curajul de a te da mare, ci curajul de a-^i infrunta 
limitarile, ura^enia, micimea de minte §i a face din tine frumusete. 

Un om frumos e un om plin de har, de in^elepciune, de 
cuvinte nepre^uite. E un om de langa care nu vrei sa pleci, pe care il 
sim^i ca pe o amputare, cand nu e langa tine, ca pe o absenfa, care 
nu poate fi inlocuita de un obiect sau de o alta persoana. 



299 



Sa. facem pe fiecare zi cate un pas! Pe fiecare zi cand ne citiji, 
sa. \ine\i minte ca am mai facut un pas! Acesta e un blog ortodox 
pentru ca vrem, pe fiecare zi, sa mai facem un pas. 

Am putea sa nu il mai facem §i, cu siguran^a, ca mul^i ar 
recepta acest lucru ca pe un gol, pentru ca s-au inva^at sa fim aici, 
ca sa mai facem un pas. Scriem despre o mie de lucruri, dar scriem. 

Prezenta nu e ca absenfa. Absen^a e un gol rece, care te 
zdrobe§te. Cand moartea ne desparte pe unul de altul atunci 
imbra^am crucea lui, haina de la el, scrisoarea de la el, imaginea 
lui in inima. Plangem de dorul lui, a ei, de dorul lor. . . 

Pa§ii acelora care ne-au strabatut ne dor amarnic, atunci cand 
nu mai sunt cu noi. Tocmai de aceea, sa nu ne lasam cuprin§i de 
ame^eala tampita de a fi egoi§ti, de a pierde marea §ansa a vie^ii: 
aceea de a avea oameni iubiji, de a avea prieteni, de a avea 
frumuse^i rare langa. noi! 

Sa nu ne lasam tara^i de iluzia grandomaniei, care ne 
disociaza de oameni sau de preten^ia ca suntem prea sus fa^a de 
omul de rand, daca am facut §coala mai multa! §coala se vede cand 
ai rabdare, frumuse^e §i smerenie. Daca e§ti ceva, e§ti pentru ca §tii 
sa te faci mic, tu, eel mare, urmand pildei smereniei Lui, ca sa 
cutremuri pe eel mic §i sa il ridici la zborul tau. 

Smerenia nu umile§te niciodata! Munca nu e hulita decat de 
netrebnici! Iar dorul de mantuirea oamenilor nu e un dor care te 
face paria al societa^ii, ci care te innobileaza in fa^a oamenilor cu 
bun sim^ dar, mai ales, a celor cu minte, a celor plini de harul 
ascezei. 

Cand va trezi^i maine din somn sa va trezi^i cu pofta de a face 
ceva important pentru cineva, pentru to^i! Sa va trezi^i cu pasul pe 
care trebuie sa il face^i §i va ve^i sim^i u§ori, lini! 

Incerca^i o singura zi sa nu face^i ce vre|i voi ci sa face^i ce 
vor cei de langa voi, sa face^i voia celor de langa voi, voia lor buna, 
sa le slujrfi lor §i ve^i vedea cat de liber va sim^rfi. E libertatea 
bunata^ii, a uitarii de sine, pentru dragostea §i respectul pentru 
aproapele nostru. 



300 



Despre buna... ignor are 




^■■: 



Una dintre virtu^ile cotidiene ale vie^ii duhovnice§ti, de care 
trebuie sa fim plini, supra-plini.. este aceea de a face abstracfie de 
lucrurile care ne incurcd spre mergerea noastra in intimitatea cu 
Dumnezeu. Trebuie sa vedem detaliile dar sa nu ne incurcam in ele. 
Sa nu valoram detaliile mai mult decat traseul spre intimitatea cu 
Dumnezeu. 

Ne vom explica imediat! Daca nu ne place culoarea car^ii sau 
daca cartea are gre§eli tipografice sau credem ca e prost tradusa sau 
pentru ca e luata de la anticariat miroase a tutun. . .nu e un motiv sa 
nu o citim! Trebuie sa ne umplem de con^inutul car^ii pe care vrem 
s-o citim §i sa nu ne lasam tra§i afara de la in^elegerea ei de detalii 
minore. 

Daca duhovnicul nostra credem ca ne sminte§te, daca 
episcopul nostra credem ca ne sminte§te, daca politicienii ^arii 
credem ca ne smintesc, daca to^i demonii vor sa ne duca in 
pacat...nu pacatul e solu^ia §i sminteala, indemnul la pacat nu e 
o reu§ita, nu te impline§te! Daca tu §tii ca trebuie sa faci una sau 
alta, daca crezi, mai bine-zis, ca trebuie sa crezi § i sa traie^ti intr-un 
anume fel, atunci nu te lasa sedus de voci, care te scot din calea ta! 

Ignorarea lucrurilor care te abstrag, care te scot din calea ta 
merge mana in mana cu departajarea gdndurilor intre ele. 
Discernerea gandurilor, gandirea supra izvorului gandurilor tale sta 
dedesubtul acestei ignorari a detaliilor. Tu ignori sfatul rau al altuia 
pentru ca vezi care e sursa lui. Tu ignori gandul care te ispite§te 
pentru ca §tii ca el are in continutul sau pacatul. 



301 



§i daca esti plecat sa aju^i pe cineva cu ceva, pentru ca i-ai 
promis ca o vei face, tot ce rfi sta in cale si e impotriva demersului 
tau sunt lucruri menite sa te impiedice si cu care tu trebuie sa 
lup^i. Trebuie sa lup^i cu lenea ta, cu descurajarea ta, cu vorbele 
rele spuse despre acea persoana, cu prejudeca^ile tale... pentru a 
face binele cuiva. Trebuie sa te lup^i cu ideile-atas, cu ideile- 
ciuperca-otravitoare, care vor sa te scoata din sinceritate si din 
cuvantul dat. 

A avea congtiinfa inseamna a ^ine cont de voia lui Dumnezeu 
in via^a ta. Cand incalcam constiin^a noastra, glasul lui Dumnezeu 
in fiin^a noastra, atunci acele lucruri sunt pacate si trebuie spovedite 
la un preot. Caci daca aceste lucruri nespovedite se aduna, se aduna 
si singuratatea, se micsoreaza si bucuria si pacatele nespovedite stau 
la baza nebuniei sau a sinuciderilor surpriza pentru to^i. 

Trebuie sa ignoram lucrurile care ne scot din bine si sa nu 
ignoram niciodata pacatele si neajunsurile noastre! Niciun pacat nu 
e mic, nicio incalcare a constiin^ei nu este fara urmari dureroase in 
fiin^a noastra! Trebuie sa ne marturisim cu to^ii pacatosenia, 
caderile noastre cele multe, insa, in acelasi timp, nu trebuie sa ne 
descurajam! 

Descurajarea e o uitare de a face binele si asta nu ne ajuta 
deloc! Trebuie sa nu punem la inima rauta^ile si netrebniciile facute 
la adresa noastra, direct sau indirect, pentru ca sa nu ne intristam 
pana peste poate, in exces, insa, in acelasi timp, ferirea de 
intristarea prea mare, care e un pacat, trebuie sa se imbine cu 
lasarea bucuriei lui Dumnezeu sa ne umple, sa ne domine. 
Intristarea excesiva alunga bucuria Duhului Sfant din noi si tocmai 
acesta e mull 

Pentru a ne pastra bucuria harului trebuie sa iertam cele care 
se fac impotriva noastra... Pentru a ne pastra sanatatea duhului si a 
fiin^ei noastre. Altfel nu putem trai intr-un continuu spasm, intr-o 
continua incaierare imaginara cu neprietenii nostri. 

Face^i abstrac^ie de cele rele pentru a putea zambi! Adica nu 
intoarceti raul cu rau si nu va face^i planuri de aruncare in derizoriu 
a celuilalt, pentru ca eel care ne intinde curse, cade el insusi in ele! 



302 



Dincolo de butaforie e dragostea mea 




Rela^iile reale incep dincolo de butaforie, dincolo de 
stereotipii, dincolo de clisee, dincolo de ocrul dat pe fa^a, de rosul 
artificial ajustat pe intreaga fa^a ca sa pari... entuziast. Entuziasmul 
nu e de spoiala, ci e autenticitatel Acolo unde este dragoste reala 
este mai mult decat gest, mai mult decat conota^ii banale in frazele 
dintre ei, mai mult decat sentimente. 

Ce sunt pentru un indragostit, pentru un om care iubeste 
intens...cuvintele? Ele doar ingaima ceva, incearca sa precizeze 
ceea ce intreaga fiin^a spune in mod exaltant: ca e dragoste ca o 
avalansa, ca o tornada, ca o incantare extrema. 

Da: iubesti pu^in, sim^i pu^in! Iubesti incostant, te plictisesti. 
Tocmai cand iubesti navalnic nu se termina dragostea. Cand esti, 
prin tot ceea ce faci, o prezen^a impresionanta, tocmai pentru ca esti 
incandescent nefalsificata, dreapta, fara subterfugii, atunci devii 
admirabil pentru ca esti de neinlocuit. Cand nu esti fals, cand nu 
vrei nimic altceva, decat sa darui, devii de neinlocuit, pentru ca 
miezul viepi consta tocmai in generozitate pura. 

De ce sa alegi sa faci gesturi trunchiate? De ce accepti gesturi 
trunchiate? Pentru ca sim^i ca nu esti impresionat cu o generozitate 
iesita din comun, ca esti min^it sau ca ti se daruie lucruri minore pe 
langa cautarile tale. 

Falsul apare in via^a noastra atunci cand in^elegem ca trebuie 
sa jucam teatru ca sa ne luam calculator sau ca trebuie sa jucam 
teatru ca sa facem o vacan^a intr-un loc dorit. Cand copilul devine 
scindat in el insusi, cand precumpaneste vreau sa am in fa^a lui nu 
e drept acest lucru... atunci apare golul. Apare separarea de noi, de 
constiin^a noastra, apare lasarea noastra in haos. 



303 



Daca ajungi sa in^elegi, in mod dumnezeiesc, ca pocain^a 
inchide acest gol §i te impaca cu con§tiin^a ta, faci cea mai mare 
bucurie fiin^ei tale §i lui Dumnezeu: faci pace, aduci pace in tine. 

Gandurile nu ne pot impaca cu noi! Nici gandirea silogistica 
nu ne aduce harul lui Dumnezeu. Pacea lui Dumnezeu e cea care 
depa§e§te orice gand al nostru, orice intuire mentala a noastra, 
pentru ca ea impline§te gandirea noastra, o scalda in lumina lui 
Dumnezeu. 

Iubirea pentru Dumnezeu insa e paradoxul paradoxurilor, 
pentru ca ea depa§e§te orice minte, punandu-se inceputul ei in noi 
tocmai cand slava lui Dumnezeu coboara in noi, straluminand §i 
sfm^ind fiin^a noastra. Iubirea lui Dumnezeu e un dar, e o iradiere a 
luminii necreate in fiin^a noastra, dar §i iubirea reala pentru cineva e 
un dar §i ea ne trage spre in^elegeri mari, spre sfmfenie. 

De§i credem ca butaforia ascunde plictisul, non-sensul nostru 
interior ne in§elam §i mai mult, pentru ca ea ni-1 descopera. Acolo 
unde ascunzi ceva pui doua urme de ruj, pui o blana, astupi cu 
ciment. . . §i tocmai pentru ca astupi, tocmai de aceea lucrurile ies la 
iveala, pentru ca nu te ingrije§ti de tratarea, de vindecare fiin^ei tale 
de patimi ci de ascunderea lor. 

Daca le ascunzi le maximalizezi. Daca \\\ pare rau de ele §i 
lucrezi la vindecarea lor, harul lui Dumnezeu, de§i ele nu au trecut, 
le acopera cu frumuse^ea sa, ca §i cand nu ar fi niciun miros acolo 
de stricaciune. Dar daca incerci sa pui peste ele sclipici sunt de-un 
penibil desavar§it. 

- De ce dragostea are sens? 

- Pentru ca ne face sa ne simiim plini. 

- §i de ce ne simiim plini? 

- Pentru ca harul dragostei e plin de adevar §i numai adevarul 
impline§te. 

- Ce fel de adevar are dragostea? 

- Adevarul adancului tau, adevarul care te face sa te sim^i 
intors acasa, la originile fikrfei tale. 

- Poate ca sunt vorbe. . . 

- Nu sunt vorbe! Cei care traiesc dragostea §tiu ca aceasta 
realitate dumnezeiasca din fiin^a noastra e un izvor continuu de 
adevaruri imparta§ibile. 

Butaforia ascunde lipsa de adancime. Daca ai scris o carte 
con§tient de fiecare fraza din ea po^i sa o rezumi intr-o fraza. Daca 
nu po^i sa rezumi ceva nu ai in^eles acel lucru. La fel e §i cu un om: 
daca nu 1-ai in^eles din prima, daca nu 1-ai sesizat din prima 
inseamna ca nu e§ti inca treaz, ca nu e§ti sdndtos cu sufletul, pentru 



304 



ca atunci cand sufletul e sanatos el se entuziasmeaza la vederea 
unui om entuziast, netrucat interior, viu, ca §i sine. 

Daca nu te entuziasmezi de cineva nu 1-ai in^eles! §i daca nu 
1-ai in^eles e grav: ai inima invidioasa, impar^ita, ai o inima 
cainoasa! 

De ce dragostea mea e dincolo de spoiala? Pentru ca §i a ta e 
dincolo de spoiala. Nu poate fi altfel. Daca vrei sa fii frumos la 
modul inchipuit po^i sa urmezi stilistica orgolioasa a lui Cioran sau 
grandilocven^a plina de frisoane a lui Dali sau zbuciumul dement, 
nebun al lui Nietzsche. 

Daca vrei sa devii dictator trebuie sa te pustie§ti cu totul, 
trebuie sa faci ceea ce nu vrei, ceea ce nu-^i place. Drama noastra e 
ca ne sinucidem pentru ca nu ne place, mancam pentru ca nu ne 
place, suntem tri§ti pentru ca nu vrem safim tri§ti. 

§i suntem toate astea pentru ca nu avem increderea in 
celalalt, nu mizam pe dragoste...ci pe reticenia. Daca iube§ti, nu 
pierzi niciodata! Cine tradeaza iubirea i§i tradeaza propria lui 
lini§te, §i-o vinde. §i daca crezi ca daca ai bani po^i sa i^i cumperi 
lini§te, ajungi sa in^elegi ca nicio relate de pe fa^a pamantului, 
niciun fotoliu §i nicio lini§te cumparata nu te scufunda in lacrimi de 
iubire pentru Dumnezeu, in frumuse^ea unei con§tiin{e curate. 

E butaforie, carton... §i dragoste. Optezi. Acest fel de a opta 
te costa sau te salveaza, te mantuie. 

- Po^i sa spui ceva despre dragostea ta? 

- Da: pot sa spun cuvinte nenumarate, dar §tiu ca realitatea ei 
nu e imparta§ibila decat printr-un act de sinceritate §i gratuitate 
suprema. Ea se transmite ca roua pe flori, ca mirosul prin aer, daca 
e§ti un mediu deschis ei. 

- Unde sta iubirea? 

- In intreaga ta fiin^a. 

- Cum imi dau seama ca iubesc? 

- I^i dai seama ca iube§ti pentru ca nu po^i sa falsifici acest 
sentiment, pentru ca acum, acum, te bucuri prima data ca il traie^ti. 

Nu po^i sa confunzi dragostea pentru ca ea este imediatefe. Ea 
nu este o realitate de care po^i vorbi distant ci o realitate din 
launtrul careia vorbe§ti, cu un anumit ritm, cu o anumita elocven^a, 
cu o putere orbitoare. 

Ea nu poate fi falsificata. Filmul porno vrea sa falsifice 
aceasta imediatefe prin sexualitate simulata in fa^a noastra, pentru 
ca universul simularii sa ne absoarba, sa devina propriul nostru 
univers. Cand devenim dependent de pornografie, daca devenim 
dependent de pornografie, cu siguran^a ca suntem vida^i, ca suntem 
goi, ca nu avem imediateiea dragostei pentru cineva. 



305 



Filmul romantic falsified imediatetea sensibilita^ii §i a 
manifestarii dragostei celui indragostit pentru ca il inva^a sa sarute 
intr-un anume fel, sa imbnu;i§eze intr-un anume fel, sa spuria 
anumite lucruri, care sunt hilare intre doi oameni care se iubesc. 

Cuvintele §i necuvintele sunt tot una in dragoste. Frazele nu 
se incep ca sa se termine ci se incep ca sa continue, sa dinamizeze o 
stare de spirit. 

Filmul, ca §i cartea psihologizanta, dau o direc^ie, direc^ia 
celui care le-a gandit, care nu se probeaza, care nu se repeta, pentru 
ca orice dragoste e unica. §i de aceea e prost cand vrei sa inve^i 
re^ete in loc sa i{i traie§ti la propriu dragostea, intimitatea plina de 
destainuiri, de frumuse^e cu eel iubit, cu cea iubita. 

Dincolo de butaforie, de orice stereotip, de orice lucru 
teribilist, de orice maimu^areala e dragostea mea sj a voastra...§i 
trebuie sa fie. 

§i dragostea e dragoste daca are adevar, daca are 
responsabilitate, daca are binecuvantarea lui Dumnezeu, daca e o 
lume in care cre§tem frumos, in care ne indumnezeim. Nu pot vedea 
dragostea fara binecuvantarea lui Dumnezeu, fara curate. 

Daca vrei sa o pastrezi altcumva nu o mai ai, te lasa cu o 
pseudo-prezen^a a ei. . .cu care te plictise§ti §i tu insu^i. 

Dragostea mea e dincolo de butaforie. . .§i e un mare dar de la 
Dumnezeu! Acest lucru trebuie sa spunem to^i care o sim^im. 



306 



Activitate derutantd 




Sa in^elegi imediat sensurile lucrurilor dintr-o mare de date 
elementare e ca atunci cand, gripat fiind, sim^i peste tot numai 
mirosuri rele §i deloc mirosuri bune, iar tu vrei sa sco^i din aceasta 
mare de nocivitate doar aerul curat, pur. 

A gandi despre lucruri, despre tot felul de lucruri intr-un timp 
foarte scurt, se transforma, in fiin^a celor care te recepteaza, intr-un 
exercrfiu derutant. Cumpoate safaca atdtea lucruri atdt de repede? 
Ce eforturi face ca sa poatd gandi atdt de multe solutii? Te love§ti 
de aceste intrebari, puse sau nepuse, in fiin^a oamenilor neinva^i 
cu rodarea continua a min^ii. 

Insa gandirea nu e deloc o activitate derutanta daca se 
in^elege ca e un continuu de foarte mul^i ani. Mintea se 
specializeaza intr-o progresie imprevizibila, manata de harul lui 
Dumnezeu, atunci cand te la§i patruns de voia Lui §i impline§ti 
poruncile Sale. 

Nici tu nu §tii cum ajungi sa faci atat de multe conexiuni cate 
faci. Sau sa vezi detaliile pe care le vezi. Insa, atunci cand harul lui 
Dumnezeu te conduce, mintea trece, depa§e§te orice logica 
rudimentara, ajunge la intuitu debusolante pentru omul comun, ca 



307 



sa nu mai vorbim de mintea umpluta de lumina lui Dumnezeu, in 
vedere dumnezeiasca, care e o mare de taine si de minuni negraite. 

Ca sa ai o activitate in flux continuu a min^ii tale trebuie sa 
incepi din copilarie. Trebuie sa inmagazinezi tot felul de cunostin^e, 
de abilita^i, de munci. . .care par sa nu aiba nicio conexiune intre ele, 
dar, la un moment dat, totul se uneste in fiin^a ta. Aceasta unire 
inexplicabil de profunda a enorm de multe date inmagazinate de 
catre noi reprezinta o cale de in^elegere a adancului fara fund care 
suntem. 

E o cale catre noi, care nu ne epuizeaza in^elegerea 
personala. Daca ne-am in^elege la modul absolut si nu ar mai fi 
nicio taina, nicio necunoastere in via^a noastra, cu adevarat, am fi 
nefericni, pentru ca nu am mai avea sens in via^a. Intuirea 
sensurilor, in^elegerea lor niciodata epuizabila, se concentreaza in 
cautarea noastra plina de dor ca sa ne implinim la modul personal. 
Cautam pe Cineva mereu, Care sa ne satisfaca toate nein^elegerile, 
sa ne umple via^a cu fericire. 

Daca nu il cautam pe Dumnezeu, singura sursa de implinire 
totala a vie^ii noastre, cautam motive secundare de implinire, care 
ne satisfac pe moment dar, mai apoi, ne due in unghere, care ne fac 
sa ne fie sila de noi. 

Ca sa nu ajungem aici, experien^a ortodoxa ne propune 
privegherea la gandurile care intra in mintea noastra, care este o 
activitate perplexanta pentru cine sta in afara ei. Adica trebuie sa ne 
privim gandurile si sentimentele si pornirile care intra in noi si sa 
judecam daca sunt bune sau rele, daca sunt de la Dumnezeu sau de 
la demoni. 

La inceput e un exerci^m extrem de greu dar, mai tarziu, 
devine o realitate comuna fikrfei noastre. §i astfel, ajungem sa 
raspundem la intrebarea: Cum poate sa faca atdtea lucruri un om 
duhovnicesc, intr-un atdt depufin timp? 

Simplu: fiind impacat cu sine si avand experien^a indelungata 
in a face conexiuni si despar^iri intre ganduri, poate sa dea solu^ii 
imediate. Cei care se incurca in nevederea solu^iilor se incurca in 
propria lor stare de orbire duhovniceasca, in patimile lor. Atunci 
cand ajungi sa despar^i patimile de gandurile simple, de sensuri, 
gandesti foarte usor lucrurile. 

Cum asa?! Dam exemple! Painea e pentru mancat si pentru 
Sfanta Euharistie si pentru nimic altceva. Trupul nostru trebuie 
pastrat in sanatatea lui fireasca, fara a-1 obosi sau a-1 stoarce de 
vlaga la nesfarsit. So^ia e iubita si persoana care ne strabate toata 
fiin^a noastra si nu un obiect sexual sau un animal de povara. 
Cartea e pentru in^eleptire, scrisul e pentru cunoasterea de sine, 



308 



banii sunt pentru un trai decent, hainele acopera trupul §i ne 
sugereaza demnitatea etc. 

Daca luam lucrurile in simplitatea lor, adica daca le 
despar^im de patimile care ne strica vederea, putem trai foarte 
lini§trfi interior. Daca traim dupa indemnul con§tiin^ei §i dupa 
indemnul harului din inima noastra, traim bine §i gandim derutant, 
perplexant pentru al^ii. 

Pentru ca, daca stai in ritmul slujbelor, al rugaciunii, al 
postului, al citirilor §i discutiilor duhovnice§ti trupul §i sufletul {i se 
fac u§oare, permeabile, fiind purtate de Dumnezeu spre in^elegeri 
din ce in ce mai dumnezeie^ti. 

Trebuie numai sa te conformezi cat mai deplin ritmului 
duhovnicesc al Bisericii ca sa sim^i, care este adevaratul tau mod de 
a gandi, de a sim^i, de a te exprima. 



309 



Estifiul mai mic sau fiul mai mare: 




Fiul mai mic a risipit partea sa de mo§tenire in desfranari. 
Fiul mai mare a fost credincios Tatalui, Care i-a dat toate ale Sale. 
Cand vine fratele eel mic §i este iertat de catre Tatal ceresc, fratele 
eel mare inva^a ca Dumnezeu e paradoxal, ca El iarta §i pe eel care 
nu a facut nimic, care doar a risipit dar, mai apoi, §i-a venit in sine 
§i s-a pocait. 

Fiul eel mic e paradigma omului credincios cu ocoli§uri, cu 
denivelari in via^a lui duhovniceasca, cu derapaje. Fiul eel mare e 
paradigma omului plin de duhovnicie, care nu cade in pacate mari, 
dar care are nevoie sa inve^e paradoxul iertarii: ca iubirea e cea care 
intrece toate; ca iubirea lui Dumnezeu cade pe grumazul celui 
pacatos §i il prime§te la Sine. 

Parabola fiului risipitor sau curvar ne inva^a insa ca ambele 
ipostaze, adica pocainfa §i dreptatea/viafa cuvioasa trebuie sa se 
imbine in via^a noastra. 

Daca am avut o perioada de adolescen^a teribilista, nu-i asta 
problema: exista intoarcere, exista pocain^a, pentru ca exista iertare! 
Iar daca am trait cuviincios §i sfant nu e un motiv ca sa ne 
ingamfam, atata timp cat eel care sta in dreptate, cat §i eel care cade 
in pacat, stau sau cad cu ingaduin^a Domnului. 



310 



Fara deznadejde si fara mandrie! Acestea sunt cele doua linii 
directoare ale parabolei Domnului. Cel pacatos inva^a de la eel 
Sfant ca via^a duhovniceasca este adevarata implinire si ca e tocmai 
ceea ce cauta el, pe cand eel Sfant in^elege din via^a celor cu multe 
pacate, care se pocaiesc, ca lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii e 
foarte diversa, foarte nein^eleasa, si eel care parea ca nu mai are 
nicio sansa, iata!, are toate sansele. 

De ce? Pentru ca exista iertare la Dumnezeu. Daca exista 
marturisire de pacate si incredere mare in iertare, exista o 
dezarmanta iertare a lui Dumnezeu pentru tot eel care se pocaieste. 

Adesea e nein^eles rolul fiului celui mare din parabola. 
Intrebarea lui catre Tatal nu e una aroganta ci e intrebarea 
increderii in Dumnezeu si a sfm^eniei. 

Tocmai de aceea Tatal ii spune ca ale sale sunt toate cele ale 
Lui. Insa, eel Sfant inva^a ca la Dumnezeu mila e cutremuratoare, ca 
El iarta toate pentru ca ii iubeste pe to^i. Nu exista pacat care sa nu 
fie iertat de catre Dumnezeu! 

Pacatul impotriva Sfantului Duh e tocmai persistarea in 
necredin^a, in satanism, in hula. Insa, cand nu mai exista zbatere, 
impotrivire la voia lui Dumnezeu cu tine, de unde sa mai existe 
pacat? ! Atunci incepe imperiul pocakrfei si al iertarii lui Dumnezeu. 

Insa nu trebuie sa vrei sa fii fiul eel micl Daca ai fost, din 
nestiin^a sau din alte o mie de motive un om dezordonat, un 
huligan, nu mai fi pacatos! Mergi pe urmele fiului celui mare, care 
ii slujeste zilnic Tatalui. 

Uita-^i trecutul, daca vrei sa fii o floare in Impara^ia lui 
Dumnezeu! Iertarea lui Dumnezeu e ca inflorirea campiilor. Cand 
sim^i iertarea lui Dumnezeu, cand sim^i ca Dumnezeu te iarta de 
pacate, atunci esti plin de incantare. 

Grija noastra e sa ne maturizam duhovniceste. Fiul eel mare, 
nici el nu e de ajuns, fara experien^a fiului celui mic, fara 
in^elegerea ei. Adica, eel care e induhovnicit si se mul^umeste cu 
viata lui, cu ceea ce stie si a trait devine lemnos, devine 
nein^elegator, devine arogant cu eel pacatos. Numai daca cuprinde 
in sine, noi si noi experience, si numai daca devine pe zi ce trece 
mai smerit si mai iertator, putem sa spunem ca este adevaratul fiu 
mare. 

Nu trebuie sa vrem sa fim nici ca fiul eel mic si nici ca fiul 
eel mare din parabola, ci ca fiul eel mare care se umple de noi si noi 
virtu^i si care, chiar daca si el cade in pacat sau vede pacatul in 
altul, sa nu osandeasca pe altul si sa nu se deznadajduiasca pe sine, 
daca vrea sa prinda Impara^ia lui Dumnezeu. 



311 



Cred ca mesajul Domnului a fost sa nu ne multumim cu ceea 
ce suntem. Sa nu ne multumim cu pacatul, cu ro§covele, cu 
ascunderea noastra de Dumnezeu dar nici sa ne multumim cu 
faptele, studiile, caracterul pe care il avem ci mereu, sa credem ca 
nu suntem nimic, ca suntem la inceput, pentru ca sa ne facem §i mai 
largi pentru paradoxurile lui Dumnezeu. 

Daca ne inchidem ochii la spusele altora, daca ne baricadam 
in noi inline, daca ne ajungem noua inline ajungem ni§te fixi§ti, 
ni§te oameni reci §i calcula^i, care nu plang la durerea altora §i nici 
nu se bucura la eforturile altora de implinire duhovniceasca. 

Povestea cubului lui Nichita e o poveste pe care mi-o aplic 
mie insumi mereu. Daca ni se pare ca ceea ce facem noi e un cub 
perfect inseamna ca undeva am luat-o pe aratura, ca undeva ne 
in§elam vizavi de noi inline. Daca nu ne vedem lipsurile, daca nu 
suntem con§tien^i de ceea ce facem §i suntem, daca nu stam in 
normalitatea recunoa§terii de sine suntem flatant de goi. 

Trebuie sa ne dorim sa inva^am de la fiecare ceea ce ne 
lipse§te §i sa le multumim pentru asta. Daca nu se poate direct, 
atunci in rugaciune. Ca sa ne intoarcem la noi trebuie sa inva^am 
din pacate §i virtu^i ceea ce ne lipse§te. 

§i asta nu pentru ca inva^and ceea ce ne lipse§te, automat si 
facem tot ceea ce ne-ar scapa de lipsuri, ci sa in^elegem ca niciodata 
nu vom avea de terminat de eradicat din noi lipsurile noastre, daca 
ni le vedem cum trebuie. 



312 



Inter] ectia ptiul si despre dispret 




Onomatopeicul ptiu! are in el distairfarea fa^a de o persoana 
sau o realitate infestata de rau, de compromisul cu raul. Ea este un 
gest, un gest care l\\ umple gura de scuipat, un gest care scuipa ceva 
nefast. 

De unde vine ptiu al nostru? De la verbul grecesc tttvco [ptio] 
care inseamna eu scuip. De aceea Ptiu, drace! al nostru inseamna: 
Sa fii scuipat, blestemat drace!, adica reprezinta o disociere 
angajata fa^a de diavol, a§a, ca in lepadarile de la Sfantul Botez. 

Scuipam spre apus in cadrul lepadarilor de Satana de la 
Sfantul Botez §i scuipam pe demoni, cu sensul ca aratam toata 
ispitirea §i lucrarea lor ca ceva de ru§ine pe langa boga^ia harului §i 
a milei, care ne vine prin Hristos Domnul . 

Ceva este de ru§ine. Ceva nu se face. Ceva e grobian, e 
marlanesc... adica e demn de dispret . Dic^ionarele romane§ti care 
explica interjectia de fa^a arata ca gestul de a scuipa reprezinta un 
gest de dispret faja de cineva. E corect! 

In Num. 12, 14 Domnul ii vorbe§te lui Moise de scuipatul in 
obraz, cf. ed. BOR 2001. Cand Domnul Hristos va fi scuipat in 
obraz, cei care faceau acest gest §tiau ce reprezinta: o injosire a Lui, 
o disprefuire a Lui! 



Articolul a fost scris pe data de 17 martie 2008. 



313 



Cand cineva te prive§te cu dispre^ te minimalizeaza, te 
anuleaza ca persoana. Dar daca te prive§te a§a, fara ca tu sa meri^i 
aceasta privire, se anuleaza pe sine, pentru ca ura e cadere din 
relate, din comuniune. 

Cf. ed. BOR 2001, Robul Domnului de la Sfantul Isaia e 
prezentat in mod profetic, anticipativ, ca Cel pe care „noi L-am 
vazut, dar El n-avea nici chip, nici frumusete" [Is. 53, 2]. 

In ecranizarea lui Mel Gibson, Acest Iisus Domnul, maltratat 
in modul eel mai dureros era numai o rand. Pentru ca „E1 pacatele 
noastre le poarta §i pentru noi rabda durere, dar noi il socoteam ca 
de la Dumnezeu se afla El, intru durere, chinuri §i necaz. El insa 
pentru pacatele noastre a fost ranit §i pentru faradelegile noastre a 
patimit; pedeapsa pacii noastre asupra Lui era §i noi prin rana Lui 
ne-am vindecat" [Is. 53, 4-5, cf. ed. BOR 2001]. 

M-am intalnit de multe ori, fa^a in fa^a, cu dispre^ul altora §i 
am fost §ocat de cumulul de badaranie din oameni. Prietenul meu, 
vorba Profetului, care a stat la masa cu mine, a ridicat glas 
impotriva mea. Cel de aproape mi-a devenit unealta de durere. 
Durerea aproapelui e mai grea decat durerea departelui . 

Am vazut dispre^ul pe fa^a, dispre^ul in ochi, ranchiuna in 
ochi, satanismul in ochi. Mi s-au spus in mod satanic, fa^a in fa^a, 
cuvinte de durere, bru§te, inadmisibil de inumane, cu ochii, cu gura, 
cu gesturi. Mi s-au spus explicit. Da, e un mare har, sa mai ramai 
intreg, cand cei de aproape te vand iar cei de departe te scufunda. 

Logica dispre^ului te transforma in masca. Scuipatul strans de 
gat, infectarea ta cu dispret nueo solufie ci o maladiel La dispret 
nu se raspunde cu dispret ci cu iertarea dragostei! Daca devii 
disprei dupa ce ai fost dispre^uit nu invingi ci te la§i invins, e§ti 
cucerit de maladia dispre^ului, de sordida exprimare a golului 
interior §i ajungi ca cel care crede ca te-a invins. 

Intotdeauna cand dispre^uim, cand injosim pe un altul pe 
nedrept se impline§te cuvantul Scripturii: „Dar ei L-au pus la 
incercare §i L-au amarat pe Dumnezeu Cel Preainalt §i marturiile 
Lui nu le-au pazit" [Ps. 77, 56, cf. ed. BOR 2001]. Cand injosim pe 
altul, II injosim pe El, care S-a injosit pentru noi §i pentru a noastra 
mantuire. 

De ce postul nostra este durere? Pentru ca e o chinuire a 
trupului ca duhul sa domneasca peste trap §i nu invers. Postul nueo 
injosire a trupului §i nu e o sild fa^a de trap ci un instrument in 
favoarea noastra, pentru ca sa ne disciplinam atat mi§carile 
sufletului cat §i pe ale trupului nostra. 



43 Durerea pricinuita de un apropiat e mai dureroasa decat cea facuta de un necunoscut, pentru 
ca te raneste, te ucide sufleteste cel caruia tu i-ai facut bine cel mai adesea si nu rem. 



314 



Daca la ura raspunzi cu inima blanda, imblanzita de post §i de 
rugaciune, de spovedanie §i de deasa imparta§ire cu Domnul nu 
ajungi un om ranchiunos ci un om suplu, delicat, care §tii sa te mi§ti 
cu multa raspundere, con§tiin^a §i candoarea printre oameni. 



315 



Mormdntul cu clopot 



Pentru ortodoc§i, clopotul este o rememoratio continua, un 
continuu indemn la pocain^a. El veste§te, cheama mereu la 
vigilen^a, la priveghere, la aten^ie. 

El ne reaminte§te ca lucrurile fug de sub noi, ca timpul se 
scurge, ca trebuie sa dam seama de faptele noastre §i ca Mirele vine 
ca un fur, pe nea§teptate §i noi trebuie sa avem coapsele incinse 
pentru a-L intampina §i a-I sluji. 

Centura / cureaua monahului §i braul preo^esc au aceea§i 
semnifica^ie: suntem gata pentru slujire! Pentru slujirea lui 
Dumnezeu §i a oamenilor. 

Iar clopotul, cat §i toaca, striga catre noi ca fiecare clipa este 
momentul slujirii. Ca oricand ne venim in fire §i con§tientizam 
valoarea clipei de fapt con§tientizam valoarea mantuirii. 

§i valoarea clipei e valoarea pocainiei. §i pocain^a, 
lacrimile, postul, rugaciunea au valoare atata timp cat ne umplu de 
pacea lui Dumnezeu, de harul Sau. 



316 



Impartasirea de experienta 



Ca sa intuie§ti traseul unei §tiin^e sau al unei lucrari tehnice 
trebuie sa apelezi la un specialist, la un cunoscator. Ca sa intuie§ti 
drumul spre tine §i, in acela§i timp, drumul spre rela^ia ta reala cu 
Dumnezeu, in via^a duhovniceasca insa, trebuie sa apelezi la un 
Inva^ator, la un Parinte duhovnicesc. 

El a fost creat, la randul sau, de un alt Parinte duhovnicesc 
prin iradierea personala §i ascultarea de acela. O filiera continua de 
ucenicie in cadrul careia se intuiesc drama personala, via^a 
Bisericii, Scriptura, vie^ile Sfin^ilor, modul de a fi in societate, 
a§teptarea mor^ii §i nadejdea mantuirii. 

Insa aceasta relate de ucenicie e mereu unica, pentru ca e 
mereu personala §i interpersonala. Pe masura ce ucenicul i§i 
descopera radacinile sale ortodoxe pe atat §i Parintele i§i verifica 
adancimile cunoa§terii sale §i inva^a din rela^ia sa cu ucenicul sau. 

Nu este o iradiere numai de la Parinte spre ucenic ci §i invers. 
Parintele inva^a din eforturile ucenicului §i din caderile lui multiple 
§i ucenicul din viziunea de ansamblu, de mare fine^e a Parintelui, a 
Maestrului sau in cele duhovnice§ti. 

Adevarata ucenicie e o inva^are perpetua de la Parintele 
duhovnicesc, o inva^are care se continua §i dupa adormirea acestuia. 
Daca Parintele devine Sfantul din via^a ucenicului, daca Parintele se 
dovede§te adevarat ucenic al Domnului, Parintele este, din planul 
ve§niciei, un invafator continuu, acela§i §i mereu altul, al fmlui sau 
intru Domnul. 

Adevaratul Parinte este eel care are adevarata indrazneala 
catre Domnul, aici §i dincolo. Adevarul Parinte e Sfantul. Iar daca 
ucenicul traie§te rela^ia cu Parintele ca o relafie cu un Sfdnt inca de 
aici, dupa adormirea acestuia, rela^ia cu Sfantul sau Parinte este §i 
mai intensa §i suporta transformari §i mai puternice. 

Insa toate transformarile rela^iei sale cu Parintele sunt 
dumnezeie§ti. II percepe §i mai intens in sine, in dragostea ce i-o 
poarta, il simte in via^a lui, ajutandu-1 zilnic, vorbe§te cu el ca unui 
viu, §i harul pe care il simte in el, ca urmare a rugaciunilor sale fa^a 
de Parintele sau poarta amprenta personala, pe care o §tia de cand 
ucenicea la el, aici, pe pamant. 

In aceasta consta marea minune: rugandu-se lui il simte ca §i 
inainte, §tie ca e el, Parintele sau, dar mult mai intens, mult mai 
cople§itor ca inainte. Se simte pazit, indrumat, aparat de el §i de 
rugaciunile sale. II simte in el, cu el §i langa el mereu §i §tie ca 
Parintele sau mijloce§te pentru iertarea sa de pacate. 



317 



A§a arata adevarata ucenicie! Adevarata ucenicie nu abdica 
niciodata de la dragostea §i relajia cu Parintele. Cand crezi ca ai 
inva^at suficient de mult incat sa te mu^i la un altul nu ai in^eles 
nimic esen^ial. 

Adevarata ucenicie e o statornicie pentru ve§nicie fa^a de 
Parintele tau. Tu e§ti cu el §i el este cu tine, pentru ca el te duce spre 
Dumnezeu in mod continuu. Voi sunte^i impreuna pentru ca sunte^i 
cu Dumnezeu, pentru ca in Dumnezu inainta^i §i El va este 
fundamentul neclintit al dragostei §i al ascultarii care va leaga. 



318 



Verbele comuniunii 







■ 




Icoana Sfantului Iustin Popovici 

Te muti spre altul. Daca simfi nevoia presanta, sufocanta de 
nou te muti spre altul... Ie§i din tine pentru altul. A te misca spre 
altul inseamna sa spargi usa egoismului. Nu numai sa doresti sdfii 
cu altul ci sdfii cu altul e victoria impotriva egoismului. §i aceasta 
victorie cere orice clipa pentru ca in orice moment mai trebui sa 
infrangi ceva din tine. 

Insa pasul interior spre dialog face totul. Acesta este esen^ial. 
Mersul spre celalalt, spre un altul e hotarator pentru mine pentru ca 
ma redefmesc continuu. Cuvintele pe care le spun cuiva sunt eu 
spre el. Cand sunt singur vorbesc ca pentru mine. Cand sunt cu el, 
cu un altul, vorbesc pentru ca sa afle cate ceva despre sine si despre 
mine. Am spus despre sine...§\ apoi despre mine. Cel care vorbe§te 
cu mine afla mai intai cateva lucruri despre sine. . .apoi altele despre 
mine. 

Nimicurile discu^iilor sunt esen^iale pentru a fi implinit. 
Faptul ca aflu ca e§ti sanatos, ca ai mai scris ceva, ca ai mai citit 
ceva, ca ti-ai platit intretinerea, ca ai facut un lucru bun... ma 
bucura. Sunt foarte importante pentru mine aceste amanunte. Nu le 
consider banalitafil Banalita^ile sunt cele mai importante lucruri. 
Astfel de banalitdii sunt esenjialul. 



319 



La spovedanie mul^i nu §tiu cd nu stiu sd se spovedeascd. Nu 
§tiu ce e pacatul, ce fel de pacate au facut, cine sunt, ce vor. . .Dar ei 
incearca sa baiguie cate ceva. E foarte greu sa gase§ti oameni care 
sa §tie sa faca o spovedanie in 3 minute §i sa i^i spuna 80 de pacate, 
unul dupa altul, cu precizie §i durere de inima. E greu. . .Nu to^i sunt 
teologi... 

Dar omul incearca sa l\\ spuna cate ceva. . . §i uneori in loc sa 
l\\ spuna ce pacate au mai facut l\\ spun ce medicamente au luat, cu 
cine au mai vorbit, ce au mancat, ce le fac copiii...Dar astea sunt 
spovedanii reale, pentru ca pe ei ii doare de ce ii doare. Pe mine ma 
dor lucruri pe care ei nici nu le pot aproxima ca ar exista . . .saw ca 
sunt importante. Insa pe ei ii doare de dorul lor. 

Daca ascult dorul din spatele cuvintelor atunci simt cum 
Dumnezeu asculta glasul inimii lor. §i asta e spovedania: galgairea 
de interes pentru altul, cum stau eu fa^a de Dumnezeul meu §i fa^a 
de familia, vecinii, strada mea...Cum stau?!!! Daca stau bine 
inseamna... ca merg bine. §i cine merge bine inseamna ca e cu 
Dumnezeu. 

Daca nu e§ti cu Dumnezeu nu po^i sa te bucuri. Da, te 
cazne§ti sa sco^i un zambet, faci un efort, dar nu po^i zambi incat sa 
\\ se umple inima de bucurie. Caci, atunci cand esti bucurie, e§ti ca 
o floare, ca un soare, ca un foe ce iradiezi in jur. . .Nu numai ca se 
simte dar §i minunezi, cutremuri, misti, din temelii, fringe. 

Eram tanar seminarist §i am vorbit unui coleg despre 
teologie, despre ceea ce credeam eu ca e, pe atunci, cunoastere 
teologicd. §i colegul meu m-a ascultat fascinat minute in §ir...pana 
mi-a spus, cu adanca durere pentru el: Mi-ai ddrdmat toate temeliile 
vieiii melel L-am privit uimit. Mi-a explicat ce inseamna acest 
lucru. Am in^eles ceva, poate, dar vag. Mult timp mi-am adus 
aminte ce mi-a spus el §i, al^i ca^iva, in timp, mi-au spus lucruri 
asemanatoare. 

Cum pot eu, m-am tot gandit, sd-i cutremur pe acesti oameni, 
sd iifac sd simtd cd totul incepe odatd ce au vorbit cu mine sau cd, 
intalnindu-md, incepe ceva nou in ei, devin al}ii? M-am tot gandit 
acest lucru. M-am tot gandit, pentru ca nu am dorin^a sa il fac pe 
cineva, pe eel din fa^a mea, o copie a fikrfei mele. Mie imi place sa 
gasesc in el alteritatea, acel ceva care nu sunt eu. La to^i care vin in 
contact cu mine le spun sdfie ei §i sa se manifeste as a cum sunt ei, 
pentru ca astfel se manifesta normal. Daca omul incearca sa copie 
pe cineva e fad, scar^aie totul. 

...S-au legat multe lucruri in timp... despre cuvdntul care 
zideste dar §i despre Cuvdntul care ne rezideste continuu, adica de 



320 



Dumnezeu Cuvantul, Care ne rezide§te continuu prin Duhul Sau eel 
Sfant. 

§i mi-am dat seama ca dorul meu dupa comunicare 
/comuniune/prietenie/fra^ietate/colegialitate se manifesto cu atata 
putere §i sinceritate, meat omul se simte ca porne§te de la capdt sau 
ca vine cu capatul spre el, cu fa^a spre el, cu zambetul spre el §i e 
a§a cum e el. 

O mica digresiune. Mai mul^i comentatori online ai no§tri, 
de-a lungul timpului, m-au considerat un om mdndru, distant, 
increzut, pompos, prefdeut. . .pentru ca scriu, vorbesc §i ma manifest 
atat de liber. 

Aceste remarce m-au uluit intotdeauna, pentru ca starea mea 
de spirit, atunci cand scriu, nu e aceea de a da lecfii, ci de a vorbi 
deschis, din inima mea spre al^ii, despre ceea ce cred. Daca vad pe 
cineva bucurandu-se sau plangand nu imi pun problema ca joaca 
teatru. Daca omul aia face, atunci aia face. 

Insa, am stat §i m-am gandit: De ce pofi sd ai o asemenea 
impresie despre un om, pe care nu l-ai vazut...si pe care nu il 
simii?! Ma gandesc ca cineva, care ma cite§te, ar trebui sa simta 
starea in care am scris. 

Daca nu o simte §i presupune altceva atunci inseamna ca are 
o problema. Adica ochelarii mei, daca privesc un camp verde, §i in 
loc de copaci vad bani sau ma§ini... inseamna ca am o problema. §i 
daca sim^i contrariul a ceea ce un altul transmite inseamna ca nu e 
de vina micro fonul sau blogul meu pentru ca sunt prost in^eles. 

Undeva se distorsioneaza undele. Unde? Acolo, in vorba ta. 
Prietenul meu putea sa ma minta. Putea sa spuna ca nu 1-a 
impresionat prin ceea ce a vorbit cu mine dar lucrurile sa stea 
tocmai invers. 

Dar el a fost sincer, cum nu sunt sinceri unii [nu mul^i...] 
dintre cititorii no§tri. Acest articol este al 2391 -lea de pe acest 
blog 44 §i ...daca nu impresioneaza deloc aceasta gratuitate, atunci 
nu e de vina autorul. Daca nu te impresioneaza cineva, care este 
impresionant, inseamna ca taci. . .§i min^i. 

O, nu e pledoarie pentru a ne ridica osanale! Imi sunt 
dizgra^ioase. Cel mai dizgra^ios lucru e sa ma lauzi in loc sa fii 
omenos §i sa vorbim lucruri de bun sim^. 

Vreau sa continui ideea cu ...zidirea interioara a omului. Ca 
sa te uime§ti continuu trebuie sa te bucuri §i sa admiri. Exercifiile 
admirafiei sunt exercifiile bucuriei. Ca sa admiri trebuie sa te 
bucuri. 



44 Articolul e scris pe data de 13 aprilie 2008. 



321 



Canonul Ortodoxiei al parintelui profesor loan I. Ica jr., 
volumul 45 §i proiectul in sine, este o monumentalitate care fji 
impune sa te bucuri §i sa admiri. Daca o carte de o mie de pagini de 
sfm^enie §i de munca nu te bucura. ...ce te bucura, frate, atunci?! 

Insa, ceea ce te bucura trebuie sa te bucure cu glas. Daca nu 
multume§ti omului, care creeaza bucurii, nu te zide§ti. Pentru ca 
zidirea \mQ de preasldvire. Daca e§ti al preasldvirii inseamna ca ai 
glas §i ca stii sa te bucuri. §i ca sa te bucuri trebuie sa §tii sa te 
smere§ti, sa te vezi mereu mic pe langa mare^ia de langa tine §i din 
via^a ta. 

De ce prietenul meu, acum preot, s-a cutremurat atunci? 
Pentru ca i-am oferit sinceritatea prieteniei §i dorul de prietenie §i 
nu pentru ca i-as. fi spus adevaruri pe care nu le-ar fi gandit §i el 
singur. 

Cand i-am vorbit din interiorul bucuriei §i 1-am aruncat in 
vartejul sincerita^ii atunci s-a regasit altul, nu fara temelii, ci zidind 
noi temelii. Daca stai cu tine crezi ca ai temelii dar nu ai. Cand ai 
curajul ca sa il vezi pe eel care nu te cunoa§te ca prieten §i el poate 
sa descopere in tine pe prietenul sdu profund, atunci se nasc zidurile 
persoanei dialogice. 

Persoana dialogica e o persoana cu temelii pe fiecare zi noi, 
altele, dupa cum cresc aripi vulturelui. Faci un pas spre el pentru ca 
sa cobori in tine. Daca crezi ca trebuie doar sa ii strangi mana fara 
sa il in^elegi nu faci nimic. 

Fiecare simte cand nu e...in mod delicat, sinuit de un altul. 
Dar, ca sa te reca§tigi trebuie sa renun^i la tine eel de ieri. Cel de 
ieri trebuie sa fie mort pentru tine §i numai astaziul, acest moment 
sa fie totul. Secunditatea clipei, miimea de clipa conteaza intr-o 
relate. Aceasta e totul: regasirea in interiorul inimii §i al bra^elor 
tale a altuia, a mii, milioane de al^ii! 

Verbele comuniunii sunt cutremuratoare. Ele darama zidurile 
egoismului, ale singurata^ii §i fac din om o fiin^a zburatoare. 
Prietenia e cea care te face vultur. Daca nu vrei prietenie ramai un 
caine al pamantului: o fiin^a oarba, care stai sub pamant §i sco^i 
mu§uroaiele la suprafa^a. 



Ne referim aici la Diac. loan I. Ica jr., Canonul Ortodoxiei. Canonul apostolic al primelor 
secole, vol. 1, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, care are 1039 de pagini. 



322 



Sa ne dam timpul inapoi. 




Noi suntem timpul care s-a scurs. Am devenit ceea ce am 
facut in timp. Noi nu credem ca timpul e mai mare decat omul, 
pentru ca omul poate trai, in vesnicie si timp in acelasi timp, in 
nevoin^a sa duhovniceasca. Omul depaseste mereu timpul. Pentru 
ca vesnicia nu e separata de timpul si spa^iul nostru ci se 
intrepatrund prin energiile necreate ale Prea Sfintei Treimi. 

Cand vrem sa ni se redea timpul nu acceptam ca trebuie sa 
cerem de la noi insine ce am facut cu timpul. Pentru ca am depozitat 
in noi lucrurile pe care le-am trait in timp si spa^iu. §i adancul 
nostru, experien^a noastra e valoarea timpului nostru personal. 

Traim pu^in dar intens. Bucuriile sau dramele noastre lasa 
urme in inima noastra, pe trupul nostru. Timpul nostru inseamna 
imbatranire a trupului si, nadajduim sa fie asa cu to^i, intinerire 
continua a sufletului. 

Exista un pesimism al omului postmodern vizavi de timp, de 
timp vazut ca interval gol, care trebuie umplut cu ceva. Imi aduc 
aminte ca am trait si eu acest gol pana nu am vazut crea^ia intreaga 
si pe oameni ca fapturi ale lui Dumnezeu si in relate vie, reala cu 
El. E un timp infiorator acela in care nu ai relafii reale cu 
Dumnezeu si cu oamenii. 

In^eleg de ce muzica e data la maximum, de ce se fuge de 
singuratate, de intuneric, de munca, de eforturi grele, de ce se cauta 
adrenalina... 

Pentru ca te sim^i mort intr-un timp mort, la fmalul caruia nu 
te asteapta nicio lumini^a. Drama timpului postmodern e drama 



323 



timpului agasant, care te mana de la spate, care se sutyiaza sub tine 
§i vezi cum aluneci intr-un abis inexprimabil. 

Avem timp... 

Nu timpul nostra e pu}in, nu timpul nostra nu ne a§teapta, ci 
noi nu ii vedem important, valoarea, care sta in comuniune. 

Ni se ia timpul atunci cand nu avem rela^ii, cand nu avem cu 
cine sa traim frumos timpul. 

Ca§tigam enorm de mult timp daca ne bucuram in via^a, daca 
ne bucuram rugandu-ne, ajutand pe al^ii, suferind pentra al^ii. 
Atunci timpul devine o mare de bucurie. Cand te ui^i la timpul cand 
nu-L cuno§teai pe Dumnezeu §i il compari cu eel de acum, cand e§ti 
in El §i cu El, vezi ca timpul de acum este un fundament real pentra 
via^a ta, un pamant sub picioare, in care Ii sluje§ti lui Dumnezeu §i 
le slujesti si oamenilor. 

Uneori nu §tiu cand trece timpul pentra ca traiesc intr-o 
continuitate care ma umple. Vad pe fiecare zi progrese reale in via^a 
mea, chiar §i atunci cand mi se pare ca n-am facut nimic. Ca am 
scris sau nu, ca am cantat sau nu, ca am slujit, ca am cumparat ceva, 
ca am ascultat ceva. . .inseamna ceva mai mult in via^a mea. 

§i trecutul e astfel prezentul meu, fundamentul prezentului 
meu, pentra ca in el m-am constrait eu, eel de astazi. 

Mereu altul. Mereu. . . 

Dinamismul vie^ii noastre e ontologic. Dumnezeu ne-a lasat 
cu condnia aceasta de a cunoa§te, iubi, descoperi sensuri mult mai 
mari, in noi §i in tot ceea ce exista, pe fiecare zi. §i nu putem sa nu 
cunoa§tem, sa ne oprim, sa nu fim fiin^e vii ci ori maintain in 
cumin^enia rela^iei cu Dumnezeu ori ne salbaticim continuu. 



324 



Despre care Hristos vorbesti? 




Daca pentru noi Hristos este Dumnezeu Cuvantul intrupat, 
despre care Biserica vorbe§te prin Scriptura, Tradi^ia §i slujbele sale 
asta nu inseamna ca toji, care spunem Hristos sau Iisus in aceasta 
lume, cu axiologia intoarsa pe dos, irrfelegem acelasi lucru . 

Cautarea lui Iisus istoric, care ar fi fost un evreu extremist 
sau un profet oarecare, §i care ar fi avut pe Sfanta Maria 
Magdalena drept sofie §i a carui via^a ar fi fost falsificata de Sfantul 
Pavel §i apoi refalsificata de Sinodul I Ecumenic nu este Hristosul 
Bisericii Ortodoxe. 

Scoaterea in relief a Evangheliilor apocrife sau a 
crestinismelor plurale in primele 3 secole ale Bisericii e o incercare 
de a le egaliza cu situa^ia secolului al 21 -lea. 

Ce are Hristos cu New Age-ul? Cu feminismul? Cu 
cercetarea critico-istorica? Cu teologia eliberarii? Cu 
deconstructivismul biblic? 

Noi a§teptam praznicul preaslavit al Invierii Domnului pentru 
ca sa ne bucuram de lumina ce izvora§te din trupul preaslavit al lui 
Hristos Dumnezeu, Care calca cu moartea sa moartea noastra, 
jefuie§te Iadul §i ne scapa de tirania diavolului, a pacatului §i a 
mor^ii. 

Pentru noi Hristos nu e doar un Profet, nu este un agitator, nu 
este un extremist, un filosof, un literat, un poet, ci Fiul lui 
Dumnezeu intrupat pentru mantuirea noastra. 



46 Articolul e scris pe data de 18 aprilie 2008. 



325 



El e Hristos mort §i inviat §i Care S-a ridicat de-a dreapta 
Tatalui. Daca este un Profet oarecare, atunci Hristos nu a inviat. §i 
daca nu a inviat nu exista credint.a ortodoxa, nu exista nicio 
credintl. 

Iar daca nu exista credintl poti sa faci orice, ni permiti sa faci 
orice, vorba lui Dostoievski. Insa viat.a noastra se mi§ca in cadrele 
postului acum, ale cumin^eniei, pentru ca sa retraim, impreuna cu 
El, Patimile §i Invierea Sa preaslavita. 

Astazi Domnul invie pe Lazar 47 , viitorul episcop al Ciprului, 
din morti, dupa patru zile de la moartea sa. Ce spune, printre altele, 
acatistul zilei? 

Invierea Sfantului Lazar inseamna incredint.area noastra de 
dumnezeirea Sa, a lui Hristos. Numai Creatorul poate sa invie §i sa 
refaca pe eel intrat in putrefactie. Numai El da viat.a oaselor uscate. 
Daca nu avem la baza vieUi noastre credint.a in invierea noastra §i in 
via^a ve§nica traim animalic, traim indiferent, traim oricum. 

Via^a noastra este ascunsa in Hristos, spune Biserica 
Ortodoxa! Viat.a noastra nu este ascunsa in diavol sau nu se pierde 
in neant odata cu moartea, ci ramanem in Hristos §i cu El, daca 
traim impreuna cu El mereu. 

De aceea noi trebuie sa vorbim despre Hristosul Bisericii §i 
nu sa fantazam despre El! Tebuie sa privim §i sa II cunoa§tem pe 
Hristosul Bisericii §i nu romane fanteziste, senzationaliste sau 
exprimari teologice denigratoare §i §ocante prin indrazneala lor. 

Marturisesc cu inima indurerata ca cele mai mari cutezant.e in 
materie de denigrare la adresa adevarului credint.ei le-am auzit de la 
teologi §i nu de la neteologi. Am citit carti teologice §ocant de 
denigratoare la adresa Hristosului Bisericii, pentru ca autorii lor nu 
mai doreau sa vada cum este blandul §i smeritul Hristos al Bisericii. 

§i teologii eterodoc§i, care au scris aceste carti, nu le-au scris 
pentru ca nu ar fi avut sursele credint.ei la indemana ci pentru ca ele 
par perimate pentru aceia, care nu traiesc in ritmul lor. 

Insa Mirele Bisericii este Hristos rastignit §i batjocorit de 
oameni trufa§i, de deicizi...in timp ce intregul cosmos §i Puterile 
cerebri erau cutremurate de indrazneala oamenilor §i a demonilor. 

Hristosul Bisericii moare pe cruce imbra^and intreaga lume 
§i iertand-o. Hristosul Bisericii coboara in lad si zdrobe§te puterea 
Iadului §i ii scoate din ea pe cei Sfnui, care ies din el cu picioare 
vesele spre Hristos. 



47 Deci articolul a fost scris in sambata Sfantului Lazar, in preziua praznicului Intrarii 
Domnului in Ierusalim. 



326 



Hristosul Bisericii invie din mormant, nestricand pece^ile 
mormantului...§i fiind nesesizat de oameni. El Se arata Ucenicilor 
Sai §i ii incredin^eaza ca e viu. 

Hristosul Bisericii e Hristos eel viu, Care Se inal^a la cer §i 
Care impreuna cu Duhul eel Sfant vine in Apostoli §i in Prea Curata 
Stapana §i in comunitatea prima a Bisericii sj Se sala§luie§te in 
adancul fiin^ei acelora, care cred in El. 

Hristosul Bisericii nu lasa Biserica singura nicio clipa. 
Hristosul Bisericii sufera impreuna cu fiecare madular in parte al 
Sau pentru ca to^i sa fie una in Sine, in Tatal §i in Duhul Sfant. Sa 
fim una intru identitatea credin^ei si a iubirii sfinte care ne leaga. §i 
nu po^i sa fii identic in credin^a, daca nu prive§ti din aceea§i 
perspective a Tradrfiei Bisericii pe Dumnezeul treimic. 

Daca exista tradiiii alternative la inva^atura Bisericii §i daca 
exista teologii alternative nu exista nicio experience §i teologie 
autentica. In cadrul experien^ei §i a Tradrfiei reale a Bisericii ai o 
nebanuita libertate §i o nebanuita diversitate. 

Ascultarea duhovniceasca nu este o stare a limitarii voin^ei 
personale ci, dimpotriva, mijlocul prin care se ajunge la adevarata 
libertate de alegere. 

Libertatea se dobande§te atunci cand te faci stramt ca sa intri 
pe calea cea stramta. Asceza este aceasta optica stramta prin care 
dobandim o vedere larga a adevarului lumii in care traim §i a 
adevarului nostra personal. 

Cand ne vedem pe noi inline prin stramtorarea de sine atunci 
nu ne mai halucinam cu posesiunea unor harisme §i virtu^i unice ci 
nu ne recunoa§tem niciun merit. 

Pe calea larga se intra fluierand §i dansand. Pe calea stramta 
se intra jelindu-te ca pe un mort, indurerandu-te de pacatele tale §i 
in durerea ta primind mangaierea harului lui Dumnezeu, iubirea Sa 
de oameni. 

Daca vrei sa-L afli pe Hristosul Bisericii Ortodoxe, atunci vei 
gasi pe Singural adevarat! Restul sunt pozrfionari extremiste vizavi 
de adevaratul chip al lui Hristos, Cel rastignit §i inviat. 



327 



Goana dupa insesizabil 



Mirosul succesului e la un milimetru distan^a, cateodata, de 
mirosul infrangerii. Nu ai dat gol cand trebuia §i ^i-au trecut 
minutele. Nu ai spus adevarul care trebuia §i acum nu mai ai cui sa 
i-1 spui. . . Nu ai facut ceea ce trebuia, atunci cand trebuia. . . 

Ca sa sim^i cand trebuia... trebuia sa ac^ionezi atunci, cand ai 
sirn^it ca trebuie sa aciionezi. Da: nicio secunda mai inainte §i nicio 
secunda dupa! . . . 

O problema importanta, deloc de neglijat...e goana dupa ce 
nu s-a spus, dupa ce nu s-a vazut, dupa ce nu se §tie. . .E o goana pe 
un teren minat. E o goana de interior. . .chiar daca alergam kilometri 
intregi dupa acest ceva care ne trebuie. 

Uneori, ceea ce po^i sa gase§ti, sa descoperi, e deplorabil... 
Alteori gase§ti mai multe nu la pomul laudat... ci la pomul dosit, 
pus precum matura dupa u§a. 

Sa gase§ti...ce? Sa surprinzi o noua fa^eta a realita^ii, a 
cuvintelor, a experien^ei... De§i par toate spuse, pentru tine nimic 
nu e spus, daca nu ai pus §i tu mana ca sa vezi cum e. Nu §tii cum e 
sa ai un copil pana nu il ai. Nu §tii cum e sa ai o boala pana nu o ai. 
Nu §tii cum e sa mori pana nu mori. §i daca nu §tii ceva. . .trebuie sa 
nu vrei sa §tii nimic? §i daca nu po^i sa experiezi tot cat vrei sa 
§tii. . .sa nu mai experiezi nimic? 

De ce a fi este mai important decat a stil Pentru omul care 
vrea numai sa aiba... problema lui afi este secundara sau nu exista 
pur §i simplu. Insa, pentru eel care vrea sa fie ceea ce citeste ca 
exista, experien^a e fundamentul lui, respira^ia lui, sanatatea lui, 
dragostea lui... 



328 



Carole de experien^a sunt contaminante. Ele te provoaca sa le 
urmezi. Tocmai de aceea plangi la filmul dramatic, sensibil §i te 
inflacarezi cand cite§ti cartea, care prezinta eroismul vie^ii 
duhovnice§ti in stare bruta. lei act de sentimentul viu §i el starne§te 
in tine dorin^a de sentiment viu. 

Insa...cat ^ine entuziasmul? La unii ^ine trei zile...Se 
inflacareaza §i se dezinflacareaza prea u§or...§i nu po^i sa ai cu ei 
proiecte serioase, de con^tiin^a. Sau incurca lucrurile secundare cu 
cele principale, nu po^i sa ii sco^i din ale lor. . .§i s-a dus prietenia cu 
ei pe apa Dambovrfei. . . 

Ar trebui sa avem o goana dupa real uniformizata? 
Uniformizarea este enervanta, e contestata de talantul, de gradul 
diferit de implicare al oamenilor. Atunci ce ar trebui sa avem, ca sa 
vrem fiecare dintre noi sa ne depa§im in mod zilnic? Adica sa vrem 
sa fim mai buni, mai de§tep^i, mai milostivi, mai cumsecade...de ce 
nu, mai boga^i, fara sa fim ho^i. Ce trebuie sa ne mobilizeze? 

Nu poate sa te mobilizeze doar foamea §i ru§inea. Cand 
munce§ti doar pentru stomac, rusjne §i corvoade nu e§ti entuziast. 
Se vede de la o po§ta ca nu ai chef de munca. Insa ce ne trebuie, ca 
sa ne umple inima? Ce ne trebuie ca sa fim zmei tot timpul, sa 
muncim tot timpul cu bucuria pe fa^a? Noi credem ca trebuie sa ai 
un crez, unul real, care sa sim^i ca te impline§te. 

Eu scriu pentru dv. §i pentru to^i ca^i or sa ma citeasca in 
viitor, poate, §i dupa ce n-oi mai fi. Scriu cu bucurie, ma impline§te 
acest lucru §i e ca §i cand as. alerga pe un camp plin de flori §i m-a§ 
umple de diverse miresme. 

Slujirea mea, car^ile mele, munca mea pentru a ma curaji de 
patimi §i pentru a-i lumina si pe al^ii ma impline§te. Nu vreau 
altceva §i nici nu alerg dupa altceva. E prea mult ceea ce am, ceea 
ce simt, ceea ce ma umple. 

Nu fac cu grea^a ceea ce fac. Nu ma chinuiesc ca sa fiu ceea 
ce sunt. Nu ma autostimulez cu iluzii pentru ca sa scriu sau nu 
pozez in cineva anume, pentru ca sa par nu §tiu cine, care sa ia ochii 
\ui nu§tiu care... 

Ma manifest plenar in ceea ce fac, in masura in care sunt 
placut sau lasat sa ma manifest in mod necenzurat acolo unde ma 
due. Pentru ca suntem oameni sociali trebuie sa iau intotdeauna 
aminte la contextul unde ma aflu §i sa ma manifest ca atare. 

Uneori po^i sa fii rau in^eles §i cand nu e cazul...Uneori ne 
grabim mai mult decat trebuie... §i cand vine vorba de a recepta pe 
cineva §i cand vine vorba de a recepta ceva sau un eveniment 
anume. 



329 



Insa, oricine am fi §i oricum ne-ar chema...tindem mereu 
spre ceva inca nespus, inca nefacut, inca neaflat. A§teptam ceva de 
la fiecare zi. A§teptam ceva de la marile mi§cari ale vremii noastre. 

A§teptam sa ni se intample... Starea de a§teptare cat §i 
alergarea dupd insesizabil sunt doua emisfere ale aceluia§i cere. 
Cercul vie^ii noastre ne inva^a sa fim §i in a§teptare dar sa fim §i m 
continud alertd. 

...§i avem senza^ia ca am prins ceva, ceva din insesizabilul 
acesta cand suntem bucuro§i, cand suntem ferici^i. Ne imparta§im 
deopotriva de manifestarea harului lui Dumnezeu dar suntem mereu 
purta^i spre El §i mai mult, neajungandu-ne faptul ca ieri sau azi am 
fost bucuro§i, fericiji . . . 

Nu ne ajunge o bucurie pu^ina. Vrem ca §i astazi sa ruleze 
acela§i film: Sunt bucuros §i ma bucur! Nu ne plac pauzele de 
publicitate ale bolii. Nu ne plac eclipsele de fericire. Nu ne plac 
taierile de salarii...ci noile surprize, numai surprizele bune, numai 
ele ne incanta. 

Insa durerile sunt dinamismul vie^ii. Ispitele sunt momentele 
de concentrare prin care ni se dezvolta aten^ia, rabdarea, lini§tea... 
Efortul e eel care creeaza bucuria, care o ajuta sa explodeze in 
inima noastra. 

Daca vrem sa vedem numai partea aseptica a vie^ii, partea 
impachetata pentru pus in vitrina nu putem sa explicam cum cineva, 
intr-un mediu total neprielnic, a putut sa faca atatea minuni, sa fie 
un om atat de generos §i sa rabde atatea. 

Nu putem sa ne explicam nici pe noi inline, daca nu ne 
spunem caderile, emotiile, ispitele, durerile, ne§ansele... Partea 
neagra a paharului este insa§i for^a din care s-a nascut stralucirea 
noastra, caracterul nostru, suflul creativ al vie^ii noastre. 

Florile sunt frumoase...dar ele au radacinile in pamant. Ca sa 
ai o floare nu po^i sa cultivi numai o frunza sau o petala. Trebuie sa 
n;i asumi §i caderile ca sa §tii sa ^i le vindeci. 

Daca nu e§ti de vina pentru ele §i arunci durerea pe dracu sau 
pe... mediul inconjurator...nu ai prea multe §anse ca sa fii glamour 
in via^a duhovniceasca. 

Stralucirea, bunatatea fe^ei §i a inimii, cuvio§ia, adanca 
a§ezare in via^a se ca§tiga tot mestecand de zor pacatele §i caderile 
tale. . .pentru ca sa §tii cum sa le vindeci. 

De aceea nu cred in lucruri u§oare. Nu cred in lucruri care nu 
dor. Nu cred in lucruri care nu te fac sa transpiri. Transpira^ia e 
mama frumusetii. . .de§i ai nevoie sa o stingi cu speed stick. 



330 



Numai daca transpiri, daca i^i consumi energia la maximum 
pe fiecare zi, daca §tii sa cazi lat in pat dar bucuros, implinit...cred 
ca joci in filmul: Cum arata omul duhovnicesc. 

Restul Q...fantezie despre Ortodoxie. Daca pe fiecare zi nu te 
afunzi in pace, bucurie, sfm^enie, frumusete...vorbim despre orice 
altceva dar nu despre viafa ortodoxa. 

Via^a ortodoxa e ceva de neimitat...pentru ca mai intai 
trebuie sa o vezi in al^ii §i sa o cite§ti, pentru ca sa o practici. Nu te 
na§ti ortodox... dar po^i deveni ortodox desdvdrsit intrand in 
Biserica prin Botez §i §lefuindu-te pe fiecare zi prin Duhul lui 
Dumnezeu. 

Am vazut insa cum arata falsul in ...via^a ortodoxa. Oamenii 
nu i§i dau seama ca lucrurile vin din interior spre exterior §i nu 
invers...§i vor sa l\\ arate cum fac ei metanii, cum au mers la 
manastire in pelerinaj §i le-au trecut toate patimile, cum sunt ei mai 
buni decat ceilarfi, care nu pdcdtuiesc la fel ca ez....Insa nu te pot 
crede ca tu vezi lucrurile din interiorul lor §i nu de afard. 

De aceea, cand ii deconspiri te urasc instinctiv, se disociaza 
de tine... Cum s-ar putea produce aceasta disociere... daca oamenii 
ar fi profunzi, daca ar fi ni§te ortodoc§i cu multa experien^a 
duhovniceasca? 

Dar, ca semn ca tu le-ai spus adevarul, considera tot ce ii 
depa§e§te sau ii mustra spre folos...«« atentat la via^a lor. Dar, 
fratele meu, cum sdfii sfdnt. . .daca tu zici ca esti pdcdtosll Iar daca 
e§ti pdcdtos... in ce consta pdcdtosenia ta...sau care e motivul 
pentru care nu po^i sa accept un lucru despre tine, venit de la altul, 
daca tu cau^i sa desco§i rfele fiin^ei tale §i sa le vindeci? ! ! 

Da, e o mare diferen^a intre a nu sti cum sa te nevoiesti. . .§i a 
pdrea ca esti om sporit duhovniceste. Cel care nu §tie cum sa se 
nevoiasca, cum se face sau se gande§te una sau alta e cu bun sim^, 
i§i asuma ca nu §tie... Insa eel care are parerea ca s-a addncit 
enorm de mult in via^a duhovniceasca nu poate sa-§i asume prostia 
§i infatuarea, pentru ca vrea sa te inve^e, sa te evanghelizeze pe tine. 

Am avut cateva experience de acest fel cu oameni care au 
dorit sa ma inve^e lucruri pe care nu le §tiau nici ei m§i§i. Pentru ca 
nu se lasau deloc convin§i sa fie oameni mai cu bun simi, in fa^a lor 
am mers pe strategia urmatoare: e bine sa-1 la§i pe om ca sa fie 
profesorul tau dar, pe fiecare moment, sa ii ingreunezi sarcina, sa il 
intrebi lucruri din ce in ce mai subtile, pentru ca, pana la urma, 
nemairabdand sa scada in ochii tai, renun^a la preten^ia de a-^i fi 
profesor in cele duhovnice§ti. Zis §i facut. 

Pe fiecare zi lucrurile involuau. Priveam in inima omului cum 
scade buna incredere in el, bazata doar pe citiri repezite...§i cum 



331 



era nevoie sa sco^i din tine experien^a duhovniceasca, artileria grea, 
ca sa ma convingi. 

Insa nu ii puneam be^e in roate pentru ca sa ma dau mare ca 
eu §tiu §i el nu §tie ci pentru ca profesorul meu ad hoc sa in^eleaga 
faptul ca...experienfa nu inseamna efort §i atunci cand o ai spui 
imediat re^eta ca la farmacie. 

§i ce are asta cu insesizabilul?! Are multe. Mai ales ca via^a 
duhovniceasca, fiind realitatea adancimilor personale, nu e 
sesizabila de tot omul. 

Ca sa vezi ca Gigel are tumoare la cap trebuie sa il pui la 
aparatul care ii filmeaza capul. Ca sa vezi ca cineva e om 
duhovnicesc trebuie sa fii §i tu pu^in sau mai mult duhovnicesc 
decat el. Ca sa vezi cu ocheanul, ca el, prin sufletele oamenilor 
trebuie sa ai §i tu ochean, ocheanul tau, care e tot harul lui 
Dumnezeu, ca §i la el. Adica vezi in parametrii vederii, care sunt 
cuntfirea ta de patimi. 

Daca spui ca vezi mai mult decat vezi... atunci e§ti un 
§arlatan. Daca-i faci pe al^ii sa in^eleaga ca tu esti singurul sfdnt al 
Romaniei, ca tu le stii pe toate, ca tu esti un inger, care zboara pe 
pamant. . .e§ti un farsor. 

Daca spui mai pufine decat e§ti... atunci e§ti un om delicat, 
smerit, atent, care e atent la cei din fa^a lui. Daca spui ceea ce 
trebuie cui trebuie §i la timpul potrivit... atunci e§ti un om care vrei 
sa faci un bine enorm altui om, care se va na§te §i el la via^a 
duhovniceasca, con§tienta, la lupta continua cu patimile §i cu 
poftele. 

Tot ce spune Tradrfia Bisericii are sens, daca e§ti un om care 
se schimba pe fiecare zi, care se innoie§te pe fiecare zi. Daca nu e§ti 
a§a, tot ceea ce spunem noi e prost sau urdt, incoerent sau prea 
scolastic, anapoda ssaifdra sens. 

Da, le dam dreptate celor care nu gasesc niciun sens in ceea 
ce scriem. . .§i vorbim. . . 

Insa, trebuie sa i§i raspunda la intrebarea: nu au niciun sens, 
pentru ca nu au niciun sens... sau nu vrem sa pactizam cu sensul 
celor spuse §i totul ni se pare ridicoP. 

Goana noastra dupa insesizabil e ridicola pentru cei care nu 
au cheia hermeneutica a vie^ii noastre ortodoxe. Eu cred ca pentru 
aceasta cheie, pentru a in^elege cum se trdieste duhovniceste, pentru 
a in^elege cum se sfiniesc oamenii trebuie sa la§i tot, tot ce §tiai §i 
sperai la o parte. . .pentru ca sa vezi via^a intr-o lumina cu totul §i cu 
totul noua. 



332 



Experienta sinagogii si dracii genialitatii 




Dorinfa de a cunoaste sinagoga 

Am dorit sa vad 48 , de mai mult timp, cum e inauntru, sa iau 
contact cu...„duhul cladirii", pentru ca intuiam ca am sa aflu ceva 
important despre mentalitatea evreiasca actuala §i despre substratul 
spiritual" care o anima. 

Am scris despre sanctionarea noastra la intrare...in 
articolul: Despre ocultari oculte. §i, §tiind ca lucrurile sunt privite 
in termenii fanatismului sau ai ritualismului inflexibil, in sensul ca 
nu pot sa intru in cladire, daca nu imi pun acoperamantul evreiesc 
pe cresset. . .nu am mai incercat sa bat la porfile inchise. 

Apropo! Pentru comunitatea evreiasca romaneasca din 
Bucure§ti inchiderea intre pere^ii proprii §i intoleran^a vizavi de 
credincio§ii ortodoc§i, care vor sa viziteze loca§urile lor de cult nu e 
de bun augur, ci arata ca ne privesc prin lentile reci §i respingatoare. 

Peste tot gasim numai u§i inchise [§i la cimitire §i la 
sinagogi], de§i nu cred ca sunt secrete de stat inauntru, oameni care 
nu vor sa vorbeasca cu noi, cand aud ca suntem preot, de§i cei de la 
poarta sau administratorii se declara romdni ortodocsi sau sunt 
romdni evrei §i nu... tdtari sau ostrogoji, care nu ar nrfelege ce 
vrem: sa privim. . .§i sa plecam. 

Este inexplicabila, in termenii decen^ei democratice, 
reticen^a, conservatorismul la privit, plierea intre u§ile proprii a 
credincio§ilor evrei... atata timp cat la cre§tinii ortodocsi intra in 
Biserici §i musulmanul §i evreul §i chinezul, privesc, fotografiaza §i 



Articolul a fost scris pe data de 16 iulie 2008. 



333 



pleaca...§i nu credem ca ne-a intinat loca§ul §i nici nu ne-a 
furat. . .pictura de pe pere^i, daca au facut cateva fotografii. 

Credem ca se poate face diferenfa §i in acest caz, intre 
ingaduin^a §i tolerairfa ortodoc§ilor §i intre privitul suspicios §i 
intolerant al evreilor. 

Ar fi un minus imens, daca noi ne-am inchide Bisericile in 
fa^a celor de alta credin^a, daca nu i-am lasa sa priveasca §i daca nu 
le-am explica ce rost au lucrurile din Biserica pentru noi sau daca 
le-am impune nu §tiu ce sa faca, ca sa intre la noi in Biserica. 

Daca omul nu crede ca mine, nu e ortodox. . .de ce sa ii impun 
nu §tiu ce lucru, ca sa imi vada / sa-mi viziteze Biserica? La ce mi- 
ar folosi, daca ar face ni§te lucruri sau gesturi...in care nu crede §i 
pe care, in launtrul sau, le detesta? 

Unde este Mdmulari? 

Acest lucru m-a intrebat barbatul pe care vi 1-am aratat in 
fotografii. Ie§isem sa ma destind pu^in §i sa fac cumparaturi...§i, 
vazand ca vor sa mearga la templu, pe loc, am consim^it sa ii 
conduc. 

Mi-am dat seama ca e voia lui Dumnezeu sa fac asta, pentru 
ca am sim^it in adancul inimii mele ca are sens...atat 
intrebarea. . .cat §i starea de spirit pozitiva pe care o emana barbatul. 

Mdmulari .. .e strada celui de-al doilea templu evreiesc din 
Bucure§ti, devenit muzeu. 




Pentru ca eram peste program. . .paznicul a fost intratabil. Am 
plecat de la. . .muzeu. . .la sinagoga din linkul de deasupra. 

Acolo...tot peste program. Daca paznicul nu ne-a dat ca§tig 
de cauza...administratorul sinagogii ne-a privit cu ingaduin^a [se 
pare ca i-a ie§it ceva...], insa, pentru ca eram cu barba §i cooptat de 



334 



grupul de evrei...preotul ortodox a fost introdus in sinagoga, lasat 
cu §apca de soare pe cap §i to^i au fost binevoitori. . . 

§i iata cum s-a solujionat dorin^a mea de vreo 7-8 ani de a 
vedea sinagoga: cand a vrut Dumnezeu §i cand m-am a§teptat eel 
mai pu^in! 

Initial nu credeam ca grupul meu va fi atat de ingaduitor cu 
mine. Insa, vazand ca §tiu teologie ebraica, ca le pot explica 
anumite lucruri de arhitectonie, ca pot vorbi cu mine despre 
filosofie, politica sau mondenita^i, fara sa ma plateasca in vreun 
fel. . .au fost foarte deschi§i, amabili. . .§i m-au facut sapar unul de-a 
lor, unul cu acte in regula. 

Ce m-a facut sa lefiu ghid 

Doua lucruri mari §i late: 

1. orice locuitor al unui sat sau al unui oras, trebuie sa aiba 
amabilitatea de con§tiin^a de a lasa o impresie buna acelora, care ii 
viziteaza urbea §i 

2. familia aceasta, in sine, mi-a dat sentimentul, din prima, ca 
e formata din oameni cu care se poate trata, discuta §i ca nu am de-a 
face cu doi evrei fundamentali§ti, ci cu oameni deschi§i dialogului. 

S-a dovedit, in cele din urma, ca intui^ia noastra ini^iala a fost 
corecta: au fost doi oameni speciali, cu ample cuno§tin^e §i cu bun 
sim^, de§i mi-au marturisit faptul ca nu sunt. . .prea religiosi. 

Insa, din cele pe care le-am discutat cu ei pre} de o ora §i 
ceva...aveau cuno^tin^e temeinice despre credin^a lor §i despre 
istoria lui Israel. 



Cum e sa intri inauntru si...ce-am trait in sinagoga mare 



E un lucru firesc sa intri inauntru. Ar trebui sa fie un lucru 
firesc tot timpul acela de a putea sa ne vizitam loca§urile unii altora, 
sa putem sa discutam unii cu al^ii, sa avem dreptul de a avea pareri 
diferite...dar pentru parerile §i credin^ele noastrc.sa nu ne luam, 
reciproc, gatul unul altuia. 

Intrarea in sinagoga mica... din punct de vedere duhovnicesc, 
nu a avut pentru mine. . .un impact deosebit. Am fotografiat §i filmat 
ca intr-o sala de muzeu. 

M-a surprins faptul ca orice evreu poate sa urce pana la altar 
§i chiar sa atinga obiectele de cult principale. De ce? Pentru ca §tim 
ce restric^ie imensa era pentru preo^i §i arhiereu in cadrul templului 



335 



vechitestamentar. In filmele pe care le-am pus pe blog se vede acest 
lucru. Poate ca e vorba de o indrdzneald nepermisd a grupului 
nostru. . .§i, daca ar fi fost un rabin cu noi. . .ne-ar fi pus la respect. 

Eram in stare de rugaciune interioara...binein^eles lucru pe 
care nu 1-a sesizat nimeni din grupul nostru extins. Lucrurile pe care 
le voi marturisi imediat...nu le-a observat nimeni la mine, ci au 
fost. ..intdlnirea mea reald cu. . .sinagoga reald. 

Pentru cineva care nu are nimic de-a face cu via^a 
duhovniceasca ortodoxa §i cu deosebirea duhurilor/dracilor nu 
poate sa in^eleaga nimic din ceea ce am sa scriu acum...§i pot fi 
acuzat de sentimentalism subiectivist sau dQ...scorneli. Insa, 
credem ca pentru cei care in^eleg realitatea plind pe care o vom 
marturisi lucrurile au cea mai mare important. 

Am stat pret de 15-20 de minute in sinagoga mare...§i, de la 
intrare, am inceput sa percep...la nivel duhovnicesc, rdceala 
personalistd din fa^a altarului. 

Sintagma rdceala personalistd reprezinta insa§i...„duhul 
sinagogii", adica subiectul principal al articolului de fa^a. 

Intrasem acolo cu rugaciunea in mine, in launtrul meu...§i, 
deodata, a inceput sa se produca un fenomen interior bulversant 
pentru cine nu a mai trait a§a ceva. Adica? Intr-un timp record, pre^ 
de doua-trei minute am trecut de la starea mea interioara 
isihasta...la o rapida centrare a sufletului meu pe cerebralizarea a 
ceea ce percepeam ca se petrece injur. 

Mai pe in^eles, nu am mai avut puterea sa ma rog [eram §i 
epuizat fizic §i mental §i asta a favorizat „transformarea" mea 
brusca], s-a a§ezat un val pe inima mea, mi s-a dus starea de sim^ire 
a bucuriei §i a comuniunii, care e starea proprie pentru un cre§tin 
ortodox, care practica rugaciunea inimii, cu toate pacatele sale, 
§i...am devenit o minte de o luciditate inspaimantatoare pentru 
mine insumi. 

Binein^eles, eu, in tot acest timp, de reale §i adanci 
transformari interioare, am fotografiat, am filmat, vorbeam cu cei 
din grupul nostru, cu angajatul care ne facilitase intrarea...§i 
introspectia mea / experierea „duhului sinagogii" era paralela cu 
realitatea pe care o percepeau ceilal^i. 

Dumnealor erau in alt „duh" decat mine §i, se pare, ca am 
fost singurul...care am avut „aceasta problema". Admiram 
splendida construc^ie, cu o arhitectonie fastuoasa, care mi-a placut 
la nivel muzeal...insa, la nivel spiritual experiam ce inseamna 
„genialitate evreiasca". 

Atunci am in^eles pentru prima data, atunci, in mijlocul 
sinagogii, privind spre altar, in timp ce filmam...care e „sursa" 



336 



genialita^ii evreie§ti... pentru ca o experiam pe propria mea 
piele. . . §i m-am cutremurat. 

Cu aparatul in maini m-am rugat in adancul inimii mele: 
„Doamne Hristoase, strica casa aceasta... §i adu-i ca pe Pavel, pe 
to^i, la Tine. . .ca sa-§i vada orbirea lor!". 

Rugaciunea mea a fost rugaciunea evreului autentic, a 
evreului Noului Legamant, care e cre§tinul ortodox, §i care dore§te, 
cu ravna lui Dumnezeu, ca sa se strice minciuna...pentru ca sa 
impara^easca adevarul. 

Aceea§i ravna buna exista in evreul vechitestamentar, care 
darama idolii, care nu suporta dumnezei straini...§i prin asta nu era 
un anarhic. Insa Dumnezeu face toate cate dore§te §i cand 
dore§te!... 

§i aceasta, pentru ca am experiat atunci ce inseamna sa ai o 
minte buna, de care se lipe§te dracul subtilita^ilor §i ajungi sa tai 
firul in o mie, sa vezi lucruri din ce in ce mai fine la nivel tehnic §i 
de strategic. dar fara lumina lui Hristos, fara lumina necreata in 
fiin^a ta, fapt pentru care producem o genialitate oarba, o fine^e care 
nu mantuie...ci, dimpotriva, II hule§te pe Fiul lui Dumnezeu 
intrupat. 

Inaintea altarului §i in fa^a altarului, sus, unde am filmat intr- 
un moment de neaten^ie providen^iala a administratorului. . .am trait, 
eel mai acut, prezen^a demonilor subtilita^ilor luciferice, care emana 
din ei, la nivel personal, de la persoana lor la persoana mea...o 
raceala ca briza marii sau ca atunci cand mananci inghe^ata §i...m- 
au facut de o claritate uluitoare, in a§a fel, ca puteam gandi atat de 
logic, incat m-am inspaimantat pur §i simplu. Dar cui puteam sa 
spun acest lucru?! 

Vrand sa vad cate de „logici" sunt ace§ti draci mi-am 
reprezentat in minte o lucrare, pe care as. fi vrut sa o scriu...§i intr- 
un minut §i ceva aveam in cap un plan atat de riguros. . .cum cred ca 
nu am avut niciodata. 

Insa, deveneam din ce in ce mai mult minte, am devenit 
minte, o minte subtila, increzuta, infumurata, care se crede in stare 
de orice...dar/flra inima. Inima se estompa pe fiecare clipa, mintea 
nu mai mi se cobora in inima §i...am ramas numai minte. Dar nu 
minte plina, zambitoare, comunica^ionala, ci un fel de a fi 
intelectualist, un fel de a gandi foarte schematic, de a vedea 
propor^iile §i oportunita^ile fara insa a vrea sa comunice aceste 
lucruri §i altora. 

Deci, la nivel mental, se produceau toate aceste lucruri, pe 
cand, cumva, din inima sau de dincolo de partea aceasta foarte 
perspicace, deodata, in a vedea lucrurile...ma vedeam §i ma 



337 



sim^eam cuprins de demoni, de valul de satanism, care cobora peste 
mine §i care scotea din mine prezen^a harului dumnezeiesc. 

Insa nu m-am impacientat deloc, pentru ca nu era pentru 
prima data, cand mi se intamplau asemenea lucruri §i... pentru un 
om cu experien^a duhovniceasca aceste agresiuni demonice [care 
sunt mai virulente uneori decat cea pe care o descriu acum] sunt 
ceva comun. 

Numai ca, pana acum nu mai experiasem contactul cu ace§ti 
demoni, cu demonii subtilita^ilor, care erau ca un §uvoi dinamic, ce 
impanzea injur raceala interioara §i. . .exces de inteligen^a. 

Cuno§team cum arata demonii hulei...§i acum ma intalneam 
cu cei ai genialitdfii hulitoare, adica cu demonii care te pun sa II 
blestemi pe Hristos §i sa gase§ti argumente, din ce in ce mai 
complicate §i mai fine ca sa te lup^i cu El, cu Dumnezeul mantuirii 
tale. 

Eram blocat la inima. Mai bine-zis, inima mea reac^iona intr- 
un fel „autonom", pentru ca se taiase/astupase/acoperise cordonul 
ombilical dintre minte §i inima. Ramasesem numai minte fara 
sentimente, fara compasiune §i fara sim^irea harului dumnezeiesc. 

Ie§im, concluzii, acoperamdntul pentru cap...§i iard§i 
concluzii 

Ie§im din sinagoga, vorbim tot timpul, atmosfera de afara, din 
strada, are...alte nuance spirituale. Cand ma inchin in fa^a unei 
Biserici ortodoxe, familia de evrei pare sa nu ma vada... pentru ca, 
instinctiv, au intors capul. 

Imi sim^eam inima rece, fara ritmul ei normal, fara ritmul 
rugaciunii, al compasiunii, al deschiderii cu care mi-am inva^at- 
o. . .dar imi pierdeam din „luciditatea geniala". 

Prima concluzie: daca credeam acest fel de demoni §i ma 
bucuram ca, deodata, eu, Stan Pa^itul, intrand in sinagoga evreilor, 
am inceput sa gandesc genial §i a§ fi admis in inima mea ca 
„aceasta e credin^a adevarata"...se pare ca a§ fi ajuns un nou 
Einstein. 

Insa, pentru ca nu am admis nicio clipa acest lucru §i nici nu 
m-am mirat sau nu am ramas uimit de cat de „geniali" sunt dracii 
reci pe care i-am gasit acolo... dracii au incercat sa imi dea 
„genialitate" [adica sa imi poten^eze la maximum calita^ile mele 
mentale] . . .dar, tot ei, m-au lasat fara ea, atunci cand am ie§it afara. 

Deci puteam opta... pentru in§elare demonica...§i vedeam, 
intr-o clipa, totul altfel, dintr-o alta perspectiva sau, cum am facut, 
m-am lepadat de ea. . .§i. . .pas cu pas. . .incerc sa imi revin, pentru ca 



338 



nici acum nu am ie§it cu totul de sub inraurirea acestor demoni 
„speciali", care, pe intelectuali ii gadila la orgoliu...§i ii §i cam 
cuceresc. 

A doua concluzie: cat de u§or e sa cape^i „puteri 
paranormale"! Se lipe§te o §atra de draci din a§tia de tine...§i §tii 
toate car^ile pe de rost, „vindeci" de la distant, mergi prin aer, 
incepi sa §tii chineza, de§i tu nu §tii prea bine limba romana, limba 
ta de na§tere etc. 

A treia concluzie: cladirile, locurile, cuvintele nu sunt numai 
ceea ce se vede, ci fiecare au un dedesubt al lor, pe care il sinui cu 
sufletul. Daca nu e§ti paralizat/atrofiat/mort la suflet, la sim^urile 
suflete§ti...sim^i mirosul urat al ereziei, al demonismului, al 
patimilor, dupa cum, daca ai nasul functional sim^i ca mirosul de 
flori nu e ca mirosul de veceu. 

Terminam cu primele concluzii. De ce to^i vor sa imi puna 
mie, unui preot, acoperamantul evreiesc pe cap, pentru ca sa pot 
vizita un locas. mozaic? 

II intreb pe domnul pe care 1-am insotit...despre semnifica^ia 
acoperamantului. Imi scoate unul din rucsac §i vrea sa mi-1 puna pe 
cap. Ii spun ca eu, ca preot. . .am potcap, ceva asemanator. . .§i ca nu 
pot sa pun acel lucru pe cap. . .pentru ca nu cred in utilitatea lui. 

Cand eu insist sa imi spuna semnifica^ia...ma minte ca nu 
§tie ce semnifica^ie are. Insa semnifica^ia sa e una precisa §i 
inseamna ca.... votezi cu evreismul. Tocmai de aceea doresc sa mi-1 
§i puna pe cap, pentru ca ar fi „un semn al supunerii mele fa^a de 
credin^a evreiasca". 

Insa, a§a cum am spus, refuzand sa imi pun acel acoperamant, 
am fost lasat sa intru cu §apca de soare in cap. . .in mod providential. 

Concluzii finale... sunt dincolo de diplomatic Nu ne 
explicam cultul, crezurile... pentru ca ele se autoexclud. Pentru 
mine evreii sunt... pagdni, pentru evrei, noi, ortodoc§ii, suntem 
goimi, adica pdgdnil celelalte neamuri, pentru ca numai Israel 
conteazd . . .§i nu §i ceilalii. Adica 1-1. 

Pe cand evreul crede ca e ales in mod ontologic de catre 
Dumnezeu, pentru ca e nascut dintre evrei, pentru mine, ortodoxul, 
credinciosul ortodox este un om care devine fiul lui Dumnezeu prin 
har intrand in Biserica Ortodoxa prin Botez. Iara§i 1-1. 

Orice am cauta sa facem §i sa spunem, la nivel religios §i al 
vie^ii personale, din punctul de vedere al credin^ei noastre, privim 
lucrurile diferit sau, mai bine-zis, antagonic. O credin^a o exclude 
pe alta din punct de vedere strict religios. 

Insa, acest lucru nu trebuie sa ne faca sa ne inchidem fiecare 
in patra^ica noastra. Trebuie sa ne inva^am /sa ne disciplinam sa 



339 



vedem complex lucrurile, dincolo de ceea ce ne desparte, pentru ca 
sa putem convietui. 

Eu am vorbit cu familia de evrei, care m-a abordat pe strada 
in ace§ti termeni: ai toleran^ei §i ai respectului reciproc. Ei au 
credin^a lor, eu am credin^a mea. . .Dar, daca aratam ca nu putem sa 
vorbim unii cu al^ii, pentru ca avem credin^e diferite, inseamna ca 
nu am inva^at nimic esen^ial din credin^a noastra, oricare ar fi ea. 

Din punctul de vedere al credin^ei, evreul vrea ca to|i sa fie 
evrei, ortodoxul vrea ca to^i sa fie ortodoc§i. Evreul, la fiecare 
rugaciune de peste zi...ii blesteama pe necredinciosi, pe pagdni, 
adica §i pe ortodoc§i, iar ortodoxul se roaga ca Dumnezeu sa farame 
toate ereziile §i paganatatea din lume, adica sa se faca voia Sa. 

Insa, noi cerem ca Dumnezeu sa faca asta! Daca incercam noi 
inline sa omoram pe al^ii, sa le distrugem loca§urile...devenim 
criminali, anarhi§ti, tor^ionari...§i nu mai suntem ortodoc§i, evrei, 
musulmani, catolici sau anglicani. 

§i, de aceea, ca sa convietuim avem nevoie sa ne cunoa§tem 
§i in ceea ce ne desparte tot la fel de mult ca §i in ceea ce ne 
une§te...cautand sa traim in pace §i in buna in^elegere, pe cat e 
posibil, cu toata lumea. 

Dupd concluzie...despre Pasti/ Pes ah/ Passover 

Cand am ie§it din sinagoga mica, fiecare dintre evrei atingea 
un obiect cultual de pe tocul u§ii. Am intuit ca e vorba despre 
filacteriile care trebuie pusc.pe mana ta §i pe fruntea ta §i la 
balamalele/u§orii [o forma mai veche: u§ori = balamale] u§ii tale. 

Insa am intrebat...ce semnifica. §i barbatul caruia i-am fost 
ghid. . .imi spune, din punctul sau de vedere. . .povestea lui Pesah. 

Nu e de acord cu mine ca Pesah = trecerea/izbavirea prin 
Marea Ro§ie a lui Israel, ci imi spune ca Ingerul exterminator a 
facut un j9<xs*...excluzand fiecare casa evreiasca insemnata cu 
sangele mielului. 

Adica, in varianta lui, evreii ^in Pa§tele pentru ca nu au fost 
extermina^i in Egipt...§i nu pentru ca au fost izbavi^i de robie 
trecand prin Marea Ro§ie. 



340 



Dacd aveti cap...mai e nevoie si de minte luminatd de 
cdtre harul lui Dumnezeu 



Cand te afli pe stradu^ele gandirii 49 , pe cele inguste si nu pe 
cele largi, pe unde vehiculul gandului abia trece, ai nevoie sa ie§i la 
bulevardul gandirii. 

La§i in urma colbul, praful de pe mica stradu^a, la§i in urma 
ta casele scorojite de vreme. . . 




. . . §i te intalnesti cu metafora mare a existen^ei: cu trecerea de 
la mintea scorojita de minciuni la...mintea irigata, din belsug, de 
catre harul lui Dumnezeu, care invigoreaza §i insufleteste, ridica la 
via^a pe tot omul care crede in Dumnezeu si face faptele 
Evangheliei lui Hristos. 

Iesire la loc larg = la in^elegerea dogmelor credin^ei ortodoxe. 



Pana nu iesi din minciuni, pana nu te deparazitezi de tot felul 
de gogorrje pe care le-ai crezut „mari adevaruri" nu po^i sa iubesti 
largimea vie^ii duhovnicesti. 

Trebuie sa lasi in urma ideea ca e§ti cineva si ca §tii ceva. 
Trebuie sa lasi in urma ta ideea ca nu ai nicio patimd si nicio 



Articol scris pe 1 octombrie 2008. 



341 



in§elare demonica in via^a ta. Trebuie sa vezi ca cea mai murdara 
fiin^a si cea mai rea si cea mai cruda si cea mai demonizata e§ti tu 
insu^i. §i asta fara ca sa o vezi pdtima§ ci duhovnicegte. 

§i, dintr-o asemena privire, nu i^i pui streangul de gat, ci, 
dimpotriva, vezi noi cai in via^a ta, cai care sunt o cale mult prea 
supla, care se cheama: pocainfa. 

Nu, pocdifi dupd Evanghelie [asta e o secta!], ci pocain^a 
dumnezeiasca, care are loc numai in Biserica Ortodoxa si prin care 
omul se indumnezeieste si devine om, nu un descreierat. 

Omul duhovnicesc are creier, mult creier dar si mult har. 
Harul inmul^este mintea, cand sfin^este mintea. §i mintea luminata 
de catre Dumnezeu vede bine, e milostiva, e iubitoare, e fermecator 
de profunda... 

Dar, pe aceesi strada, gasesc o cladire veche infra^ita cu un 
bloc... in eel mai postmodern mod cu putin^a. §i, ce fac? O 
fotografiez. . .si o si filmez. 




342 



O doamna, care plimba cat.elul de lant., s-a uitat §i dansa la 
bloc, ca sa vada cefilmez. E o cutuma asta. . . 

In Bucure§ti, cand filmezi ceva...e§ti musai strain. De ce? 
Pentru ca bucure§tenii nu dau doi bani pe cum arata ora§ul lor. Ei 
traiesc in el, nu-1 admiral Daca cineva il admira, inseamna ca 
e . . .strain ! §i eu il admir. . . atunci sunt strain ! 

Bucure§tenii, deci, nu se admira... Ei admira Parisul, New 
Yorkul, insulele nu §tiu care. . .dar habar au de cum arata ora§ul lor, 
^ara lor, muntii lor. . . 

Ei fumeaza toata ziua iluzii, trag din trabucul reducerilor la 
pre^uri, se uita daca s-au scurtat pre^urile ca sa cumpere §i ei o 
ma§ina de spalat sau un frigider. . .dar nu se uita pe unde calca, de ce 
calca, cu cine calca. . . 

Intrebarile te secatuiesc de nervi! De aceea, de la na§ul mare 
pentru ginerica - sa-i traiasca nevasta §i sa faca copii mul^i! - un 
film scurt si multe. . .succese profesionale. . . 

[Fila video 50 . ..in articolul original] 

Ideea e: cum s-au gandit sa imbine capra... cu varza? Acum, 
daca stai in viloiul cu pricina sau daca stai in blocul cu 
pricina. . .mai te urfi la aspect? 

Te urfi §i tu la viitor, la gologani, la trai pa vatrai...§i nu la 
esteticul formei. La estetic ma uit eu, care sunt strain... §i sunt din 
Bucure§ti §i mai vine vreunul din Insulele Canare sau din Berlinul 
de Jos §i se mai uita §i ei la arhitectura noastra compozita. In 
rest. . .toata lumea se uita la TV sau la . . .sticla de vodka. 

- Cum ai scos-o, frate, p-asta cu vodka? ! - Nimic mai simplu 
daca e§ti atent la ce trebuie. 

Cand treceam eu pe Iancu de Hunedoara aseara, in fa^a unui 
peron de masind, zis §i autobuz, pe grilajul de flori, care era mic de 
vreo juma' de metru, erau in^ira^i 5 nenea cu fundul pe gard, care 
aveau sticla lor. . .§i tu treceai pe langa ei, in timp ce se. . .degustau. 

Mi-a placut prietenia asta la culme! Unul bea dintr-o sticla de 
bere. Altul dintr-o sticla de vodka, mica, d-aia mica...Altul bea §i 
fuma. . .§i era o prietenie din alta lume, nu din era capitalista. 

Toate ca toate...mirosul de bautura mai il suport. Pe eel de 
tutun insa nu mai pot sa il suport de loc §i, pentru ca nu exista legea 
cu nefumatul pe strada, imi ^in respira^ia ca sa tree prin norii de fum 
ai gurii lor. 



50 Cf. http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/120/. Fila video poarta titlul: Vechi si 
nou, filmeaza imbucarea postmoderna dintre vila si bloc si are 12 secunde. 



343 



§i, la Bucure^ti, sunt multe fumuri...prin care trebuie sa tree, 
pe care trebuie sa le ocolesc sau pe care trebuie sa le inghit. 

Mergem insa pe metafora...mai departe. Metafora la stanga! 
De ce la stanga?! Pentru ca merg pe stanga... pe partea stanga a 
trotuarului. 

Insa, mai inainte de a o lua pe stanga, la stanga. . .am remarcat 
ca mai exista o insula de nationalism viu, tocmai in blocul de langa 
cladirea veche lipita de el. Jos palaria! 



Fila video: Nationalism viu (6 secunde) 



51 



Cand zicjos palaria nu aruncati palaria din cap - asta pentru 
cei care nu le au cu zicerile - ci inseamna ca, daca ai fi cu bun simf, 
§i ar trece pe langa tine un om, care merita admiratia ta §i ai avea, 
din intamplare, ceva pe cap - in vechime daca erai domn ...aveai 
palarie - ^i-ai da ceea ce ai pe cap jos §i §i i-ai spune lucruri foarte 
frumoase. 

De aici expresia, de aici bunul sim^, cu care trebuie sa 
respectam. . .pentru ca sa ne respectam! 

Insa, daca tot vrei sa ai bun simf... trebuie sa nu vorbe§ti nici 
in argou §i nici in jargon... ci in romdna eleganjei, pentru care 
trebuie sa iei lec^ii de dic^ie, de elegan^a §i de franchete ideatica. 

Insa, ce nu e, nu e. . .§i ce e, e pus deoparte. 

Dar, langa sigla strazii Iancu de Hunedoara, pe cine gasesc?! 
Tocmai pe Iancu de Hunedoara . . . 




Cf. http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/122/. E vorba de arborarea steagului 
Romaniei in balcon. 



344 



Pe un zid frumos 

§i didacticos 

e pictat-n grafitti: . . . 

Nu-i eroul scriptic! 

Pe un fond de ten placut...in albastru, intr-un mod 
incalificabil din punct de vedere istoric, Iancu de 
Hunedoara...dintr-o singura tu§a sau din mai multe...devine, de 
fapt. . . Avram Iancu. 

Dintr-o mica gre§eala de orientare istorico-graffittica, 
Avraam Iancu... 




devine. . .Iancu de Hunedoara. 




'^JilliAii HlFtfNIAD Gauv-rrimi'iS'- 



345 



Pentru o atare greseala, la BAC, se da... 2 cu felicitari, 
binenrfeles, intr-un examen unde nu se minte, nu se fura si nici nu 
se-njura. 

Dar, trebuie sa remarcam faptul, ca, desi s-a gresit personajul, 
pe strada Iancu de Hunedoara . . .s-a grafitizat un nume roman, un 
erou national... si nu vreo inscrip^ie cu Tom si Jerry sau cu 
Madonna la 50 de ani in concert live. 

Iarasi, jos palaria, pentru cei care au comis-o romaneste si 
national! Deci, detaliile conteaza si la BAC si in via^a publica si in 
cea particular^ si, cu atat mai mult, in via^a duhovniceasca, unde 
lucrurile nu sunt manate de intamplare, ci sunt pline de prezen^a lui 
Dumnezeu in via^a noastra. 

§i, cand vorbim despre harisme la oameni duhovnicesti, nu 
spunem despre lucruri pe care cei in cauza nu stiu ca le au sau nu 
stiu cum lucreaza ele in ei, ci despre lucruri pe care cei care le au le 
stiu prea bine dar, despre care, nu prea vor sa vorbeasca la to^i, ci se 
destainuie numai unora. . . 

Pentru ca, una dintre marile caracteristici ale vie^ii sfinte...e 
discre^ia. §i cand esti discret, cand nu te livrezi singur, cand nu te 
bagi in fa^a, cand nu te propui ostentativ...da, ramai de prost, cu 
toate harismele si doctoratele si calita^ile tale. 

Insa, pentru cei care apreciaza adevarul oamenilor, adevarul 
lor sfant, sfm^enia oamenilor, pentru ca sunt oameni profunzi si 
sfm^i la randul lor, dar tainui^i, care se tainuiesc, cand te vad, cand 
te simt, le creste inima de bucurie si II slavesc pe Dumnezeu pentru 
tine si incearca, mereu, sa te ajute in multe feluri. 

Daca nu te in^elege cineva...nu esti de vina tu! Daca nu te 
in^elege cineva inseamna ca Dumnezeu nu ingaduie acest lucru si 
trebuie sa te supui voii lui Dumnezeu, Care stie mereu, da, in 
fiecare clipa, ce e mai bine pentru tine. . . 

Uneori credem ca e mai bine sa avem mul^i prieteni, sa 
scriem mult, sa calatorim mult etc.... si Dumnezeu ne trimite 
neprieteni, nebani, nedistrac^ii etc. La prima impresie si, din afara, 
crezi ca e o gre§eala . . . 

Cum se face, Doamne, ca ala hot, care a pupat pe to^i acolo 
unde trebuie si a facut toate draciile de pe fa^a pamantului e bine, 
iar eel sfant si caruia nu ii place sa se fariseiasca. . .o duce rau sau nu 
prea bine? Pentru ca nu conteaza. . .ceea ce pare ca e§ti. . .ci ceea ce 
e§ti. Iar ceea ce esti, esti si la manastire si la spital si pe strada si in 
pat si la arat si la Biserica, pretutindeni. . . 

Daca esti, esti si nu esti duplicitar. Daca nu esti duplicitar se 
vede. Se vede tot si am tot sa repet asta, pentru ca ceea ce se 
vede . . . se prea vede. 



346 



Cladire pe dreapta. 




Te ui^i la fotografii §i ni aduci aminte... Mai la batrane^e ni 
mai raman doar fotografiile...§i ceva resturi de bucurie in suflet, 
pentru ca doar resturi de memorie mai ai. 

Toate tree §i...noi sunt toate, fara a prinde chiar de veste. 
Care veste? Care veste, daca nu credem in nou, ci numai in vechf! 
Daca suntem deja da^i ideii ca. ..nimic nu se schimba ? 

Oamenii se schimba, numai pro^tii raman la fel! §i e§ti prost 
cand nu vrei sa fii mereu, pe fiecare zi, un altul mai bun, mai curat, 
mai sfant. 

Daca vrei sa ramai in pacatul care proste§te...vei fi de rasul 
curcilor. Care curci? Care metafore? Care zi pentru schimbare? 

Lungimea strazii 




347 



Po^i sa scrii strada, cu 10 de a la final? 

Strada nu e banala! 

Daca vezi strada banala e§ti banal. 

Vine randul unei macarale. . . 




Macaraua e ca o... barza, pentru ca cei care au construit-o au 
gandit-o dupa sistemul de munca al berzei. Munca berzei e de a 
aduna pai cu pai ca sa i§i faca cuibul. 

Nu urea toate crengu^ele §i ce mai urea ea odata...ci pe rand. 
Le ia pe rand. Le ia cu aten^ie. Le ia pe propria-i raspundere, nu ca 
la noi, cand se poate, e posibil, sa l\i intre macaraua in bloc, din 
gre§eala. §i daca i^i intra in bloc ciocul macaralei face daune 
stimabile. 

Deci blocul se poate darama - Doamne fere§te! - iar barza nu 
seamana cu ursul ci cu macaraua. 

Pe stanga mea, cum merg, ceva verde sub. . .ventilator... 



348 




Oriunde e un ventilator trebuie si ceva verde, pentru ca de 
aceea exista ventilatoare ca safaca verde. Sa te faca. . .verde la fa^a? 

Paradoxal, verde la fata inseamna... mort, pe cand ro§u la 
fata.. .inseamna indragostit sau. . .mai bine-zis, bolnav de inimd. 

Un grup de neoprotestan^i, in fa^a magazinului Unirea, pe 
premisa ca iau tensiunea arteriala si ca, de fapt, punctul lor de prim 
ajutor te ajuta numaifizic. . .au masa intinsa cu car^i de indoctrinare. 

Adica inima i^i bate, cartea so pe tine! 

Ai lor, se dau de bolnavi si vine p-acolo si se uita, se uita 
indelung la car^i - eu privesc to^i no^ii cu multa aten^ie, ii studiez, 
pentru ca astia jongleaza ca aia de la alba-neagra - si, vine si omul 
X, care chiar 1-ar durea cate ceva. Acu' el sau ea, medicii adven^i 
sau baptisti, care sunt la punctul sanitar de nemaxima urgenja, 
vorbesc cu presupusul client dinainte. 

Clientul nr. 2 asculta ceea ce se discuta si vrea sa il auda si pe 
el cineva. §i, ca la un facut, se indreapta si doctorul si clientul nr. 1 
spre clientul potential nr. 2 si ii recomanda cartea, car^ile, apoi se 
fac ca ii ia pulsul sau ce ii mai fac. . .si, de fapt, toata smecheria e ca 
la not e mai bine. Dar la ei nu e mai bine. La ei e direct in lad. . .fara 
ocolisuri. 

Ca tot am zis de alba-neagra. Unul gras, altul slab si o 
piranda fac... alba-neagra de vreo 10 ani in acelasi loc, adica in 
pia^a carpita, ambulanta, ^araneasca, de la Eroii Revolufiei, dupa 
cum Calu si cu prietenii lui au vandut CD-uri piratate vreo 8 ani in 
fa^a Bisericii translate, corf cu magazinul Unirea. 



Cartea sare pe tine precum cainele. 



349 



Trebuie sa fac odata §i-odata istoria micilor infractori §i a 
cer§etorilor din Pia^a Unirii pentru ca e antologica. . .dar sa revenim. 

Cateodata mai stau §i in con; cu trecerea spre Facultatea de 
Teologie Ortodoxa, aci, pe deasupra Dambovitei. §i, cei trei alb- 
negrii, ca §i cand acu' s-au intalnit §i au pus-o de dragoste la prima 
vedere joaca intre ei, ca§tiga bani, se cearta, se injura, iar mai joaca, 
pana ce vede pe individu' X, care vrea sa se imboga^easca... pentru 
ca el poate sa vada bila de sub cele trei capace ale lu' ala grasu'. 

§i, sarmanul, intra in hora ho^ilor! Am asistat odata la 
jmanglerirea legala a banilor unui nene ca la 50 de ani, care a facut 
prostia sa i§i arate portofelul. 

A pus la bataie 100 de lei, cum era pe atunci sau 10 lei acum, 
ca sa joace contra candidatei, contra pirandei, care sa dadea de 
jucdtoare inrditd. Multa febrilitate in piranda. Mai multa in grasu 
xxxxl. 

Ala mi§ca bila neagra de mama focului...iar al treilea il 
sugestiona pe nenea cu bani, ca el poate sa ii ia lu' grasu' to^i banii. 

Concluzia logica: i-au luat to^i banii, i-au dat §i una la ceafa, 
au fugit cu to^ii - era ora 11. 30, deci diminea^a - §i omul a ramas 
cu Polifia in gura §i batandu-se peste cap, pentru ca el crezuse ca 
totul epe bune. 

Insa nimic nu e pe bune in lumea noastra interlopa! Aici te 
omora §i apoi bea o bere langa tine §i, eventual, mai se §i pi** pe 
tine. E lumea de sub civilizatia de staniol, pe care numai pa^ii §i 
Polifia o §tiu in maruntaiele ei cele mai stranii. 

Cei care dorm confortabil §i cred ca lini$tea publicd sau 
securitatea cetdfeanului nu se face cu pumni, cu bate in cap §i cu 
carcera. . .ci cu voie buna §i cu bini§orul, dorm binel 

Cu astfel de oameni nu merge cu smerenia, cu nobletea, cu 
gulu-gulu...ci ori trebuie sa ^ipi mai mult decat ei §i sa injuri la fel, 
ori sa le inchizi gura cu bastonul §i cu bagatul in duba. 

E greu. . .daca gande§ti mai mult! 

Paralel cu strada aceasta G...Calea Dorobanfilor, adica 
aminte§te de timpuri razboinice. 

§i ?! Casa e in litigiu. . . 




350 



Adevarul e, ca chiar e, pentru ca acum e goala. Insa eel care a 
scris, a scris de doua ori. . .la casa cu zabrele. . . 




Un termen avoca^esc. Cine a scris a §tiut ce a scris... §i a §tiut 
§i incadrarea juridica. Litigiu. Bun disputat in instan^a. Apartament 
cu probleme, care, intre timp, se degradeaza pe interior. 

Pe zid...moartea, in mai multe exemplare. Adica ea vine la 
to^i . - 




E bine sa ai moartea toata ziua in fa^a...ca sa nu mai faci 
dracii cu duiumul! Insa aici e vorba despre moartea rock, despre 



351 



moartea ca emblema teribilista si nu ca... fundament al gandirii 
ortodoxe. 

A fost odata - trecem de la una la alta, ca a§a e strada - o 
Romanie unde plasmele erau 120 de milioane si laptopurile erau 60 
de milioane si computerile normale vreo 20 si ceva de milioane. 

Acum, acea Romanie se scade la pre^ §i abia incearcd sd 
ajungd laprefurile reale ale ustensilelor amintite, ajungand acum la 
2000 sau 3000 de lei plasma, 1500-2500 de lei laptopul si 700-1000 
lei un computer bun la toate. 




§i, am vazut cum firmele cu aur, cu mobilier, cu mochete, 
barurile. . .dau faliment. 

Se inchid marile firme mici, alea care credeau ca romanii de 
la Bucuresti nu mai pot de un pantof cat 10 salarii medii sau de o 
geanta cat o masina Dacia. 

Se due... in neantul lor si bine fac, pentru ca nu au fost 
realiste aceste firme mai deloc. Stateau cu ele la vanzare, nu au lasat 
deloc pre^ul jos si au ajuns. . .in afara pie^ei. 

Bravo lor! 

Le au cu mersul trenurilor in afaceri. 



352 



Apoi flori. . .flori de vanzare fara cumparatori. 




Pentru ca mi s-a facut foame o dau pe rapid... fara cuvinte 
prea multe. 




353 



Cand nu ai client le sco^i in strada. . . 

Spre Biserica unde am stat pu^in la slujba aseara. Parintele 
slujitor facea Sfinfirea mica a apei §i nu avea cantare^. . .dar poporul 
dadea raspunsurile. 




Mai de aproape, la ie§ire. . 



354 




Am trecut strada. . .§i am luat ma§ina in decolorarea vitezei ei. 




355 



De aici incolo urmeaza Live blog de Bucure§ti, episodul 1, 
2008, care o sa vina dupa acest articol. 

Update: 2 octombrie 2008. 

Post scriptum: Am uitat ieri... Reclama interseciiei (fila 
video, 13 secunde) 53 ... 



53 Cf. http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/123/. 



356 



Cdnd Dumnezeu ne bulverseazd la modul admirabil 




Am iesit in aceasta seara 54 ca sa iau aer, aer fundamental, 
format din privirea oamenilor, din contemplarea vie^ii oamenilor. 
Da, a oamenilor, a lucrurilor, a prafului din jur, a forfotei specific 
bucurestene. . .a grijii elocvente sau a negrijii prapastios de late. 

§i, in fa{a Teatrului National, in plina strada, am avut parte 
de o bucurie rara, de o bucurie duhovniceasca...de intalnirea cu un 
om special al Bisericii...cu care ne-am intretinut la discu^ie o ora- 
doua. . .habar am cat pana la urma! . . . 

In plina strada, unde am simfit din plin lumina si bucuria 
harului Prea Sfmtei Treimi, in confesiune si consfatuire profunda, 
prin simplitatea ei si marea^a prin complexitatea ei uluitoare. 

Binenrfeles: nimic aranjat. Binenrfeles: nimic neprecugetat. 
Insa niciunul dintre noi nu mai doream sa plecam unul de langa 
altul, pentru ca ce s-a petrecut intre inimile noastre a fost pur si 
simplu o minune de propor^ii considerabile. 

Intalnirile duhovnicesti, cu alte cuvinte, sunt intalniri de 
constiin^a, mare^e. Sunt momente cand se spun multe cuvinte... si 
cuvintele devin o stare, un intreg aer, care hraneste intreaga noastra 
fiin^a, pe masura ce ne scoate din concretul disipant. 

Pentru ca mancasem branza de capra inainte sa ies afara, o 
branza de te lingi pe degete dar foarte sarata, in timpul discu^iei 
aveam o seceta enorma in gura. Mi se terminase saliva... dar inima 
imi era plina de o bucurie ne^armurita. 

§i eram bucuros nu pentru ca Dumneze ne bucura, in prima 
instan^a, ci ca am intalnit pe un alt om al lui Dumnezeu, in mod 



54 Articolul e scris pe data de 16 octombrie 2008. 



357 



providential, cu care nu am fost in sciziune, in schisma, in nicio 
idee pe care am evocat-o sau pe care a adus-o in discirfie. 

De vreo 4 ani de zile - o, ce timp §i ce durere! - nu am mai 
avut parte de un asemenea regal al bunului sim^, al lini§tii, al 
duhovniciei §i al elegan^ei frustre. 

§i asta...unde?! Pe strada, fara aten^ionare §i vorbind fa^a 
catre fa^a, intr-o comuniune specials. 

Iubirea duhovniceasca se na§te din adevarul din inima. Daca 
iubirea iese din inima §i te invaluie. . .atunci e inviere, e pa§ti, pentru 
ca e trecere de la tacerea noastra idioata §i vinovata, la comuniune 
§i frumusete dumnezeiasca. 

Da, harul lui Dumnezeu nu ne parase§te niciodata, daca nici 
noi nu il intristam niciodata! §i via^a Bisericii e plina de har, de 
bucurie, numai ca noi trebuie sa o strangem in bra^e pe aceasta 
bucurie, sa o bagam in inima noastra §i sa nu-i mai dam voie sa 
piece. 

Da, pune^i mana pe bucuria lui Dumnezeu §i n-o mai lasa^i sa 
piece! 



358 



Despre Dumnezeiescul Pavel la prezent 




Nu mi-am imaginat niciodata ca voi putea fi atat de aproape 
de...Sfmtele Moa§te ale Sfantului Pavel 55 , ca voi fi atat de aproape 
de acest om, care reprezinta o parte fundamentala din persoana mea 
§i din respira^ia mea zilnica. 

Pe masura ce simt ca se apropie clipa ca el sa vina in 
Romania §i, in special, la Bucure§ti, cu toata inima mea obosita din 
aceste zile... traiesc o bucurie §i mai obositoare, o bucurie 
apasatoare chiar. 

Pentru ca ma intalnesc cu un prieten de fiecare zi, cu un 
prieten al teologiei cutremuratoare...§i tocmai de aceea traiesc 
venirea sa la Bucure§ti la cote alarmant de inalte, doborator de 
inalte pentru firava mea constitute psiho-somatica. 

Insa aceasta avalan^a de sentimente pe care o traiesc e 
fireasca, ar trebui sa fie cota zilnica de ardere interioara. Insa 
aceasta ardere e sinuciga§a. 

Daca facem chiar §i o scurta cercetare aghiologica, la Sfin^ii 
mai vechi sau mai noi, care au adormit fara a fi martirizati...vom 
constata ca mul^i dintre marii rugatori ai Bisericii au murit 
de... inima. 

Rugaciunea la cote inalte e sinuciga^a. Inima nu mai poate sa 
suporte dulcea^a harului dumnezeiesc, revela^iile §i trairile atat de 
profunde, rapide §i plenare. . .§i cedeaza. 



Articolul a fost scris pe data de 22 octombrie 2008, cu putin inainte de venirea Sfintelor sale 
Moaste la Bucuresti. 



359 



De zeci de ori am trait... neputin^a de a ma ruga mai mult 
pentru ca as. fi murit. §i a§ fi murit tocmai din cauza revarsarii de 
har, care coboara in timpul rugaciunii smerite. 

Acum traiesc ceva de acest fel: o mare bucurie, o preaplina 
bucurie, pentru care nu sunt nici pregatit §i nici vrednic. §i aceasta, 
pentru ca Dumnezeu nu ne revarsa in suflet har pe masura cererilor 
sau a faptelor noastre - adica cu masura - ci: fdrd masura, a§a cum 
spune Scriptura. 

Insa aceasta nemasurare de har e o mare smerire pentru omul 
credincios, pentru ca in^elegi...ca nu po^i sa duci iubirea lui 
Dumnezeu in potirul inimii, dupa cum, nu po^i sa bei mai mult za^ 
al amaraciunii decat e§ti in stare. 

Sau, cum spunea marele Pavel, nu po^i sa supor^i ispita, sa 
duci ispita, mai mult decat e§ti. De aceea, nu numai certarea lui 
Dumnezeu e greu de suportat dar §i iubirea lui Dumnezeu e 
cople§itor de purtat pentru ca ambele te doboara la propriu. 

§i atunci ce facem? Ca sa te smere§ti trebuie sa i|i re^ii §i 
marea bucurie §i marea durere, pentru ca ambele sunt naucitoare 
pentru om. 

§i, cu toate astea, nu pot sa imi re^in nici marea durere §i nici 
marea bucurie, oricat de mult a§ incerca sa stapanesc ghea^a durerii 
sau focul dumnezeiesc al dragostei dumnezeie§ti. 

Pentru ca ambele te sjefuiesc ca om al credin^ei §i te due, spre 
ceea ce parintele nostra, Dumnezeiescul Pavel, numea: statura 
barbatului desdvdrsit. Insa nu §tim ce inseamna desavdrsire §i nici 
ce inseamna dragoste... atata timp cat nici multul durerii §i nici 
multul fericirii nu il putem sonda, in^elege. 

Prin faptul ca Sfantul Pavel vine la Bucure§ti e ca §i cum ne- 
am intalni cu Scriptura, ca §i cum Scriptura se scrie in fa^a noastra. 
§i am nevoie de intalnirea cu Scriptura din Pavel, cum am nevoie 
zilnic, de tdlmdcirea Scripturii pe care mi-o aduce loan Gura de 
Aur, Parintele vie^ii noastre zilnice, prin Sfintele sale Moa§te, din 
care avem un mic fragment in casa noastra. 

§i astfel, cred ca in via^a noastra teologica, avem nevoie sa ii 
sim^im aproape pe cei doi maestri ai Teologiei ortodoxe, pentru ca 
sa sorbim har din trapul celor care au fost ar§i, in mod zilnic, de 
harisma Teologiei dumnezeie§ti. 

Contactul real cu persoanele Sfin^ilor, prin umanitatea lor 
transfigurata, nu devine o nevoie reala, pana ce nu se imbina in 
fiin^a noastra ducerea la Moa§tele Sfm^ilor cu teologia §i via^a 
acestora. 

Ca vizita la ei sa fie reala trebuie sa ii §tii in toate amanuntele 
care \\\ stau la indemana. Tocmai de aceea intalnirea cu Pavel, eel 



360 



comentat de to^i marii Sfin^i ai Bisericii, e o intalnire atat de 
cople§itoare pentru noi, pentru ca Pavel nu este doar o suma de 
cdrii din canonul noutestamentar al Scripturii pentru noi...sau unul 
dintre Sfinfi... ci e un colos fundamental, de netrecut, pentru via^a 
Bisericii §i unul dintre prietenii no§tri cei mai intimi. 

§tim, acest lucru, pare de nein^eles: cum sa ai prietenii 
intime. . .cu oameni morfil Cum sa ai prieteni. . .imaginaril 

Insa acest Pavel despre care vorbim noi nu este un persona] 
imaginar pentru mine, traitorul secolului al XXI-lea, ci e o persoana 
reala, o persoana caruia i-am adancit via^a §i teologia, caruia ii 
comentam scrierile, caruia ii sim^im prezen^a in momente concrete 
de via^a, cu care traim §i la care ne raportam, cum ne raportam la 
oamenii vii din jurul nostra, ba, chiar mai mult decat ne raportam la 
cei din jurul nostra. 

Acest Pavel, pentru care inima aproape ca ma lasa, e o 
necesitate zilnica in via^a mea casnica, teologica, liturgica, sociala, 
pentru ca ma sfatuiesc cu el §i lui ii cer sa ma ajute cand ...nu ma 
ajuta nimeni dintre cei din jural meu, pentru ca nu pot sau nu vor. 

§i, tot la fel, avem arfi zeci de Sfm^i, in frante cu Prea Curata 
Stapana, care sunt mai vii § i mai prezenfi pentru noi decat familia, 
radele, prietenii no§tri. . . 

§i daca marturisesc toate acestea acum, nu le marturisesc 
pentru ca astept o recompensa sau o atenfie din partea cuiva sau 
pentru ca vreau sa ies in evidenfd prin asta ci, dimpotriva, pentru ca 
sa pun in evident via^a de langa noi, din via^a noastra, a sfm^ilor 
lui Dumnezeu. 

§i Sfm^ii lui Dumnezeu doresc nespus de mult ca sa se faca 
prietenii no§tri. . .numai ca noi nu dorim sa le fim prieteni. §i, pentru 
ca nu dorim sa le fim prieteni §i ne facem prieteni mai mult cu 
interesele §i pacatele de-o clipa sau de-o via^a scurta, prea scurta 
uneori, ne lipsim de prietenii pentru o vesnicie. 

§i cred ca §i dv. v-a^i pus problema...cu cine vrem sa fim in 
via^a viitoare? §i daca vrem cu Sfin^ii, atunci de cand trebuie sa ni-i 
facem prieteni, ca sa-i avem prieteni? 

§i pere^ii Bisericii ne arata ca prezen^a Sfm^ilor §i 
comuniunea cu ei se incepe de acum, de aici, pentru ca tocmai de 
aceea ei ne privesc §i ne atrag spre ei, spre prietenia cu ei, pentru ca 
sa fim mereu cu ei. Daca am vedea numai pere^i goi, albi sau negri 
sau forme geometrice in Biserici...spre ce fel de comuniune am fi 
atra§i? Spre niciuna! 

Un copac pictat artistic, o priveli§te fotografiata, un film 
genial ne delecteaza la modul superior... dar nu ne trezesc sinful 
comuniunii! 



361 



Sinful comuniunii ^i-1 treze§te §i ^i-1 hrane§te prietenia, 
iubirea cu oameni autentici, cu oameni induhovniciti, cu oameni 
care respira autenticitatea vie^ii cu Dumnezeu. 

Pentru ca, comuniunea apare eel pu^in intre doi §i ea e un 
dinamism fara capat §i nu un monolog. Cand vorbe§ti numai tu §i 
celalalt tace...e semn ca nu ai raspunsuri iubitoare prea multe in 
via^a ta sau niciunul. 

Iar daca venirea la Bucure§ti a lui Pavel a nascut in mine 
efluvii de via^a dumnezeiasca §i de bucurie...§i mi-e dor sa il 
vad...atunci nu puteau sa trezeasca aceste lucruri nefiinja... sau 
comuniunea imaginara cu cineva, ci reala comuniune, cu toate 
pacatele mele, a lui cu mine. 

§i, comuniunea mea cu Pavel, cu Preamarele Pavel, de§i e 
comuniunea unei furnici cu Himalaya, mare^ia lui se coboara pana 
la noi ca sa ne inal^e la paradoxalele sale inal^imi, adancimi §i la^imi 
ale cugetarii sale crucificate. 

As. fi preferat sa tac. . .dar nu am putut. Nici daca am vorbit n- 
am facut mare lucru, pentru ca despre Pavel po^i sa scrii mii de 
pagini §i tot e prea pu^in. 

Insa am preferat ca sa nu tac.ci sa-mi elogiez unul dintre 
marii mei maestri in ale Teologiei, pentru ca nu e bine sa taci, cand 
tacerea na§te, nu numai mon§tri. . .ci §i uitare §iplictiseala. 

Va indemnam sa il primni pe marele Pavel la Bucure§ti §i in 
Romania cu inima frumoasa, teologica, pentru ca lui ii plac oamenii 
frumo§i, profunzi, iubitori, simpli. 

§i credem ca rugaciunea spre el, ca §i spre Sfantul Dimitrie 
Basarabov, spre Sfantul loan Gura de Aur §i spre Sfm^ii mari 
impara^i Constantin §i Elena, care sunt la Bucure§ti prin Sfmtele lor 
Moaste, alaturi de ceilaUi Sfm^i ai no§tri, nu vor ramane fara un 
raspuns pe masura. 

Bine vii spre noi, Dumnezeiescule luminator a toata lumea! 
Vino sa ne umpli inima de dorul de Dumnezeu §i de fra^ietatea de 
care avem nevoie ca de aer! 



362 



Niciodata lucrurile minunate nu sunt coincidente! 



t 



Adarmirea Maidi D&mnului 
MoreniJmL Vasiui 



(Protos. Mefaie M &** Mercoj 

M*m*m/***®* Mm: 073J2024S9 

Cod. fiscal: 84216S4 
CodlBAN: R026RNCW»W«aWt 

aCR,S«ciiniiI»V»ltii 



• 56 



Am cumparat ieri un auxiliar precise special, absolut 
splendid, o haina de purtat peste reverenda, de la maicile de la 
Manastirea Adormirea Maicii Domnului de la Moreni, jude^ul 
Vasiui §i mi-au dat §i cartea lor de vizita. Le-am spus ca le facem 
publicitate §i . . .iata!, ca ne Jinem de cuvant. 

Insa, aseara, cand am privit ce lucrase doamna preoteasa 
pe Sinaxis, mi-am dat seama ca publicitase aceea§i manastire, de la 
care eu cumparasem ve§mantul. E o splendoare, dupa cum se vede, 
manastirea moldava §i, va rugam sa cititi §i articolul indicat in link, 
pentru ca toate sa aiba sens. 




' E vorba de ziua de 23 octombrie 2008, pentru ca a doua zi am scris articolul de fata. 



363 



Aceasta dubla intalnire a familiei noastre cu aceasta 
manastire ortodoxa romaneasca, a carei ocrotitoare e Prea Curata 
Stapana nu poate fi, intr-o mie de ani, o coincident, ci o minune! 

§i e una dintre minunile care ne fac, pe fiecare zi, tot mai 
constienta prezen^a Maicii lui Dumnezeu in familia noastra, in via^a 
si pastora^ia noastra. 

Cu alte cuvinte, daca Prea Curata Stapana stie sa ne faca 
atatea cadouri de suflet, intalniri de mare har cu oamenii Ei, desi nu 
meritam acest lucru, noi cum ar trebui sa ne comportam cu oamenii 
lui Dumnezeu? 

Nu stim cine sunt tainicii prieteni ai Sfm^ilor, insa, daca 
suntem deschisi dialogului si neasteptatului continuu...Sfm^ii insisi 
ni-i aduc spre noi pe prietenii lor. 

Tocmai de aceea am spus ca e minunata dubla intalnire de 
ieri: pentru ca ce spunea ziarul, au confirmat doamnele/ maicile pe 
care le-am intalnit la pangarul improvizat din Pia^a Unirii. 

§i e fermecator sa vezi cum lucrurile bune auzite de la al^ii 
converg cu cele pe care tu insa^i le observi. Iar daca aceasta 
manastire romaneasca are numai maici ca cele pe care le-am intalnit 
ieri, aici, la Bucuresti, atunci nu ne mini faptul de ce... aceasta 
manastire e hipertehnologizata si atat de cuceritoare la vedere. 



364 



Teologia compromisului 




In termeni strict teologici subiectul nostru de acum se 
nume§te teologie iconomica. Un corelativ secular al lui iconomic, 
intr-o anume masura, este compromisul sau concesia. §i cand faci 
un compromis sau o concesie cuiva atunci cedezi de la tine, la§i de 
la tine, inmoi rigiditatea principiilor tale. . .de dragul altora. 

Iar via^a ortodoxa §i preo^easca mai ales e o via^a a 
compromisului continuu de dragul sau din mild pentru oameni. O sa 
in^elegeti imediat ce vrem sa spunem. . . 

Omul de rand nu §tie ce §tie un preot sau un teolog despre 
cele ale credin^ei §i nici nu §tie sa se comporte fa^a de Biserica, fa^a 
de via^a liturgica §i fa^a de via^a duhovniceasca ca un teolog. 

De aceea preotul / teologul trebuie sa lase mereu de la ei, sa 
nu vorbeasca §i nici sa nu se manifeste cu acrivia cu care cred §i se 
manifesta fa^a de ei m§i§i. Cu alte cuvinte, preo^ii nu cer 
credincio§ilor ceea ce i§i celor lor m§i§i §i nici nu le vorbesc la 
inarfimea in care sunt inva^i sau ar dori sa vorbeasca. 

Teologii, cu atat mai mult, au un public redus, pentru ca, prin 
specializarea lor, au acces la lucruri de care sunt priva^i ceilarfi. De 
aceea e foarte greu sa gase§ti parteneri de dialog pe masura ta, pe de 
o parte iar, pe de alta parte, predicile §i dialogurile liturgice se 



365 



transforma intr-o hrana subiire, pentru ca credincio§ii nu pot sa ne 
urmeze diserta^iile ori din cauza neexperien^ei personale ori din 
cauza ne§tiin^ei teologice. 

§i astfel comportamentul nostru liturgic, predicile, 
alocu^iunile noastre sunt eel mai adesea la 10% din nivelul la care 
am fi capabili sa vorbim. 

Pana la 100% e tacere, prea multa tacere... Din acest motiv 
credincio§ii ii trag pe preo^i inapoi, la lucruri mici, pentru ca nu 
mul^i sunt cei care se autoinvafa in ale teologiei. 

Un credincios autentic nu a§teapta sa gaseasca in predica 
preotului abecedarul credinfei, ci lucruri care sa ii aprofundeze 
experien^a. 

Credinciosul plin de ravna lui Dumnezeu - cum credem ca 
sunte^i dumneavoastra, care cauta^i in mediul online lucruri care 
sa va confirme §i sa va intareasca experience religioase - cite§te §i 
aprofundeaza foarte multe parji ale credinfei. 

Dar acolo unde indolen^a transforma venitul la Biserica intr-o 
noua modalitate de recreare sau de relationare, voca^ia/treaba 
preo^ilor e ingreunata teribil de mult. Avem mul^i spectatori dar 
prea pu^ini participant la slujbe. Avem §i mai pu^in teologi ai 
credinfei §i ai faptelor. Pe de o parte, superstrfia §i ritualismul e in 
floare iar, pe de alta parte, dezorganizarea mentala, tipic 
postmoderna §i nihilismul sunt sub supersti^ie §i ritualism. 

Iar superstrfia §i participarea la slujbe numai sub aspectul 
punerii unei lumanari sau a inmanarii unui pomelnic ne fac cu totul 
surzi la teologia dialogului dintre altar §i strana, la frumuse^ea 
bulversanta a acestei simplita^i a limbii liturgice. 

Binein^eles ca ascurfi cu aten^ie o cantare liturgica, daca e 
bine cantata §i, mai ales, evlavios cantata. Dar, daca ai simful limbii 
- §i trebuie sa il ai, cat §i pe eel al dialogului - nu po^i sa nu fii atent 
la o teologie in mi§care, vie, antrenanta, care se rearmonizeaza pe 
loc, atunci, la fiecare slujba. 

Sunt con§tient, am fost con§tient din prima clipa a convertirii 
mele, de acum vreo 1 8 ani, ca teologia Bisericii e o §tiin(a extrem 
de grea, cea mai grea §i ca pentru ea trebuie o incordare totald. 

De aceea sufar enorm cand trebuie sa repet lucruri mici 
[cand se fac nun^i, ce se imparte la pomana, ce ^i se intampla daca 
visezi ca zbori etc.] dar nu sunt intrebat despre teologia Sfnuilor, 
despre lucruri grele, despre lucruri care necesita timp dar §i ddruire. 

Iar eu, ca preot, ma simt un om al compromisului continuu, 
pentru ca pentru una sunt creat iar alta mi se cere. 

Voca^ia mea e sa vorbesc despre teologie, despre via^a 
duhovniceasca in adancimile ei, despre Sfin^i, despre in^elegerea 



366 



slujbelor, despre istoria preaminunata a Bisericii §i eu sunt rugat sa 
vorbesc, eel mai adesea, despre mizilicuri teologice de catre 
oameni, pentru ca oamenii nu vor lucruri grele cifoarte usoare. . . 

§i, din acest motiv, una e ceea ce vreau §i scriu eu pentru 
mine [nu §tiu ca^i cititori autentici oi avea vreodata pentru car^ile 
mele] §i alta e ceea ce spun §i arat altora. 

§i §tiu, ca aici, la nivel online, aduc in aten^ia dv. , a multora 
dintre dv., lucruri prea grele sau exotice din teologia ortodoxa §i din 
experien^a mea de via^a. 

§tiu ca multe lucruri sunt grele si nein^elese de foarte mul^i. 
Insa tot la fel sunt pentru mine falsele probleme ale multora. §i, mai 
ales, lipsa de probleme de con§tiin^a a credinciosjlor no§tri, 
badarania multora, lipsa de daruire §i de onestitate. 

§i ma intorc la fondul problemei...Cum sa ma comport dupd 
cum trebuie, adica acrivic, fara compromis, la spovedanie cu 
cineva, daca el nu §tie Crezul, Tatdl nostru, ce e acela canon sau nu 
a citit nici macar 10 vie^i de Sfin^i iar din Scriptura nici atat? 

Ce sa le mai spui acelora, care se cununa, despre feciorie §i 
bun simk cand mireasa e gravida §i vine ca sa se casatoreasca cu 
sanii jumatate ie§rfi din bustiera? Ce fel de teologie po^i sa faci cu 
oameni, care nu sunt alfabetiza^i sau sunt tocsuni, rai, razbunatori, 
dar vin la Biserica? 

Cel mai adesea credincio§ii no§tri nu se lasa inva^i, 
observa^i, corecta^i. Orice demers coercitiv e considerat frustrant. 
Daca suntem prea ingaduitori cu ei...ajungem sa ne tragem de 
§ireturi. Daca suntem prea severi. . .ajungem sa starnim ura sau frica 
lor. Iar echilibrul, nici acela nu e placut... pentru ca e considerat 
prea dulceag. 

Spa^iul online e o fresca in mic a realita^ii eclesiale 
romane§ti. Justi^iarii sunt oamenii care nu au pacate, cei care sunt 
pruden^i sunt considera^i red la suflet sau compromisi. 

Insa via^a noastra bisericeasca este o via^a a compromisului 
celor mari cu cei mici, a celor Sfnui cu cei pacato§i, a acelora care 
§tiu cu cei care nu §tiu. . .pentru ca trebuie sa ii poarte in spate, sa ii 
suporte §i sa le domoleasca tendin^ele extreme. 

Iar aici, cand vorbim de iconomie/compromis vorbim despre 
ceputemface cu oamenii pe care ii avem §i in mod real, acum §i nu 
ca la carte sau in mod ideal. 

Daca ne-am comporta ca la carte nu am avea nici preo^i prea 
mul^i, pentru ca to^i avem pacate, nici nu ne-am mai imparta§i prea 
mul^i §i nici nu am fi prea mul^i in Biserica. 



367 



Cand se accentueaza tendin^ile puriste in Biserica, adica 
justi^iarii, care cer desfiinfarea pacato§ilor, atunci e semn ca a 
scazut §i iubirea §i aten^ia §i sfin^enia rela^iilor dintre noi. 

Pentru ca teologia compromisului e teologia dragostei, e 
teologia purtarii sarcinii celuilalt, a ne§tiin^ei, a prostiei, a 
badaraniei lui...iar teologia rigorii sau a vieiii aspre, daca e 
propovaduita de oameni, care nu sunt Sfinfi. . .devine dictatura. 

Principiile iconomiei §i ale acriviei in domeniul canonic sunt 
atuurile oamenilor duovnice§ti, Sfinfi. Nici compromisuri nu po^i 
face fara duhovnicie §i nici rigorist nu po^i sa fii fara sfin^enie. 

Tocmai pentru ca nu avem prea mul^i oameni delica^i, Paring 
in Hristos, care sa le aplice, compromisul §i rigoarea devin, eel mai 
adesea, extreme urate. §i devin extreme pentru ca nu atrag prin 
intermediul lor pe oameni la o via^a vie in Hristos, la o dragoste 
mare fa^a de Sfinfi §i de via^a sfanta, ci la o relativizare atat a 
teologiei cat §i a vieiii Bisericii. 

§i, cu toate astea, preotul §i teologul sunt oamenii 
compromisului, ai iconomiei, ai indelungii rabdari §i ai in^elegerii 
oamenilor. 

Trebuie sa in^elegi de ce, cum s-a petrecut via^a lui, cine este 
eel din fa^a ta, ce familie, ce via^a bisericeasca are, spre ce se 
indreapta. Nu il po^i lua in abstract, ca la carte, ci ca in viafd, ca in 
via^a lui. §i atunci e§ti mult milostiv cu oamenii, ii ier^i, ii 
imparta§e§ti, le vorbe§ti pe in^elesul lor, i^i strici lini§tea ta pentru 
ei, le sluje§ti pe zaduf §i pe ger de inghea^a pietrele. . .ca totul safie 
bine. 

Teologia compromisului vizeaza acest bine, aceasta pace 
intre to^i laolalta. Daca il enervezi pe primar, pe pre§edintele ^arii, 
pe episcop, pe consilierii parohiali, pe muhi...cu dreptatea ta, ea se 
transforma intr-o povara grea, foarte grea pentru tine §i pentru 
mul^i. Daca incerci sa ii schimbi cu for^a, daca incerci sa ii faci pe 
to^i ca pe tine. . .ai numai lupte pas cu pas. §i, pentru ca nu po^i face 
asta, e§ti nevoit sa te acomodezi cu oamenii pe care ii conduci, sa 
incerci sa faci ceva fara parametri prea inal^i §i. . . safie bine. 

Da, acest bine e greu de tot, zdrobitor de greu...dupa cum, 
foarte u§or e sa ii enervezi pe toti. 

Teologia compromisului {ine cont de faptul ca traim intr-o 
lume cazuta, unde doar ca^iva doresc, in mod real, sa se mantuie. 

Pentru cei mai mul^i credin^a e doar pomana, nunta, botez, 
pomelnic, hramuri, sarbatori, Biserici frumoase §i curate, 
amabilitate fa^a de ei. . . 



368 



Pentru prea pu^ini credin^a inseamna §i asceza, efort, post, 
lacrimi, a ierta §i a suporta pe ahii, dragoste dezinteresata, teologie 
grea, multa citire §i aprofundare. . . 

De aceea trebuie sa iei lucrurile a§a cum sunt ele. Trebuie sa 
iei politica, cultura, via^a ora§ului §i a satului, gradul de cunoa§tere 
§i de religiozitate a§a cum sunt ele. §i trebuie sa afli, asta inainte de 
toate, ca nu exista credinciosi ortodocsi standard, ci numai 
individuality unice. §i, din acest motiv, cu fiecare om in parte ai 
probleme §i bucurii unice. 

In parohia, in via^a, in casa sa, preotul §i credinciosul trebuie 
sa fie ingaduitor, sa sufere, sa rabde multe...adica sa faca 
compromisuri. 

Fara ele nu avem prieteni, ajutoare, suntem marginaliza^i. . . 

Iar daca fiecare dintre dv. sta^i §i va gandi^i bine, observa^i ca 
face^i multe lucruri pe care nu vi le dorrfi, dar care trebuie sau...«w 
ai ceface. 

Cand ai de-a face cu rani, ne^tiin^a, probleme, nu mai consul^ 
manuale, nu mai mergi dupa planuri standard. . .ci dupa ce ai in fa^a. 
Iar ceea ce ai in fa^a. . .e insa§i via^a ta de preot §i via^a ta de cre§tin 
ortodox, o via^a deloc ideala §i deloc rozd. 



369 



Rugdciunea din toate 



Te treze§ti cu sim^amantul ca trebuie sa faci ceva...chiar §i 
cand nu ai chef sa faci ceva anume. Te treze§ti din pat §i incepi sa 
intri intr-un ritm al tau. 

Pentru mine ziua se formateaza in func^ie de ritmul rugaciunii 
interioare, de ritmul rugaciunii zilnice. Incep viaja unei zile 
rugandu-ma, trezindu-mi inima spre rugaciune. Rugaciunea ma 
inva^a sa zambesc §i sa recunosc bucuria dar §i greul zilei. 

Ce trebuie sa fac astazi? Cu cine ma intalnesc? Ce scriu? 
Griji in mi§care...care nu ma scot din ritmul rugaciunii, ci le 
inglobeaza §i pe acestea in ea. Grijile devin rugaciune. Oamenii cu 
care ma intalnesc devin rugaciune. Trebuie sa fiu al rugaciunii cand 
vorbesc §i cand ma mi§c. Trebuie sa fiu multumitor. 

§i aceasta mul^umire na§te speran^a, nadejde. §i aceasta 
nadejde care cuprinde toate, toate tresaririle inimii melc.sunt 
rugaciunea mea, netrebnica, catre Dumnezeul meu, Care aude toate. 

Rugaciunea e un lucru imens...tocmai pentru ca Dumnezeu 
aude toate... §i vede toate. Rugaciunea e un gest total al persoanei 
mele, care ma strange la un loc, care ma face unitar. 

en 

Astazi noi sarbatorim unirea romanilor ...gestul, ziua, pe 
oamenii care au creat aceasta unitate a romanilor dar §i pe cei care 
au pastrat-o astfel. Sarbatorim trecutul §i prezentul. Ne intalnim 
deopotriva pentru trecut. . . §i prezent. 

Rugaciunea strange la un loc puterile suflete§ti...sau tocmai 
aceea e rugaciunea care ma face unitar. care ma aduna in cuvintele 
rugaciunii. 

Mi-a marturisit odata un domn ca nu poate sa se roage. 

- De ce?, 1-am intrebat eu. 

- Nu-mi pot aduna mintea. Vreau sa ma rog §i mintea imi e 
distrasa spre tot felul de lucruri si probleme zilnice. . . 

Da, mintea e distrasa... I se distrage aten^ia, daca puterile 
suflete§ti nu sunt unitare in timpul zilei §i ale nop^ii, cat se poate de 
unitare. Daca suntem impar^i intre multe griji sau daca nu gandim 
grijile la un loc.devenim o interesec^ie de drumuri divergente. 
Convergent, unitatea exista acolo unde via^a e gandita ca intreg, ca 
drum total §i la fel §i ziua, ora, clipa. 

Daca gandim ca o parte din timp nu e importanta §i e 
importanta numai alta parte de timp, pentru ca atunci avem noi o 



57 Articolul a fost scris pe data de 1 decembrie 2008. 



370 



intalnire sau mergem undeva. . .atunci gandim in timpi morfi §i timpi 
vii. 

Insa timpul mort sau momentele care nu ne bucura devin 
clipe erodante, care ne descleiaza interior, care ne dezorganizeaza. 

Daca atunci cand a§teptam ceva, cand ni se pare ca acest timp 
e degeaba, facem ceva, interior, ca sa il umplem, atunci nu mai 
avem niciodata. . . timpi morfi. 

Timpul de pana se deschide calculatorul, timpul din lift, 
timpul din baie, timpul de stat la coada la platit taxe, timpul bolii, 
timpul racelii, timpul plictiselii trebuie convertiti in ceva. In ce? In 
rugaciune, in contemplate, in in^elegere, in bucurie, in momente de 
reculegere §i de mul^umire inchinate lui Dumnezeu. 

In astfel de momente moarte am facut atatea lucruri pozitive 
pentru mine, incat ma gandesc uneori, daca nu am fost cumva 
productiv, in mod intensiv, tocmai in momente depasaj, de trecere. 

Articolele noastre de pe bloguri sunt create, eel mai adesea, 
in fuga, scrise in mod concentrat, cu taste batute pana la durutul 
buricelor de la degetc.Sunt timpi cd§tigafi, care puteau fi trecu^i, 
foarte bine, pe linie moarta. . . 

Cand recitesc insa [§i asta o fac foarte rar] vreun articol 
online sau in foaie...imi dau seama, ca tocmai aceste fasonari 
rapide ale sentimentelor mele sunt mai importante decat cele 
studiate temeinic...de§i, cele studiate temeinic te umplu de mai 
multa implinire, pentru ca sunt rodul dedicarii tale. 

Dar aceste clipe, care devin ceva... devin pentru ca l\\ asumi 
timpul in mod creativ. 

Aseara 58 , la auzul ve§tii ca profesorul Artur Silvestri a plecat 
dintre noi...am con§tientizat pentru prima data, in mod acut, ca in 
persoana sa am vazut tocmai acest lucru: convertirea timpilor morji 
in proiecte culturale. 

A muncit enorm de mult pentru al^ii, pentru al^i scriitori §i 
poeti... pentru ca aceia sa fie cunoscu^i. Putea sa nu o faca... Putea 
sa nu creeze atatea bloguri culturale... atatea platforme, care acum 
au ramas ca exemple vii de convertire a timpului. 

§i noi putem sa nu ne rugam...sa nu fim concentra^i in 
rugaciune. Insa dezordinea nerugaciunii, nelucrarii cu tine...se 
observa. Ceea ce nufaci...nu maifaci. Ceea ce nu faci la timp...nu 
vei mai face niciodata. Iar tot ceea ce faci se intipare§te in tine...§i 
aceea e§ti. E§ti ceea ce devii. 

Vom pastra vie aminirea profesorului Silvestri in inima 
noastra! Nu ne-am intalnit niciodata fa^a catre fa^a - §i regret asta, 



58 E vorba de data dee 30 noiembrie 2008. 



371 



pentru ca doream sa il vad - insa scrisorile §i car^ile primite de la 
dumnealui, cat §i toata munca titanica ramasa in urma...ne vorbesc 
despre ce inseamna sa nu te precupeiesti pe tine... pentru ca sa fii 
implinit. Dar o implinire impreuna cu al^ii, care sa inglobeze §i pe 
al^ii. 

A plecat dintre noi singurul creator roman de bloguri cu o 
perspective geniala asupra culturii scrise. A tezaurizat timpul. 
Timpul pus la un loc inseamna unire §i unirea inseamna rugaciune. 
De ziua romanilor ne trebuie §i munca sj unire §i rugaciune. 

Iar daca avem toate acestea avem nadejde, nadejdea ca 
Domnul, Cel care {ine lumea in palma §i vede toate. . . nu ne va lasa 
de ru§ine. Nadejdea nu ru§ineaza pentru ca e munca, unire §i 
rugaciune. 

Dorim tuturor romanilor multa pace §i bucurie duhovniceasca 
in aceasta solemna §i inalta zi pentru na^iunea romana §i putere ca 
sa converteasca timpul personal in mdntuire personala dar §i in 
mantuirea confra^ilor no§tri! 

Avem un singur timp, o singura ardere interioara...§i 
conteaza ceea ce ramane dupa! 



372 



Sinergie si transfigurare 




Nu poti sa faci nimic de unul singur. Sinergia / impreuna 
lucrare este fimdamentul vie^ii noastre, al tuturor. Depindem 
existential de Dumnezeu §i de parin^ii no§tri in primul rand. Ne 
na§tem intr-o familie, intr-o localitate, intr-o Jara, intr-o lume. 
Sfnuirea sufletului nostru ^ine de via^a in trup sj sfm^irea trupului 
nostru tine de racordarea ontologica cu sufletul nostru. 

Nu putem respira §i exista, deopotriva, fara rela^ia noastra 

ontologica cu Creatorul nostru - pentru ca prin El viem §i suntem - 

§i fara elementele naturale ale existen^ei umane. Traim prin har §i 

prin materie, prin ceea ce ne ofera pamantul iar elementele lumii 

sunt create §i sus^inute de harul Prea Sfintei Treimi. 



373 



Credir^a in Dumnezeu §i rela^ia cu Sine i^i descopera aceasta 
intrepatrundere / perihoreza intre toate existence create §i 
Dumnezeu. Un singur Creator pentru to^i §i o lume a Sa. 

Tocmai de aceea Biserica lui Dumnezeu se roaga pentru 
mantuirea tuturor §i pentru sfin^irea intregului univers, pentru ca 
toate se implinesc in El. §i de aceea Biserica e mul^umitoare pentru 
intreaga create, pentru ca intreaga create e plina de via^a prin voia 
lui Dumnezeu, caci via^a lumii e lumina Sa. 

E o zi speciala pentru noi 59 - ramane^i alaturi §i ve^i vedea - 
zi in care am mul^umit §i mul^umim pentru toate binefacerile venite 
in via^a noastra §i pentru to^i oamenii pe care i-am cunoscut §i 
pentru cei pentru care am fost invrednicit de catre Dumnezeu ca sa 
ma rog, sa mijlocesc pentru ei. 

Sunt intr-o stare de mul^umire, de bucurie pentru lucrarea 
pluriforma a lui Dumnezeu cu lumea §i cu noi pe care o observam 
in fiecare clipa. Tocmai de aceea §i cuvintele ne sunt insufletite de 
dragoste, de inflacarare dumnezeiasca, pentru ca sim^im/ traim tot 
timpul in^elegerea de nein^eles a sensului transfigurator al lumii 
prin slava lui Dumnezeu. 

Adica El ne arata ca in adancimea ei lumea se schimba spre 
bine, ca lumea merge spre implinirea ei eshatologica, chiar daca, la 
suprafa^a, pare a predomina negativul, excesul demoniac, 
dezordinea. §i nici nu poate fi altfel. 

Daca Dumnezeu, Treimea cea atotdesavar§ita §i 
preafrumoasa creeaza lumea ca o podoaba de mare pre^ §i pentru 
restaurarea ei Insa§i Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza pentru ca sa 
rascumpere lumea din mana celui viclean, din pacat §i din 
moarte...cum am putea sa ne imaginam ca aceasta lume, atat de 
scump rascumparata, nu are niciun sens, ca merge haotic, ca nu e 
condusa spre El? 

Daca traim intru Hristos sj II sim^im pe Hristos prin Duhul, 
nedespar^it de Duhul Slant §i prin Hristos suntem condu§i la Tatal 
eel ve§nic §i necreat atunci via^a §i participarea noastra la slujbele 
dumnezeie§ti ale Bisericii sunt o continua bucurie, mul^umire, 
transfigurare personala. 

Via^a liturgica e profund euharistica / mul^umitoare / 
doxologica iar Liturghia Bisericii iradiaza inca de pe acum pe om §i 
germineaza, din adancuri, transfigurarea lumii, pentru ca Hristos e 
cu noi in Liturghie, pentru ca El e cu noi tot timpul §i ne indreapta 
§i pe noi §i intreg cosmosul catre Sine, ca centra §i implinire a 
tuturor. 



59 E vorba de ziua de 19 februarie 2009, zi in care am sustinut, in sedinta publica, teza 
doctorala. 



374 



A doua Sa venire intru slava este implinirea dorului Bisericii 
fa^a de Mirele ei. Fiecare Doamne miluieste! sau Doamne Iisuse 
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-md pe mine pdcdtosul! §i, 
in general, orice rugaciune §i fapta buna/ sfm^itoare sunt aprinderi 
ale magmei interioare, ale dragostei pentru Dumnezeu, care 
trasfigureaza, clipa de clipa, fiin^a noastra. 

Via^a Bisericii ne face fringe duhovnice§ti, paradoxale, 
cutremurator de frumoase. In orice sfin^ire §i transfigurare a unui 
om avem, in mic, transfigurarea intregului univers. . .ce va sa fie. De 
pe acum noi multumim lui Dumnezeu pentru via^a ve§nica care va 
fi via^a lumii transfigurate. 

Sfdrsitul lumii, a§a cum §i-l imagineaza mul^i, este o poveste 
de adormit copiii. Lumea aceasta se va transfigura, se va umple de 
slava lui Dumnezeu §i nu va pieri. Tocmai de aceea via^a Bisericii e 
creuzetul lumii noi, transfigurate, pentru ca Cel ce ne sfin^e§te pe 
noi acum, in mod sinergic / fiind impreuna cu El va transfigura 
intreaga create. 

Transfigurarea personala §i cosmica e nrfeleasa numai daca 
experiem, in mod real, sinergia dintre noi §i Dumnezeu, rela^ia 
dintre noi §i Creatorul nostra. Sfinjenia este sinergie §i nu 
singuratate, nu inchidere in sine! Sfm^enia e o cuprindere tot mai 
mare a lui Dumnezeu §i a semenilor §i a sensului intregii crea^ii. 

Iar sfm^enia nu are frici puerile, nu e copila la minte ci la 
rautate, in sensul ca nu mai pactizeaza cu pacatul nu pentru ca nu ar 
putea sa-1 faca, ci nu pactizeaza cu el, pentru ca §tie consecin^ele 
reale ale pacatului. 

Pentru ca sfin^enia e statutul ontologic al fiecarai cre§tin 
ortodox in parte, fiindca to^i suntem chema^i sa fim Sfinfi ai lui 
Dumnezeu. 

De aceea e Biserica divino-umana, pentru ca Capul Bisericii 
e Dumnezeu §i om. §i cand spunem ca e divino-umana Biserica 
spunem ca noi, oamenii credincio§i, intra^i prin Botez in trapul 
mistic / tainic al Bisericii nu suntem singuri, ci, in fiecare clipa 
suntem plini de via^a lui Dumnezeu, de haral Sau. 

Noi nu traim, ca ortodoc§i, o via^a seculara, mana^i de moda 
lumii §i de filosofiile schimbatoare ale ei ci o via^a ve§nica in 
ritmurile vie^ii terestre. Tocmai de aceea am spus ca via^a noastra e 
paradoxald: desj suntem in lume traim mai presus de lume §i, de§i 
suntem cu Dumnezeu tot timpul nu suntem ni§te abstra§i din lume 
§i indiferen^i la nevoile §i dramele ei reale. 

Traim de pe acum in ritmurile schimbarii continue ale vie^ii 
cu Dumnezeu §i de aceea am spus ca a doua venire a Domnului §i 
transfigurarea lumii sunt implinirea rugaciunilor genuine ale 



375 



Bisericii. Noi ne imparta§im cu Hristos acum, suntem mereu cu El 
insa, a§a cum marturisim in Liturghie, vrem sa II vedem §i mai 
desavar§it in ziua eterna a Impara^iei Sale. 

Trairea cu Dumnezeu nu poate fi nicidecum fara vederea lui 
Dumnezeu. Ca oameni, daca ne facem un prieten la nivel online, de 
departe...nu vrem sa ramana toata via^a a§a, departe... ci vrem sa-1 
vedem, sa-1 sim^im langa noi, sa- 1 avem in mod real, deplin in via^a 
noastra. Cand apare rela^ia/ legatura de dragoste atunci se na§te in 
noi §i absorbirea persoanei noastre fa^a de acea persoana. 

Intr-un mod indescriptibil de profund traim rela^ia cu 
Dumnezeu ca absorbire de persoana Sa, de mare^ia Sa, de darurile 
Sale, de marea Sa iubire de oameni, de mila Sa negraita, de 
in^elepciunea Sa mai presus de orice cugetare. Suntem mereu plini 
de dor fa^a de El §i aceasta sintagma: plini de dor inseamna relafie 
autenticd cu Dumnezeu. 

Tocmai de aceea Sfin^ii se roaga: Doamne, cand vei veni si se 
va ardta slava Ta? Cand vei mdntui Biserica Ta, lumea Ta? Cand 
vei face dreptate si ne vei umplepe noi de vederea fefei Tale? 

Prin dragostea noastra pentru Dumnezeu traim deja in cer sau 
traim pe pdmdnt ca in cer sau in cer si pe pdmdnt traim prezenfa 
Sa, mare^ia vederii slavei Sale, care acopera toate. A§a stand 
lucrurile vedem in profunzimile lumii degetul lui Dumnezeu, 
prezen^a slavei Sale celei ve§nice §i direc^ia eshatologica a 
existen^ei. Suntem purta^i de catre Dumnezeu spre limanul 
mantuirii, al sfin^eniei impreuna cu intreaga create. 

§i de aceea ne bucuram §i ne veselim. Via^a liturgica e o 
nespusa §i necontenita via^a a bucuriei iar via^a noastra cotidiana 
este §i trebuie sa fie o via^a liturgica / bisericeasca / doxologica/ 
euharistica. 

Acesta e dinamismul vie^ii noastre: bucuria de Dumnezeu §i 
bucuria cauzata de perceperea continua a prezen^ei lui Dumnezeu 
din interiorul rela^iei cu Sine. 

Teologul ortodox nu face decat sa scrie §i sa vorbeasca 
despre mare^ia frumuse^ii lui Dumnezeu din mijlocul relabel sale cu 
Dumnezeu. Orice cre§tin ortodox poate sa vorbeasca despre 
prezen^a lui Dumnezeu in via^a lui §i a Bisericii, insa teologul 
ortodox vorbe§te ^inand cont de multiple conexiuni/legaturi 
interioare dintre membrele Revela^iei §i nu maximalizeaza pe unul 
in detrimentul celorlalte. 

Voca^ia teologica e voca^ia integralita^ii, a completitudinii. 
Pentru a cunoa§te partea trebuie sa §tii intregul §i pentru ca sa §tii 
intregul nu trebuie sa fii indiferent fa^a de nicio parte. 



376 



Adica nu po^i sa fii expert in antropologie §i cosmologie dar 
sa nu te intereseze soteriologia §i eshatologia. Teologia ortodoxa 
^ine Tradi^ia in completitudinea ei §i o explica fara sa o 
destructureze interior. 

In momentul cand nu vezi conexiunile abisale dintre datele 
Revela^iei nu e de vina Revela^ia ci tu, eel care nu i^i la^e§ti mereu 
mintea §i inima, eel care nu ^i le faci mai incapatoare. §i un cre§tin 
ortodox tot mai incapator e unul tot mai paradoxal, pentru ca ^ine 
la un loc multiple §i vaste in^elegeri §i experience §i nu se perturba 
interior din cauza lor ci ele il zidesc interior. 

§i cum sa nu fie un cre§tin §i un teolog ortodox tot mai 
incapatori §i tot mai frumo§i §i tot mai sfin^i, daca sunt mereu cu 
Dumnezeu §i se umplu de slava lui Dumnezeu in Biserica Sa? Cum 
sa te apropii de focul Dumnezeirii §i sa nu te schimbi, sa nu te 
transfigurezi continuu? Ce fel de piatra trebuie sa fii, ce fel de 
dezumanizat, incat sa nu te umanizezi continuu impreuna cu 
Hristos, Care S-a umanizat pentru noi ca sa ne indumnezeiasca? 

De aceea am spus ca sfin^enia e o via^a normala pentru un 
cre§tin ortodox pentru ca via^a noastra e divino-umana, paradoxals, 
mereu noua §i innoitoare. 

Suntem mereu alfii §i, de aceea, mereu multumitori. 
Mul^umirea din noi este rodul revarsarilor de har neintrerupte in 
via^a lumii §i a noastra. Doxologia Bisericii este bucuria Bisericii §i 
bucuria Bisericii e una ve§nica, pentru ca e bucuria fa^a de 
Dumnezeul nostru treimic. 



377 



Si la moartea Ta...si cerul si pamdntul pldngeau 



Omul postuman, de dupa omul postmodern . . .e calculat ca sa 
fie un om carc.nu cunoa§te plansul §i, implicit, nici durerea. El va 
cauta sa eradicheze - a§a se pronosticheaza - durerea din fiin^a lui 
printr-o continua upgradare la metode tehnologice de ultima ora. 
I§i va crea bucurii §i placeri tot mai insa^iabile pentru a se deta§a de 
tot ceea ce nu ii convine. 

Acesta e viitorul ideologic, viitorul oamenilor transforma^i in 
constructe ultraperformante prin introducerea in ei de nanorobo^i §i 
prin preschimbarea anumitor organe in fuselaje ultraperformante. 

Omul postmodern, omul zilei...este un hamal care poarta 
poveri depersonalizante...tocmai pentru ca sa i§i sub^ieze aderen^a 
lui la practici trecute. Trecutul e un miraj, e ceva muzeal, noi nu 
putem fii decat animale, care ne adaptam continuu la stimulii 
junglei [aceasta e ideologia, ca tot 1-am omagiat pe Darwin acum 
cateva zile] . . . ni§te bestii fara Dumnezeu §i viitor. 

Ca bestia darwiniana sa perceapa titlul articolului 
nostru. . .trebuie sa fie un om foarte sensibil. Insa bestia nu este §i nu 
va fi niciodata om. Bestia nu plange semnificativ, transfigurator. Ea 
poate, la o adica, sa planga de durere, cand isi prinde laba in 
cursa...dar ea nu plange la mare^ie, nu se extaziaza la sfm^enie...ci 
doar mu§ca, sfa§ie, devora. . . 

Fac. 7, 21 ne vorbe§te despre moartea in masa a oamenilor §i 
a animalelor: „§i a murit tot trupul [uuou oupE], care se mi§ca pe 
pamant", cf. LXX. Moartea devine, la trei versete mai departe, la 7, 
23, o stergere a vie^ii de pe pamant: „§i a fost §tearsa toata 
inal^imea/ ridicarea [to dvaaTr||j,a], care era pe toata fa^a 
pamantului", cf. Ibidem. 

Anastima - adica tot ceea ce viaza §i se mi§ca, tot ceea ce sta 
pe picioare, tot ceea ce este in existen^a - e §tearsa de catre 
Dumnezeu de pe fa^a pamantului. 

Ca sa exi§ti pe fa^a pamantului trebuie sa fii creat de catre 
Domnul §i Dumnezeu tau...§i nu sa te transformi din celula in 
gandac §i din oaie in cimpanzeu...§i apoi, inal^andu-te dupa 
portocale sau banane. . . sa devii. . . un om, care te sperii de visele pe 
care le visezi noaptea. 

Faptul ca eu, eel care nu accept ca am un Dumnezeu. . .nu pot 
sa stopez moartea §i nici nu pot sa ma civilizez...dar am aspira^ii 
catre implinire oarecum. . .arata ca eu nu ma am pe mine drept telos 
al vie^ii, ca eu nu sunt scopul vie^ii mele. 



378 



Daca as. fi scopul vieiii mele §i dumnezeul meu ar fi propriile 
mele fantezii . . .m-a§ plictisi de mine §i de dumnezeul meu 
pentru. . .ca ma detest tot timpul. 

Insa ce e cu titlul acesta? Care moarte ne devine a§a de 
placuta §i de sfanta §i de sfa§ietoare in acela§i timp? Moartea 
Dreptului e o moarte plina de veselie sfa§ietoare. §i la moartea sa a 
cdzut o stea... §i la moartea lui...a inceput §i cerul sa planga...sau 
§i cerul pldngea . . . 

Poate insa un om animalizat, un om instinctualizat...sa 
perceapa o asemenea moarte sj semnifica^ia ei pentru Creatorul ei? 
Poate sa perceapa un om, care amu§ineaza toata ziua prin teluric, 
sa. ..tresalte duhovnice§te atunci, cand se petrece moartea Celui 
Sfant? 

Noi traim in ritmul postului acum, in ritmul regenerarii 
perpetue...ca sa ne umplem de sim^amantul dumnezeiesc, tainic, 
atat de profund al sim^irii... acestei iubiri inexprimabile, care se 
crucifica pentru noi, a iubirii lui Dumnezeu, prin care El se 
rastigne§te continuu cu noi §i continuu suspina in caderile noastre §i 
Se vesele§te in ridicarile ochilor no§tri catre Sine. 

Rastignirea Domnului e la antipodul efectelor 
potopului. . .care au vizat pe to^i . . .cei care nu erau in area Sfantului 
Noe. 

Domnul vine §i Se da pe Sine spre moarte pentru to^i, pentru 
ca prin sdngele Lui \eu rep aijuan Avrov, Rom. 5, 9, GNT] noi to^i 
sa ne mintuim. Apele au §ters via^a de pe fa^a pamantului. Sangele 
Domnului, care se varsa pentru noi, ni se face impacare/ 
reconciliere cu Dumnezeu [Rom. 5, 10, cf. Ibidem]. 

A trece in graba peste darul acestei impacari, inexprimabile 
in generozitate §i dragoste, inseamna...a fi o bruta cu ca§ti in 
urechi. A con§tientiza mila Lui cu tine, faptul ca nu S-a precupe^it 
pe Sine pentru tine, El, Dumnezeul tau inseamna sa plangi 
impreuna cu cerul, sa te cutremuri impreuna cu Puterile cerebri, care 
priveau inexprimabila indobitocire umana care palmuia, maltrata, 
schingiuia, crucifica pe. . . Fiul omului. 

Cand Dostoievski il crea, in mintea §i inima lui profund 
creatine, pe Marele inchizitor \ . .ne atragea aten^ia ca bunele inten^ii 
ale tineretii se pot ofili, daca nu le adapi continuu de la izvorul vieiii 
Treimii, ca credinia poate deveni ideologie, ca rdvna se poate 
transforma in intoleranfd §i ca iubirea pentru Dumnezeu se poate 
trasforma in fariseism...§i astfel sa ajungi in situa^ia de nu mai sim^i 
al cui rob e§ti. 



379 



Pe fiecare dintre noi ne pa§te...lejeritatea, conformismul, 
relaxarea, insensibilitatea...pana intr-acolo, incat sa nu ne mai 
sim^im in pielea propriei noastre arderi creatine. 

Po^i sa traie§ti sarbatoarea §i sa nu ii mai sim^i duhul de viaid 
din cadrul ei. Po^i sa vorbe§ti fara sa te mai strabata efluviile vie^ii 
ve§nice. Po^i sa devii o bruta. . .§i sa nu mai sim^i, sa nu mai resim^i, 
cum Hristos, Cel mereu acela§i, pentru fiecare dintre noi, 
reactualizeaza aceea§i iconomie a Sa cu lumea, vrand sa ne faca pe 
to^i prieteni ve§nici cu Sine. 

Despatimirea e un potop continuu. Ea presupune defri§area 
din noi a tuturor ideilor, gandurilor, sentimentelor, tenta^iilor care se 
impotrivesc lui Dumnezeu. Lupta cu patimile §i postul §i 
rugaciunea §i milostenia §i orice fapta divino-umana a cre§tinului 
ortodox e un potop, care inghite pe omul trecut...pe omul de acum 
doua ore. . . §i il face unul nou, mereu nou. 

Lupta ascetica e o §tergere a impurita^ilor din noi, o 
dezintoxicare prin harul lui Dumnezeu. §i, paradoxal, pe masura ce 
te simplifici, ce te dezbraci de patimi...pe atat sim^i cum plange §i 
cerul §i pamantul la nedrepta^ile noastre. Sim^i cum suspina crea^ia, 
intreaga create... dupa transfigurare, dupa innoire, dupa 
beatitudinea luminii divine, care cople§e§te toata crea^ia. 

Postumanitatea. . . va fi sau nu va fi. Postmodernitatea este. . . §i 
nu este deplina in to^i. Insa ceva a fost, este §i va fi: impacarea cu 
Tatal, prin Fiul, intru Duhul Sfant. §i Biserica e locul unde 
impacarea cu Dumnezeu §i viafa cu El nu sunt doar sintagme 
teologice... ci realita^i care schimba fa^a persoanei umane, o 
schimba din strafunduri spre in afara...ceea ce nu poate sa 
faca. . .fariseizarea fe^ei. 

J Pfl«tom/m«...fariseizeaza sentimentele. Cel care face pan + 
to + mima incearca sa mimeze toate sentimentele... de aceea face 
din pseudo-sentimentele sale. . .acte teatralizate. 

Gesturile, faptele, cuvintele teatralizate... sunt aparrfii 
epidermice, scoase pefafa...E\Q nu se ivesc, nu {a^nesc pe fa^a din 
strafundurile comuniunii cu Dumnezeu... ci sunt impinse, metodic, 
cu carte, cu exerci^m. . .din cap spre. . .fafd. 

Cand prinzi un pe§te...acesta se zbate in chip §i fel. El nu sta 
la pozat...ci se zbate. Incearca sa scape, sa se pastravaleasca din 
mana ta. Puhoiul de via^a, care izbucne§te in noi cand traie§ti cu 
Dumnezeu e ca un pe§te care se zbate, ca un uragan care smulge 
grilaje, case, copaci. ..ecaun incredibil. 

Entuziasmul dumnezeiesc care ii cuprinde pe Sfnui...care 
pare neverosimil teologilor eterodoc§i de astazi §i nu numai lor...e 
acest incredibil real. 



380 



Daca nu ^i se intampla, daca nu se petrece cu tine...e normal 
sa fii vidat de aceasta experien^a acaparatoare. Dar cand ea se 
petrece, cand ea te cuprinde...atunci in^elegi frumusetea 
inexprimabila a crea^iei §i a providen^ei lui Dumnezeu cu noi, 
in^elegi psalmodierea inimilor pline de dor de Dumnezeu, in^elegi 
disperarea setei de cuvant viu, de via^a dumnezeiasca. 

O, §i la moartea Ta...tot cerul §i pamantul plangeau! Tot 
cerul. . .§i pamantul . . .plangeau. . . 



381 



Luxul de amdnunte alpierderii de timp 










ft-i.-iaa.-j-:- 



Persoana care nu poate fi concisa (pentru ca nu are o minte 
ordonata) se pierde intotdeauna in detalii. Detaliile, intr-o 
comunicare imediata, sunt tracasante. Cele fara un anume grad de 
inva^atura...nu pot sa fie concise... pentru ca ele nu vorbesc in 
rezumate. . .ci inpove$ti cu multe detalii. 

Telenovela e o vorbire cu lux de amanunte...apanajul 
oamenilor care nu pot rezuma o saptamana in trei fraze. Cunosc 
cazuri multiple de oameni...care trebuie sa imi spuna o poveste de 
o jumatate de ora...ca sa in^eleg, in defmitiv...ca s-au simt.it bine 
sau prost undeva. Pierdem mult timp...cu astfel de oameni inceti in 
domeniul confesiunii. 

La fel, angajarea cuiva incet la mine intr-un post cheie. . .unde 
ar trebui sa fie oameni, care gandesc rapid §i sa intocmeasca sau 
sa dicteze, tot la fel de rapid, acte, note, recomandari...e un 
adevarat supliciu. Pierderea de timp e, pentru mine, o catastrofa. 

M-am dus sa leg astazi ni§te car^i 60 . . . §i am intalnit un 
profesionist al muncii. Era atent la 6-7 lucruri in acela§i 
timp... pentru ca §tia cand trebuie sa lase ceva din mana §i cand sa 
inceapa sau sa continue altceva. 

Lega car^i, lucra pe calculator, raspundea la telefon, scana 
fotografii, numara banii, dadea detalii... §i era, in acela§i timp, atent 
la detaliile muncii sale. 



' Pe 12 martie 2009, zi in care am scris articolul de fata. 



382 



Profesionism de profesionism...nu pentru ca facuse ceva in 
domeniu pentru asta...ci pentru ca §tia preful timpului. Lucra cu 
exigen^a maxima a con^tiin^ei ca timpul trebuie fructificat. 

Langa el era un altul, care abia a putut sa faca un lucru. . .§i pe 
acela prost...in timp ce acesta facea toate aceste lucruri dintr-un 
foe. 

Oare cine e de vina, in aceste condrfii, ca vrem sa fim molai 
§i ince^i in atitudini pana la exasperare? Sau cine e de vina pentru 
faptul ca, fara sa avem un handicap. . .preferam sa visam cai verzi pe 
pere^i, sa ne treaca timpul printre degetc.dar invidiem pe cei 
care. . .precupeiesc tot timpul? 

Precupea^a = vanzatoare ambulanta. Vanzatoarea de la pia^a, 
care face bani din orice are pe-acasa, adica din orice a in^eles ca se 
cumpara. 

A precupefi tot timpul inseamna a-l converti in fapte, in 
virtu^i, in car^i, in obiecte...in opera. Daca vrei sa te scufunzi in 
lucru... binein^eles ca nu te pierzi in tot felul de lucruri sterile, nu 
ca§ti gura la toate avioanele, nu faci ocoluri. . .ci §orcaturi. 

Dv. de ce crede^i ca opera Sfantului loan Gura de Aur sau a 
Sfantul Augustin al Hipponei...e formata din zeci de car^i? Daca ar 
fi cascat gura, daca ar fi a§teptat sfdrsitul lumii, daca s-ar fi 
complacut in onoruri temporale...nu ar fi scris atat. Insa marile 
opere...se fac tot timpul, se fac cu o abnegate epuizanta, se fac 
impotriva tuturor opreli§tilor. . .se fac eroic. 

Eroismul e atent la amanunt, la amanuntul esen^ial...dar nu 
se pierde in amanunte colaterale. E adevarat, eroismul nu se uita 
prea mult la unghii, ci prea pu^in... Eroismul muncii de excelen^a 
comprima timpul, il face sa fie aur. 

Binein^eles, po^i sa fii...§i un baiat incet la minte...poti sa 
arzi gazul gratuit §i sa consumi bani cu duiumul pentru o nimica 
toata. Dar asta inseamna sa ingropi talan^ii. A nu lucra la 
capacitdfile tale reale inseamna a te rata. §i ma refer la ratarea 
ontologica, la ratarea ta ca persoana in primul rand. . .§i nu la ratarea 
taprofesionala. 

Po^i, spre exemplu, sa nu fii lasat sa ajungi, ceea ce e§ti de 
fapt, la nivel profesional. In aceasta situate avem de-a face cu o 
ratare profesionala . . . dar ea nu tine de tine in exclusivitate, ci §i de 
al^i mul^i factori. 

Insa ratarea ontologica este ratarea ta ca persoana, in 
domeniul valorii, in domeniul transfigurarii personale. A nu te crea 
ca un om al credkrfei, al gandirii, ca o personalitate profunda §i a nu 
\\i sfin^i via^a. . .inseamna afiun ratat §i ca persoana §i ca ortodox. 



383 



Niciun du§man, nicio dictatura, niciun handicap... nu te poate 
face sa te ratezi ontologic. Devenim caricaturi ontologice, 
subpersoane . . . tocmai pentru ca ne dorim sa fim lichele, sa fim 
badarani, sa fim necultivaii, sa ne uitam, concentrat, la castronul de 
mdncare decat, mai degraba, la gdnduri intraripate. 



384 



Puterea celui slab 




Ditamai omul cade rapus de o mica boala sau de mu§catura 
unei mici insecte. Intregul pamant e ca o nimica in ochii lui 
Dumnezeu, ca, de fapt, §i intreaga create. Disproportia dintre masa 
glon^ului §i masa trupului uman se suspenda datorita vitezei 
sinuciga§e a glon^ului. Ca§tiga, paradoxal, cel mic impotriva celui 
mare. 

Criza financiara e criza banilor sau a resurselor? Oricum ar 
fi...ceva infim...distruge un intreg colos. Iar colosul, rapus de ceva 
infim in comparable cu el, face ravagii in jur. 

Cu alte cuvinte nu dispre^ui mu§uroiul de furnici, roiul de 
tinman sau de lacuste. Pe unde merg ele se lasa cu dezastre. Totul 
intra in ruina. 

Nu mai §tiu cine vorbea (1-am auzit de curand), despre 
impactul sarii la fundamentul blocurilor din Bucure§ti. Datorita sarii 
impra§tiate pe trotuarc.unele cladiri se resimt puternic, pentru ca, 
spunea acest om, au macinat cimentul in interior 61 . 

Sarea vs blocurile. Tot la fel gripa aviara, virusul HIV, ceva 
droguri. . .matra§esc / extermina lent o intreaga populate. 

Cine e atunci... eel puternic? Se pare ca eel puternic e eel 
slab. Inaintea lui Dumnezeu e puternic eel care i§i recunoa§te 
slabiciunile §i nu eel care §i le ascunde. Cel care §i le ascunde e 
slab. Ceea ce te intare§te e tocmai recunoa§terea calamita^ilor care 
te-au traversat existential §i care sunt rodul proastelor tale alegeri. 

Adevarata putere nu inseamna vigoare corporala §i nici 
vigoare intelectuala... ci intarire harica. Cel intarit de Dumnezeu, 
eel adanc afundat in virtute e cel puternic... chiar daca puterea 
harica, care lucreaza intru el, se manifesta intr-un trup bolnavicios, 
slab. 



Articolul de fata a fost scris pe data de 1 8 martie 2009. 



385 



O, cat de usor ne imbolnavim! Cat de usor cadem in pacat! 
Cat de usor putem muri! E atat de usor sa mori...si atat de greu sa 
te nasti, sa respiri, sa cresti. 

O floare, ca sa ajunga la maturitate...are nevoie de timp si 
noi o rupem intr-o clipa. Pentru a creste mare ai nevoie de atatea 
lucruri...si un glon^...sau un cot, care te impinge in fa^a 
trenului. . .sunt atat de usor de facut. 

Pe mine ma ingrozeste usuratatea cu care po^i muri sau te po^i 
pierde in pacat, dupa cum ma bulverseaza la modul absolut, modul 
cum ne intareste Dumnezeu, cum ne scapa, cu doar o clipa, de un 
accident, de moarte sau dintr-o boala epuizanta, degradanta. 

Cred ca rugaciunea celui slab e mai vie si mai puternica decat 
a celui puternic, pentru ca e una disperata, spusa din adanca 
tulburare. Cred ca nevoia de via^a a celui mic e mai mare decat a 
celui sastisit de multe. Insa excep^iile sunt intotdeauna o regula. 

Cu alte cuvinte...cine e eel slab si cine e eel puternic? Cred 
ca, in diverse momente ale zilei si ale vie^ii noastre...suntem si una 
si alta. Cand tari, cand slabi. Cand puternici, cand firavi din cale 
afara. 

Poate ca eel mai important lucru e sa nu maximalizezi starea 
ta de slabiciune sau de imputernicire. Demnita^ile, sanatatea, banii, 
stabilitatea se pot spulbera intr-o ora, intr-o zi...si daca nu esti 
inva^at cu slabiciunea, cu saracia, cu nebagarea ta in seama...nu 
po^i sa rezisti. 

Trebuie sa fii ambele lucruri. Sa cunosti si ce inseamna 
marirea cat si ce inseamna decadenia, pentru ca sa nu te fudulesti 
cand esti la putere, cand esti marit si nici cand esti injosit, cand esti 
in dizgra^ie, sa nu te apuce deznadejdea si sa dai bir cu fugi^ii. 

Puterea celui slab...e rabdarea si perseveren^a in lucru. 
Puterea celui puternic e cuntfia si recunostin^a. Cand incepi sa te 
tavalesti in pre^uirea de sine si in confort... slabiciunea inunda 
puterea si o disloca. Pe cand, atunci cand esti singur si urgisit de to^i 
si nebagat in seama, mul^umirea pentru toate in fa^a lui Dumnezeu, 
rabdarea si starea in virtute. . .inseamna putere. 

Dumnezeu intareste pe tarii care se simt slabi si inmoaie pe 
slabii care se cred puternici. Dumnezeu intoarce lucrurile noastre pe 
dos...pana ne inva^a logica divina asupra lucrurilor. §i logica Lui e 
aceasta: cand sunt slab...dar cu El, atunci sunt tare. Cand sunt tare, 
darfdra El, atunci sunt eel mai slab cuputinfa. 



386 



Duhul lui Dumnezeu si duhul lumii 




Lumea noastra este irespirabila, atunci cand nu sinrfi in 
oameni Duhul lui Dumnezeu, cand nu sinrfi harul Prea Sfintei 
Treimi in oameni §i in munca lor. Pentru astfel de oameni Scriptura 
folose§te sintagma: sunt numai trupuri, au ganduri §i inten^ii 
telurice, nu vor decat placeri. . .§i uitare. 

Uitarea, trecerea cu vederea, desconsiderarea, ura neimpacata 
fa^a de eel sarac, fa^a de eel lipsit, fa^a de eel singur §i neputincios 
sunt semnele satanizarii omului. 

Luarea in batjocura a celui cu malforma^ii sau a celui lipsit 
fac parte din simptomatologia decaden^ei interioare, a vidului 
moral. Cea mai mare dezamagire §i infiorare te love§te in plin, in 
adancurile tale, cand cei care te smintesc . . . sunt tocmai cei care sunt 
pu§i sa te vindece, sa te apere, sa te ajute, sa te invete. Cea mai 
satanica lovire a oamenilor se petrece atunci cand ierarhia Bisericii 
sminte§te, cand ea e prima care te scarbe§te. 

Oamenii credincio§i §i sinceri privesc la ierarhia Bisericii ca 
la ni§te icoane. . .§i a§a e bine §i normal sa fie. Pentru ca au harul lui 
Dumnezeu in ei...§i harul lui Dumnezeu ne face sa vedem numai 
binele, frumosul din oameni. 

Multora dintre noi Dumnezeu ne inchide ochii, ni-i inchide 
duhovnice§te...ca sa nu in^elegem stricaciunea din oameni, 
satanismul, rautatea de care suntem in stare, indiferen^a diabolica, 
ranjetul vanzator §i asasin... pentru ca ne-am pierde cu totul 
credin^a. 

Ce fel de crednrfa sa mai ai...cand vezi ca omul este cinstit 
mai pu^in sau deloc. . .in comparable cu banii lui? Ce fel de smerenie 
sa mai ai, cand dicteaza arogan^a, prostia §i nepotismul? 

Cum sa te mai deschizi fa^a de oameni, sa te confesezi 
lor...daca vezi ca oameni parut verticali sunt ni§tG farsori, §i ei, da, 



387 



si ei, lamentabili? Cum sa mai ramai in toate mingle, cand vezi ca 
nimic si nimeni nu te ajuta sa crezi, sa fii bun, sa fii binevoitor, sa 
fii smerit, sa muncesti cinstit. . . 

In^eleg si ma cutremur...la durerile pe care fra^ii si surorile 
noastre le rabda, zilnic, pentru ca Biserica noastra sa mai aiba 
ziduri. 

Noua ne place sa credem ca zidurile stau singure si, cu cat 
sunt mai inalte si mai frumos pictatc.sunt si inielese sau sunt 
ve§nice. Nu, nu sunt vesnice! Numai oamenii au un destin 
vesnic... Zidurile se farama fara oameni, pentru ca oamenii fac 
zidurile si nu invers. 

§i tot oamenii fac copii. §i tot oamenii fac car^i. §i tot 
oamenii fac, impreuna cu Dumnezeu, ca Biserica sa mai aiba 
frumuse^e, pentru ca frumuse^ea sta in oameni si numai ei pot sa o 
observe. 

Cine nrfelege frumuse^ea si adancimea Bisericii? Cat timp si 
cate resurse si de cate experience are nevoie un om...ca sa fie 
duhovnicesc cat de cat? Am in^eles ca foarte mult timp. . . 

Multa durere, multe lacrimi, multe nefericiri stranse ca pestii 
in plasa... pentru ca sa iasa un om, om. Cine nu creeaza oameni 
duhovnicesti, cine nu a creat si nu vrea sa creeze oameni 
duhovnicesti nu stie. . .ce e chinul. 

Paring trupesti ne nasc, ne cresc, ne educa cum pot...dar nu 
ne fac sa fim Sfinii. Ca sa te umpli de Duhul lui Dumnezeu ca sa fii 
viu, viu pentru vesnicie, ai nevoie de un Parinte duhovnicesc, de un 
om autentic, in care sa-L vezi si prin care sa-L vezi pe Dumnezeu. 

Ai nevoie de un stalp al sfm^eniei. Fara el...citesti, te zba^i, 
dar nu rezolvi mare lucru. . . §i Satana e leu paraleu in jurul acestor 
oameni, a Paring duhovnicesti, a realilor Paring duhovnicesti, 
pentru ca ei vad sufletele oamenilor, ii ajuta sa scape de draci...si 
dracii se razbuna pe ei din belsug. 

Tot ce as spune despre ce se intampla dincolo de cortina fe^ei 
unui astfel de om. . .ar pares fabulafie. Nimic din greul lumii nu este 
comparabil cu. . .nasterea unui om pentru Impara^ia lui Dumnezeu. 

Noua ni se pare ca e de ajuns sa ii botezam, sa ii spovedim, sa 
ii impartasim pe credinciosi, asa, mai mult sau mai pu^in la 
intamplare. . .Insa lucrurile sunt mai profunde si mai complexe decat 
ne-am putea inchipui. 

Insa, ca exerci^iu de imaginable - nu de duhovnicie - 
imagina^i-va totusi, ca lumea aceasta e ca un seif de banca, din care 
trebuie sa evadezi trecand...printre mii de lasere invizibile. Nu le 
vezi cu ochii. . .dar le sim^i pe piele din plin. . .daca te apropii de ele. 



388 



Acea grozavie de la^uri ale Satanei, de care vorbe§te 
Tradrfia...nu numai ca e reald..Adx ea se activeaza §i e sim}ita...§i 
apoi, la un grad mai inalt, vazuta...§i e atat de tulburatoarc.ca nu 
mai trebuie sa cite§ti nimic. . .ca sa te ingroze§ti. E de ajuns. . .numai 
sa dai cu ochii. 

§i o sim^i, §i o vezi, §i te ingroze§ti...§i te scarbe§ti de to^i §i 
de toate... §i a§a arata via^a Sfm^ilor: prea multa vedere...§i 
luciditate! 

Noi mai credem, iara§i aiurea, ca Sfin^ii, cu cat sunt mai 
Sfm^i...se simt §i mai bine pe pamant sau ca sunt mai bucuro§i §i 
mai lipsrfi de griji. Numai ca lucrurile stau invers: cu cat te 
induhovnice§ti mai mult...cu atat respiri mai greu duhoarea lumii 
de acum, duhoarea patimilor lumii §i nu mireasma contemplarii 
duhovnice§ti a lumii. 

Sfin^enia e o continua trauma, boala, imbolnavire a trupului, 
schingiuire a nervilor...dar §i o bucurie §i o placere dumnezeiasca, 
pe care nu ai cui sa le imparta§e§ti... pentru ca oamenilor le plac 
doar sarmalele, filmele porno §i banii. 

§i l\\ sporesc chinurile, nervii, epuizarea, pe timp ce trece, pe 
fiecare zi...pentru ca nu suporta frumuse^ea din tine, nu suporta sa 
le dai lec^ii, nu suporta sa te vada pe tine muncind §i pe ei cascand, 
nu te suporta fericit, nu te vor fericit, nu vor sa te ajute, nu vor sa te 
vada... pentru ca te invidiaza, pentru ca ii faci prosti, da, dea 
dreptul. . .de§i nu ai nicio intense spre acest fapt. 

Nu te vor! De aici vei cunoa§te ca ai sporit in via^a 
duhovniceasca: cand oamenii fac coalrfie impotriva ta, cand to^i te 
privesc aiurea §i haotic, ne§tiind nici ei de ce fac acest lucru...fara 
ca tu sa faci nimic rau §i fara sa deranjezi pe cineva. 

Cand nu po^i sa il prive§ti pe celalalt in ochi, e sigur: e§ti 
invidios, e§ti la§, e§ti mic, e§ti rau! Cine are Duhul lui Dumnezeu, 
dimpotriva, cand vine cineva deschis, cu inima larga, binevoitor, 
candid, neduplicitar...traie§te o adevarata minune, pentru ca simte 
ca Dumnezeu te-a trimis. 

Intalnesc rar...oameni trimisi de Dumnezeu, cu adevarat, in 
via^a mea. Pe mul^i Dumnezeu i-a folosit, cu voia sau impotriva lor, 
ca sa imi faca bine...Insa cei care mi-au fast trimisi ca sa ma 
ajute. . . sunt foarte rari, foarte pu^ini. 

Pentru ca aceia, la randul lor, trebuie sa fie oameni ai lui 
Dumnezeu ca sa ajute pe alt om al lui Dumnezeu. Ei m§i§i trebuie sa 
fie monumente de frumusefe . . .pentru ca tu, sa stai, naucit, in fa^a 
mare^iei §i a frumuse^ii lor. . .§i sa nu mai vrei sa pleci, sa nu se mai 
termine, sa nu se mai intample nimic altceva. 



389 



§i Sfm^ii lui Dumnezeu de langa noi sunt pacato§i: trebuie sa 
§trfi acest lucru! To{i suntem pacato§i. Numai ca diferen^a dintre 
noi, care stam infunda^i in nesim^ire §i ei, care i§i imputa tot felul de 
mici pacate pe langa ale noastre §i, cand cad in vreun pacat, e un 
sfar§it al bucuriei §i al lini§tii lor. . .e mare diferen^a. 

Ei sunt pacatogi de clipa... qq langa noi, pacato§i cu tona, cu 
sacul, cu nesim^irea cat casa pe noi. Tocmai de aceea...ei iubesc 
mult sa se indrepte. . .§i li se iarta mult. Nu pot sa suporte pacatul in 
ei §i sj-l cura^esc prin durere multa, prea multa pentru sarmanele lor 
inimi §i trupuri. 

Da, Dumnezeu ne acopera ochii...ca sa nu vedem!... Exista 
un fel de luciditate, care dauneaza grav sanata^ii sfm^eniei, pentru 
ca te face sa judeci, sa te cutremuri, sa te scarbe§ti...§i, implicit, sa 
carte§ti. 

Insa, cand Dumnezeu ne face sa ne ingrozim de pacatele 
noastre §i ale altora...atunci ori suntem cerca^i, lasa^i sa ne calim ca 
diamantul...ori suntem in adancul faradelegilor, impreuna cu 
dracii. . .§i vedem lucrurile caracteristice infrajirii cu ei. 

Daca exista durere exprimata din vederea raului e numai de 
aici: oamenii sunt prea dezamagrfi de oameni §i de ei sau au ajuns la 
adancul faradelegii §i tocmai de aceea...raul izvora§te din ei ca din 
mocirla. 

Te treze§ti din vraja lumii... numai daca te adie harul lui 
Dumnezeu. Nesimfirea inimii sau cerbicia mm/»...inseamna tocmai 
neacceptarea adierii de frumuse^e a lui Dumnezeu in via^a noastra. 

Cand ne adie harul, atunci incepem sa ne vedem petele din 
suflet §i petele tuturor din suflet. §i daca vorbim despre ele, daca 
incepem sa ne dezicem de ele... atunci incepem sa ne curajim ca 
sticla de lampa de funingine. 

Duhul lumii dizolva, uraje§te, desfigureaza... pentru ca 
inseamna lucrarea raului in noi, infra^irea cu demonii. Duhul lui 
Dumnezeu minuneaza, incalze§te inima, ne umple de aten^ie, de 
sfiala, de ingaduin^a, de frumusete... tocmai de acele haruri, care 
sunt urate, in noi, de to^i aceia, care ni se impotrivesc. 

Nu va in§ela^i! Dumnezeu I§i cunoa§te robii §i ii §tie pe 
fiecare in parte. Le poarta de grija mereu, clipa de clipa. Ii hrane§te, 
ii lumineaza, ii educa, ii simplified, ii umple de o dragoste 
paradoxals, plina de dor, plina de nemurire. 

Daca vezi inima unui Sfant, atunci vezi cum ea e plina de 
nemurire. Daca vezi inima unui pacatos nesimfit... atunci o vezi 
cum e plina de nalucirea, care il seduce §i in fa^a careia el se 
prosterna. 



390 



Totul e simplu...§i toji ir^eleg diferer^a dintre cei 
duhovnice§ti §i cei neduhovnice§ti... pentru ca tocmai de aceea §i 
lupta e salbatica. E simplu...nespus de simplu. 



391 



Unde sunt toti bdrbatii buni? 




E intrebarea 62 din inima multor tinere domni§oare sau din 
inima multor doamne, care au avut experience nefaste cu barba^ii. 

Unde sunt barba^ii verticali, barba^ii care sa i§i asume o 
relate, care sa se daruie cu totul intr-o relafie de iubirel Unde sunt 
barba^ii, care sa faca din femeia iubita...singura femeie din via^a 
lor, adanca lor implinire, adanca lor bucurie? 

Mi se rupe inima cand constat, ca nu am pe cine recomanda 
unei domni§oare sau doamne spre casatorie. E din ce in ce mai greu 
sa vezi barbatul, sa vezi caracterul responsabil dintr-un adolescent 
sau sa vezi pe viitorul preot sau viitorul monah dintr-un tanar. 

Femeile a§teapta §i se consuma mult, uneori ajungand sa ia pe 
unul nepotrivit lor. . .numai pentru ca gura lumii sau gura familiei sa 
taca. In via^a Bisericii gura lumii e o dictatura insuportabila de 
multe ori (din pacate!) §i cei credincio§i suporta cu greu §u§otelile, 
intrigile, cruzimile de tot felul. 

Trebuie sa recunoa§tem ca barba^ii sunt din ce in ce mai slabi 
§i mai nebarbafi pentru so^iile lor sau pentru viitoare familii. 
Lipse§te moralitatea, lipse§te profunzimea, lipse§te respectul, 
lipsesc exigence majore, lipse§te perspectiva senina din persoana 
barbatului. 

§i pentru ca barba^ii sunt ori slabi ori prea perversi fac din 
femeile lor ni§te caricaturi umane, atata cat sa semene propriilor lor 
inten^ii. 

Nu §tiu de cate ori am auzit confesiunea, ca face un pacat sau 
se imbraca intr-un anume fel pentru ca sa ii placa lui...sa placa 
socrilor sau celor de la serviciu, care nu sunt prea bisericosi sau nu 
suporta portul evlavios. 

Intr-o postmodernitate libidinala femeia Bisericii nu are 
aproape nicio §ansa, daca este o femeie casta sau profunda, cu 
exigence intelectuale §i morale imense. Ne plac femeile u§oare, 
femeile banale, femeile care sa nu ne faca probleme noua, 
barba^ilor. 



62 Articolul e din data de 17 iunie 2009. 



392 



Misoginismul nostru are ca fundament frica idioata de o 
alteritate care ne concura. Uram femeile pentru ca nu le in^elegem §i 
nu le in^elegem pentru ca nu le iubim §i nu le apreciem alteritatea. 
La fel, ura lor pe barba^i tine tot de neinfelegere, adica de neiubire. 

Cand un barbat in^elege o femeie §i vorbe§te cu ea la modul 
profund, atunci femeia se simte respectata de catre barbat §i 
barbatul se simte implinit datorita increderii care i se ofera. Daca va 
aduce^i aminte de intalnirea Domnului cu Sfanta Fotini, la fantana, 
cu femeia samarineanca...nn;elegeti, de fapt, paradigma vorbirii 
duhovnice§ti dintre un barbat §i o femeie. 

Domnul vorbe§te cu ea lucruri profunde, deodata, fara prea 
multa introducere, lucruri de mare subtilitate, aratandu-ne ca a 
respecta pe o femeie inseamna a o ridica spre inielegeri tot mai 
sublime §i a vedea in ea un partener real de dialog. 

Daca ne minim de ce femeile creatine nu sunt toate profunde, 
nu sunt toate pline de teologie, de mare^ia delicate^ii, de podoaba 
sfielii §i a bunului sim^, trebuie sa ne intoarcem ochii spre barba^i §i 
sa ii intrebam: ce vre^i de la femeile voastre? 

§i prea pu^ini §tiu ce vor de la femeile lor, pentru ca nu vor 
mare lucru nici de la ei. Este inadmisibil ca o familie ortodoxa sa nu 
fie o familie a virtujilor, a teologiei, a luminozita^ii. 

Daca femeia ortodoxa nu este o femeie duhovniceasca 
inseamna ca nu are un barbat duhovnicesc §i ambii nu au §tiut, de la 
inceput, ce vor. Pentru ca a vrea ceva in familie inseamna a vrea sa 
ifi sfinfesti viafa. §i ca sa iji sfm^e^ti via^a trebuie sa te desavar§e§ti 
in toate lucrurile, incepand de la virUui §i teologie §i pana la voca^ia 
ta profesionala §i familie. 

Unde sunt barba^ii buni, credibili, serio§i? Va a§teapta 
femeile voastre, va doresc, se roaga Domnului ca sa venrfi in via^a 
lor...§i Dumnezeu nu gre§e§te niciodata, cand ne face sa mai 
a§teptam pu^in, sa mai vedem, sa ne mai vedem. 

Barba^ii buni sunt aceia care se vad / se scufunda continuu in 
poruncile Domnului. Sunt cei care se pregatesc pentru a iubi, pentru 
a se implini in iubire alaturi de femeia lor, pe care le-o va da 
Dumnezeu. Daca femeia ta nu este un dar de la Dumnezeu, daca nu 
o receptezi ca atare, in ace§ti termeni, atunci nu o infelegi §i esti 
nefericit. 

Insa, ca sa gase§ti bdrbaiii buni sau ca sa gase§ti femeile 
adevdrate, virtuoase, trebuie sa te pregate§ti §i sa il ceri sau sa o 
ceri cu toata fiin^a ta. 

Durerea, lehamitea, singuratatea, accesele de furie, 
neastamparul firii noastre au la baza lipsa de rugaciune §i de 



393 



asteptare autentica a persoanei cu care vrem sa ne implinim in 
iubire. 

Rugaciunea este cheia care ne deschide usa spre barba^ii cei 
buni si tot ea este cheia spre inima lor. Nimic sfant nu poate iesi, 
daca lipseste rugaciunea si sinceritatea in relate. 



394 



N-are chefde altii...si despre Biserica Ortodoxd 




N-are pofta de ahii, adica nu il intereseaza de aljii. Se iube§te 
numai pe sine. Se adora. Daca are banii lui, mancarica lui, culcu§ul 
lui...de ce sa se mai gandeasca §i la ahii? Dar ce, arfii sunt 
oameniV.W Arfii sunt animale, fluturi, inexisten^e... 

Doar el conteaza! Numai el! 

La ce rost sa mergem la Biserica? 

Pai numai §i pentru faptul, ca harul lui Dumnezeu il face pe 
om lini§tit, zambitor, pa§nic, Biserica trebuie sa existe, sa existe 
multe Biserici, prin toate cartierele ora§ului...§i oamenii sa se adape 
din cuvantul lui Dumnezeu §i din sfintele slujbe, din izvorul 
harului 63 . 

E ca §i cum ai intreba: de ce ne trebuie apa, aer, mancare? 
Pentru ca fara Biserica Ortodoxa lumea cade cu totul in satanism, in 
politeism, intr-o filosofie sterila, josnica, subumana...acolo de unde 
a scos-o Domnul §i Sfnuii Sai Apostoli. 

Noua ne place sa calatorim...§i credem ca lumea aceea, cu 
zei, din Africa, Asia, America, Australia... era o lume frumoasa, 
paradisiaca, cum e statul la hotelul de lux. Insa nici nu ne inchipuim 
ce satanism §i ce inima de piatra exista in lumea aceea politeista, 
barbara. 

lata Occidentul eterodox de acum! lata civiliza^ia fara 
duhovnicie, fara suflet, dupa 1000 de ani de departare de la Biserica 
lui Hristos ! lata lumea de unde vin acum tot felul de neavenni, ca sa 
ne invete cum sta treaba cu. ..credinfa. 



63 Articol din data de 24 iulie 2009. 



395 



Care credin^a? Credin^a inventatd peste noapte de vreun 
farsor oarecare? Ce fel de credin^a e aia, care e un colajl Ce sa faci 
insa cu un substitut de paine, de aer, de branza §i de apa? 

Biserica e vie §i ve§nica, pentru ca e corul celor renascu^i prin 
Hristos, in apele sfmte ale Botezului. Biserica e vie §i puternica, 
pentru ca nu e numai ceea ce se vede, ci §i ceea ce nu se vede. Iar 
Biserica e Dumnezeu, Care Se sala§luie§te in Sfnuii Sai, e via^a cu 
El, e bucuria ve§nica de El. 

Insa Biserica nu are numai grdu, ci §i neghina. De ce? Pentu 
ca neghina se poate transforma in grau §i invers, din pacate. 

Dumnezeu il a§teapta §i pe eel fara chef. 

§i pe eel care nu mai are niciun Dumnezeu. 

Dumnezeu il a§teapta pe homosexual ca sa se pocaiasca. 

Dumnezeu il a§tepata pe hot ca s & se pocaiasca. 

Dumnezeu o a§teapta pe cea care a avortat ca sa se pocaiasca. 

Dumnezeu ne a§tepata pe to^i ca sa ne venim in fire. 

Ce inseamna... sa/n umanl Inseamna sa l\\ pese. Sa i^i pese 
de to^i §i de toate. Sa \\\ pese de aerul pe care il respiri, de lini§tea 
pe care trebuie s-o oferi, de cura^enia morala §i fizica care \\ se cere. 

Trebuie sa te intereseze §i ceea ce nu \\\ place. Cate crime, 
cate violuri, cate nedrepta^i. . .§i pentru acestea trebuie sa suspini. 

A fi cre§tin ortodox inseamna a trai intra framuse^ea 
adevarata a lui Dumnezeu, dupa dogmele adevarului Sau. Trebuie 
sa ai dogme, jaloane, indicii sigure, pana unde e credin^a...§i de 
unde incepe minciuna, falsificarea. 

Biserica Ortodoxa e Biserica Cincizecimii, care sta pe 
fundamentul credin^ei §i a vie^ii apostolice §i nu e Biserica lui loan 
Gura de Aur, a lui Luther sau a lui Obama, ci a lui Hristos 
Dumnezeu intrupat, a Prea Sfintei Treimi. 

Ea nu apare §i dispare. 

Nu e un hocus-pocus. 

Nu e o societate secreta. 

Nu e compusa numai din oameni, care i§i fac de cap. 

Ci ea este Biserica lui Dumnezeu, stalpul §i temelia 
adevarului, care sta fixata in dogmele §i canoanele Sinoadelor 
Ecumenice. 

De ce sunt ecumenice? Pentru ca au fost stabilite de comun 
acord, de catre to^ii mari Sfin^i ai Bisericii, din intreaga Biserica a 
pamantului, pe baza Scripturii §i a Tradrjiei Bisericii. 

Scriptura e a Bisericii Ortodoxe §i nu a nimanui sau a 
tuturora, fara distinc^ie! 

Biserica explica Scriptura §i o pastreaza. 



396 



Via^a §i slujbele Bisericii sunt pline de Scriptura §i de 
dogmele Bisericii, conform inva^aturii marilor Sfin^i ai Bisericii. 

Au fost, sunt §i vor fi mari Sfnui, cu multe daruri, in Biserica 
lui Dumnezeu, dupa cum vor fi §i mul^i vanzatori §i calcatori in 
picioare ale darurilor dumnezeie§ti primite in Biserica. 

Biserica este o realitate indispensabila, constitutive pentru 
ontologia noastra. Pentru ca omul e comuniune. Omul este §i va fi 
comuniune, chiar daca acum traim, din plin, sentimentul brutal de 
izolare, de farami^are a umanita^ii. 

Nu se poate fara Biserica lui Dumnezeu, pentru ca ea este 
focarul iradiant, este locul de unde ^a§nesc zorii noii lumi, ai cerului 
§i ai pamantului transfigurate. 

De aceea atata lupta impotriva Bisericii: pentru ca ea e 
divino-umand §i nu doar umand. Daca dai in oamenii ei, dai §i in 
Dumnezeu, fara doar §i poate, pentru ca Biserica e Dumnezeu cu 
oamenii §i nu doar Dumnezeu §i nu doar oamenii. 

§i oamenii Bisericii sunt mai sanato§i sau mai pu^in sanato§i, 
mai fragili sau mai pu^in fragili, mai intariji sau mai neintari^i in 
via^a duhovniceasca. 

Cand dai in Biserica, dai ca intr-un spital, unde unii acum se 
vindeca, unde arfii abia au ie§it din rele chinuri, unde arfii s-au 
insanato§it la diverse grade... dar dincolo, in Impara^ia lui 
Dumnezeu, se vede ce a facut Biserica pentru lume, acest spital 
dumnezeiesc al tuturora, de ob§te. 

In fa^a judeca^ii lui Dumnezeu, Biserica vine intreaga, alaturi 
de to^i ceilarfi, ca sa se arate Doctorului ei, Doctorului sufletelor §i 
al trupurilor. §i atunci El decide ve§nicia fiecaruia. 

Acum suntem in stare de tratare, de tratare continud a 
bolilor. Suntem oameni bolnavi, dar ne tratam! In comparable cu cei 
care se trateazd cu pdcate, cei care se trateazd cu har invie, se 
vindeca, se fac frumo§i. 

De aceea nu judeca^i, ca sa nu f\\\ judeca^i! 

Nu va da^i de mari §i tari, pentru ca Dumnezeu il smere§te pe 
eel mandru! 

Trebuie sa va pese. Biserica este §i trebuie sa fie o 
comunitate, care se bucura cu cei care se bucura §i se intristeaza 
impreuna cu cei care se intristeaza... §i se ajuta reciproc. Fara acest 
fel de afi impreuna suntem ni§te nulitdii impozante. 

Trebuie sa fim impreuna §i sa ne iertam §i sa ne iubim unii pe 
al^ii. 

Cheful mai se §i formeaza. . . 



397 



Care iti este numele? 




In Tradi^ia ortodoxa 64 numele copilului i se pune, in mod 
eclesial, la 8 zile dupa na§tere, fapt pentru care, in Molitfelnic, in 
cartea de slujbe a preotului exista rugaciunea intitulata: Rugaciunea 
la insemnarea pruncului [cu semnul Sfintei Cruci n.n.], cdnd i se 
pune numele. 

Problema e ca prea pmini credincio§i §tiu de ea §i prea pu^in 
fac acest lucru, prin aducerea pruncului, in pronaosul Bisericii, la 
preot, ca sa faca aceasta mica slujba: de insemnare a madularelor 
pruncului, cu semnul Sfintei Cruci §i pentru ca sa-i rosteasca, pentru 
prima data in via^a, numele, la u§a Bisericii. 

In rugaciunea de rostire a numelui, copilul e numit robul lui 
Dumnezeu §i numele lui, care va fi numele de Botez, i se roste§te 
acum. 

Iar numele de Botez e numele copilului, numele din 
certificatul de na§tere §i nu numele familiei. De aceea, pe 
pomelnice, nu trebuie sa apara: Ion Popescu, Maria Vasilache, 
Codnrfa Titu, ci numai: Ion, Maria, Codnrfa etc., pentru ca acestea 
sunt numele de Botez ale oamenilor. 

Problema problemelor e ca numele de Botez, adica numele pe 
care parin^ii le pun in certificatul de na§tere, trebuie alese cu grija, 
din timp §i, eel mai bine ar fi sa se consulte §i preotul care va boteza 
pe copil. 

De ce? Pentru ca numele copilului sa se lege de numele 
Sfm^ilor din ziua in care s-a nascut sau de vreun Slant foarte cinstit 



64 Articol scris pe data de 30 iulie 2009. 



398 



de familie §i sa nu apara nume hilare, desuete sau pagane, drept 
nume de Botez ale cre§tinilor. 

§i numele trebuie sa fie creatine sau teofore, care sa faca 
referire la Dumnezeu §i la Sfin^ii Sai. Cel mai bine se vede alegerea 
buna a numelui, cand copilul ajunge sa implineasca, in via^a lui, 
numele pe care il poarta. §i numele crestine sau teofore, care fac 
referire la Dumnezeu au semnifica^ii profunde. 

A aparut acum ceva vreme, nu cred ca mai mult de 5 ani in 
urma, o carte, in limba romana, cu explica^ia numelor. Exista 
dic^ionare speciale, teologice, care explica numele Sfinjilor 
Scripturii dar §i numele a divers^ Sfm^i ortodoc§i. §trfi ca Vie^ile 
Sfin^ilor dar §i Sinaxarele au obiceiul frumos §i profund de a talcui 
numele Sfm^ilor la care se face referire. 

A§a ca numele tau conteaza §i te reprezinta, pentru ca te pune 
in relate cu Dumnezeu. De aceea eu insist pe ideea ca fiecare sa ne 
spunem numele la nivel online, cand comentam ceva unii la arfii, 
pentru ca la fel facem §i cand intram intr-o relate reala cu cineva, 
in via^a de zi cu zi. La nivel online tot noi suntem §i tot la fel 
trebuie sa ne comportam, pentru ca trebuie sa fim aceea§i oricand. 



399 



Acasa, daca asfi nevoit, pentru ca II iubesc 




Vrem sa murim acasa, in tihna sau inconjurati de oamenii pe 
care-i iubim. Ne-am face un transplant numai daca am avea nevoie, 
pentru ca nu consideram, ca ceva, care intra in noi, e tot la fel de 
bun, ca §i elementele constitutive ale propriului nostru trup. §i nu 
ne sinucidem, pentru ca II iubim pe Dumnezeu. 

Raspunsuri, cu siguranja, ale unor oameni inradacinati in 
credintl, intr-un mod de viatl teologic, fapt pentru care va 
mulfumim fiecaruia in parte §i tuturor la un loc 65 . 

De ce casa e eel mai propriu loc pentru via^a noastra? Pentru 
ca aici ne consolidam personalitatea §i ne aflam lini§tea. Casa e un 
refugiu, un loc al lini§tirii, al odihnei, al bucuriei, al comuniunii, al 
cre§terii in cunoa§tere §i in responsabilitate. 

Romanul ortodox vrea ca sa moara acasa, pe perna lui, 
spovedit §i imparta§it, impacat cu to^i §i lasand totul, in urma lui, in 
ordine. Adica fara datorii, fara procese dupa el, fara belele. 

Cand cerem, in ectenie: „sfdrsit crestinesc viefii noastre, fara 
durere, neinfruntat, in pace si rdspuns bun la infricosatoarea 
judecatd a lui Hristos", cerem, de fapt, sa murim acasa, cre§tine§te 
(adica spovedni §i imparta^i^i, impacati cu noi §i cu to^i), fara prea 
multe chinuri §i operatii, in pace, impacati §i neinfruntati de 
con§tiint.a noastra §i de demoni, pentru ca sa mergem, cu dragoste §i 
frica de Dumnezeu la judecata Domnului §i sa II gasim privind 
frumos catre noi. 



65 Articolul de fata a fost scris pe data de 4 august 2009, ca un comentariu la rezultatele celor 
trei sondaje de opinie ale platformei noastre, din acea perioada. 



400 



Raspuns bun raspunsa inima mea... Pentru ca rdspunsul bun 
al judeca^ii Domnului inseamna tocmai o via^a curata si plina de 
har, o via^a traita in smerenie si bunacuviin^a. 

Vrem acasa... Vrem sa vedem casa parinteasca, unde ne-am 
nascut si am copilarit. Vrem sa vedem toate casele (din cand in 
cand, pentru ca ni se face dor), pe acelea unde am stat. §i vrem sa 
ne intoarcem acasa, ca sa ne sim^im bine, sa dormim in pace, sa ne 
rugam si sa ne bucuram cu cei iubi^i. 

Insa acasa adevarata e acolo unde te odihnesti. Te sim^i 
acasa langa oamenii care te iubesc, pentru ca te in^eleg si te respecta 
pentru cine esti si ce faci. Numai din in^elegerea celuilalt apare 
iubirea pentru el. §i numai din in^elegerea binelui pe care ^i-1 da 
casa personala, apare dorul dupa afi acasa, la casa ta, in casa ta. 

Dar daca ai nevoie de un transplant de rinichi, de os, de 
intestin, de inima? Daca ^i-1 penrrni, ni astep^i randul pentru 
operate. Dar daca nu ^i-1 permit? Trebuie sa cau^i un ajutor sau sa 
accept voia lui Dumnezeu cu tine. 

Insa, ce faci cu via^a pe care ^i-ai prelungit-o? Cum n;i castigi 
recunostinfal Daca odata cu opera^ia de transplant devii si alt om, 
atunci cred ca Dumnezeu a lasat ca sa se petreaca acest lucru in 
via^a ta, pentru ca sa vii la via^a. 

Care viafal Via^a cu El. 

§i viafa cu El inseamna sa nu atentezi niciodata la propria ta 
via^a. Sinuciderea e o iesire a noastra din cuantumul de rabdare, pe 
care Dumnezeu stie ca il puteam suporta. 

Daca cei care erau chinuiti pentru credin^a lor s-ar fi sinucis, 
pentru ca nu mai suportau durerile, ar fi fost niste sinucigasi si nu 
Martiri. Martirajul e suferin^a plina de har, suferin^a intarita de har, 
pentru credin^a si iubirea in Dumnezeul nostra Cei Preamilostiv. 

Noi...casa noastra... via^a noastra... si Dumnezeul nostra. 
Pentru ca lucrurile stau invers: Dumnezeul nostra... via^a 
noastra. . .noi. . .casa noastra. De la Dumnezeul nostra ne avem via^a, 
pentru ca sa existam si El nu uita pe nimeni, ci ne face sa avem o 
casa a noastra, si aici, si cu El. 

Ne-am umple de smerenie pe fiecare zi, daca ne-am gandi la 
faptul, ca am fi putut sa nu existam niciodata. Suntem in via^a, 
acum, si putem citi aceste randuri si le putem in^elege, pentru ca 
Dumnezeu ne-a dat sa fim. 

Puteam sa nu fim niciodata. . . Si Domnul ne-a dat sa fim si sa 
ne bucuram impreuna cu El si cu to^i! Ne gasim sensul vie^ii, cand 
stim sa fim recunoscatori fa^a de marile daruri ale lui Dumnezeu din 
via^a noastra si fa^a de oamenii pe care El ni i-a trimis si ni-i trimite, 
ca sa ne ajute. 



401 



Patimi online 




'•a* 



H 



La nivel online 66 cea mai evidenta este...absenfa. Absen^a 
celor care ar trebui sa scrie teologie §i nu scriu, a celor care ar trebui 
sa fie oamenii etalon ai vremii lor §i nu sunt sau nu vor sa i§i faca 
prea murfi du§mani in mod gratuit. 

§i cu asta putem spune, ca prima patima oripilanta a 
onlineului este lenea. Tocmai de aceea lenea e cucoana mare. 
Lenea §i incompetent / prostia stau mana in mana sau i§i dau 
mana. 

Dupa cele doua vine barfa, caricaturizarea oricarui lucru bun 
sau nepunerea umarului la construirea unor proiecte excep^ionale. 

A§teptam sa vedem cand nu vor mai scrie, cand nu vor mai 
crea X sau Y, ca sa ne bucuram. . .ca nu mai avem ce citi. 

De ce sa il ajutam? De ce sa-i aratam ca avem con§tiin^a? Nu 
putem, mai bine, sa-i aratam ca suntem ni§te nenorocrfi, ni§te 
jigodii sau ni§te pierde vara?! 

Nu mai are rost sa spunem ca onlineul e burdu§it de 
pornografie §i de glume fara preaviz §i de distrac^ii ieftine. 

Daca scriu porno pe Google .. SQzulta.: 171.000.000 loca^ii cu 
§i despre pornografie, binein^eles, cele mai multe fiind imaginile §i 
filmule^ele comerciale sau personale. 

Daca scriu insa ortodox gasesc numai 3.840.000 loca^ii sau 
articole, in limba romana, Teologie pentru azi ocupand locul 3 in 
topul cautarilor romane§ti, dupa cum se observa. 

Calcula^i diferen^a, pentru ca sa vede^i cdte nu facem pentru 
credin^a noastra. De ce? Pentru ca iubim mai mult absenja, decat 
prezenfa. §i nu trebuie sa ne mire acest lucru, atata timp cat cifrele 
religiozitdtii noastre sunt cifre doar din gurd...§\ nu faptice. 



' Articol scris pe data de 6 august 2009. 



402 



Nu am o statistica completa a numarului de saituri §i bloguri 
ortodoxe romane§ti. Mi-as. dori sa am o eviden^a a lor...§i, din 
aceasta eviden^a, mi-as. dori sa §tiu numai pe aceia, care i§i asuma, 
cu un minimum CV sau cu unul extins, crea^iile online. 

Ca^i sunt monahi, ca^i sunt preo^i, ca^i sunt credincio§i, ca^i 
sunt teologi? Caji sunt barba^i §i ca^i femei? Ce inseamna pentru 
ace§tia sa creeze: sa copie de la al^ii sau sa scrie ceea ce cred ei? 

Adica m-ar interesa numarul creatorilor de online ortodox, 
credibil §i capabil de ceva...§i, punctual, ce proiecte au avut, ce au 
facut pana acum. 

Din ceea ce cunosc eu...stam, in mod fundamental... (sa 
gasesc un eufemism) firav. Noi suntem de parca n-am fi §i, aceasta 
incapacitate de reprezentare §i de create totodata ne face sa 
fim. . .de neluat in seamd, insignifian^i. 

Cine sa te ia in seama, daca nu ara^i ca §tii sa faci ceva? Cine 
sa te ia in seama, daca nu e§ti atractiv, natural, cuceritor, prin 
nimic? §i cu asta ajungem la o alta patima a onlineului romanesc: 
lipsa de originalitate, lipsa de profunzime, repetitivitatea 
exasperanta. 

Alaturi de tot acest card de rauta^i, vine o alta rautate, care se 
nume§te: fariseism. Ce face fariseismul de e atat de stupid? 

Fariseismul copiaza toata ziua din car^ile altora, se 
impauneaza cu ce au facut arfii §i nu §tie sa explice, in mod credibil, 
ceea ce posteaza. Fariseismul se lauda cu Sfin^ii in absen^a oricarei 
similitudini cu via^a lor. 

Pentru ca, adesea, se confunda nesimiirea sau bdrfa cu 
comentariul, eel mai adesea comentariile sunt nesim^ite, frivole, 
fariseice, neserioase. Mai nimeni nu vine sa dovedeasca, ca acasa §i 
in fiin^a lui, el sau ea, sunt oameni profunzi, care gandesc ceva, care 
au unele trairi. Tocmai de aceea sentimentul acut, dureros, ca dai 
orzul la ga§te. 

O patima incredibila pentru mine este invidia sadica, care 
ajunge la cote paranormale in mediul online ortodox romanesc. 

Te citesc, te audiaza cu miile, \\\ trag articolele prin toate 
vagaunile onlineului §i prin toate calculatoarele serviciilor, mai 
pu^in sau mai mult, secrete. . .§i nimeni nu sufla o vorbulrfa. 

Intra pe ascuns, intra ca necunoscuii, intra sub toate 
formele. . .dar, binein^eles, tot ce fac eu. . .n-are nicio important. 

E foarte interesant ca sa ma vad furat la idei, citat, copiat de 
cine §tie ce televiziune sau ziar sau creator de online... fara ca 
cineva sa ro§easca. Am auzit ca mi se folosesc predicile in cult, ca 
articolele mele devin referate la facultate, seminar §i in §coli, la ora 
de Religie §i, binein^eles, nimeni nu ma cunoa§te. 



403 



Nerecuno^tir^a §i neseriozitate crasa. Amatorism §i 
infantilism deocheat. Numai ca furtul de idei...mi inseamna §i 
dobdndire de experienfd. Experien^a vine din ceea ce te strabate §i, 
daca furi cuiva ideile, nu devii mai frumos sau mai destept, ci mai 
lamentabil. 

Nu po^i sa fii un om al Tradifiei, daca nu traduci din pietrele 
fundamentale ale Tradifiei, adica din monumentele dogmatice §i 
patristice ale Tradifiei. Iar daca §tii sa traduci §i sa interpretezi 
cuvintele Parin^ilor Bisericii atunci e§ti unul de-al lor. Insa, a folosi 
cateva citate din unul sau o carte a unuia, pentru ca sa i^i pictezi 
pu^inele idei pe care le ai pe seama lor nu inseamna sa ii iubesti pe 
Sfin}i, ci sa i}i baft joe de ei. 

Nu po^i sa spui, decat Sfin^ii a§tia mai usori sunt Sfinfii, iar 
cei mai grei, plini de Teologie, nu ma intereseaza, pentru ca nu ii 
in^eleg. Insa, ca sa o spun in clar, nu am intalnit niciun creator de 
online, ortodox, roman, pana la aceasta data, care sa imi dovedeasca 
ca poate sa in^eleaga, de la un cap la altul, o carte patristica. 

Daca dv. cunoa^te^i unul, care sa fi luat o carte §i sa o fi 
interpretat, punct cu punct, fara extremisme, atunci am sa ma 
imboga^esc §i eu teologie de la el. 

Sa vorbim §i mai clar: suntem ortodoc§i dar nu ne intereseaza 
credkrfa noastra, teologia noastra. Mancam colaci, bem vin, ne 
sim^im bine cu ideea ca suntem drept-credincio§i, dar habar avem 
cum traie§te un drept-credincios. Pentru ca un ortodox autentic nu 
sta nicio clipa fara sa faca ceva...§i nu traie§te nicio zi, fara ca 
maine sa nu fie altul. 

Am mai observat ceva dureros: la lucruri serioase ortodoc§ii 
casca. Ii doare capul. Se epuizeaza repede. Tocmai de aceea un 
articol asa de lung, ca acesta de acum, unii il citesc de mai multe 
ori, pentru ca sa nu-1 in^eleaga nici a zecea oara. Ne avand virtutea 
citirii asidue, de car^i teologice grele, din care sa i§i ia notice §i pe 
care sa §i le explice sau sa caute explica^ii in diverse par^i, 
ortodoc§ii no§tri cauta picanterii. 

Mul^i vor crede ca acest articol e o rafuiala cu te miri 
cine...Putini vor in^elege ca acest articol e o durere, in urma unei 
constatari la rece, a situa^iei. 

Deci fara proiecte, fara munca, fara profunzime, fara fa^a. 
Anonimatul la§ita^ii e o alta mare patima a onlineului ortodox 
romanesc. 

Se bat cu pumnul in piept ca sunt autenticii pastratori ai 
Ortodoxiei, dar nu au nume. §i nu au nume, pentru ca nu vor sa faca 
ceva autentic, pa§nic, serios, ci sunt numai pentru zazanii §i pentru 
copy paste. 



404 



Insa lipsa de nume, lipsa de profunzime, lipsa de chef. . . due 
intr-o alta direc^ie: sunt oameni asociali §i fara o educate serioasa 
eel mai adesea. 

Un creator online onest sau un comentator onest doresc sa i§i 
imparta§easca, reciproc, anumite lucruri, pe care le au in comun. 
Vin unul spre altul cu aten^ie §i bun simj §i vorbesc. Daca nu e§ti 
inva^at cu dialogul acasa §i unde munce§ti §i traie§ti e normal ca nu 
vei §tii ce sa faci la nivel online. 

Am reperat de-a lungul timpului, fara sa vreau, de la sine, 
oameni cu diverse resentimente sau interese marunte, care creeaza 
la nivel online. Adica scriu pentru ca sa se razbune pe cineva sau 
fac partizanat pentru ca sunt platrfi de catre cineva. 

Acolo unde creeaza astfel de oameni apar §i comentatori pe 
masura. Incearca din rasputeri sa i§i ascunda fobiile sau o fac pe 
fa^a sau incearca sa mascheze partizanatul sau ii fac lobby in mod 
deschis. 

Tocmai de aceea nu au credit astfel de creatori. Ies din 
ecua^ie. Fiind in al 4-lea an de online am luat distant fa^a de mul^i 
pretin§i apdrdtori ai credin^ei §i ai patriei §i, se pare, ca nu m-am 
in§elat in privin^a lor. 

N-are rost sa le mai pronun^ numele...Atunci, cand au aparut 
sau cand le-am observat adancul tumultuos (un alt eufemism) §i le- 
arn zis-o in fa^a au sarit de trei metri: Cum ifi permifi? E§ti invidios 
pe noi. Ne vrei raul. 

Insa, timpul, tot el, a dovedit tumultul lor prea sub tire... pana 
s-a epuizat de tot sau aproape de tot sau, mai ies, ca veteranii de 
razboi, la cate o defilare, aruncand cine §tie ce subiect, de doi lei... 
in ochii nimanui. 

De ce? Pentru ca nimeni serios nu se uita la cineva in mod 
serios, care scrie din Craciun in Pa§ti sau care nu are decat 
gurilisme, vociferari, dar nu §i studii, dar nu §i cuviin^a, dar nu §i 
ceva de prezentat. 

Partizanat §i subiecte facile. 

Clici §i frajii pentru interese joase. 

Purina munca. 

Pu^in profesionalism. 

Purina con§tiin^a. 

Multa improviza^ie. 

Gasesc foarte rar spirite cu cautari multiple §i, implicit, 
bloguri care sa aiba lucruri diverse de dezbatut. 

In spa^iul ortodox romanesc insa, plurivalen^a, 
interdisciplinaritatea, interculturalitatea sunt adevarate... pdcate §i 
nu virtufi ale unor oameni interesa^i de multe. 



405 



Ma uit la ratingul imediat, in primele doua ore de la editare, 
ale unui articol teologic §i ma uit §i la ratingul unui articol cultural. 
§i ce observ? Toata lumea vrea sa se dea de teologica, crezand ca la 
teologie se pricep imediat §i in mod deplin iar cand vine vorba de 
cultura, de §tiin{a, de filosofie, de arta...credincio§ii no§tri nu se 
smintesc. 

Insa noi nu editam nimic la intamplare, adica, care sa nu aiba 
legatura cu via^a ortodoc§ilor, a ortodoc§ilor profunzi. Ca vorbim de 
poezie, de un film, de o revista, de o carte, de un text, ca predicam 
sau ce mai facem. . .noi dam date despre ce trebuie sa simta, sa vada, 
sa in^eleaga ni§te ortodoc§i in plina postmodernitate...care nu mai 
crede §i nu mai vrea nimic serios. 

De aceea, citrfi §i privrfi cu aten^ie tot ce va punem inainte §i 
nu trage^i concluzii pripite! A§tepta^i, atunci cand nu in^elegeti! Nu 
am ajuns cu proiectul nostru decat pana la 10 %...Cum crede^i ca 
ve^i in^elege tot, daca nu a§tepta^i fmalul? 

E un final fara final... fmalul, dar e foarte frumos. Insa, mai 
sunt §i alte patimi, multe patimi ale onlineului romanesc, care 
trebuie discutate. 

Nu cooperam! 

Nu §tim sa dialogam! 

Nu §tim sa ne bucuram impreuna cu aljii! 

Nu §tim sa fim recunoscatori. 

Suntem imaturi pentru a fi oamenii vremii noastre. 

§i mul^i dintre cei care ar putea sa scrie §i sa creeze la nivel 
online. . .a§teapta prea mult trenul. 

Dragii mei, trenul e deja in gara! Numai ca trebuie doar sa va 
urca^i in el. . . §i sa fim noi inline, cu to^ii. 



406 



Odihna sufletului 




Oamenii se pun pe perna §i adorm . Dorm §i se trezesc. 
Acesta e somnul odihnei! 

Oamenii ajung la sfar§itul vie^ii lor. . .§i adorm pentru Tradi^ia 
Bisericii, pentru ca cei morfi sunt cei adormiii. Sufletul lor e viu. 
Numai trupul e supus mor^ii §i descompunerii! 

Oamenii duhovnice§ti traiesc o mare bucurie 
interioara...cand nrfeleg ca anumite patimi au adormit, ca anumite 
patimi au fost potolite de harul dumnezeiesc, care ii stapane§te. 

Lini§tirea din partea patimilor e o mare harisma. 

Lini§tea fizica insa nu exista fara lini§tea duhovniceasca, fara 
pacea sufletului. Sa nu credeti in minciuna, ca un om e lini§tit §i 
fericit fara Dumnezeu! Nu exista a§a ceva. 

Harul lui Dumnezeu e lini§tea inimii noastre. Tocmai de 
aceea, via^a mistica a Bisericii e o via^a plina de pace §i de bucurie 
dumnezeiasca. 

Pana ce Dumnezeu nu odihne§te pe om, in crednrfa §i 
pocanrfa lui, in via^a lui de fapte bune, omul nu cunoa§te decat 
zgomotul, grija, panica, frica teribila de multe lucruri. 

Pacea inimii e un mare dar dumnezeiesc. Fara ea nu avem 
nadejde de mantuire in via^a noastra. Pentru ca, degeaba e§ti 
ortodox, degeaba mergi la Biserica, degeaba e§ti hirotonit sau e§ti 
monah, daca nu e§ti prieten cu Dumnezeu. §i prietenia cu 
Dumnezeu se vede prin aceea, ca e§ti plin de har, de bucurie 
dumnezeiasca. 

§i daca ai pace, o dai §i altora! Daca ai cuvant, daca ai 
dragoste, daca ai bucurie... le dai §i altora. Pentru ca le-ai primit de 
la Dumnezeu §i le intorci, prin oameni, lui Dumnezeu. 

Dai §i altora din cele date \i& de Dumnezeu. De aceea ale 
Tale dintru ale Tale. Le dam pe cele pe care le-am primit de la 
Tine, Iubitorule de oameni! 



Articol din data de 13 august 2009. 



407 



Strdlucirea credintei 




Titlul articolului de fa^a exprima numai o parte din ceea ce 
vreau sa spun 68 . M-am tot gandit cateva minute, la cum sa il numesc 
§i am ales doar doua cuvinte pentru a-1 denumi. 

Insa, in fapt, vreau sa spun nu numai despre stralucirea din 
ochii oamenilor simpli, care vin la slujbele Bisericii, ci §i despre 
pofta lor de Dumnezeu, despre ravna lor de a atinge elementele 
palpabile ale sfin^eniei, elementele transfigurate de harul 
dumnezeiesc, adanc imbibate de har. 

§i stralucirea §i pofta credintei dupa Dumnezeu §i harul Sau 
sunt rabufniri din nauntru, de sub craterul min^ii §i al inimii trecut 
prin multe dureri §i bucurii, prin toate cele ale vie^ii noastre. 

Astazi am imparta§it vreo 20-30 de copii §i oameni maturi, 
am spovedit pe cineva, cu probleme grave §i am vazut, in ochii 
celor ingenunchea^i la trecerea cu Cinstitele Daruri, ravna vie, 



Articol din data de 15 august 2009. 



408 



necenzurata, neintelectualizata, pentru a saruta crucea din mana 
mea §i de a se atinge de ve§mintele preo^ilor slujitori. 

Sunt sentimente cu multa minte sau multa minte, gandire, 
transmisa concentrat, ca un fluviu. Sunt multe lucruri spuse §i 
nespuse in acela§i timp. Un implicit atat de profund, ca te face sa ai 
puteri nebanuite, sa ai puteri de a sluji ore in §ir, de§i e oboseala pe 
tine cat blocul. 

Ce vreau sa spun? Ma bucur, caci, cu harul lui Dumnezeu, 
credin^a romanilor ortodoc§i straluce§te din ei, ^a§ne§te din ei, 
atunci cand II simt pe Dumnezeu aproape, in mijlocul lor. Nu §tiu ei 
prea multe. Nu sunt teologi. Nu §tiu sa explice §i, mai ales, sa se 
explice. Nu pot sa spuna multe lucruri, detaliate, despre credin^a lor. 

Dar le ta§nesc ochii de bucurie, cand vad chipul Prea Curatei 
Stapane. Se transfigureaza la inima, cand sunt la slujbe. Saruta cu 
focul credin^ei Sfmtele Icoane, mainile preo^ilor, care ii spovedesc 
§i ii in^eleg §i ii odihnesc in cele ale lor, aranjeaza cu grija coliva, 
prescura, mormantul celor iubi^i, floarea pe care o aduc la altar. 

Detaliul conteaza insa, cand e vie iubirea. §i, pentru ca 
iubirea lor de Dumnezeu §i credin^a lor in El e vie, tocmai de aceea 
impodobesc cu grija coliva, fac colacii de o bunatate rani, de ii 
visezi §i dupa o luna, dupa ce i-ai mancat, sunt aten^i, scrupulo§i de 
aten^i la hainele pe care le dau de pomana, la pomelnicul pe care il 
aduc, la tot ceea ce fac pentru Biserica lui Dumnezeu. 

Noi, preo^ii lui Dumnezeu, traim din rugaciunile §i din 
darurile cre§tinilor no§tri eel mai adesea. Ei se roaga pentru noi §i 
noi pentru ei. Rugaciunea ne tine impreuna. Chiar daca o suta sau o 
mie nu se roaga, dar se roaga zece, e de ajuns ca sa te sim^i in Rai 
cu cei 10. 

Rugaciunea lor, aten^ia lor, iubirea lor, rabdarea lor la slujba 
§i la predicile noastre, la statul la coada pentru spovedire ne inva^a 
multe lucruri profunde. Profunde pana la lacrimi. Profunde pana la 
a ne schimba via^a impreuna cu ei. Profunde pana la sfin^enie. 

§i oare, nu e acesta miezul, lava crednrfei, cand efervescen^a 
fiin^ei noastre se exprima in mod navalnic? 

O credin^a navalnica e o credin^a vie. O credin^a navalnica e 
harul lui Dumnezeu prezent in ei. Mai trebuie doar luminarea lor cu 
cele ale teologiei si ale cuviin^ei duhovnice§ti. Doar atat! Mai e 
pu^in de facut, daca e credin^a, in stare ingenua, in Dumnezeu. Mai 
trebuie doar sa imboga^im datele credin^ei, fara ca acest entuziasm 
dumnezeiesc sa scada. 

Ei ne dau din produsele lor, din banii lor, din timpul lor, din 
iubirea lor, din rugaciunea lor, din via^a lor. Noi asemenea. Cand 
doar unii dau §i al^ii doar primesc, credin^a se stinge, palette, e 



409 



ranita profund. De aceea nu trebuie sa ne jignim reciproc credir^a si 
entuziasmul, pentru ca nu facem doua parale. 

Daca ne pastram credin^a vie, ne pastram prietenia si 
comuniunea cu Dumnezeu. Ea este aici, in noi si cu noi, daca 
suntem, cu adevarat, ai lui Dumnezeu si ne dam Lui. 

Astazi, ca in fiecare zi, m-am imboga^it foarte mult 
duhovniceste privind galgairea credin^ei oamenilor credinciosi, a 
confra^ilor mei prezen^i la slujba. Ei m-au inva^at o lec^ie profunda 
de teologie dumnezeiasca. N-am fost in stare sa le-o murfumesc 
direct. Le-o mul^umesc aici, indirect si, probabil, unii vor citi 
marturia mea de fa^a si se vor bucura. 

Dumnezeu sa va binecuvinteze, iubi^ii mei fra^i si iubitele 
mele surori intru Domnul, pentru ajutorul vostru, extraordinar, ca sa 
ma in^eleg pe mine insumi si sa imi adancesc propria mea credin^a, 
care este si a voastra! Dumnezeu sa va binecuvinteze, pentru ca 
mult a^i iubit! 



410 



Finalul inceputului 




Pentru Tradi^ia ortodoxa, ziua de 1 septembrie a fiecarui an 
este... prima zi a anului bisericesc 69 . Adica 31 august e ultima zi a 
anului. . .§i 1 septembrie prima zi a noului an bisericesc, dar cre§tinii 
no§tri nu prea mai §tiu asta. 

Doar cei mai ravnitori dintre preo^i vor face asta seara sau 
maine o rugaciune de mul^umire inaintea Domnului, impreuna cu o 
sfnuire mica a apei, ca sa se bucure in fa^a Domnului. 

Adica un inceput de an bisericesc fad, fara stralucire, in 
comparable cu revelionul politizat, care nu reprezinta nimic pentru 
Biserica. 

Accente schimbate in mod fundamental. §i...in detrimentul 
Bisericii... 

Pentru ca finalul anului bisericesc ar trebui sa fie o a§teptare a 
roadelor pamantului §i un indemn la o §i mai accentuata via^a 
duhovniceasca. Pentru ca munca in vie sau in livada, munca la stana 
sau in gospodarii, cat §i la ora§, e o munca ascetica, daca e o munca 
bucuroasa §i multumitoare in fa^a Domnului. 



Articol din data de 3 1 august 2009. 



411 



Tot traditional, prima zi a anului bisericesc aminte§te 
de inceputul propovaduirii Domnului. Inceputul anului Domnului, 
cu alte cuvinte, este un inceput viu, real, puternic. Inceputul e un 
inceput, pentru ca e un inceput al schimbarii. §i schimbarea vine 
printr-o continua auzire §i aprofundare a cuvintelor lui Dumnezeu, 
printr-o continua inaintare in via^a cu Dumnezeu. 

lata, toate s-au facut noil Acesta e cuvantul care ne 
intampina in aceasta prima zi a anului bisericesc. O luam de la 
capat. Finalul anului, ca §i al vie^ii, nu e o cadere in abis. . .ci un nou 
inceput. §i inceputul e un mare dar de la Dumnezeu: e darul vie^ii. 

Troparul zilei de 1 septembrie subliniaza acest lucru: „a toata 
faptura Ziditorule, Cel ce vremile [vremurile / anotimpurile n.n.] §i 
anii ai pus intru puterea Ta, binecuvinteaza cununa anului bunata^ii 
Tale, Doamne" 70 . 

Vremurile si anii vie^ii noastre sunt pu§i, hotara^i, intru 
puterea Domnului, a Celui care §tie inceputul, cuprinsul §i finalul 
fara final al vie^ii noastre. Noi nu ne §tim inceputul, decat dupa ce 
ni-1 con§tientizam. Nu §tim ce largime are via^a noastra §i nici nu 
§tim, cand El ne va cere socoteala pentru darul vie^ii §i al 
comuniunii. 

Intru puterea Sa c.via^a noastra. §i via^a noastra e ca un fir 
de par... intru puterea Domnului: o existen^a atat de firava, ca este 
incredibil, ca ne putem mandri, vreodata, cu existen^a noastra cea 
atat de infima. 

Intru §i din puterea Sa traim. Prin puterea harului Sau. §i 
cununa, incununarea anului ce va fi, care acum incepe, cat §i a vie^ii 
noastre e o binecuvdntare a Sa. Nu e un merit, ci un harl 

Cununa anului... Cununa vie^ii... Finalul eel fara de final... al 
bunata^ii Tale, Doamne! E vorba de mult har de la Stapanul. 

Condacul zilei e tot hristologic §i se refera la Hristos, ca 
Creator §i Proniator a toate: „Cel ce locuie§ti intru cei de sus [intre 
Ingeri §i Sfnui n.n.], Hristoase Imparate, Facatorul tuturor celor 
vazute §i celor nevazute §i Ziditorule, Cel ce zilele §i nop^ile, 

7 1 

vremile §i anii ai facut, binecuvinteaza acum cununa anului" . 

De ce sa binecuvinteze cununa anului... daca El a facut §i 
face toate? Pentru ca Ii cerem sa binecuvinteze §i sa primeasca, cele 
pe care le-am facut impreuna cu El, prin puterea Sa, aratandu-ne nu 
reci §i distan|i, ci mul^umitori §i aprin§i spre a-L lauda §i a-L 
preamari, din mijlocul iubirii noastre. 



70 Cf *** Ceaslov> ed 1993; p 65y 



71 Ibidem. 



412 



Sa prime§ti, Doamne, efortul §i jertfa noastra! Sa 
binecuvintezi cele pe care le-am facut impreuna cu Tine §i prin 
puterea Ta, Dumnezeul nostru! 

Pentru ca Dumnezeu e un Dumnezeu atent la detalii, caci 
detaliile sunt dragoste, sunt sfiala, sunt umilin^a, sunt adancime 
duhovniceasca. La examenul duhovnicesc cazi sau te ridici prin 
detalii. Detaliul, grija la detalii vine din adancimea iubirii §i a 
credin^ei noastre in Dumnezeu §i in oameni. 

§i Dumnezeu crede in oameni! El Se increde in noi, chiar 
daca noi suntem de un pesimism incurabil. El crede in noi §i Se 
increde, cu totul, in cei care II iubesc cu nespus dor. Tocmai de 
aceea durerile §i necazurile Sfm^ilor nu sunt. . .pdna la sfdr§it. 

Finalul e un inceputfara sfdr§it. Tocmai de aceea, ca sa o iei 
mereu de la capat trebuie sa ai multa vitalitate, multa for^a, multa 
intarire din partea lui Dumnezeu, Care e via^a din bel§ug, mereu 
noua §i fara oboseala, fara necredin^a, fara pesimism. 

Ca sa nu renun^i... trebuie sa fii robul lui Dumnezeu, Care nu 
Se lasa invechit, ci e mereu nou, mereu atractiv, mereu nespus de 
dorit, mereu incalificabil de bun §i de iubitor. 

Va doresc tuturor sa ave^i un an nou in care sa sim^rji ca va 
innorfi, paradoxal, pe masura ce trupul se inveche§te! Sa va innorfi 
duhovnice§te! Dumnezeu sa va daruiasca bucuria de a tresalta de 
via^a Sa, de via^a Sa ve§nica, pentru ca sa vede^i, cum arata 
tinere^ea fara batrane^e §i via^a fara de moarte! 



413 



Cufete triste 




79 

Merg pe strada , de parca ar fi acasa. Sau merg pe strada cu 
starea, cu o anume stare, pe care ar trebui s-o tina acasa sau pentru 
ei. Fete triste, posomorate, blazate, intunecate de complexele 
interne si de indiferenta egoista...si te ia: cu: Doamne, ajuta! Am 
inceput sa am aversiune fata de Doamne, ajuta!, numai pentru ca, 
cei care mi-1 zic. . .numai de Doamne ajuta nu-mi ureaza. 

Despre ce e vorbirea de acum? Despre blazarea care se crede 
smerenie, pocainta, cuviinta, inteleapta comportare in societate, in 
relatii, la Biserica, pe oriunde, a crestinilor ortodocsi si nu numai. 
Confundarea inegurarii personale, a lipsei chefului de viata si de 
fapte eroice, marcante, cu starea de pocainta. 

Insa pocainta e, cand fata ta se spala cu har, cand e 
luminoasa. Daca am avea pocainta, asa, o jumate' de litru...s-ar 
vedea, pentru ca pocainta face sa iasa iarba din piatra seaca. 

Si pocainta naste descretirea fruntii, o reconsiderare a faptelor 
tale, atentie la detaliile vietii tale si ale cadrului in care te afli. 

3 5 5 5 

Pentru ca nu poti sa zici: Doamne, ajuta!, la infinit, oriunde te duci 
si oricui iti iese in cale. 

5 5 

O mai dai si tu in alti termeni, ca d-aia e prea bogata limba 
romana in nuante. 

5 

Deci, sa fim cinstiti: nu orice fata smeada si ofticata, 

7 5 5 5 ~ 

posomorata si ca panzele lui Goya la culoare e...fata cuvioasa si 
pocaita! Pentru ca din ea, din aceasta fata, emana contrariul. 



72 Articol din data de 17 septembrie 2009. 



414 



In ruptul capului, un om care e pocait, indurerat in inima lui, 
care se vede primul din lad, la subsolul subsolurilor Iadului, nu e 
tocsun, nu e nemilos, nu e avar, nu e prost crescut, nu e indiferent, 
daca plange cineva sau daca e murdarie pe jos...Un om ca asta e 
sensibil foe, la tot felul de pervertiri ale cuvinelor, ale vietii, ale 
gandirii inimii. 

Si noi, dupa 20 de ani de citiri de carti sfinte, din belsug, tot 
n-am invatat, ca Ortodoxia asta dumnezeiasca e foe mare, e 
sfmtenie si ca, daca te locuieste harul lui Dumnezeu se vede de la o 

5 5 ~ 5 

posta. Noi tot fariseizam fata ortodoxului, tot o sulemenim cu 
ipocrizii de doi bani, de nici curvele nu ne mai suporta. . . 

Ca curva se boieste ca sa atraga, sa faca bani, ca moare de 
foame. Dar noi pentru ce ne mascam imputiciunea din suflet? Ca sa 
II mintim pe Dumnezeu, nu?, ca Saracu' Dumnezeu nici nu ne 
cunoaste pe noi... 

Numai atat sa ne gandim: pe cine vrem sa mintim? Ca atunci 
cand vrei sa il minti pe altul, oricare ar fi el, acest altul, te minti pe 
tine. Si daca un altul, care vrea ca sa ne minta si se da de Sfdnt...Q 
credibil in fata noastra? Nici pomeneala! 

Deci, daca altul nu ne minte cu fata lui, de ce credem ca noi o 
sa luam premiul Grammy cu falsa noastra masca de sfinteniel 

Unde nu e, nu e! Iar unde e se vede, chiar daca toti il ocarasc, 
il denigreaza si il baga in colt, in spate, pe respectivul om al lui 
Dumnezeu. 

Toate comentariile audio pe care le voi face pe baza teologiei 
Parintelui Profesor Dumitru Staniloae, vor deveni un pachet 
voluminos, care va purta titlul (mi-a venit azi noapte ideea): Scrie, 
Dumitre, scrie! 

Acesta e indemnul pentru dv., pentru cei care trebuie sa aveti 
fata frumoasa, luminoasa, de Pasti, netocsuna, cand vine vorba sa 
vorbiti cu cineva pe strada, la Biserica, acasa cu sotul, cu copiii si 
cu toata planeta: Scrie, Dumitre, scrie! 

Scrieti peste tot, in toti oamenii, in toate situatiile, ca aveti 
bun simt, ca aveti frumusete, ca aveti minte ortodoxa, ca sunteti 
frumosi! Scrieti cine sunteti cu adevarat! Nu va uitati ca oamenii 

5 5 5 5 

sunt reticenti, ca nu va inteleg, ca nu va vor! 

Fiti ca apa, care cade pe piatra si care, pana la urma, face 
gaura in inimile oamenilor! 

Nu va lasati convinsi, ca trebuie sa va fariseizati! 

Nu va lasati convinsi, ca sunteti prosti si neimportanti! 

Nu va lasati convinsi, ca nu se pot face minuni si ca 
Dumnezeu ne-a uitat! 

O, nu, nu ne-a uitat! 



415 



El e atat de prezent, Imparatul a toate, ca nu II mai putem 
vedea! 

Trebuie sa te retragi in bucurie, in iertare, in bun simt, ca sa II 
vezi pe Dumnezeu, peste tot, cum Iti zambeste din toate lucrurile si 
impreuna cu toate lucrurile! 



416 



Ce inseamnd „ mare Duhovnic "? 




Sintagma face parte din marele si nesuferitul limbaj de inox 
bisericesc 73 , din ce in ce mai agasant, din ce in ce mai nesuferit, 
care bate pasul pe neimplicare afectiva si pe lipsa de logica 
duhovniceasca interioara si care, din pacate, distorsioneaza lucrurile 
la maximum. 

Ce poate sa inteleaga credinciosul de rand sau teologul din 
sintagma: „mare Duhovnic"? 

In primul rand, ca unii duhovnici sunt mid si altii sunt mari, 
de parca Sfanta Spovedanie e altfel la parintele George, din 
Bucuresti sau Galati, decat la arhimandritul Ghelasie de la 
Manastirea Tismana sau Antim. 

Insa, daca Maria sau parintele Dorin se due la parintele 
George sau la arhimandritul Ghelasie (sunt nume fictive, 
bineinteles!) si vrea ca sa se spovedeasca, spun ce au mai facut ei 
rau in ultimul timp, li se da dezlegare si asta e tot. 

Faptul ca, ambii parinti, ii mai pot intreba, alte lucruri, asa, 
intr-o discutie amicala, da, face parte tot din actul interior al 
spovedaniei. 

Insa, ce face in plus „marele Duhovnic" fata de „micul 
Duhovnic", daca ar exista asa ceva? 

Insa asa ceva nu exista si sintagma marele Duhovnic e falsa, 
pentru ca duhovnicia, asa cum e inteleasa ea astazi, legata de 
spovedirea pacatelor, presupune numai relatia ta cu un preot, care te 
spovedeste, in timpul Spovedaniei si, eventual, si dupa. 

Sintagma ca atare, inclusa intre alte perle ale limbajului de 
lemn bisericesc, care nu au nimic de-a face cu teologia si etosul 
ortodox, tinteste insa sus. 

Cel care e mare Duhovnic, ca a zis-o unul sau altul, devine un 
fel de stapan al inelelor, un autocrat, un rege peste cei pe care ii 
spovedeste, pentru ca acestora li s-a infuzat ideea, de te miri ce 
prozelit al parintelui, ca parintele. . .are un har aparte. 



73 Am scris articolul pe data de 28 septembrie 2009. 



417 



De unde are acesta...A«r aparte... si de ce acesta are 
har...mai mult decat parintele Gheorghe, paroh la un sat cu 300 de 
suflete? Pentru ca se incurca duhovnicia cu viata duhovniceascd, 
harul lui Dumnezeu cu faima personala, spoveditul cu harismele 
realului Pdrinte duhovnicesc sau experimentator al vietii 
dumnezeiesti. 

Ca sa fii w« Duhovnic, nici mz'c si nici m«re, ci potrivit, cu 
smerenie, trebuie sa fii preot sau episcop si sa fii hirotesit duhovnic. 

Vine credinciosul la tine, vorbesti cu el in cadrul tainei 
Sfmtei Spovedanii, cat ai timp si inima, il intelegi pe masura ta si pe 
cat poate si el sa se explice, auzi cum sta treaba cu viata lui, ii faci 
slujba care este, ii dai dezlegare, ii dai dupa aceea o recomandare, 
un sfat sau nu ii mai dai nimic, daca face si mai mult decat 
trebuie... si asta e spovedania cu un Duhovnic potrivit, adica nici 
mare si nici mic. 

Duhovnicul ca duhovnic, adica ca spoveditor nu face altceva 
decat sa asculte pacatele, sa dea dezlegare la ele prin puterea lui 
Hristos sau Hristos sa ierte prin el si sa mai zica ceva vorbe inainte 
sau dupa spovedire. 

Nu e nicio iertare in plus sau in minus, nu primesti nici mai 
mult si nici mai putin har, daca te spovedesti la parintele Gheorghe 
de la Afumati sau la parintele Episcop Galaction sau la parintele 
Onufrie de la Sfantul Munte Athos. 

Oricine te-ar spovedi nu iti da har de la ei, din buzunar, ca nu 
au asa ceva, nu au har personal, nu de la ei izvoraste harul, ci la toti 
ne izvoraste harul din fiinta Prea Sfmtei Treimi, de la Dumnezeul 

5 5 7 

nostra, har care e strdlucirea sau viata lui Dumnzeu din vesnicie. 

De aceea, daca le spui oamenilor, pentru ca sa mai bagi ceva 
bani in buzunar sau sa te lauzi la apa mica, ca tu ai har aparte, ca tu 
esti mare spoveditor si iertdtor de pdcate pdna la a noua generatie 
in urmd, daca le spui ca esti un inger intrupat . . .nu vei servi 
adevaral si nici nu vei cauta sa-i directionezi pe oameni spre 
Dumnezeu, ci ii blochezi la tine. 

Cea mai mare oroare pe care am avut-o sau o am e aceea de 
a-i face pe oameni captivi mie, sa mi-i fac ucenici, sa ma confunde 
cu Scriptura sau cu toti Sfintii si sa astepte ca eu sa le fiu Dumnezeu 
din cer, care ii mantui pe ei de toate patimile, pe care le fac, cu 
multa osardie si de care nu se rusineaza deloc. 

Ei bine, cand aud sintagma „mare Duhovnic", aud, mai mult 
ca sigur, ca parintele in cauza e confundat cu altcineva sau ca 
persoana sa e hiperbolizata, e facuta urias din furnica. 

Insa, sintagma aceasta, croita prost, avea o alta la baza, in 
vechime si anume, aceea de Pdrinte harismat, de Parinte cu multa 



418 



sfintenie, care putea fi si preot sau episcop, adica si spoveditor al 
altora. 

Adica era un om care-i spovedea pe altii, acest Parinte 
harismat, cu multe daruri de la Dumnezeu, primite datorita curatiei 
si a sfinteniei vietii lui (si nu pentru ca era arhimandrit sau ca 
primise cruce patriarhald la gat) si, datorita sfinteniei sale, primite 
in relatia vie cu Dumnezeu, vedea pacatele si patimile oamenilor in 
adancime si stia, inainte, in si dupa spovedanie, sa povatuiasca pe 
credincios, oricare ar fi el, spre sensul vietii lui cu Dumnezeu. 

Deci, daca e „mare Duhovnic" cineva, fara sa fie Parinte 
harismat sau duhovnicesc e doar un Duhovnic oarecare, ca toti 
Duhovnicii, prin care Dumnezeu te iarta de pacate. 

Insa, daca cineva este si Duhovnic, adica preot sau episcop si, 
in acelasi timp, datorita smereniei si a curatiei sale, a dragostei si a 
intelepciunii sale infocate spre Dumnezeu e si un Parinte harismat 
si Teolog, atunci acela nu te spovedeste mai mult sau nu te iarta mai 
mult decat parintele Gheorghe de la Afumati sau decat staretul 
Vasile, care nu sunt prea Sfinti, dar te ajuta si te lumineaza prin 
rugaciunile si sfaturile sale dumnezeiesti, ca sa stii, in mod clar, ce 
sa faci cu viata ta. 

Insa, problema care se pune acum e urmatoarea: Si cine e 
Parinte harismat, duhovnicesc, mare teolog, cunoscator al finelor si 
perfidelor curse ale Satanei? Pai cine dovedeste toate aceste lucruri 
in viata sa, in scrierile sale, in tot ceea ce emite pe gura. 

Si Parinti harismati, care sa fie si mari rugatori si mari teologi 
si mari scriitori si mari filantropi si mari constructori de Biserici si 
mari de mari sunt putini, sunt cateva unicate mult prea rare. Tocmai 
de aceea poti sa ii confunzi sau sa nu ii stii. . .datorita raritatii lor. 

Spre exemplu, in teologia romaneasca, Parinti harismati si 
mari Teologi sunt Sfantul loan Cassian, Sfantul Antim Ivireanul, 
Fericitul Dumitru Staniloae, adica, care au avut, deopotriva, si viata 
duhovniceasca bogata, intensa, dar si o teologie pe masura dorului 
lor de Dumnezeu si, in acelasi timp, in acord cu constiinta Bisericii 
Ecumenice, de pretutindeni. 

Concluzia concluziilor: 

1. Orice duhovnic iarta la fel, pentru ca Dumnezeu ne iarta 
prin el. 

2. Nu exista Duhovnic mic sau mare, ci ar trebui sa fie si sa 
fim Duhovnici potriviti, smeriti, cu constiinta ca suntem cu totii 
slujitorii netrebnici ai lui Dumnezeu si mxpase de Vidin sau papi de 
Ravenna. 



419 



3. Adevaratul Duhovnic este si Parinte harismat si numai 
acesta, care e si una si alta, e adevaratul conducator si ochi luminat 
de Dumnezeu, care conduce turma Bisericii. 

Cand lipsesc ochii, vai de unghiile de la picioare! 



420 



Rugdciunile strdzii 







Cred ca e o alegere reusita floricelele astea galbene din 
centru, mai ales, acum, toamna, pe vreme mohorata 74 . . . 

Insa nu despre flori vreau sa vorbesc, ci despre strazi. Despre 
obiceiul meu de a-mi face canonul de rugaciune pe strada, asa, pe 
oriunde, amestecat cu priviri, fumuri, zgomote, nesimtire, durere, 
bucurie, insatisfactie. . . 

Ce sa fac, cand merg? Cuget si ma rog. Nu imi permit sa 
pierd timpul! Timpul e prea pretios ca sa ne stergem nasul pe el. Ma 
gandesc la cartile mele, la cartile pe care le citesc, la ce trebuie sa 
scriu aici, pentru dv., la nivel online, la grijile vietii noastre, la cei 
pentru care trebuie sa ma rog si ma rog si sunt alaturi de ei. 

Toate deodata, carcalete ...Insa Dumnezeu stie si alege. 
Pentru ca pe Dumnezeu nu II intereseaza ce fel de vorbe spunem, ci 
ce fel de prezenta de spirit avem cand le spunem, ce inima avem. 
Una e sa te rogi de iertare si sa iti vina sa ii spargi fata aluia care te- 
a jignit si alta e sa nu stii tu prea multe rugaciuni, dar sa stii sa fii 
simtit in fata lui Dumnezeu, cu buca si nu nespalat. 

Cand sunt mai putin obosit imi aduc aminte rugaciunile si 
totul e de o rapiditate maxima la mine. Eu ma rog cu o viteza 
debusolanta pentru cine nu ma cunoaste, pentru ca mintea mea 
merge mai repede decat buzele mele. Doamna proteasa stie 
asta...dar in fata oamenilor ma feresc sa ma rog cu rapiditatea la 
care rugaciunea tainica m-a adus si m-a instalat in ea. 

Nici in rugaciune nu trebuie sa pierzi timpul! Sa nu credem 
acum, ca daca facem slujba 7 ore si ne zboara mintea din desertul 



Articol din data de 30 septembrie 2009. 



Amestecate. 



421 



Sinai pana la bordel si din Rai in lad. . .ne-am rugat ca si Heruvimii 
din cer. Ei, nu ne-am rugat! . . . 

De aceea trebuie sa te rogi si sa slujesti in ritmul in care 
traiesti, iubesti, simti si actionezi. Dv. ma cititi acum si stiti ca eu 

,7 5 7 5 5 5 5 5 5 5 

am scris articolul de aici in ultimele cateva minute. Nu am stat 13 
ore ca sa il concep. L-am scris suvoi, mai inghitind cate o gura de 
apa... 

De aceea va indemn sa nu va temeti sa va rugati oriunde 
sunteti. Ca sunteti pe strada, ca sunteti in pat, ca sunteti in baie, ca 
sunteti la bucatarie, pe camp, la sapat de porumbi sau la spart 
lemne. . .rugaciunea e o vibratie continua, o pulsatie a inimii. 

Rugati-va si nu va temeti ca va mai zboara mintea, ca mai 

C> 5 5 5 ~ 

uitati cuvintele rugaciunii sau ca ajungeti o balta de oboseala si o 
incremenire in vreun cuvant. E de bine, daca se intampla asa! 

Rugaciunea se opreste in cuvinte sau trece prin toate 
cuvintele ca rapidul. Ceea ce conteaza e cat intelegeti, cat va 
smeriti, cat va umpleti din tot ceea ce ziceti in sinea dv. sau in 
murmurul buzelor. 

Astazi m-am rugat pe strada... Si eu imi fac rugaciunile de 
seara si de la ora 10 dimineata, cum pot sa imi fac rugaciunile de 
somn la ora 2 dimineata. Conteaza sa le spui, mai putin cdnd. . . 

Conteaza sa fii o atentie continua la tot ce misca si rasufla si 

t 5 5 5 

sa vedem toate din viata noastra ca pe semne, ca pe vorbiri, ca pe 
indicatii ale Stapanului. 

Strada are nevoie de rugaciunea dv. ! 

Piata are nevoie de rugaciunea dv. ! 

Baia are nevoie de rugaciunea dv.! 

Bisericile au nevoie de rugaciunea dv.! 

Locul de munca are nevoie de rugaciunea dv. ! 

Si padurea, si supermarketul, si campul si apa si florile au 
nevoie de rugaciunea dv. ! 

Vorbiti cu toate si cu toti prin rugaciune! 

Puneti flori, saditi copaci, faceti copii, creste-ti-va copiii in 
asa fel, incat sa nu va fie rusine de dv. insiva si nici de ei, faceti 

5 7 5 5 5 7 5 

mancaruri alese, cu gust, imbracati-va decent, fiti simpli in toate! 
Tot cosmosul, toata creatia are nevoie de rugaciunea dv.! 
Nu lasati lumea fara rugaciunea dv. ! 
Rugaciunea dv. e aerul acestei lumi! 
Invatati lumea sa respire rugaciunea dv. ! 
Invatati-va sa fiti rugaciuni uluitor de frumoase! 

5 5 5 O 

Acest lucru conteaza cu adevarat! 



422 



Cercetarea, aprofundarea si lamurirea de sine in 
teologia ortodoxd 



Viata lu\ Adam pr a Evei 

Ht&KW diii 

luibi (•'"p'p a si e QEOEmtKrii 

die 

Pi. Di. Darin. OctaTrLaiiPicioiiij 




Teoioge pentm ad 

Bucurejti 
3005 



Mai intai prezint cele doua lucrari pe care le voi edita la nivel 
online in aceasta seara 76 si apoi voi accesa subiectul ca atare, 
enuntat in titlu. 

Prima lucrare pe care o voi edita si o puteti downloada 
imediat e un apocrif intitulat: Viata lui Adam si a Evei, in formatul 
nostru avand 27 de pagini. E o traducere din limba engleza, cu 
comentariile noastre infrapaginale. 

Am tradus aceasta lucrare pentru ca am vrut sa compar ce 
spune Traditia Bisericii cu ce spune apocriful ca atare si mi-am dat 
seama ca trebuie sa faci o munca foarte aprofundata ca sa intelegi 
cat e adevar si cat fabulatie in textul nostru. 

Insa, in acelasi timp, am inteles cat de proteice sunt pentru 
cugetarea teologica intalnirea cu apocrifele si cu diverse texte 
controversate sau eretice, in sensul ca poti sa vezi ce nu intelegeau 
ereticii sau falsificatorii de texte traditionale, pe de o parte, iar, pe 



76 Articolul de prezentare a doua carti ale noastre, din data de 3 octombrie 2009. 



423 



de alta parte, care era imaginea deformata, pe care acestia si-o 
construiau despre o persoana, o dogma sau o idee anume. 

De aceea cred ca, pe viitor, ca teologi ortodocsi, trebuie sa 
dam o atentie tot mai sporita textelor frauduloase trecute sau 
recente, care vizeaza credinta Bisericii, atata timp cat ele sunt 
reactivate, reformatate in diverse carti senzationaliste. 

3 5 5 



Pr Dr. Darin Octavian ft a cm? 



Teologia indumnezeirii 




hdqs 



A doua lucrare de asta seara, reprezinta a doua carte a 
subsemnatului, care vede lumina onlineului (parafraza a limbii de 
lemn: lumina tiparului) si ea poarta titlul: Teologia indumnezeirii, 
avand 202 pagini in editia de fata. 

Cartea insumeaza 8 studii de cercetare teologica si istorica si 
are drept scop sa prezinte eforturile personale ale indumnezeirii, ca 
pe niste eforturi reale si neaparate pentru fiecare crestin in parte. 

Indumnezeirea omului nu e un moft sau o cerinta numai 
pentru unii in Biserica noastra, ci e realitatea de facto a vietii 
ortodoxe. Cine vrea altceva decat sa se curateasca de patimi, sa se 
umple de vederea slavei lui Dumnezeu si sa se indumnezeiasca 
inseamna ca nu stie ce este Ortodoxia. 



424 



Ortodoxia ne vrea pe toti pusi in calendarul ei, adica ne vrea 
pe toti Sfinti si nu niste farisei, care sa incante prin vorbe frumoase, 
dar fara corespondent! in viata noastra. 

Cartea de fata e un preambul la alte doua lucrari ale noastre, 
pe care le vom edita la nivel online in perioada urmatoare, 
imbogatind si fundamentand problematica soteriologiei personale, 
adica a indumnezeirii omului 77 . 



Si acum intram, in mod abrupt, in tenia noastra. Pentru ce 
fiecare dintre noi, crestini ortodocsi, teologi sau neteologi (dar cu 
atat mai mult teologi) trebuie sa facem munca de cercetare 
teologicdl Pentru ca trebuie sa ne cunoastem credinta. 

A citi carti disparate de teologie, fara o tema anume, fara sa 
urmaresti un scop precis, sigur, inseamna sa fugi dupa 10 iepuri in 
acelasi timp. Si, daca vrei sa stii ceva sigur, coerent, stabil despre 
crearea omului sau despre Sfintele Moaste... atunci trebuie sa 
studiezi cele doua probleme in mod hotarat. 

Sa zicem ca mergem dupa un singur iepure: crearea omului. 
De unde incepi frate sau sora cu studiul? Pai de unde se vorbeste 
prima data despre crearea omului, adica din cartea Facerea a 
Scripturii. 

Gasesti textele, vezi cum sunt ele in mai multe editii ale 
Scripturii, in mai multe limbi, inveti limbi straine in mod continuu 
pentru ca sa studiezi, ca d-aia esti ortodox si mai ai si internet si 
carti si biblioteci la indemana...si vezi ce zice Scriptura despre 
crearea omului. 

Cine 1-a fact pe om, cand, unde, de ce, din ce, pentru ce, 
pentru cat timp, ce s-a ales de om, ce va fi cu omul etc. Iti pui 
intrebari si cauti raspunsuri. 

lei Vietile Sfmtilor, iei carti ale Sfmtilor Parinti legate de 
tema ta, dogmele Bisericii, ce spun teologii despre acest lucru, ce 
spun cartile de cult. Cumperi si citesti carti. Citesti si privesti texte 
la nivel online, cauti, intrebi, ti-e greu, ti-e prea greu, dar gasesti 
raspunsuri. 

Nu dai copy paste pe texte, ci iti iei notite! 



77 Faceam referire aici la cartile noastre Teologia vederii lui Dumnezeu si Vederea lui 

Dumnezeu in teologia Sfdntului Simeon Noul Teolog. 

Pe prima o gasiti aici la nivel online: 

http://bastrix.wordpress.eom/2009/l 1/1 8/teologia-vederii-lui -dumnezeu/ si pe a doua la adresa: 

http://bastrix.wordpress.com/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului-simeon- 

noul-teolog/. 



425 



Iti iei notite in Word sau pe foaie, tragi concluzii, pui 
Scriptura de acord cu Sfintii si cu cartile de cult si apoi, dupa ce 
citesti sute de pagini...le pui in 10, 30, 100 de pagini pe foaie sau 
pe computer. 

Asta inseamna sa cercetezi, sa asuzi, sa stii teologie, nu sa 
clampani ce ai auzit tu de la Parintele Cleopa sau Iustin Parvu, 
nestiind ca acele cuvinte ale lor, in 90 % dintre cazuri sunt citite de 
catre ei de la Sfintii si teologii Bisericii, pe care tu, frate sau sora, 
nu i-ai citit niciodata si nici nu ai auzit de ei. 

Si asa cum nu te bucuri daca infiezi un copil, cum te bucuri 
daca 1-ai nascut tu, tot la fel, te vei bucura pentru fiecare jumatate 
de pagina de cercetare, asa cum Columb s-a bucurat pentru ca a 
descoperit America. 

Stii atunci, ca ceea ce cunosti tu despre o dogma, despre un 
lucru din credinta ta nu le-ai primit pe degeaba, nemestecat, ci ele 
au trecut prin tine. Asa ca, daca nu ati facut niciodata epuizarea asta 
la voi in trup si in minte, incepeti de acum, daca vreti sa va creasca 
creierul ortodox si nu postmodern. 

A cerceta o tenia e una...insa a aprofunda aceeasi tenia e cu 
mult mai mult. Eu, personal, spre exemplu, am scris cateva carti 
despre teologia indumnezeirii, adica despre soteriologie / mantuirea 
personala si alte cateva despre vedere in diverse sensuri ale vederii 
(in lingvistica, medicina, teologie, film, pictura, roman, poezie etc.) 
si inseamna ca am aprofundat doua domenii de cercetare. 

Am aprofundat, adica am vazut o tema, in mod profesionist, 
in multiplele ei relatii si increngaturi cu alte teme, pe care nu le-am 
studiat si despre care am o anume initiere in domeniu. 

Am aprofundat, adica am cunostinte mult mai vaste decat 
unul care stie doar o falie a subiectului, pentru ca munca mea de 
cercetare, ca in Lumea postmodernd si depersonalizarea omului 18 
este una interdisciplinard sau multidisciplinard. 

Adica eu nu scriu teologie teologie, in unele carti, ci scriu 
teologie si in acelasi timp literatura, fac munca de cercetare 
filologica, istorica, filosofica, sociologies, comportamentala, 
psihologica etc. Conexez la teologie tot felul de alte stiinte, ramuri, 
subramuri, departamente de cercetare, pentru a observa legaturile 
dintre ele, legaturi foarte revelatoare de fiecare data. 

Tocmai de aceea e greu sa ma urmariti, de multe ori, in 
cartile mele, daca nu aveti multiple proiecte de cercetare la activ sau 
daca nu aveti specializari multiple. 



78 Gasiti cartea noastra la nivel online la adresa: 



http://bastrix.wordpress.com/2009/10/01/lumea-postmoderna-si-depersonalizarea-omului/. 



426 



Orice noua limba invatata, orice noua stiinta asimilata la un 

5 ~ 5 5 

anume grad, orice munca de cercetare te face mult mai expert, 
master, stapan intr-un domeniu. 

Deci cercetare, aprofundare . . .pentru ca mai apoi sa vina 
etapa finala, scopul cercetarii teologice si anume: lamurirea de sine. 

Ajungi sa nu mai ai idei, cunostinte din afara, ci din launtru. 
Daca ti-ai asumat, pe masura si varsta ta, Scriptura, Traditia, viata 
Bisericii atunci ai inceput sa traiesti, la un anumit grad viata cu 
Dumnezeu si ai trairi, experiente, maturitate spirituals si teologica 
si nu doar idei. 

5 

Ideile se pot citi, se pot copia din carti, se pot fura de la morti 
si vii, adica se pot papagalicii, le poti invata ca papagalul, pe cand 
experienta, discernamantul, experienta teologica si duhovniceasca 
vin in urma acestui intreg travaliu teologic, de cunoastere si de 
punere in practica a acestei cunoasteri dobandite, asimilate 
progresiv. 

Tocmai de aceea, ca sa devii Pdrinte harismat, trebuie sa o 
iei de jos, sa incepi cu studiul asiduu, cu proiectele de cercetare, cu 
asceza personala, ca sa ajungi in top, in varf, la finalul fara final. 

Si acum intrebare pentru tine, sora sau frate ortodox: e o 
tdmpenie ce facem noi aici sau QStQ...singurul lucru important in 
viata, pe care toti trebuie sa il facem si sa il discutam in mod 
continuu? 

Mergi cu intrebarea asta in tine si fa ceva concret! 



All 



Orthodox Theology in Post-modernity 




.79 



Post-modernity is a time for trifles . Nothings logic are most 
sought. Who says the more a man who thinks jazz is good, but 
those who think better not to think of it actually. 

Therefore, Orthodoxy is a reverse logic to post-modernity. 
Orthodoxy is a supra-logic fundamental for the man of today. For 
an orthodox thinking in the rhythms of eternity, not for vain things. 

But not there, actually, a hiatus between orthodoxy and post- 
modernity. An Orthodox is a postmodern man, in the end, but one 
with a different way of seeing things, with an eternal perspective on 
existence. 

Our existence is a gift of God, and for this reason we see 
things from God's perspective. Postmodern ideology denies the 
existence of God or does not question them. 

For this reason, ours era is an atheist or religious indifference. 
Our problem is not to convert them to faith, but to understand their 



Articolul a fost scris pe data de 19 decembrie 2009. 



428 



mentality, so that we know how to tackle them. We must learn to 
approach them. 

Make theology for today means to know, how to approach 
those who are not like us and how to get close, ultimately, by those 
who think that we, in post-modernity. 

In a world, where the idea does not matter, because no matter 
man, life, ultimate reality, ie God, closer to people's is first step 
toward a real relationship with them. 

And embrace is a step closer to faith. For that mercy is to 
make transparent the grace of God in our person. And when we 
approach people see, that they do not want tinsel, do not want to 
stand alone, do not want porn, stupid fun, but they want a real love. 

Post-modernity are not a real love, so is hypocritical, cold 
and ungrateful. Post-modernity have needs Orthodoxy, for the true 
relation to God and man, for sense of humanity. 

And Orthodox theology speaks about salvation like that a 
happiness with God and the people, for eternity, in the glory of 
God. Because salvation is not loneliness, it is pure subjectivity, but 
communion. 

And when you are in communion with each other, look, in 
the first, at the man and not his money or his body or his wealth. 
Communion means to stand face to face. And if you see your 
brother's face, in front of him you see the presence of God, your 
Creator, Who will do both. 

And then do not prefer a game, a animal or a relationship 
with a doll instead of someone who actually loves you. And love 
has its source in the Trinity, our God, Who is Father, Son and Holy 
Spirit in eternity and He created for man from the boundless love, 
for that to be in communion with Him. 

Because He is love, He wants us to be people of communion. 
And fellowship, brotherhood is not churlish, selfish, callous. For 
this reason, we advocate and advocate for joy to know each other, 
the joy of communion. 

Because we live in relationship with God, through His grace, 
the joy is our state of being, is our own personal fulfillment and 
community. 

And communion we dis-ideology, we return to the true way 
to see the world and ourselves. For this reason it is necessary the 
theology in the sphere of post-modernity. But not of any kind of 
theology, but the one, that is a clear testimony of faith God Christ 
Church primary. 

Orthodox faith is the one who saves the world. Because our 
faith is the faith of the early Church. It is always fresh and always 



429 



new, because it is the same from the beginning. And if we want a 
new life, without mystification and without black spots, then we 
must converted to the true faith of the Orthodox Church, the faith 
from the beginning. 



430 



You Have Style > 




To sing with the head voice, to feel what singing is. . . to sing. 
The song does not mean the rage, does not mean noise. Who makes 
noise show that, in his heart, it's a world with disability of beauty. 
Therefore I do not like people who do not feel peace song, not to 
make the song feel something pacifist . 

So to play with style means to play with nuances. Also, the 
dresses with good taste is to show how you feel, how well you feel 
in yourself but you want to show others of you. Clothes show your 
soul. If your clothes are simple and neat look from this aspect, that 
your soul is in peace, is several orders. 

Eyes are windows to your heart, for your repentance, for your 
prayer to God. Of course, if your eyes are bad and cool show, that 
you are not led by the Church. Because the Church is the one who 
makes from eye evil eyes of pigeon. And one Who makes us clean 
is the Spirit of God, Who cleanses our sins. 

Therefore I believe, that being Orthodox means to be a man 
with style. And to have style is to know to make distinctions. And 
what it means to distinguish? It means knowing, when to talk and 
when to shut up, when to make a specific gesture, with the heart to 
sing, how to read a book, how to approach a man. 

For all this you need style, ie attention and acumen. Attention 
to details. Attention to everything of your life's aspects. 

For by all this attention to prove that we are real and not 
mechanically imitate others. Imitation is a sign of inner death. If 
you do not feel what to do, does not help at all to imitate others, 
so... outside. Because we live our lives, not lives of others. 

And if we live then, why imitating others like monkeys? Our 
relationship with God should teach us to be normal and not copies 
of others. And people with style are normal because they are 
different. And being different does not mean being selfish, but, 
rather, means to be a distinct person in the communion. 

For this reason, the Church is not a lot of people, but a 
community of unique, to the distinct. And we observe that 
each Saint is a unique, something special, not to be confused with 
one another. 



1 Articol scris pe data de 27 octombrie 2009. 



431 



And, whilst maintaining the uniqueness of each, it does not 
disturb communion, but a rich. Actually the real state of 
communion. 

All are in communion with God, but each in his own way. 
And, when we relate to others, we refer to the way: with our 
uniqueness. Our uniqueness preserve our place in the community. 
Community Church needs all of us, that and the priest and those 
who sing and those who help the sick and those who do cleaning . . . 

Each of us brings his gifts to help community Church. And 
each time, in everything we should have style. Must see, that we are 
the ones who did something, because all know, that we are able to 
do that very well. To see each specialization. 

And when this happens each feels in place, because each does 
what it knows to do. 

Have style, my beloved, style your heart! 

Show others, what God has done in you, in your life! 

For that having style means: to be a unique man in 
connection with unique people. 



432 



Cea mai veche meserie din lume... 

Q 1 

nu e prostitutia . . . ci vederea lui Dumnezeu . 

Sfintii Protoparinti Adam si Eva, adica primii oameni creati 
de catre Dumnezeu erau plini de slava lui Dumnzeu si erau vazatori 
si vorbitori cu Dumnezeu. Adica erau focalizati pe Dumnezeu si nu 
pe ei insisi! 

Cand oamenii si-au mutat centrul de atentie de la Dumnezeu 
la ei insisi si la creatia de sub simturi, care e perceputa prin simturi 
si s-au disociat astfel, prin pacat, de Dumnezeu, atunci au inceput sa 
faca de toate. . .dar, in primul rand, dragii mei, nuprostitutie. 

Se pare ca doar de prostitutie mai suntem in stare... daca 
credem ca prostituarea, adica dezumanizarea e cea mai veche si 
profitabila meserie din lume. 

De aceea, va rog sa retineti ca Traditia Bisericii Ortodoxe si 
adevarul lui Dumnezeu e acesta: vocatia, menirea, lucrul, meseria 
prima a oamenilor a fost si este: vederea lui Dumnzeu, vederea 
slavei Sale, adica curatirea de patimi pentru a fi dumnezei dupa har! 

Nu prostitutia ne caracterizeaza! Asta e tocmai ceea ce nu ne 
caracterizeaza de niciun fel. 

Si cred ca e o buna maniera de contracarare a acestor ineptii 
ideologice, faptul de a le discuta, asa, in putine randuri, pentru 
folosul tuturora. . . 



Articol scris pe data de 3 noiembrie 2009. 



433 



Ce m-a invatat dracu ' pe mine... 
i-a invatat pe toti, cu o mai mare sau mai scazuta 

on 

vehementa . Caci stiti ce spune Revelatia dumnezeiasca, ca el 
alearga, asa, ca nebunul, Satana, despre el e vorba... prin capul 
oamenilor, prin trupul, sufletul si viata lor. . .ca un leu racnind, ca un 
buldozer si cauta pe cine sa. il inghita... adica sa. il faca posesorul 
unei stiinte secrete, a unei noi religii, a vreunor puteri paranormale, 
a vreunei tampenii cat el de mare. 

Si demonii nu fac prea multe introduceri . . .ci ei ne servesc 
intelepciune demonica cu carul. Si, ce mi-au spus mie, spre 
exemplu, ca sa faceti comparatie cu ce va spune dv.? 

Pai mi-au spus, inca de cand am devenit constient de viata 
duhovniceasca a Bisericii, ca Dumnezeu e rau, e nedrept, cere 
multe de la om, desi Dumnezeu a fost arhibun, arhidrept, si mi-a dat 
din destul, de nu mai stiu ce sa fac cu ele. . . 

Uneori ma doare inima de atata har sau ma sleiesc de putere 
de atatea idei bune cate imi vin si de cate dorinte de bine, de munca, 
de rugaciune, de slujba ma cutreiera. 

Un Dumnezeu atat de rau ca Dumnezeul meu, adica atat de 
arhibun nu mai exista, pentru ca eu fac pacate cu milionul si El ma 
iarta cu catralioanele. 

Apoi, demonii mi-au facut numai boroboate prin oameni rai 
dar si prin oamenii, care, dupa fata si port mimau ca sunt ai lui 
Dumnezeu. Unul s-a dat de prieten, alta s-a dat de prietena, unul sa 
ma ajute, altul sa imi faca, altul dar de ce asa, altul ca sa facem nu 
mai stiu ce proiect impreuna. . .si dracii i-au adus pe toti si tot ei i-au 
luat si de la mine. 

Adica asa, in mod vizibil, si nu invizibill 

Pentru ca toata cearta a pornit de la un adevar crud, spus in 
fata... si oamenii si-au dat arama pe fata si pe aici le-a fost 
drumul...Nu acelasi lucru s-a intamplat cu oamenii pe care 
Dumnezeu mi i-a trimis. Cu astia, chiar daca m-am certat, chiar 
daca le-am zis in fata cele mai crude adevaruri, chiar daca am facut 
ce am facut, nu au plecat deloc de la mine si nici nu m-au iubit mai 
putin. 

Dimpotriva, cei ai lui Dumnezeu din viata mea, m-au iubit si 
ma iubesc si mai mult, au devenit pe fiecare zi oameni tot mai 
duhovnicesti si simtiti, caci stiu ca eu sunt drept si milos cu ei tot la 
fel de mult, pe cand sunt de corect si de iconomic cu ei. 



82 Articol din data de 4 noiembrie 2009. 



434 



Asa ca dracii au vrut sa imi spuna, in prima faza, ca nu 
trebuie sa am incredere in nimeni. Insa Dumnezeu nu si nu: iubeste- 
i si pe draci si pe ingeri, si pe drepti si pe nedrepti, ca astfel merge 
treaba in Imparatia lui Dumnezeu! Si Dumnezeu are intotdeauna 
dreptate!... 

Daca nu a mers cu hulele la adresa lui Dumnezeu si nici cu 
neincrederea in oameni, oricum ar fi fost unii, care au dat cu barda 
in carnea inimii mele, s-au apropiat, in mod fizico- spiritual, de 
mine. 

Adica s-au atins de mine la propriu, mi-au faramat lucruri, mi 
s-au aratat in chip si fel in trupul si mintea mea si in afara mea, m- 
au agasat si ma agaseaza din tot felul de lucruri, oameni si 
evenimente...si, uneori, starnesc cate un balci, pe care doar eu il 
traiesc si mai ii spun si doamnei preotese, ce mai imi fac si ce mai 
vor sa ma invete. 

Cand stiu si vad ca cuvintele sau faptele mele ii lumineaza pe 
oameni, se due peste aia cu tantaroiul, ca sa le spuna ca sunt drac 
impielitat, ca sunt asa, ca sunt altfel. . .si ii vad pe oameni schimbati 
la fata. 

Vorbesc astazi una cu ei, astazi suntem prieteni, maine insa ii 
vad negrii la fata si ca nu mai vor sa imi vorbeasca. Cand le spun ca 
stiu ce le-a facut dracii, bineinteles, oamenii raman uimiti si le e 

5 ~ 5 ~ 5 5 

frica si mai rau de mine (ii cred). . .si unii raman. . .iar altii abdica. . . 

Si, ori de cate ori se preconizeaza o mare bucurie de la 
Dumnezeu in viata mea. . .e infern la mine si pe langa mine. 

Stiu... si doamna preoteasa stie...pentru ca se manifesta cu 
spume toti dracii de pe fata pamantului. Ba imi farama computerele, 
ba imi aduce pe vreunul care sa ma enerveze, ba se intampla o fapta 
nesarata, de care te crucesti cand o vezi, ba ti se rupe ceva prin casa, 
ba ma impiedic, ba ma imbolnavesc, ba si ba. . . 

Insa, dupa ce ma enervez...si dupa ce ma muncesc in chip si 
fel ca sa repar dandanaua lor... cand vine clipa ca Dumnezeu sa ma 
umple de bucurii fara seaman... atunci nu mai e nici picior de drac 
prin preajma, nu mai am nicio problema...si zile si saptamani in sir 
nu mai am nicio calamitate de la ei. 

Insa, Dumnezeu ingaduie, si bine face, pentru ca face cu 
infinita intelepciune...ca sa ne mai smerim si sa mai simtim 
rautatea la noi in trup si sa nu putem sa fugim de ea...si iar, toti 
dracii, la mine, ca sa facem consiliu international. 

Si cand ma asalteaza hienele astea iarasi, vor sa ma 
destabilizeze in chip si fel: ma manie, ma aprind de desfranare, ma 
invata tot felul de hule, ma obosesc, imi fac tot felul de greutati, imi 



435 



aduc pe cap tot felul de belele, ma imping la rautate si lene, la a 
judeca si la a-mi face tot felul de griji desarte. 

Dar, dupa atatea reprize de box cu ei, stiu ca toate astea 
sunt... apd de ploaie si ca sunt normale si ca sunt binecuvdntate de 
cdtre Dumnezeu, adica sunt garantate sutd la sutd de catre 
Dumnezeu. 

De aceea, oricat le-as intra in joe, oricum as cadea in vreun 
pacat, oricate stricaciuni mi-ar face in mine si pe langa mine, eu am 
invatat, de la Dumnezeu si nu de la ei, ca toate acestea sunt spre 
favoarea mea si nu sprefavoarea lor. 

Ei se manifesto astfel fata de mine din disperare, ca nise caini 
turbati, ca niste nauci, pentru ca, cu harul lui Dumnezeu, vad ca 
pierd afacerea cu mine, dar, colac peste pupaza, eu ii mai conving si 
pe altii sa nu mai fie eretici la minte si la fapta, sa nu mai fie prost 
crescuti, sa puna mana pe cartile sfinte si sa le manance toata 
ziua... 

Eu ii inteleg insa pe demoni, pentru ca si ei sunt sub 
stapanire. Satana, ca un dictator nenorocit, pervers si rau, le cere 
rezultate. Iar demonii, astia mai mici, trebuie sa faca pe dracu in 
patru si sa ma convinga. 

Uneori ma rog pentru draci, pentru linistirea lor de catre 
Dumnezeu, pentru ca ii vad cat sufera si cat se muncesc cu mine si 
se enerveaza rau de tot pe mine, insa asa imi vine mie sa fac... 
Alteori ii blestem rau de tot, cu dumnezeiestile Molitve, tot pentru 
ca asa imi vine. . .insa ii iert mai apoi. 

Dar nu e niciun rezultat! A doua zi sau peste o luna sau un an 
imi fac aceleasi lucruri, fapt pentru care lupta cu demonii a ajuns o 
rutind la mine, cum cred ca e o rutina pentru orice om de bun simt 
si cat de cat smerit al Bisericii. Pentru ca ce fac eu nu e o minune, 

5 " 

nu e ceva iesit din comun, ci ceea ce trebuie sa facem toti si se 

5 ~ 5 5 

inscrie sub titulatura: rdzboiul duhovnicesc. 

Ca unii sunt doar rdzboinici si scriu asta, sus, pe blogul lor, 
dar nu o dovedesc niciodata, ci doar copie, in nestire, vieti ale 
Sfmtilor tradusi si editati in romana dupa 1989, dar nu de catre ei, ci 
de catre altii. . .asta e alta problema. 

De fapt e tot o problema. . .cu draci. Pentru ca in afara acestor 
draci huligani, care te invata la rele...exista si draci mai cu aere de 
sfintenie si acestia iti aduc lumini umbroase, te fac sa vezi vederi 

J t 5 5 5 ~ 

aparte, toate din lad dar cu fata de Rai, iti dau haruri, puteri, te fac 
sa te iei de barba cu tot Sfantul Sinod, neaga dogme, aduc noutdti, 
te fac sa te crezi Sfdnt, cand tu esti un derbedeu. . . 

Si, o, astia, pentru ca am facut si fac teolgie s-au tinut scai de 
mine toata viata! 



436 



Dracii cu parfum de sfintenie, cand au vazut ca nu au succes 
la mine s-au dus si au intrat in altii, care ma acuzau pe mine tocmai 
de bolile de care sufereau ei. 

Si asa, m-am pomenit facut homosexual sau demonizat si 
inselat de catre unii, care aveau aplecari dorite spre asa ceva si care 
nu aveu nici in clin si nici in maneca cu acrivia credintei, ca sunt 
rdu si mdndru, de la cei care se incredeau pentru fiecare foaie citita 
sau pentru fiecare rand scris, desi eu, pana sa fm student, scrisesem 
deja 80 de carti, despre care nu stia mai nimeni la facultate si din ei 
emana o mutate ca pisatul de vaca din grajd, ca sunt privit chiords 
si suspicionat mereu, desi nu omorasem pe nicio sora a vreunuia, 
nici nu le furasem tezaurul si nici nu le dadeam impresia ca sunt 
vreun agramat in ale stiintelor astora, cu care ne ocupam noi. . . 

Insa, toti baietii si fetele, care ne-au simtit (ca de vazut nu 
prea ne-au vazut prea multi) superioritatea sau verticalitatea sau 
munca asta in exces sau stofa omului din fata lor s-au isterizat, s-au 
schimbat la fata, mi-au intors curul, cand am vrut sa vorbesc cu ei, 
s-au facut ca nu pot sa ma ajute, s-au facut ca eu sunt marele drac si 
ei marii ingeri. 

Numai ca marii ingeri. . .incep sa piece tot mai mult nasul. . .in 
fata marelui drac, cand au inteles ca si-au gasit nasul. Si si-au gasit 
nasul nu pentru ca eu am cautat-o, ci pentru ca ei m-au gasit. . .ca sa 
ma zgandere. Si, dupa cum va spuneam. . .ca la Ion Creanga. . .dracu 
i-a adus. . .tot el i-a si vdnturat, adica i-a intors la culcusul lor. 

Insa, din toate aceste peripetii, deloc putine, ale vietii mele, 
adica din oamenii pe care dracu i-a dus si dracu i-a luat, am invatat 
enorm de mult. Pe langa zecile de carti scrise am invatat tone de 
carti nescrise, livrate atat de gratuit, de catre demonii, care sar in 
sus ca arcul din ce in ce mai mult. Insa viata noastra, a fiecaruia 
dintre noi, este in mana lui Dumnezeu si nu a oamenilor! 

Si cand Dumnezeu ingaduie sa se faca lucruri se fac si cand 
nu mai ingaduie, ne mutam de la viata aceasta la o alta, care 
nadajduim sa fie cea din momentele, cand mi se rupe inima de har, 
ca o paine scoasa din tast de bunatate. 

A QA 

Insa ei mai m-au invatat si alte dracovenii , despre care nu 
mai vreau sa dau explicatii, pentru ca si asa m-am obosit prea mult 
cu astea... Poate ca imi spuneti si dv., frati crestini, ce v-a invatat 
Dumnezeu, de cand va bantuie demonii. 



Forma regionala a lui test. 
Alte fapte rele. 



437 



Toate au un sens 



Toate au, de fapt, un singur sens: Dumnezeu 85 . Oricat am 
nega acest sens...suntem predestinati de catre Dumnezeu ca sa nu 
ne gasim odihna in nicio alta creatura decat in Sine. 

El este sensul nostru, al intregii creatii, al intregului univers. 
Toti suspinam numai dupa El si numai pe El II dorim. Pentru ca 
aceasta e cautarea noastra cea mai profunda: slava Sa cea vesnica, 
cea necreata. 

De aceea artistii, cantaretii, oamenii de stiinta, oamenii care 

5 ~ 5 ? 5 5? 

iubesc viata, oamenii pasionali si, in primul rad, oamenii 
duhovnicesti exprima, intr-un mod aparte, acest dor al nostru de 
Dumnezeu, aceasta pofta enorma dupa slava Sa, dupa pacea Sa, 
dupa bucuria Sa. 

Daca esti apatic, fara chef de viata, daca nu te simti viu si nu 
doresti sa fii viu iti negi sensul, iti negi traiectoria, nu mai vrei sa te 
bucuri de Dumnezeu. 

Un om plin de viata, de pofta de viata poate eel mai usor sa 
devina Sfant, daca e putin...ghidat, indreptat in moravurile si 
asteptarile sale. Pentru ca el deja a intuit esentialul existentei: ca 
viata e bucurie si nu tristete. 

5 5 f 

Suntem la inmormantare si auzim ca se vorbeste despre 
salasluirea impreuna cu Sfintii, adica despre bucurie, despre locasul 
celor care se fericesc, care sunt fericiti. 

? 5 

Toate slujbele noastre vorbesc despre pacat, despre durere, 
despre asceza, implicit despre moarte, dar nu pentru a exalta 
nefericirea, ci pentru a observa cat de scumpa si de buna si de 
fundamentala e fericirea, e viata fericita. 

~ 5 

Fericirea nu e ceva si viata altceva. Ci fericirea e miezul 

5 5 

vietii, pentru ca noi suntem fericiti si facem din viata noastra o 
bucurie continua. Bucuria noastra e viata noastra, e viata noastra de 

5 7 j 

acum si viata noastra vesnica. 

5 5 5 

De aceea am spus candva, ca poti sa il omori pe un tanar si nu 
numai pe el, pe oricare, daca ii omori increderea in viata, pofta de 
viata, daca ii spui ca nimic nu se poate si ca el traieste degeaba. 

Ii detest pe cei care ii deznadajduiesc pe oameni, pe cei care 
le spun ca nu se poate. 

Ba da, se poate! 

Cu Dumnezeu se pot face numai imposibiluri! 

Numai neauzite, nevazute, neasteptate...lucruri frumoase! 



85 Articol scris in data de 10 noiembrie 2009. 



438 



Cand un om induhovnicit, un isihast ajunge sa vada slava lui 
Dumnezeu, el ajunge sa fie invatat de catre Dumnezeu, ca bucuria e 
starea de a fi a omului si ca bucuria e curatie a inimii. Ca bucuria 
vine cand iti faci inima si mintea curate, ca sa te umplii de lacrimi 
dulci de fericire, harice si de slava Lui cea vesnica. 

Tocmai de aceea El cauta sa locuiasca in noi, dar trebuie sa II 
primim pe Hristos cu inima miloasa si cu cugete feciorelnice, 
sfioase, smerite, plecate. . . 

Si cand afli de toate, despre tot mai multe lucruri, tot mai 
multe sensuri ale cuvintelor, ale faptelor, cand se petrec tot feluri de 
lucruri in viata ta, incepi sa realizezi ca viata are sens, ca toata viata 
ta e o harta, punctata non-stop, de multele minuni ale lui 
Dumnezeu. 

Spre exemplu, nu stiu de cate ori nu am luat ultimele lucruri 
dintr-un magazin, fie ca era vorba despre vesminte preotesti, 
pantofi, lenjerie intima, carti sau vreun device pentru computere. Mi 
s-a spus de nu stiu cate ori: este ultimul produs . . .Si atunci am stiut 
ca Prea Curata Stapana il pregatise pentru preotul Ei, ca il pregatise 
pentru mine, ca sa vin sa il cumpar. . . 

Eu plec la cumparaturi rugand pe Prea Curata Stapana sa 
aranjeze lucrurile, sa ma ghideze, sa nu umblu kilometrii intregi 
pentru un lucru. . .Si cand mi se intampla: acesta e ultimul. . .sau vad 
ca, din prima, obiectul e eel care trebuie... sau pretul e pentru 
buzunarul meu... atunci stiu ca totul e binecuvantat de catre 
Dumnezeu. 

De ce nu erau doua, trei...ci doar unul si acela pe masura 
mea, pe gustul meu, chiar ceea ce cautam? De ce am luat o carte 
acum 10 ani, care mi-a folosit tocmai acum sau de ce am aflat un 
lucru, care, mergand pe firul lui...m-a dus la rezolvarea aceea, de 
care aveam atata nevoie? 

De nu stiu cate ori am trait venirea cuiva, din senin, ca sa ma 
ajute intr-o anume problema. Sau credeam ca o sa fie foarte greu sa 
fac ceva anume. . .si, in mod minunat, tocmai ceea ce credeam eu ca 
va fi foarte greu. . .a fost foarte usor. 

Cum ma pot indoi de atata sens, cand toate sensurile 
lucrurilor ma cauta, la un moment dat, pe masura inimii si a 
cautarilor mele? Cum sa ma indoiesc de aceste conexiuni 
dumnezeiesti din viata mea si a tuturora, cand aceste conexiuni sunt 
reale si sunt preaminunate? 

De aceea boala, necazul, moartea, nefericirea nu vin in viata 
noastra asa, degeaba, de proaste, ci pentru un anume sens, scop, pe 
care trebuie sa il decriptam cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca El 



439 



aduce toate acestea la noi, langa noi, in viata noastra... ca sa auzim, 
ca sa intelegem, ca sa fim altii in defmitiv. 

Tot ceea ce traim... poate fi reutilizat in plan duhovnicesc si 
artistic. 

Pentru ca tot avem astazi moartea lui Gheorghe Dinica 
(Dumnezeu sa-1 ierte!)...care a suferit in ultimele zile foarte 
mult...Ce ne spun toate acestea? De ce suferim? De ce suntem 
partasi la suferinta altora? De ce Dumnezeu ne aseaza langa drama 
altora. . .asa, degeaba? 

Nu! Dumnezeu ne aseaza langa suferinta si bucuria 

5 C> 5 5 

oamenilor ca sa invatam cat de nepretuite sunt amandoua, daca 
scoatem din ele intelepciune, adica viata noastra vesnica. 

Suferinta lui, moartea lui, suferinta noastra, prapastia 
fmanciara a Romaniei, neintelegerile dintre presedinte si parlament, 
asteptarile noastre pentru noul presedinte, familia noastra, ce traim 
noi, ce traieste intreaga lume sunt cartea din care noi trebuie sa 
extragem bucuria si nu disperarea! 

Bucuria e in intelepciune, intr-o viata echilibrata, cu 
modestie, cu bun simt, cu sfielnicie, cu virtuti bogate dar acoperite 
cu tandra si atenta politete. Si in acest fel simti, vezi, intelegi pe 
deplin ca toate au sens si ca toate converg spre Izvorul vietii intregii 
creatii, Care e Dumnezeul nostra treimic. 

5 ~ 

Toate au sens si toate ne umplu de bucuria de a-L lauda pe 
Dumnezeu, Care ne-a umplut si ne umple mereu de bogatia 
milostivirii Sale. Si gasim noi bucurii, noi sensuri, pe masura ce 
traim bucuria de a ne smeri, bucuria de a ierta, bucuria de a creea, 
bucuria de a munci, bucuria de a nadajdui. 

E usor sa lasi totul balta din cauza unei deceptii, cand cineva 
nu te ajuta, cand cineva iti da un par in moalele capului. Dar cat 
pierzi din aceasta abdicare? 

Bucuria e cand rezisti desi e chinuitor de greu. 

Bucuria e cand speri desi nu vezi nicio fereastra deschisa. 

Bucuria e cand nu crezi in nebucurie, in nenorocita de tristete 

~ 5 

sinucigasa. 

Bucuria e cand ramai pe loc si incerci sa readuni fragmentele 
sfaramate, ca sa faci o sculptura si mai minunata. . .decat prima oara. 



440 



Rugaciunea nu e artd, ci nevoie ontologicd de vorbire 
cu Dumnezeu si cu Sfintii! 



Am dorit astazi dimineata ca sa ascult acatistul Sfdntului 
Mare Mucenic Mina.. .in timp ce trebaluiam prin casa 86 . 

Cu tot profesionalismul si incantarea pe care ti-o produce 
Parintele Marian Moise prin melosul sau (am inteles ca e monah, 
dar pe nicaieri nu apare figura lui, ceea ce inseamna ca toti ii 
consuma muzica in indiferenta sfidatoare fata de persoana sa) astazi 
m-a enervat sa il aud cantand. 

De ce? Pentru ca aveam nevoie sa ma rog Sfantului Mina si 
nu sa aud ceva artistic... Sa ma rog!... Si am pus mana pe 
acatistier si m-am rugat, in tacere, fara cuvinte, ci numai cu 
gesturile mele de inchinare. . .si asa am simtit ca ma rog. 

Rugaciunea se face cu starea si la intensitatea si la 
repeziciunea pe care fiinta ta o are atunci, intr-un anume moment. 

Pentru zilele si clipele cand sunt prea obosit pentru rugaciune 
mi-am facut fisiere audio cu rugaciunile de seara, de dimineata, cu 
pregatirea pentru spovedanie si impartasire, cu tot felul de 
rugaciuni, pe care nu mai sunt in stare sa le spun. . .ci le ascult. 

Insa si acolo ma enerveaza cateodata ritmul si lentoarea in 
care am spus candva, eu insumi rugaciunea, rugaciunile ca atare, 
pentru ca atunci cand le ascult. . .am alta stare. 

Nu pot sa ma rog de doua ori la fel! 

Si nici nu trebuie sa ma fortez sa ma rog ca ieri, ca acum 10 
ani sau sa postesc ca acum 5 ani, cand eram eu mai tanar si mai fara 
griji decat acum... 

Trebuie sa ma rog cum simt, cat simt, in ritmul meu de acum, 
al fiintei mele. Trebuie sa simt ca ma vars in rugaciune, ca ma spun 
lui Dumnezeu si Sfintilor Sai, ca sunt in relatia din care nu ma poate 
scoate nimeni. 

Nevoia duhovniceasca, simtirea ca ai nevoie de rugaciune, de 
slujba, de citit, de fapte bune e nevoia duhului nostru, nevoia 
fundamentala de hrana duhovniceasca. 

Si duhul nostru are nevoie de rugaciune si de tot ce are 
amprenta harului dumnezeiesc pentru ca sa se simta viu, implinit, 
bucuros. Daca nu te hranesti eclesial, te imbolnavesti! 

Si boala sufletului e patima. 



86 Articol scris in data de 1 1 noiembrie 2009, de ziua Sfantului Mare Mucenic Mina, care s-a 
aratat foarte minunat in mai multe momente ale vietii noastre. 



441 



E buna muzica, sunt bune melismele, corurile psaltice...insa 
nu trebuie sa confundam rugaciuna noastra... cu elevatia muzicala. 
Cand simti ca esti gol in inima, ca esti ravasit, ca ai nevoie de 
vorbire cu Dumnezeu, atunci roaga-te! Nu il lasa pe altul sau pe 
corul Bisericii ca sa se roage in locul tau! 

Dar cand te simti bine si avut duhovniceste, plin in inima ta, 
muzica Parintelui Marian Moise ascult-o ca sa te invete sa fii mult 
mai atent, mai suplu, mai frumos in vocea si sensibilitatea ta catre 
Dumnezeu, dar nu il pune pe el sa faca rugaciunea in locul tau! 

El va canta. . .dar tu vei fi la fel de gol. 

Numai eel care cere de la Dumnezeu primeste! 

Cere de la El ca sa te umple de slava Sa si te vei simti plin! 



442 



Cuprins 



1. Despre maieutica gandirii (2-3) 

2. Mirajul binelui la romani (4-5) 

3. De la discutii libere la atacul la persoana (6-7) 

4. Ce inseamna sa nu ai simtul penibiluluil (8-9) 

5. Drepturi pe care le neglijam (10) 

6. In urma unui curs de astazi despre omul credincios (11-12) 

7. Despre intrebari care revin (13-14) 

8. Dreptul la limba romana (15-17) 

9. Ce inseamna o pozitie personalal (18-20) 

10. Intre superfwialitate si pocainta (21-23) 

11. Cum aranjam informatia unui articol de presa (24-26) 

12. Titlul pe care il alegem si ce urmeaza dupa (27-28) 

13. Nu astept decat lucruri minimale de la un stat postmodern 

14. Principiul non-discriminarii si clerul ortodox roman (30- 



(29) 

31) 

15. Aptitudini indicate si contraindicate la omul de presa 
ortodox (32-33) 

16. Alte atribute ale omului de presa ortodox (34) 

17. Astazi: un timp in care putem sa ne nevoim bine (35) 

18. Sa incepem cu cartile care nu se aleg, ci trebuie citite (36) 

19. Despre inadecvarea teologiei scolastice. Raspuns la 
intrebarea: Cine este mai rau: omul sau diavolul? (37-38) 

20. Lui pseudonim axxa. Un raspuns simplu dat unui forumist 
intr-un forum ortodox (39-40) 

21. Raspundem la mesajul domnului Altrix (41-43) 

22. Un raspuns colectiv, daca imi este ingaduit (44-46) 

23. Sfintii Parinti au nevoie de comentarii actualizate (47-48) 

24. Multumesc domnule Florin, fost Altrix! (49-50) 

25. Despre generatia contra (51-52) 

26. Refuzul de a fi frumos sau kitsch-ul ca anti-frumusete 
(53-54) 

27. Raspuns simplu unei doamne preotese impertinente (55- 
56) 

28. Pentru de-ale lui Caragiale (57) 

29. Vorbirea in forum (58-59) 

30. Un talk-show despre o altfel de politica (60-61) 

3 1 . Trecem mai departe in discutia despre cartile care trebuie 
citite (62-63) 



443 



32. Reclama de la Altex ii discrimineaza pe...bolnavii cu boli 
psihice (64) 

33. Cdrco tasii... stiu sa rada de romani. Cine sunt romanii?! 
(65-66) 

34. Senzatii de film (67-68) 

35. Ai o problema: nu ai buze excedentare! (69) 

36. Sibogatii...pierd?(70) 

37. Nume proteice. A se cauta adj. proteic I -a (71-75) 

38. Reclama nemascata pentru d-na Elena Udrea (76) 

39. Reclama care il discrimineaza pe eel sarac si cu bun simt 
(77-80) 

40. Te poti vedea si asa..Aa PRO TV (81) 

41. A mai citit si alta... carte?! (82-83) 

42. Scenarii finale (teologie eterodoxa) (84-85) 

43. Semnificatii si resemnificari (86-91) 

44. Dupa 7 «ofe...mai multe spatii albe (92-99) 

45. Bucuria... continual (100-101) 

46. Suprematia decorativului si despre alienarea prin 
shopping (102-104) 

47. Cum facem fata frustrarilor? Raspundem paradigmei 
frustrarii (105-106) 

48. Despre marturisire cand a adormit Fericitul Gheorghe 
Calciu (107-108) 

49. Intre apierde si a edstiga (109-1 10) 

50. Ce inseamna actualizare pentru un teolog ortodox? (111- 



112) 



51. Cand creditezi prea mult o persoana (113) 

52. A avea abnegatie de non-beligerant (114-116) 

53. Iertarea ca bucurie (117-118) 

54. Despre smerenie ca despre aer (1 19-120) 

55. O parere restrictionista asupra Traditiei Bisericii (121- 



122) 



56. Secretul sinceritatii in sfatuire (123-124) 

57. Teologia invierii (125) 

58. Impacarea cu sinele si cu trecutul nostru (126-129) 

59. Despre simplitatea nestiintei duhovnicesti (130-133) 

60. Intre extremismele ascetismului si falsele harisme. O 
invitatie la reflectie continua (134-135) 

61. Non-idealismul vietii duhovnicesti (136-139) 

62. Biserica e vazuta numai de catre ochii iubirii (140-144) 

63. Violenta ca dezamagire de sine (145-147) 

64. Fara buldozer si pichamar!(148-150) 

65. Diverse frici, diverse nevoi, diverse de diverse (151-154) 



444 



66. Scrisori, rugaciuni, cuvinte de iertare (155-158) 

67. Boala si bucurie (159-161) 

68. Probleme de duhovnic (162-166) 

69. Curatire interioara si sfintire a caselor noastre (167-169) 

70. Deasa sau rara impartasire: o falsa problema (170-172) 

71. Intre contemplare si visare (173-177) 

72. Sa ai candela aprinsa! (178-179) 

73. Spalarea picioarelor si sensul slujirii (180-181) 

74. Bucuria de a fi plini de har (182-184) 

75. Ispita si rabdare (185-187) 

76. Duminica incredintarii (prima dupa Pasti) (188) 

77. Cutume oarbe si despre liniste (189-191) 

78. Intre informare si zidire duhovniceasca (192-195) 

79. Foame de concretul palpabil (196-198) 

80. Metode egale si inegale de dialog (199-200) 

81. Ajutorul lui Dumnezeu si ajutorul oamenilor (201-204) 

82. Cuvinte de dragoste (205-208) 

83. Cei morti ne fac sa fim vii (209-212) 

84. Sa nu fugi de ceea ce ai nevoie! (213-217) 

85. Minte luminatd vs. minte perversa (218-220) 

86. Despre oamenii care iti revarsa lumina in suflet sau 
despre recunostinta (221-223) 

87. Obsesia sau faptul marunt care te domina (224-227) 

88. Demonii indoielii si rugaciunea (228-230) 

89. A vrea binele oamenilor (231-234) 

90. Cu siguranta ca exista lucruri care se inteleg mai greu... 
(235-238) 

91. Dialogul care zideste credinta in oameni (239-246) 

92. Talmacirea online a adevarului dumnezeiesc (247-251) 

93. De la neuOot; la penthouse (252-254) 

94. Ce i-a invatat astazi Sfantul Duh pe crestinii ortodocsi 
romani? (255-257) 

95. Despre Biserica ce ne mantuie (258-261) 

96. The Answer of Father Stephen Freeman: An Exemple of 
Beauty! (262-263) 

97. Nevoia de eroism neavenit, frica de futilitate, lipsa de 
replica constructive si despre extremismele noastre (264-271) 

98. Pericole de ortodox (272-275) 

99. Falsa emotivitate, falsa imperturbabilitate, falsa pudoare 
(276-280) 

100. Institutia uceniciei este o marca fundamentala a Bisericii 
Ortodoxe(281) 



445 



101. Lovirea peste constiinta cu intrebari importante (282- 
284) 

102. Duhul praznicelor ortodoxe (285-288) 

103. Sarbatoarea este „odihna sfanta a Domnului" (289-292) 

104. Sa vezi teologic in fiecare clipa! (293-296) 

105. Curajul de-a face inca un pas (297-300) 

106. Despre buna...ignorare (301-302) 

107. Dincolo de butaforie e dragostea mea (303-306) 

108. Activitate derutanta (307-309) 

109. Esti fiul mai mic smfiul mai mare? (310-312) 

110. Interjectia/tfzw/ si despre dispret (313-315) 

111. Mormantul cu clopot (3 1 6) 

112. Impartasirea de experienta (317-318) 

113. Verbele comuniunii (319-322) 

1 14. Sa ne dam timpul inapoi! (323-324) 

115. Despre care Hristos vorbesti? (325-327) 

116. Goana dupa insesizabil (328-332) 

117. Experienta sinagogii si dracii genialitatii (333-340) 

118. Daca aveti cap... mai e nevoie si de minte luminata de 
catre harul lui Dumnezeu (341-356) 

119. Cand Dumnezeu ne bulverseaza la modul admirabil 
(357-358) 

120. Despre Dumnezeiescul Pavel la prezent (359-362) 

121. Niciodata lucrurile minunate nu sunt coincidente! (363- 



364) 



381) 



397) 



122. Teologia compromisului (365-369) 

123. Rugaciunea din toate (370-372) 

124. Sinergie si transfigurare (373-377) 

125. Si la moartea Ta...si cerul si pamantul plangeau (378- 

126. Luxul de amanunte al pierderii de timp (382-384) 

127. Puterea celui slab (385-386) 

128. Duhul lui Dumnezeu si duhul lumii (387-391) 

129. Unde sunt toti barbatii buni? (392-394) 

130. N-are chef de altiL.si despre Biserica Ortodoxa (395- 

131. Care iti este numele? (398-399) 

132. Acasa, daca as fi nevoit, pentru ca II iubesc (400-401) 

133. Patimi online (402-406) 

134. Odihna sufletului (407) 

135. Stralucirea credintei (408-410) 

136. Finalul inceputului (411-413) 

137. Cu fete triste (414-416) 



446 



138. Ce inseamna „mare Duhovnic"? (417-420) 

139. Rugaciunile strazii (421-422) 

140. Cercetarea, aprofundarea si lamurirea de sine in teologia 
ortodoxa (423-427) 

141. Orthodox Theology in Post-modernity (428-430) 

142. You Have Style! (431-432) 

143. Cea mai veche meserie din lume... (433) 

144. Ce m-a invatat dracu' pe mine (434-437) 

145. Toate au un sens (438-440) 

146. Rugaciunea nu e arta, ci nevoie ontologica de vorbire cu 
Dumnezeu si cu Sfmtii! (441-442) 



447 



Teologie pentru azi 



Cartea de fa^a este o edrfie online 

gratuita §i e proprietatea exclusiva a 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§. 



Ea nu poate fi tiparita §i 

comercializata fara acordul sau 

direct. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorug 



Teologie pentru azi 



Toate drepturile rezervate